Original subtitles

Mihai… eu nu te iubesc.

- Ba eu nu te iubesc. - Ba nu, eu nu te iubesc.

- Eu te urăsc. - Eu te urăsc mai mult!

N-am văzut nimic!

- Bună, Călin. - O, bună, Adela!

Ce faceți, mă, porumbeilor?

- Cum a fost la Sighi-city? - Foarte frumos.

- V-ați simțit bine? - Da!

Mă bucur, mă bucur pentru voi. Vrei să te răcorești?

Și noi ne bucurăm.

Și… nu sunteți curioși să aflați

ce s-a mai întâmplat aici, pe la companie?

Ce se mai întâmplă nou prin companie?

Așa. Deci nu pot să cred. Voi chiar nu știți nimic.

- Ce? - Nimic, nimic.

A apărut noul moștenitor pus de Marta!

Nu cred! Cine e?

Hai, mă, zi!

Nu vă zic, mă. Nu vă zic, pentru că îl știți deja.

- Hai, mă spune! - Nu, nu.

Nu vreau. Nu vreau!

- Vreau să vă văd reacția. - Hai, Călin, te rog!

Nu.

Tot ce spun e că… e haos.

E haos în tot trustul, de când a apărut omul ăsta.

Deci nu ne zici, nu?

Lasă-l, măi. Dacă nu vrea să ne zică, nu vrea.

Da… hai că eu mă retrag.

Mă duc la adunarea acționarilor. Nu poate să înceapă fără mine.

Baftă.

Și? Sighi-city? Frumos?

Fosta mea cameră. Mi-a fost dor de ea.

O să fie a ta din nou, o să vezi. Totul o să fie al tău, într-o zi.

Băi!

Eu nu înțeleg de ce nu suntem noi împreună.

Pe bune, tu ești femeia vieții mele.

Aventura noastră de la Sighișoara mi-a confirmat asta.

Taci, mă. Și treci la treabă până nu-mi piere cheful.

Gata, șefa.

Ce frumos e afară! Credeam că nu se mai termină iarna asta.

Dar Adi pe unde-o fi?

I-am și dat un mesaj să vină.

Lasă-l să stea în casă. Ne poluează fonic.

Tot nu-l placi.

Păi ce să-mi placă la el? Fițele de cocalar?

Mi s-au descărcat căștile.

Mă duc să le pun la încărcat. Am chef de muzică.

- Auzi, Lu? - Da?

Voiam să-ți spun că… Mă bucur că te-ai întors.

Mi se pare că te-ai schimbat mult. În bine.

Mersi.

Abia acum am început să trăiesc în sfârșit.

Te-ai maturizat?

La ce casă de nebuni e asta, cineva trebuia s-o facă, nu?

- Hai că mă întorc. - Bine.

Da, Călin.

Bro, s-a întors Mihai din Sighi-City

și e în al nouălea cer cu Adeluța!

Da? S-au împăcat? Ce bine!

- Hai, mă, frate, ce nașpa! - Ce e nașpa?

Nu cu tine. Am pierdut la FIFA mai devreme

și m-am enervat și m-am culcat și acum mi-am adus aminte.

Bro, what? Stai, stai puțin, tu nu te-ai dus la spălătorie?

După ce s-a întâmplat cu nea Gheorghe nu prea aveam chef.

Sincer, nici nu mai am chef să mai trec pe acolo.

Da, OK, te cred.

Doar că nici să freci menta toată ziua nu-i OK.

- Hai, îmbracă-te și fugi la muncă. - Nu mai îmi spune, că mă…

mă duc.

- OK. Hai, pa. - Pa.

- Da. - Ai plecat?

Acum ieșeam pe ușă.

Sunt în spatele tău.

- Te-ai uitat, nu? - Da, m-am uitat.

- Ce fraier! Hai, pa! - Hai, pa.

Unde te duci, doamna Nuți? Că nu pari în apele tale.

Ia vezi-ți tu de ale tele, dna Ana Maria, și lasă-mă pe mine, da?

Dar ce s-a întâmplat?

Bre, lasă-mă, am niște probleme coloșa, la Butimanu.

Ce probleme?

Bre, lasă-mă, că i-a apucat p-ăștia să sape!

- Cine să sape? - Uite, mama din groapă, e bine?

Mama cu primarul, cu dracu’ cu lacu’

i-a făcut p-ăștia acuma că face apă și canal, înțelegi?

- Făce-aș ceva în canalul lor! - Păi și nu e bine?

Unde am pus telefonul ăla că nu știu pe unde? Uite-acia!

Unde umblă omul ăsta al meu, unde umblă, bre?

Păi la oi, n-a zis așa?

- Unde? - La oi!

Abonatul nu poate fi contactat.

A dracu’ de capră ce ești!

Bună ziua. Iertați-mă că am întârziat.

Salut.

- Am auzit că a apărut noul moștenitor. - Târziu.

Am fost cu Adela la Sighișoara

și am rata marea dezvăluire. Deci cine e?

Cine-i, mă?

Eu.

- Tu ești nepotul Martei Andronic? - Da, ce, nu ți se pare că semănăm?

Bun. Domnule Andronic, doamnă… o să fiu scurt, să nu ne lungim.

Domnule avocat, ia un loc să n-amețești și scoate o foaie și un pix.

Îmi pare rău, nu sunt în calitate de avocat aici,

sunt în calitate de acționar.

- Ce procent ziceai că ai tu? - Cinci la sută.

Bun. Deci, în calitate de acționar majoritar,

eu voi conduce trustul de azi înainte, da?

Bun. Voi restructura știrile,

mă voi ocupa de achiziții, de politica editorială…

Puștiu’! Nu te grăbi, că mori tânăr.

- Nu uita că noi trei deținem 50%. - OK, nu contest, da.

Doar că, în calitate de acționar majoritar,

eu aș propune niște decizii.

Prima ar fi că locul tău nu mai e aici, Paul.

Nu poți fi nici directorul companiei și nici administratorul ei,

fără acordul meu, pe care n-o să-l ai niciodată.

Tania!

Tania!

Ia legătura cu toți directorii de marketing,

cu producătorii, cu programele, cu toată lumea.

Vreau să stabilești o întâlnire să-i cunosc pe toți.

De azi înainte, ești secretara mea.

Domnul Andronic o să ia o scurtă pauză. Pleacă într-o vacanță. Ai înțeles?

Ai înțeles? Hai.

Ce?

Ședința s-a încheiat.

Vă mulțumesc foarte mult pentru colaborare.

Urâte cănile astea. O să le schimb.

Mi s-a făcut o foame… Mâncăm ceva?

Pe bune, tu nu faci nimic?

Nici tu nu faci nimic?

Bine.

- Stai un pic! - N-am timp!

- Stai un pic, să vorbim! - Am treabă.

Cine te crezi tu, mă, să faci ce vrei cu averea lui tata?

- Cine te crezi? - Nepotul lui.

Nepotul pe care-l așteptați cu toții!

Fii atent, că nu vrei să mă superi, crede-mă!

Da? Dar ce-o să faci, o să mă bați? Vrei să chem paza?

- Noi nu terminăm aici, să știi. - Ei, da!

E ceva în neregulă cu tine!

E ceva în neregulă cu tine și o să aflu ce!

Ce perspicace ești! Dar multă baftă.

Hai că am de condus o companie.

Tania! Cheamă-i o mașină doamnei, e mult prea nervoasă să conducă așa.

Tania, nu chemi nimic!

Și voi ce stați așa și vă uitați? N-aveți nicio treabă? Hai!

Stai puțin.

Deci cum să fie Lucian?

- E nepotul maică-mii. - De unde?

Din America. Și e pe bune.

Nu trebuie să facem prea multe cercetări.

L-a adus acum vreo câțiva ani, cred, au păstrat legătura și acum operează.

Mi-e silă când mă gândesc că maică-mea chiar e în stare să facă asta.

Practic, e cam lovitură sub centură.

Da. Chiar e o lovitură sub centură.

- Și acum ce faci, o să stai așa? - Ce pot să fac?

Poate încă n-a făcut actele.

Într-o săptămână avea timp să facă o mie de acte.

Yes!

Chestia asta ne face praf,

tot trustul, praf!

Ce-avem la masă? Mor de foame!Prăjituri!

Jos laba de pe prăjiturile mele!

- Dar cine-a spus că-s prăjiturile tale? - Mă, nu fi nesimțit!

Dacă mă enervezi, îi spun doamnei Delia

că te-ai dus la Sighișoara după Andreea.

Mă, Floricică, ți-am zis să-ți ții gura!

Auzi? Cu mine să vorbești frumos!

Să-mi zici „doamna Florica”, că sunt mai mare decât tine!

- „Mai mare”? Puțin spus! - Băi, Adiță, nu mă enerva!

Și vezi, ai grijă cum te porți cu fata aia,

că dacă mai aud o dată c-o înșeli, jar mănânci!

- Dar n-am înșelat-o, femeie! - Și pune, mă, ceva pe tine!

- O, am întrerupt ceva? - Nu, dragă.

Floricica tot insistă să încerc una din prăjituri.

- Ia să vedem! - Pune-o la loc, mă!

De rahat! Poate faci și tu un choux-a-la-creme!

- Ieși! - Ce naiba mai e și cu ăsta?

„Ce mai e”? un golan nenorocit, aia e!

Asta știam deja! Doar e de la Butimanu, nu?

Și tu? Lasă prăjiturile aici, că sunt tot de la Butimanu!

Hai, mă, Florica, nu fi așa! Am glumit!

Tineretul din ziua de azi! Pic de respect n-aveți față de bătrâni!

Deci recunoști că ești bătrână!

Auzi? Ia fă tu pași pe covoraș! Ce, tu n-ai treabă?

Să trăiți, șefa!

Dragă Paul, am citit și recitit scrisorile tale.

Dacă le-aș fi primit atunci, aș fi fost alt om.

Dar tatăl meu a fost un nenorocit

care mi-a luat dreptul la viață, la iubire, la o familie a mea.

Te iubesc, Paul.

N-am încetat să te iubesc toată viața mea,

deși am încercat să îngrop sentimentul ăsta.

Dacă tu n-ai fi însurat, dacă n-ai aștepta un copil,

am fi continuat viața noastră de acolo de unde am oprit-o.

Doamna Mona! E voie de la stăpânire?

Mersi.

Lasă-mă singură, te rog.

Doamna Mona… Mă iertați, știu că nu e treaba mea…

Nu am chef de discuții.

Vă rog eu să mă iertați, dar mi-e greu să vă văd așa.

Ce știi tu ce e în sufletul meu?

Uitați-vă și dumneavoastră ce zi frumoasă e afară!

Da, chiar! Trage draperiile, te rog, că mă deprimă soarele.

Haideți, doamnă, că mi-e greu, zău mi-e greu să vă văd așa!

Vă rog eu mult de tot, uite, beți un suc bun,

aveți aici o cană de ceai și ieșiți dumneavoastră afară la terasă.

- Haideți, vă rog eu mult de tot! - N-am chef.

Haideți, doamnă, că e păcat de dumneavoastră, zău așa!

Și să știți că dumneavoastră sunteți preferata mea din toată casa asta!

- De ce? - Pentru că sunteți cea mai bună, d-aia!

Lasă că nu sunt nici eu chiar așa de bună.

Ba sunteți, doamnă, și știți de ce? Pentru că eu am instinct la oameni!

Știți cum citesc oamenii? Uite așa, ca pe o carte deschisă.

Auziți? Și mai dați-i dracu’ de bărbați,

că nu merită niciunul să stați așa, închisă în cameră și supărată!

De unde știi tu că sunt așa din cauza unui bărbat?

Haideți, mă, doamnă… N-am fost și eu tânără, ce dracu’?

Știi că tu ești înțeleaptă? Ți-a mai zis cineva asta?

Da, mulți!

Haideți, doamnă, vă rog eu mult de tot!

Hai! Mergem și căutăm o rochie frumoasă ca dumneavoastră,

vă îmbrăcați și ieșiți afară, la terasă,

și-o să fie ca-n cântecele alea de se cânta pe vremea mea.

La mare la soare Fetițele sunt goale

Ei, acum dumneavoastră n-o să ieșiți așa, goală,

că vă îmbrăcați, dar ieșiți afară, la terasă, la soare…

- Mersi, Florica. - Ei, cu plăcere.

Alo! Bre, băiatu’ ce faci acia? Întinzi panglici pe proprietatea mea?

Dă-te, bre, de-acilea!

Ce faci, Sebastiene?

Tu te-ai apucat acia să sapi pe proprietatea mea?

Ăsta-i viol de domiciliu!

- Tanti Nuți… - Niciun „tanti Nuți”!

- Ascultă! - Ce vrei?

Dacă există cea mai mică suspiciune că în curtea asta s-a întâmplat o crimă,

eu nu trebuie să cer voie nimănui să sap unde vreau eu.

- Pot să sap unde vreau eu! - Ia zi, Columbo.

Arată-mi și mie unde e acia crimă? Uite acia. Unde este crimă?

Tu vii acilea să sapi ca la ultima criminală din Butimanu?

Miliția! Lasă lopata!

Tanti Nuți, lasă-mă să-mi fac treaba

sau te duc la circă și n-o să fie bine, te rog.

Aoleu, mă arestezi! Ia de-acia! Hai! Pe ce motiv?

Obstrucționarea legii.

Vorbește românește, că parcă ai prune-n gură!

Vezi că există lege. Este articolul 271.

Știu, bre. „Persoana care, după ce a fost avertizată

asupra consecințelor faptelor sale, împiedică organul de urmărire

în timpul unui act procedural, se află sub incidența legii.”

Bravo, ce să zic? Zece!

Așa. Că nu mă înveți tu pe mine, Sebastiene,

cum să mă port acia cu organul că dau cu el de pământ!

Gata, te rog, lasă-mă să-mi fac treaba,

Te rog eu, du-te în casă. Vezi că e și Dorin acolo.

Ce treabă am eu cu Dorin?

Du-te odată în casă și lasă-mă în pace!

Lasă-mă! Ia mâna de pe mine acia!

Ce faci? Ce se mai întâmplă?

A făcut Delia un scandal…

Să fi văzut ce-a fost la adunarea acționarilor.

- Șocant, nu? - Că Lucian e nepotul?

- Adela… te cheamă șeful. - Spune-i lui Paul că vin imediat.

- Nu Paul te cheamă. - Cum adică?

Adela… Lucian e acționar majoritar. El conduce acum.

Nu pot să cred cum ne-a mințit pe toți.

- Lovitură de mare maestru, ce să zic! - Și eu am avut încredere în el.

Vrei să vin cu tine?

Nu, mă descurc și singură, stai liniștit.

- Mersi mult. - Cu plăcere.

- Stai și tu un pic. - Mulțumesc.

Te rog.

Știi cât sunt de bucuroasă, Rodica?

Sper să fie un nou început pentru casa asta.

Uite, deja parcă și văd așa un titlu mare scris:

„O nouă perioadă de glorie și de succes pentru familia Andronic.”

Pompos, așa…

Ce e? Îmi place, nu e bine?

- Ba da,… - De ce râzi?

Dar cu Lucian cum vă înțelegeți?

- Lucian? - Da.

Lucian cred că e făcut de mine.

Pe cuvânt, deci suntem leiți, nu se poate!

Domnule, n-am văzut atâta curaj,

atâta bărbăție, integritate…

O, Doamne, Doamne… Îmi pare rău pentru Paul.

A fost și el cândva așa, dar acum m-a pierdut.

A pierdut tot, el nu mai are… Nu mai are motivație,

nu mai are vehemență, nu mai e nimic din ce-a fost.

- Sărut-mâna. - Ce s-a întâmplat, Stela? Spune.

Când vreți să fie gata camera?

Camerele.

- Ați spus „camerele”? - Da. Pregătești două camere.

Astăzi o să beau un șpriț cu copiii mei. Ultimul.

Le pregătesc o surpriză.

Ba chiar două.

Ca să-i liniștesc definitiv.

Am înțeles.

Am înțeles că aveți nevoie de mine astăzi.

Da, chiar. Am de făcut un drum. Vreau să mă ajuți tu cu mașina.

- Vă aștept în fața casei? - Mergem chiar acum.

- Da, sigur, vă rog. - Da? Mersi.

Mersi.

Să știi că o să se schimbe ierarhia în casă, Ilie.

Ce vreți să spuneți?

- Păi n-o să mai fii șoferul lui Paul. - Aoleu!

Știu că ți-e greu, te-ai atașat de el,

ai lucrat mult timp pentru el, dar învățul are și dezvăț, nu?

Și eu ce-o să fac? Ce-o să se întâmple cu mine?

Te angajez eu.

Nu-ți amintești că așa ți-am spus odată,

că dacă se întâmplă ceva cu Paul, o să lucrezi pentru mine?

- Da. - Păi, eu mă țin de cuvânt, să știi.

- Totdeauna. - Am înțeles.

- A fost frumos, ca de obicei… - Mi-a făcut plăcere. La revedere.

- La revedere. - Vezi să nu te vadă careva.

Care să mă vadă, mă? Ai uitat că-s ninja?

- Bă, boule, de ce nu bați la ușă? - Asta nu mai e camera ta.

Dac-o rănești pe soră-mea, te omor cu mâna mea.

Ho, mă, nebunule, mai ușor! De ce s-o rănesc eu pe soră-ta?

- Te-am văzut cu Adi, nu mă minți. - Așa, și?

Cu Adi, Andreea?

Și ce, mă, te-ai supărat c-am făcut și eu sex? Vrei să stau așa, pe uscat?

Băi, Luca, am crezut că semănăm mai tare!

Ce legătură are relația lor cu sexul meu cu Adi?

Nu-l suport pe dobitocul ăla! Și nu vreau să sufere soră-mea.

Foarte bine, dacă nu vrei să sufere, nu-i spune.

Andreea, tu vrei să nu spun cam multe.

Și ai uitat că eu știu că Mihai nu e tatăl copilului tău.

- Am făcut niște poze. - Așa, și?

Și tu vrei să-mi țin gura, eu vreau să dispară Adi din casă. Dacă nu…

O să mă dai în gât, nu? Am înțeles. Bravo, mă, hai, pa.

Hello! S-a spart un ou!

- Ce faci? - Bine, tu?

- De ce ești așa de binedispus? - Niciun motiv.

Nu? Bine. Dar unde-ai fost, că te-am căutat?

Unde să fiu? Prin casă.

- Cu cine? - Cum adică, cu cine? Cu mine.

Și ce-ai făcut tu singur în casă, tu cu tine?

Mamă, dar ce-i cu întrebările astea? Ce ești tu, Inchiziția spaniolă?

- Inchiziția spaniolă? - Da.

- Am văzut eu un documentar. - A, un documentar. Scuză-mă.

- Ai văzut tu un documentar. - Mă rog, era un meme.

Hai, stai jos, bucură-te și tu de soare.

Da, eu nu cred că pot în atmosfera asta tensionată.

Poftim? Ce atmosferă tensionată?

Mă duc să mă plimb pe lângă lac.

Adi! Ce-ai?

Adi!

Fir-ai al dracu’, Mielică, ai văzut ce nănău are?

Și uite-l și pe celălalt zici că-i Belmondo acia!

- Ce ți-a mai plăcut Belmondo! - Al dracu’ Mielică…

Bre, pe bune acum, de ce te deranjează că sapă ăia în curte?

- Bre, te-a mușcat musca țețe? - De ce?

Bre, Dorinache, tată, bre, ție ți-ar place

să vie ăștia la tine-n casă să dea cu târnăcoapele?

Nu știu, bre, că eu n-am casă, știi ce zic?

- Tu n-ai casă, eu n-am soț. - Hopa! Păi ce-a făcut, bre, nea Mitu?

- Unde-a plecat? - A plecat, bre… s-a dus.

- Unde? - La oi.

- Unde s-a dus? - La oi, ce nu înțelegi? Oi. O-I.

Al dracu’ că după ce că ești chior, mai ești și surd. Analfabetistule!

Auzi, bre? Dar cum o cheamă pe „oi” asta?

- Mioriță laie, laie bucălaie… - Ce glume ai în program…

Păi dacă te-a părăsit omul, bre,

dacă ție gura nu-ți mai tace.

Te-a părăsit omul! Și-a luat lumea-n cap!

Bre, Dorinache, lasă-mă, bre, că uite acia probleme,

ia uite cum distruge ăștia proprietățile!

- Nu e bre, eu mă duc… - Nu, te rog, stai aici!

Nu pleca nicăieri, te rog eu!

Să vorbesc cu omul…

Sunt calmă, așa, dar trebuie să ne înțelegem.

- Nu face acia fiecare ce vrea! - Stai, bre, puțin, bre!

Promit acia, fără scandal,

dar am și eu o vorbă cu omul ăsta, te rog frumos, lasă-mă… Sebastiene!

Hai, bă, băiatule, hai, bre, să vorbim acia,

ne înțelegem ca oamenii, haide, bă, băiatule…

- Te-am rugat să stai în casă. - Hai, te rog eu.

Lasă-i, stai cu mine în casă. Lasă-i să termine treaba.

N-are ce să termine.

- Să trăiți, dom’ procuror. - Salut.

- Ce faci, bre, tanti Nuți? - Ce să fac? Uite acia nenorocire!

Uite, bre, cum ne distruge nouă proprietățile!

- Bă, băieți, lăsați acia lopețile! - Bre, dar eu i-am chemat!

- Dar de ce? - Aici e îngropat unchiulețul.

Mi se face rău.

Sebastiene… Sebastiene, te rog eu frumos…

M-a luat palpitațiile… Te rog eu,

nu fi animal că mă îngropi acia.

Doamne ferește, Dorine, adu pilulele!

Vali, mergi cu Dorin și ține-o în casă!

- Mi s-a pus gheara. - Hai în casă.

Hai în casă, să bem o țuiculiță.

Te-a dus capul? Adu pilulele.

N-am adus eu, bre, dar ai matale acolo, în rezervă.

- Dorine… - Ce?

- Mi-ai umblat la rezervă. - N-aș îndrăzni, bre. Hai.

- Adu Nifedipinul. - Hai în casă la umbră.

M-ai mințit.

Fix persoana pe care voiam s-o văd. Ia loc.

Nu te-am mințit. Doar am omis să-ți spun adevărul.

Ți-am zis c-o să înțelegi de ce am plecat din State.

Acum conduc televiziunea asta și vreau ca tu să fii director de PR.

Îmi pare rău, dar nu pot să accept.

- Cum adică, nu poți? - Nu pot.

Eu sunt încă la facultate, cum să fiu director?

Dar n-are nicio importanță.

Tu ești capabilă să obții ce-ți propui. That’s it.

Lucian, eu știu că tu mă placi, dar astea sunt nepotisme.

Și dacă m-ai cunoaște, ai ști că mie nu-mi plac lucrurile astea.

Mi-ar plăcea să te mai gândești.

Îmi pare rău, dar nu am la ce să mă gândesc.

Tania!

- Angajează-l la loc pe Pomoară. - Dar își strânge lucrurile.

- Să și le pună la înapoi! Hai! - Da, imediat.

- Ia zi, mă, ești treaz? - Michiduță… azi, nu prea.

- Nu te duci să duci și tu astea? - Nu mă duc nicăieri.

Nu ți-am zis unde să te duci.

- Bine. Unde să mă duc? - La Achim.

Că e acolo plin de procurori, frate-meu e și el acolo.

Să le duci și tu de mâncare, că sapă după mort!

- Ia dă… - Stai, mă, că mai am desert!

Lasă că se satură, că procurorii mănâncă puțin!

Florin?

Ce-am făcut? Ce te sperii așa?

- Dă mâna, te rog. - Nimic, am crezut că e altcineva.

Dar ce vă uitați așa la mine?

Am ceva pe mine sau pe față?

Deși nu-mi vine să cred, tu, băiete, ești un Andronic.

- Nu, doamnă, eu sunt Florin Ispas. - Nu… Nu.

Tu ești fiul răposatului Anghel Andronic.

Eu?

Da, tu ești.

Îmi pare rău că nu ți-am spus până acum, dar asta e, nu s-a putut.

Bine ai venit în familie, vere.

Bravo.

Am venit să te iau cu mine.

- Unde să mă duceți? - Acasă.

Trebuie să trăiești în casa tatălui tău, nu?

- Adică la vilă? - Unde în altă parte? Hai.

- Mă, tu vorbești serios? - Nu, te mințim. Haide!

Păi stați așa că eu trebuie să-mi iau hainele de acasă…

Trebuie să mă schimb.

- Da. Ai cinci minute. - Ai plecat?

Da! Sunt bogat!

Mă ocup eu de el. Vezi, ai grijă, da? Nu uiți.

- Diseară ne vedem acasă. - Da, da, da…

Și să-l tragi p-ăsta de-aici și vezi și pe partea asta ce e.

Acolo, acolo. Dar ușor. Ușor.

Domnu’ Lascu!

- Domnu’ Lascu! - Ce-i, Nicule? Salut.

M-a trimis Michi să vă aduc ceva de-ale gurii.

Mersi mult. N-am timp, Nicule. Lasă-le și tu acolo, jos. Mersi.

Dar ce se urmărește aici?

Se urmărește căutarea unui cadavru care se pare că e îngropat aici.

Aha. Și merge? S-a găsit ceva?

Asta sperăm și noi, să găsim ceva.

Și sperăm să nu fie îngropat la patru metri.

Mai știi?

Nicule, hai lasă-le, iau eu astea… Deja a trecut tot satul pe-aici.

Nu vreau să mă prindă dimineața.

- Gata, gata. - Hai c-am luat eu astea.

Păi atunci baftă și poftă bună!

Mersi și mersi de mâncare. Pup-o pe soră-mea!

Să nu uitați să faceți pauză, că e păcat, se răcește.

Nicule, o să mâncăm că n-o să murim de foame.

- Mulțumesc mult! - Da.

Hai, du-te de-aici.

- Alo? - Ie.

- Mitule, ce faci, bre? - Prin lume!

Auzi? Fii atent că Lascu e la tine în curte cu procuratura,

sapă după cadavru.

- No, bine. Zi-le să sape. - „No, bine, zi-le să sape”?

- Și cu Nuțica ce facem? - Om mai vedea noi ce-om face.

Ne mai gândim până mâine și pe urmă… om vedea noi ce-om face.

Mitule! Mitule, stai…

Acum, nu-ți lua toate prostiile. Ai tot ce-ți trebuie la vilă.

- Dar asta nu-i o prostie. - Eu nu înțeleg, de ce vă grăbiți?

Nu mai este timp de pierdut, tinere.

- Da, OK, Mihai știe? - Nu.

Ar trebui să-l așteptăm. O să se bucure să afle de fratele lui!

- Eu sunt gata. - Floppy…

- Tu chiar vrei să pleci cu ea? - Da, Călin. Dacă e familia mea…

- Și Mihai e familia ta. - Hai să mergem, da?

Ilie ne așteaptă la mașină. Te rog. Hai.

Bă, Vali. Tu de ce crezi că sapă oamenii ăia acolo, mă?

- A, păi acolo e unchiul Traian. - Unde, mă?

- Acolo. - În pământ?

- Cum, mă, îngropat în pământ? - Da.

Cine să-i fi făcut asta? Și mai ales, de ce?

Păi după ce l-a omorât Paul Andronic, uite acolo l-a băgat!

Niciodată nu s-a înțeles cu el!

Băi, Vali, tu crezi că Paul Andronic l-a omorât?

- Păi da! Păi cum? - De ce, mă? Adică…

Bă, tu-ți dai seama ce spui?

Tu crezi că Paul Andronic era în stare să omoare pe cineva?

Lasă că vezi tu acum!

Că uite, nu mai durează mult și iese adevărul la iveală.

Stai să vezi! Dar chiar…

După ce-l găsește să chem și eu un popă, nu?

Da, clar.

Să-i facă și la om rânduiala… să-i citească stâlpii… cum se face.

Da…

- Dumnezeu să-l ierte. - Dumnezeu să-l ierte.

- Ești sigură? - Da, m-ai întrebat de o sută de ori!

- Hai, noroc! - Noroc!

Să ți se scurgă ochii ție.

Doamne, în ce hal am ajuns! Incredibil!

Cum ne-am lăsat noi fraieriți de idioții ăștia, nu pot să înțeleg!

Lucian și mama.

Dar mama e atât de distructivă… Eu nu înțeleg ce…

Nu înțeleg ce vrea de fapt, ce urmărește.

Ce să urmărească? Să ne distrugă, asta urmărește.

Ne-a declarat război.

Incredibil! Doamne ferește! În ce familie de tâmpiți trăim!

Nu știu, poate totuși nu e prea târziu să avem o discuție în trei,

că altfel, nu știu, ne ia dracu’ pe toți, și familie, și trust, și tot.

Ce discuție să mai avem?

Tu nu vezi că parcă suntem blestemați? Nu ne iese nimic.

Nu mai beau, gata. Nu mai beau că mă ia de urechi.

Nu mai am antrenamentul tău. Trebuie să plec.

- Mai stai? - Ți se pare că am la ce să mă întorc?

Ai grijă, te rog.

Bine, mă duc să chem un taxi.

- Și eu mai chem o sticlă. - Delia…

- Așa mă cheamă. Delia. - Hai că ești ceva…

Ciao. Ai grijă.

Hopa-șa!

- Salut, Mihai. - Salut.

Ce bine că ați venit și voi ca să vă luați la revedere.

Ce faci aici?

Mihai, eu plec.

Ce se întâmplă?

Cred că băieții au terminat de săpat.

- A terminat? A terminat de săpat? - Da, bre. Au terminat.

Mă duc să mă culc, că nu mai pot.

- Bre, ăștia a terminat de săpat? - Da, bre.

A terminat de săpat?

Ce?

Păi ce-ai făcut, bre?

- Mihai, Floppy… - Florin este fiul lui Anghel Andronic.

Am venit să-l iau cu mine.

Da, e fratele tău. Și cred că merită o viață mai bună.

Mihai…

Ilie, hai!

Floppy, stai un pic să vorbim.

- Nu pleca! - Mihai, poate e mai bine așa.

Hai, Florin, să mergem. Haide! Pierdem timpul. Hai.

Floppy!

Mersi.

Bine ai venit acasă! Hai.

O, ce bine! V-ați adunat cu toții. Mă rog, aproape.

Dar să nu vă mai țin în suspans, da? Lucian, adu-l, te rog.

Hai, hai…

De azi înainte, el va locui aici, cu noi.

El e Florin, copilul lui Anghel.