Original subtitles

Îmi pare rău. Îmi pare rău, dar nu pot.

S-a întâmplat ceva? Hei!

Nu. Ești un tip foarte mișto, dar nu pot.

Din cauza lui Mihai?

Da.

Îl iubesc pe Mihai. Și nu mă simt pregătită să trec peste.

OK.

Te rog, înțelege-mă.

Băi, dar chiar nu înțeleg de ce te enervezi în halul ăsta!

Andreea, suntem doi idioți care caută doi oameni în ditamai orașul!

Nu crezi c-ar fi mai bine să ne cazăm și noi la un hotel?

- Andreea! - Și îi căutăm mâine-dimineață!

Dacă tu ai impresia că mă prinzi cu așa ceva, te înșeli.

Eu cu tine în aceeași cameră de hotel? Niciodată!

Bine, mă, bine, dacă chiar nu crezi că vreau să te ajut,

sun-o pe ea și întreab-o la ce hotel sunt!

Adela!

Mihai…

- Hai să mergem de-aici. - Vino cu mine.

Doamne, ce mă bucur că ești aici!

- Dar ce cauți la Sighișoara? - N-am putut să nu vin după tine.

Eu și Lucian…

Nu mă interesează ce s-a întâmplat. Vreau doar să fiu cu tine.

Și eu vreau să fiu cu tine.

Dar trebuie să-ți spun, să-ți explic…

Nu trebuie să-mi spui nimic.

Vreau doar să ne plimbăm și să ne ținem de mână.

Atât.

Am crezut că, dacă vin aici cu altcineva, o să mă vindec de tine.

Cel mai important e ce simți acum.

Adela…

Mă mai iubești?

Da.

Te iubesc.

Doar că, toată iubirea asta a venit la pachet cu multă suferință

și tot ce-mi doream era să nu mă mai simt așa.

De asta m-am apropiat de Lucian. Pentru că credeam că o să uit de tine.

Și acum?

Acum ce crezi?

Acum îmi dau seama că toată suferința asta

e nimic pe lângă ce simt când sunt cu tine.

E magic, e…

N-am mai simțit așa ceva niciodată.

Și Lucian?

Când eram cu Lucian, mă gândeam la tine. Te vedeam pe tine.

Și chiar dacă o să fim împreună un an sau doi…

eu tot vreau o să fiu cu tine.

Poți să mă ierți?

Dar nu am de ce să te iert, Adela.

Eu sunt de vină. Am fost un idiot.

Trebuia să am grijă de tine. Nu trebuia să fac atâtea greșeli.

Nici nu știu cum poți să mă mai iubești.

Dar să știi că eu te iubesc din toată ființa mea.

Și eu te iubesc din toată ființa mea.

Se întâmplă în România. Patronul unei spălătorii auto

a fost găsit mort chiar aici, în propria lui spălătorie.

Până la această oră, suspectul nu a fost identificat,

poliția încă investighează motivul. Vom reveni cu mai multe…

- Hola, baby! - Tu ce cauți aici?

Uite, și eu, pe-aici prin Sighișoara. Cu Mihai.

Da? Ei, vezi că tocmai l-ai pierdut.

Ei, vezi că tocmai ai pierdut-o tu pe Adela. Știi ce zic?

- Oamenii deștepți au răbdare. - Răbdare, să ce?

Mihai ți-a furat-o de sub nas. Crezi că ți-o aduce înapoi?

Poți să câștigi o bătălie, dar asta nu înseamnă că ai câștigat războiul.

- Știi ce zic? - Bă, sincer, nu.

Tu ai rămas aici cu buza umflată

în timp ce Mihai și Adela se sărută pe străzi de mama focului.

Păi vezi, tocmai asta e diferența dintre noi.

Că tu vrei totul dintr-odată și acționezi instinctiv.

Când o să înveți să faci lucrurile cum trebuie, să nu te mai ia valul,

poate că atunci o să începi să câștigi.

Hai că eu trebuie să plec la București.

- Vin și eu cu tine. - Nu, nu! Tu rămâi aici.

Vii mâine cu soră-ta să-și ia lucrurile și pleci cu trenul.

Ce, mă?

Felicitări. Tocmai ți-am dat o lecție. Gratis.

Depinde de tine dacă o aplici sau nu.

Stai, mă, așa! Tu renunți la Adela atât de ușor?

Eu? Niciodată.

Ce-i?

Nimic. Dar n-am chef.

S-a întâmplat ceva?

Nu.

- Dar pur și simplu n-am chef. - De mine.

Să știi că nu totul se învârte în jurul tău.

- Ba da! - Ba nu!

- Ba da! - Ba nu!

- Ba da! - Lasă-mă! Lasă-mă!

Să pleci din casa asta, nenorocitule!

- Ce faci? - Stai femeie!

Hei, ce-i asta?

- Ce s-a întâmplat? - Te înșală cu Andreea!

Ce? Doamne ferește, e borțoasă aia!

Vrei să spui că n-ai fost la ea de două ori în cameră?

- Nu v-a prins Nuți? Zi! - Măi, măi, gata!

- Explică! - Explică!

- Da, mă, am intrat de două ori. - Poftim?

În cameră.

Am intrat, da. Prima dată m-am dus s-o întreb de inel.

- S-o întreb ce părere are. Prima oară. - Și a doua oară de ce ai mai intrat?

- Am vrut și eu să plâng pe umărul… - Să plângi, mă?

Stai, măi, femeie!

Da, mă, am început să plâng și ea m-a luat în brațe, de milă,

și-a intrat Nuți și-a crezut c-am pus mâna pe fii-sa.

- Dar nu s-a întâmplat nimic! - Ești un mincinos!

Deci doar pentru că bărbatul te-a părăsit pentru una mai bună, asta nu înseamnă că…

- Ești un porc! - Încetează! Gata!

- Ai exagerat! - Eu!

Da, tu! Pe bune! Adi are dreptate și ar trebui să-l cred!

- Bine, dar… - Nu, niciun „dar”! Te rog!

Ieși din cameră până nu mă enervez, da? Hai.

- Hai. - Să nu crezi că scapi așa ușor de mine.

Hai, ieși!

Mersi că m-ai crezut.

Dacă te prind că m-ai mințit…

Bună, ce faci?

Bine. Tu ce faci?

La cine ai venit? Că Paul nu-i acasă.

Am venit să las ceva.

Tu cum ești?

Nici nu mă întreba.

- De ce? S-a întâmplat ceva? - De-ale mele.

Adică, credeam că bebelușul ăsta o să ne unească, dar…

Ce să vezi, răsturnare de situație. Și-n viața lui Paul

a reapărut marea lui iubire pe care-o credea moartă,

așa că acum a uitat și de mine și de bebeluș.

Și atunci de ce te încăpățânezi să-l păstrezi?

Pentru că Paul are nevoie de un moștenitor

și asta e tot ce contează.

Și eu sunt suficient de puternică s-o îndepărtez pe Ana Maria.

Asta, sigur. Dar tu te-ai gândit…

dacă o să semene copilul cu mine?

- Ce faci? - Toți bebelușii seamănă între ei.

Unii, de când se nasc, seamănă leit cu mama sau cu tata.

- Riști atât de mult? - Hai, lasă-mă.

- Bine. O să mai vorbim noi. - Mai ai ceva de zis?

Auzi, Nuți? Ai văzut-o pe Andreea?

- Nu. Bre, ia stai acia cu mine! - Ce, îți dai în cărți?

Ia, nu vrei să vezi ce zice cărțile?

- Nu prea cred eu în lucrurile astea. - Hai, bre, hai să vezi acia.

- Hai, fie. - Uite acia, da?

Ia…

Ia trage acia o carte.

Ce-ai tras? Extra…

Bre, Ana Mario, ai tras „Îndrăgostiții”?

Cum, bre, să zici tu că nu crezi în cărți acia?

Dacă nu te vedeam eu mozolindu-te acoloșa cu Paulică, ziceam că era,

dar uite am văzut cu ochii mei!

Auzi, Nuți? Tu vrei să-mi spui ceva? Că nu înțeleg.

Ia uite, bre, acia, lângă Îndrăgostiți ce-i acia?

Zi tu cu gurița ta! Nebunul. Nebunul știi ce e? Un nou început!

Hai, nu mă mai lua pe ocolite, zi dacă ai de zis ceva.

Hai, Doamne Maică Precistă, ce să zic, bre?

Ce treabă am eu? Fiecare cu treaba lui…

Că tu știi că Paul e însurat

cu bobocica aia de Mona, bre,

și așteaptă ei plod…

Și n-ar fi păcat să auză Mona ce știu eu?

Ce vrei să zici?

Bre, Ana Mario, uite ce zic eu acia.

Eu zic să pleci de-acia,

mă lași și pe mine, dracu’ să trăiesc liniștită viața asta,

hai să ne vedem fiecare de treabă, da? Că acia… cărțile nu minte!

Încep să înțeleg ce fel de femeie ești, Nuți.

Știi doar să ameninți și să distrugi,

dacă lucrurile nu sunt exact așa cum îți convine ție.

Nu mă mir că Mitu nu mai poate să stea cu tine.

- Ce măcăni tu acolo? - Ce-ai auzit.

Nu știu. Ce mai scriem?

„Eterne regrete” și altceva?

- Și atât. - Cum, mă, atât?

Floppy, omul ăsta a fost singura noastră familie.

Păi și ce să mai scriem?

Eterne regrete… Regrete eterne… Mihai, Călin, Floppy.

„Floppy”, pe bune?

Chiar vrei să trecem „Floppy” pe coroană?

Ai dreptate.

Să trecem „Florin” că oricum se tripase nea Gheorghe că…

„Florin, Florin, Florin”… Din „Florin” nu mă scotea.

Poate acolo, în Ceruri,

o să-și dea seama că e vorba de mine, pe coroană.

În Ceruri…

Crezi c-a ajuns acolo?

Adică…

Mă gândesc că omul ăsta a avut ceva păcate.

Cât îl știu eu,

parcă a avut și păcate, dar a făcut și fapte bune, nu?

Adică…

L-a salvat pe fratele lui Mihai…

A avut grijă și de tine și de mine și de Mihai…

Poate cântăresc mai mult faptele bune decât alea rele.

Nu știu.

Nu înțeleg cine și de ce l-a omorât pe nea Gheorghe.

Nici eu.

M-am ocupat de problema noastră.

Da, știu, am văzut la Știri.

Dar am înțeles că n-a murit pe loc. Ce-ai făcut, l-ai lăsat în viață?

Când am vrut să-l împușc, s-a ridicat în picioare

și de asta l-am împușcat în abdomen.

Și apoi, când am vrut să-l execut definitiv,

mi s-a părut că era cineva la fereastră.

- Și te-a văzut cineva? - Am spus doar că mi s-a părut.

Ești sigur? N-ai lăsat nicio urmă în spatele tău?

Garantat, nu.

Și oricum am alibiul perfect. Am fost plecat din București.

Ai încredere că știu ce fac.

La Bebe cum a fost? A aflat cineva ceva?

Nimeni.

Bine. Am încredere în tine.

Hai să lăsăm asta acum. Treaba noastră e alta.

Spune-mi. Cine e copilul Amaliei și al lui Anghel?

Umblă vorba că îndrăgostiții trebuie să se sărute pe fiecare treaptă.

Și băiatul trebuie să rostească numele fetei, după fiecare sărut.

Dacă se întâmplă să greșească, atunci înseamnă că nu e el alesul.

- Și câte trepte sunt? - O sută șaptezeci și cinci.

Păi asta da, provocare. Hai să vedem dacă mă iubești.

Hai.

Adela…

Adela…

Adela…

- Ce, ai obosit? - Nu.

Hai că mai sunt doar o sută șaptezeci și două de trepte.

Adela.

Adela.

Adela.

O sută șaptezeci și șase.

Ce frumos e aici!

Aici e cel mai bun liceu din Sighișoara.

Îți dai seama câți adolescenți îndrăgostiți

care trăiau primii fiori ai dragostei au stat aici, fix aici?

Căutând momentul potrivit pentru primul sărut.

Așa cum e acum.

- Mai ții minte primul nostru sărut? - Cum aș putea să uit?

Când am ieșit din spital.

Am trecut prin atâtea împreună!

Totuși, poate ăsta e un nou început pentru noi.

Asta îmi doresc și eu.

Avem și muzică…

Doamne, ești atât de frumoasă când ești fericită!

Dansezi cu mine?

Mihai! La ce te gândești?

Am avut cel mai frumos vis.

Eram alături de cea mai frumoasă mireasă din lume.

Ghici cine era!

Ce frumos!

Jur în fața lui Dumnezeu că tu ești femeia vieții mele.

Și n-am să te părăsesc niciodată.

Oare cum am arăta noi bătrâni, plini de riduri?

Doamne, sunt atât de fericită!

Spune, Lucian! Hai odată, nu mă mai fierbe atât!

Stau ca pe ace! Cine este bastardul?

- Ce ți-a spus Gheorghe? - Fiul Amaliei și al lui Anghel este…

Da, este… cine?

Cine?

Călin.

Da, cu el era însărcinată Amalia când a fost împușcată.

- Ce faci, Lucian? Cine e? - Florin.

- Florin. - Florin.

- Ce Florin, măi? Care Florin? - Atâta știu deocamdată. Florin.

Florin.

Ți-e clar că trebuie să te ocupi și de ăsta, da?

Eu nu m-aș grăbi, mătușă. Toate la timpul lor.

- Ai puțină răbdare. - Răbdare!

Îți convine să spui asta, că ai toată viața înainte.

Dar pentru mine, care am văzut moartea cu ochii…

Cred că Dumnezeu râde cu gura până la urechi

când vede că noi, oamenii, ne facem planuri și de fapt…

Nu, nu. Nu știu ce se va întâmpla mai încolo.

Acum este momentul potrivit să acționezi!

Nu, nu e. Hai să lăsăm puțin să se liniștească apele.

Stai să termine procurorul cu investigația.

Ai încredere în mine, da?

OK.

- O să fac cum spui tu. Deocamdată. - Și bate.

Numai că, între timp, noi doi mai avem o treabă.

Diseară avem tratație și dans.

Vezi să fii aici. Te aștept la ora 20:00 fix, da?

Apropo, pui și tu ceva pe tine mai ca lumea.

Să vii îmbrăcat la patru ace, nu așa…

Traian…

Ce faci, mă, Mitule?

Mitule, Mitule…

Ai vrut să scapi de mine și mi-ai luat toate păcatele.

Vezi? Acum trebuie să fii băiat cuminte. Foarte cuminte.

Să faci tot ce trebuie. Altminteri…

Te chem la mine. Și să știi că eu am timp să te aștept.

O eternitate.

Dar tu ești mort, Traiane.

Oi fi eu mort, dar vezi că bântui prin lume ca o fantomă.

Ce să fac?

Dacă acolo n-am lumină, n-am o pernă pe care să pun capul să mă odihnesc…

Iartă-mă…

Și să știi că, dacă nu mă odihnesc eu, nu te odihnești nici tu.

Iartă-mă!

Lasă-mă, Traiane… Traiane…

Iartă-mă… iartă-mă!

- Traiane! - Lasă omul în pace.

- Iartă-mă! - Da, bre, te-am iertat!

Să n-auză femeia asta! Taci din gură acia!

Așa, scoală-te tu acia, da? Scoală-te că noi doi avem o vorbă.

Lasă-mă să dorm, muiere. N-am închis ochii de nopți în șir.

- Traian nu-mi dă pace! - Băi, te aude femeia asta!

- Dar ce vrei? Auzi? - Traian!

Tu vrei să-ți pui pernuța pe fățucă, să taci?

- Traian! - Bre, scoală-te!

- Bre, te-ai dilit? - Ce-i?

Ce-i? Tu ai ajuns să te spovedești la harpia asta de Ana Maria?

Tu în halul ăsta ai ajuns, să te spovedești la dușmani?

Lasă-mă! Lasă-mă, Nuțică. Eu mă duc. Eu mă sufoc aici!

- Stai acia potolit! - Nu mai pot!

- Eu mă duc de-aci! - Bre, potolește-te acia!

- Unde să te duci? - Unde? Mă duc unde-oi vedea… La oi!

Da, am înțeles, te duci la oi. Stai aci în pat! Stai potolit!

Mă, Nuțică… Nu mai pot, Nuțică…

- Lasă-mă să mă duc! - Bre, vezi că schimb foaia acia!

- Stai potolit acia! - Lasă-mă să mă duc, să plec!

- Bă, băiatule, unde te duci acum? - Ți-am zis o dată! La oi!

Bre, ce-are ăsta cu oile?

Nu, că s-a dilit!

Ușor… încă puțin. Așa, ușor… ușor…

Acum pot să văd?

Da.

Uau! Ce frumos!

Mă simt ca o prințesă care-și vede regatul.

Într-o zi o să ne întoarcem aici.

Și o să ne căsătorim.

Nu ți-ar plăcea?

Ba da.

E foarte frumos.

- Dar ce e? - Nimic.

Știi ce e?

Nu contează unde suntem.

Și aici e frumos și… Și la tine pe ponton era frumos.

Cred că și la Butimanu mi s-ar fi părut romantic.

Doar că tot ce contează e să am încredere în tine.

Dar poți să ai încredere.

Îți jur că poți.

Scuză-mă puțin, l-am văzut pe recepționerul

de la hotelul la care sunt cazată și am uitat de check-out și de bagaje…

- Iartă-mă puțin. - Hai că rezolv eu. Te rog.

OK.

Mă întorc imediat.

- Bună ziua. - Bună ziua.

Domnișoara s-a cazat ieri la dumneavoastră…

Și din motive personale nu mai poate să rămână.

De ce, s-a întâmplat ceva? Nu i-a plăcut camera?

Nu, nu, e totul OK. Numai că o să se mute la mine.

Am înțeles.

Se poate să mă ajutați cu ceva, vă rog?

Spuneți.

Să-i trimiteți bagajele la mine la hotel, dacă se poate.

- Care hotel? - Dacă puteți să mă ajutați și cu asta,

să ne recomandați dumneavoastră un hotel.

Sigur. Vă recomand un hotel romantic. Se numește Hotel Villa Franca.

- Villa Franca. Bine, mulțumesc. - Cu drag.

Băi, Laura, de ce te porți, mă, așa cu mine? Ce-am făcut?

- Lasă-mă! Nu mai avem ce vorbi! - Cum adică?

Măi, Laura, uită-te la mine! Ai puțină înțelegere!

Sunt bătrân, nu mă așteptam să am copii la vârsta asta!

- Și atunci, de ce stăteai cu mine? - Distracție de weekend?

Nu e asta, nu! M-ai luat prin surprindere, înțelegi?

Am spus eu vreodată că nu vreau copii de la tine? Spune!

Măcar acum știu ce simți pentru mine.

Mersi, Dorin! Ești un bărbat adevărat!

Ce mă? Pe bune? Băi, stai, mă, puțin!

- Vrei să ne certăm acum, sau ce? - Atunci pleacă!

Alo, alo, oameni buni!

Nu vă mai certați, mă, că v-aude toată mahalaua asta!

Și ce dacă? Să ne-audă! Să știe ce fel de bărbat e Dorin Drăghici!

Și ce vrei, mă, acum? Ce vrei, să dau la Telejurnal?

Și tu ce vrei, mă?

Ce-i asta?

Au săpat bețivanii ăia de Nicu și de Mitu.

Uită-te și tu cum arată, ca un mormânt.

Bă, nu… nu deranja acolo!

Ce-i aia?

- Știu. - Ce știi?

- Știu unde e unchiulețul. - Stai…

- Dar prin dormitoare ai făcut curat? - Am făcut.

- Dar prin curte ai strâns? - Am strâns.

Nu pot să cred! Nu mai avem ce face.

Da!

Băi, ce liniște e în casa asta!

Andreea nu mai e… Adela nu mai e… Nici domnul Paul nu mai e…

Dar lasă, dragă, foarte bine, uite așa avem și noi timp să ne ocupăm de noi.

- Da? - Da.

- Și ce mai ziceți, ce mai faceți? - Bine. Facem bine.

Hei, Nuți! Ai mai venit pe la noi?

- Vrei, fată, o cafea, ceva? - Fursecuri?

Ce faceți, bre, acia? Ați băut gaz, e otrăvite?

A dat Domnul să vă vie mințile la cap să mă tratați și pe mine cum trebuie?

Ia zi, fată, cu ce te mai lauzi?

Ce vorbești, Floareo, că e vai de capul și de zilele mele cu Mitu ăsta!

- De ce, fată? - Păi nu știu ce să mă mai fac cu el!

Că se sufocă…

Auzi? Ia vezi tu să n-aibe de-aia… pleumonie.

Că el, bețivan cum e, a dormit prin vreun șanț și s-a răcit.

Făi, Floareo, știi că o dată în viața ta s-ar putea să ai dreptate?

Așa e, că a venit cu cizmele alea pline de noroi

și aia e, că a dormit în șanț, acolo, vai de mine!

Și voi? Cu ce vă mai lăudați? Ce mai face coana mare?

- Coana mare face bine. - Sărut-mâna.

Stela, Ica, Florica, am nevoie să pregătiți o masă pentru diseară.

Avem un invitat special.

Vreau să avem la cină file de morun cu sparanghel și sos olandez

și medalion de vită cu sos de cafea, coniac și dovleac.

La desert, o simplă cremă de rubarbă.

Și neapărat șampanie. Două sticle. La rece.

Marto, e meniu boieresc,

dar să nu te superi pe mine, că eu nu pot să viu.

Că nu mă simt bine, eu și Mitu acia…

Nu, nu mă supăr că nu tu ești invitatul.

Vreau să-i chemați și pe Paul și pe Delia, să fie prezenți și ei, da?

Și apropo, să nu uit, și o colivă mare să pregătiți, tot pentru diseară, da?

- Da. - Iar colivă?

- Așa facem, doamnă, da. - Bun.

Dar cine e invitatul, Muți? Muțili!

Bre, dar cine e invitat acia?

Fată, hai, lasă-ne că acum avem treabă.

Nu stăm ca tine, să pierdem vremea la cafele.

Ce zici tu, Floareo? Păi ce, m-ai servit acia și…

Pune, bre, la pachet, irosim mâncarea? Alții n-are ce să mănânce…

Hai, ia-ți fursecuri și du-te și lasă-ne că avem treabă.

Fetelor, voi ați ținut minte tot ce-a zis doamna?

Că eu n-am ținut minte.

A zis ceva cu medalion și cu…

Ce medalion, băi? Ce medalioane, fetică?

File de morun cu sparanghel și sos olandez…

medalion de-aia… de vită, cu sos de cafea, coniac și dovleac

și la desert acolo-șa o cremă simplă de rubarbă

și două sticle de șampanie, la rece.

A, și să nu uit.

A, și neapărat, Floareo, o colivă mare. Hai, amin.

Hei!

- Ești OK? - Da.

Mă rog, mai mult sau mai puțin.

Să nu-mi spui că ți-a fost dor de București.

Ba să știi că da.

O fi el gri și urât și aglomerat, dar… e acasă.

Da…

Mi-a fost dor de tine.

Nici nu știi cât mă bucur că te-ai întors!

Și mie.

Uite, mi-am pus și cerceii ăia buni, pentru tine.

- Da? De duminică. - Da

Luca… îmi pare rău de bunicul tău.

Da, și mie-mi pare rău de el. Mi-ar fi plăcut să-l cunosc.

Dar hai să schimbăm subiectul, să nu ne întristăm deja.

- Ce mai e pe acasă? - Păi ce să mai fie?

Adi s-a mutat cu mine, în casă…

- Serios? - Da.

L-ai adus pe distrusul ăla la noi? Hai, mă, Livia!

Hai, mă, nu te enerva. E simpatic, e băiat bun, o să vezi!

- Da… - O să-ți placă de el, pe bune!

- A, și Andreea este însărcinată. - Pe bune?

Cică cu Mihai.

- În câte luni? - Două.

A fost foarte frumos.

Parcă-i un vis care nu vrea să se mai termine.

Dar n-o să se termine.

De acum înainte, îți promit c-o să fim mai puternici ca niciodată.

Nu știu. Mi-e frică.

O să ajungem acasă și o să apară iar tot felul de probleme.

Eu zic că cel mai bine ar fi ca, de acum înainte,

să nu ne ascundem nimic unul față de celălalt.

Uite, încep eu.

Într-adevăr, vor fi niște obstacole când ne întoarcem acasă.

- Andreea. - Nu, nu Andreea.

Nu ți-am spus nimic, pentru că…

n-am vrut să te implic din nou în toate problemele mele.

Nea Gheorghe a fost omorât.

Poftim?

Și el era singurul care știa cine e fratele meu.

Mihai…

De asta spun,

Povestea cu Andronicii nu se încheie încă.

Știi ce? Sunt lângă tine.

Am nevoie de tine mai mult decât oricând.

Păi hai să ne bucurăm de ultima noapte de dragoste.

Înainte de întâia noapte de război?

Înainte să se întunece! Hai să mergem.

Dom’ procuror, trebuie să vorbim!

Vali, nu în seara asta. Am un caz care-mi dă bătăi de cap. Te rog!

A, da? Păi hai că v-ajut eu să închideți unul, dacă e.

- Ia zi-mi! Iarăși Traian Dincă? - Da, da exact. Unchiulețul.

- L-ai găsit! - Nu, nu l-am găsit. Dar știu unde e.

Ia uimește-mă! Ia zi!

Eu cred că e îngropat în curte la casa lu’ Achim de la Butimanu.

- Am eu așa o bănuială. - Ce bănuială, mă?

Bănuială ca atunci când credeai că aia-i pălăria lui Traian?

Hai, dom’ procuror, că acum eu vorbesc serios!

C-am fost eu acolo și am văzut cu ochii mei!

E așa o bucată de pământ… așa e săpată… dar exact ca un mormânt!

A și ia uite! Ia uite ce-am găsit!

Mă uitam acolo… și uite. Un capăt de lumânare.

- Băi, las-o, mă! - Ce-are?

Nu așa se ia o probă, mă! Las-o jos, ușor! Las-o jos!

- Au, păi n-am știut! - Aoleu!

Și-ți spui și cum s-a făcut.

Bre, Paul Andronic l-a dus acolo noaptea, știi?

Ca să dea vina pe amărâții ăștia de Achim.

Hai, bre, ajută-mă cumva. Măcar cu niște săpături.

Vorbește matale acolo la matale, să ducă o investigație, ceva!

Sap eu, dacă vrei!

Hai, că nu te costă nimic!

Da!

- Doamna Delia? - Da.

Doamna Marta vă roagă frumos să coborâți.

A zis de ce?

Nu. M-a anunțat doar să vă spun să veniți jos.

Ce-o mai fi vrând nebuna asta?

Domnu’ Paul, e ora 20:00. Doamna Marta a spus

că a sosit invitatul, așa că vă roagă să coborâți.

- Tu știi ceva de asta? - Eu?

Eu sunt ultima care află ceva în casa asta. Hai să mergem.

Hai.

Mulțumesc că mi-ai adus bagajul.

- Mereu ai grijă de mine. - Pentru că te iubesc.

- Șampanie? - Nu, mersi.

OK.

Vrei să sun la room service să comandăm ceva?

- Ce vrei tu. - N-avem timp.

OK. Dacă nu vrei nimic…

Tu ești tot ce vreau.

Pana mea! Și gravidă și proastă și singură!

Uite, pe mine azi nu m-a sunat nimeni.

Pentru că nu mă iubește nimeni.

- Yes, beautiful! - Alo, ce faci?

I am doing absolutely nothing in the Andronici mansion.

Ce să fac? Stau pe cameră, nu fac nimic,

că n-am chef de Andronici și de dramele lor.

Mă plictisesc, adică. Tu ce faci?

- Bine, stau aici ca proasta! - De ce?

Pentru că pe mine nu mă vrea nimeni!

- Unde ești? - În… Sighișoara.

Ia rămâi acolo, hai că vin eu să te iau.

- Ce faci aici? - Uite, treabă.

- Iar asculți pe la uși? - Nu e treaba ta.

M-am prins că te ții după mine.

Dar cine te crezi tu, bă, Isus?

- Ar vrea el! - Ho, blasfemie!

Hai, femeie, lasă-mă în pace!

- Te duci la Andreea? - Nu e treaba ta.

Ascultă, Adi. Eu nu sunt chioară. Ție încă-ți umblă ochii după Deea.

- Și eu știu chiar mai multe. - Hai, mă, femeie, mă lași?

Nu te las. Nu te las, bă, să-ți bați tu joc de Livia.

Că fata asta și-a făcut pomană cu tine și te-a făcut om și tu ce faci acum?

O înșeli cu prostăloaica aia!

Ai grijă ce zici și cui zici, ai înțeles?

Între mine și Andreea nu e nimic da?

Și nu mai turna minciuni la Delia, ai auzit?

Da. Și o să am eu grijă să dea Delia cu mașina peste tine!

Ce-i asta?

Nu știu, dar uită-te și tu ce-a făcut aici.

O să ne distrăm cu siguranță. Zici că vine Regina Angliei.

- Și-o așteptăm cu colivă? - Da, chiar.

- Hei. - Bună seara.

Ce faci, Lucian? Gata cu Sighișoara?

Asta este coliva tatălui vostru.

E ultimul lucru pe care-l mai primiți de la mine, de pomană.

Tot ce am eu o să las nepotului meu.

Aoleu, m-ai omorât cu nepotul ăsta. Zi odată unde e!

Aici!

Da, Muti, sunt aici.

Nu.

Lucian este nepotul meu.

Să te văd acum.

Mi-ai promis că o să-i faci pe toți să plătească.

Da, mă ocup. O să am eu grijă de toți.