Original subtitles

- Îți place? - Da, e foarte frumos.

- Și cetatea și orașul și… - Și eu…

Glumesc. Și mie-mi place.

- Bună ziua. - Salut.

Am și eu o rezervare pe numele Lucian Rădescu,

pentru un apartament și o cameră single.

- Sigur. Vă rog să-mi dați un buletin. - Da, imediat.

- Vă mulțumesc. - Și buletinul meu?

- Nu, este suficient unul. - Bine.

- Abia aștept să ne plimbăm! - Da…

Ori de câte ori vin aici, mă simt într-o altă lume.

- Și chiar e o altă lume. - Da, parcă suntem într-un basm!

Știi că e singura cetate medievală locuită din Europa?

Și patrimoniu UNESCO… Și magnifică primăvara…

Gata, asta a fost tot. Aici aveți buletinul și cheile.

Cheile de la apartament…

- Ăsta-i apartamentul. - Da.

Prințesă, cheile apartamentului dumneavoastră.

- Mulțumesc, dar nu trebuia. - Ba da.

- Iar acum vă conduc la camere. - Bun, mulțumim.

Prințesă…

Să se aleagă praful…

de Delia…

ca să stăm și noi acia liniștiți…

și Paul…

Ce faci, Mitule, umbli ca moroiul? De dimineață-ai luat-o, ai?

…și cu Floarea. Floarea…

Așa… cu tot neamul.

Unde-ai fost? Neamul…

- Să dau la pește. - Laura… Ai prins ceva?

Nu, am dat la pește. I-am hrănit.

Și, Mitule, i-ai dat felul întâi, felul doi și desert, da? Bă, băiatule…

Da… era un peștișor de aur…

- Vai de mine! - Și strălucea!

- Tu te duci cu capul, bă, băiatule! - Păi din vina cui?

Nu ești, bre, ai mania persecuției, Mitule!

Uite-acia. Asta, germaneza, Ana Maria asta, a aflat de certificate.

Ce certificate?

Păi…

Cum ce certificate? Că s-a schimbat acolosșa la sfat!

Când?

Mă, Mitule, îți dau două pe cocoașă să-ți aduci aminte?

Bre, n-am zis noi că s-a încurcat datele de naștere la fete?

Păi eu mai țin minte, Nuțico?

Că la cât am mințit pentru tine, mă mir că le mai știu șirul!

Mitule, ea a vrut ca pe fii-sa s-o cheme Adela.

Și acuma ei i s-a pus pata că de ce pe Andreea n-o cheamă Adela?

Păi cum de ce? Pentru că nu-i fata ei!

Ce-ai, bre, ai chef de show-uri aici cu mine?

Hai, vezi, fii serios că nu mai am răbdare!

Eu îți spun foarte serios că o să ne prindă!

Cu ce să vă prind Mitule?

- Cu… păi cu ce să… - Așa, ascult.

- Cu… - Stai, bre, acia!

Cu minciuna!

Mai bea și tu niște apă.

Și când terminăm aici, ar fi bine să dormi.

Mai vreau o cafea.

Ar fi a cincea.

Auzi?

A apucat să îți spună ceva înainte să moară?

N-a apucat.

- Crezi c-a fost un jaf? - Nu.

A fost o crimă cu sânge rece.

Știu și cine-a făcut-o, numai că, din nou, n-am nicio dovadă.

- Te gândești la cine mă gândesc și eu? - Marta.

Ea a făcut-o.

Nea Gheorghe era singurul care știa unde e frate-meu.

- Așa, și? - E și fratele lui Paul.

Asta înseamnă că apare un nou moștenitor.

Da.

Când te uiți la femeia asta, n-ai zice că…

„N-ai zice că”, dar e.

Tu-ți dai seama că ea nici până acum

n-a trecut peste povestea dintre maică-mea și bărbat-su?

- Bun. Hai să recapitulăm. - Hai să recapitulăm.

- Fii atent. Deci… - Sunt.

- Erai la spălătorie, da? - Eram la spălătorie.

- Era noapte, și… - Era noapte.

- Deodată ai auzit un foc de armă. - Da.

- Bun. Dar nu te-ai dus imediat să vezi! - Ba cum să nu? M-am dus imediat,

dar plecase deja și plus de asta mie mi-era foarte frică. Dacă mă omora?

Foarte bine ai făcut, ai fost precaut, acum ești în viață că dacă…

Domnu’ procuror, eu nu înțeleg cine i-ar fi făcut chestia asta.

Omul ăsta n-avea niciun inamic, era pâinea lui Dumnezeu,

nu era un om rău deloc! Cine și de ce l-ar fi împușcat pe nea Gheorghe?

Bă, băiatule, lasă-ne pe noi să aflăm despre ce e vorba, da?

Și fii atent, hai să recapitulăm.

Eu pun întrebările și tu răspunzi, da? Nu mă mai întrerupe.

Ești foarte agitat. Eu întreb, tu răspunzi.

Ai înțeles? Zi.

Vrei să zici că eu l-am omorât?

Nu, n-am spus asta. Ești un martor foarte important,

pentru că tu ești singurul care era acolo

și pentru că pentru mine este important să știu ce-ai văzut tu acolo.

- Te poți concentra? - Gata, gata.

Întrebare: Cum arăta omul care a tras?

Păi nu știu… că era seară, era departe…

Eu ascultam muzică, am auzit împușcătura,

m-am întors și am văzut un om că pleacă.

- Era bărbat. - Și poți să-l descrii?

Păi da. Era înalt, slab.

Da.

Dar altceva n-am văzut că era întuneric, nu…

Mi-era foarte frică, vă rog să mă credeți!

Dar nu era bătrân.

Ăsta e un amănunt foarte important. Mersi.

Ce minciună?

- Ce? Păi zi! - Zi, Mitule!

- Zi tu! - Zi!

- Păi zi tu odată! - Chiar așa Mitule!

Ia spune! Spune tu ceva,

că doar tu erai beat și ai încurcat certificatele!

- Eu? - Păi tu!

Da! Da, eu!

Dar eu nu înțeleg de ce nu le-ați schimbat la loc?

Unde era, bre, unde să mă duc acoloșa la țară, să fac panaramă?

Că ce mai conta, bre…?

Eu vreau să știu adevărul, Mitule, te rog, spune-mi adevărul!

Păi adevărul e că Adela…

Adela e un nume mai frumos!

Și el l-a schimbat cu bună știință!

Ăsta-i adevărul. Zi!

Adevărul este că nu era beat!

E cum spune ea.

El s-a dus acoloșa

și a pus numele ăsta, Adela,

că Adela i-a plăcut lui mai mult, zi, mă, că ți-a plăcut mai mult, zi!

Da! Așa e, cum spune ea!

Adevărul…

Că ți-am furat

numele la fată.

Adevărul, Ana Maria, e că mie mi-a plăcut mai mult „Adela”.

Adicătelea numele de „Adela”.

Și când am fost la sfat,

am pus-o pe Adela fata noastră

și numele de Andreea la fata ta.

Bre, dar n-am știut, adică…

Ce, fă, tu erai moartă, erai îngropată, știa Maica Precistă

că mai vii acia după ani de zile să mă tragi la răspundere…

pentru ce, pentru un amărât de nume?

„Amărât de nume”? Tu nici nu știi ce înseamnă pentru mine!

Bre ce înseamnă… înseamnă… nu înseamnă…

eu știu, dar, bre, Andreea e fata ta acuma

și de ea trebuie să-ți placă!

Ce, nu-ți place? Nu-i nicio problemă! Dă-o, bre, înapoi, las’ că mă descurc eu!

Dar nici n-am zis că nu-mi place! Doar că vreau să știu adevărul!

Ăsta a fost.

- Ăsta a fost. - Îmi pare rău! Ana!

Las-o!

Ana!

Hai, mersi c-ai fost de comitet, Mitule!

Nu mai suport!

De ce trebuie să te scap eu de fiecare dată?

Ce, Mitule, vezi? Te laudă un pic omul și ți-o iei în cap!

Păi vezi că schimb foaia, al dracu’ de trăncălău

- Acia suntem amândoi! - Amândoi? Bine.

De acum încolo, să fii tu singură. Singură!

- Adela! - Da!

- Am adus bagajul. - A, mulțumesc.

- Cu drag. Îți place camera? - Da, e superbă.

N-am mai stat până acum într-un loc așa frumos.

Ei, trebuie să te obișnuiești acum, de când ești producătoare…

Glumesc. Mergem să ne plimbăm?

Sigur. Mă schimb și ne vedem în față. În vreo 20 de minute, e bine?

- E mult? - Nu… iartă-mă.

Mă furase peisajul.

- Ce? - Tu.

Ești foarte frumoasă.

Mulțumesc.

Ne vedem în 20 de minute, da?

Ce te-a mâncat și pe tine cu pozele alea cu veverița,

că te-ai făcut de râsul curcilor!

Te-a întrebat cineva ceva? Te bagi în seamă așa, aiurea!

Ia vezi că ești obraznică!

Când ți-oi cârpi una cât ești tu de mare… Ia vezi!

Ofticoaso!

Ce-ai crezut, făi, fetică? Că te ia avocatul!

Vai de capul tău!

Ascultă acia la mine, câtă vreme Adelușa asta nu are pe cineva,

ăsta nu pleacă de lângă ea, ca câinele lângă măcelărie!

E aiurit acuma, dar după ce-o să se nască copilul,

o să-și dea el seama cu cine vrea să fie cu adevărat, da?

Hai, mai gata.

Fă, Andreeo, eu știu că pe tine nu te duce capul,

bă, dar nici expertă la bărbați să nu fii?

Aoleu, că mare expertă la bărbați ești tu, mă!

Ce vorbești tu acolo, vai de capul tău!

Dar tac-tu ce-a făcut?

- Hai, mă, termină, lasă-mă! Doamne! - Fă, Andreeo, la ce te gândești, băi?

Am zis că șterg cu el pe jos când vrea mușchiul meu, ai înțeles?

De ce? Uite că l-am dresat, aia e!

Am stat acoloșa ca uliul pe vițel. Și acum uită-te la el.

Fără mine… muscă fără cap. Degeaba are trup.

Eu în Mihăiță am încredere, da?

Cânta-i-ar boala lui Mihăiță ăsta al tău!

Ce-mi tot tragi, bă, cu Mihăiță? Că l-am citit pe Mihăiță ăsta…

Băi… Îți spui eu că e după interes! Lasă, făi, că e bine!

Vestea bună e că ăsta când o să vază

că tu ai mai mulți bani, înțelegi,

o să se ție după tine… Vine cu codița între picioare acoloșa!

Bă, femeie, Mihai nu e pe interes! Tu n-ai văzut ce casă are, pe bune?

Ce casă are, Andreeo? Zi și mie, ce casă?

Cu numărul de la intrare și l-a pus în casă

și n-are un bibelou, o carpețică acoloșa!

Haide, bre! Ce are? Băltoacă! Așa, și? Are!

Uite, dar bogații așa e! Că ei cât are, tot mai vrea mai mult!

Ascultă acia la mine că te învăț de bine, Andreeo!

Vulturoaica pe vițel!

- Hei, ce faci? - Bună. Uite, mai lucram un pic.

- Vii cu mine la ecografie diseară, da? - Azi e? A, da, sigur.

- Da, îmi zici ora și ne vedem acolo. - Normal. Stai, stai un pic.

Alo? Da, eu sunt.

Stați că nu le știu pe dinafară, dar dacă mă așteptați un pic pot să…

S-a întâmplat ceva?

Nu. Dar trebuie să mă duc să caut niște analize să le trimit, da?

Hai că mă întorc. Da, nu durează mult.

Mona, vrei să-mi spui și mie dacă…

Sau vă sun eu înapoi imediat?

Dar ce are, dragă?

I-am făcut ceva și ei sau ce s-a întâmplat?

- N-are nimic, e grăbită. - Da? Păi și să mă ignore

chiar în halul ăsta, ca și cum sunt inexistentă?

- Te ignoră… - Extraordinar! Educație zero.

Hai, domnule, încetează cu prostiile astea!

O fi grăbită, e și stresată de ecografie…

Mergem mai târziu la ecografie să vedem ce…

Poate e băiat, ne duce și nouă cineva numele mai departe.

Dar Luca ce are? Nu poate să ducă el numele mai departe?

Iar începi cu Luca?

Nici măcar nu e copilul soțului tău legitim.

E chiar mai bine. E copilul prietenului tău bun, Bebe.

Ce-mi place asta!

Pot să beau și eu liniștită în casa asta o cafea?

- Dar bea-o, dragă, bea-o! - Nu!

Numai că n-ai! Las-o, mă, să bea cafea.

De ce nu mă lăsați voi în pace pe mine?

Ia luați-o voi așa, frumușel, per pedes, și mutați-vă în oraș. Hai! Scurt!

Hai să mergem. Te-ai prins! Face liber aici ca să vină moștenitorul.

Chiar, când îl cunoaștem și noi? Ne vedem facem un party…

Nu există niciun moștenitor, vezi de treabă!

Există! Și sunt tare curioasă

să vă văd fețișoarele atunci când o să-l cunoașteți!

Mare surpriză!

Vrăjitoarea cea rea!

Rodica!

- Rodica! - Da, doamnă.

Te rog, micul-dejun și cafeaua afară pe terasă.

- Da, doamnă, imediat. - Că aici e… mi-e scârbă!

„Mi-e scârbă”?

Mă, dar ești așa nesimțită!

- Te porți așa urât cu mama! - Vezi că tu ai început!

Ce case colorate! Zici că-s din povești.

Da, e tipic stilului medieval german.

Acum înțelegi de unde s-au inspirat Frații Grimm

când au scris Hansel și Gretel?

Și acolo avem turnul. De sus se văd cele mai frumoase apusuri.

- Vrei să mergem? - Da. Ai curaj?

Păi de ce nu? Că nu-i așa înalt.

Da, nu știu ce să zic… Se schimbă puțin treaba, de acolo.

- Eu cred că ție ți-e frică de înălțime. - Mie? Nu!

Bine, puțin.

Puțin mai mult. De fapt, am fobie de înălțimi.

Dar n-o să ratez ocazia, în niciun caz. Mai ales că sunt cu tine.

Am înțeles. Adică… Nu trebuie să mergem neapărat.

Nu, nu. O să-mi înving frica.

Uite cum facem. Eu zic să lăsăm turnul pe mai târziu.

Că și așa ai zis că se văd cele mai frumoase apusuri.

Și de ce să ratăm cel mai frumos moment al zilei?

Da. Și am eu o idee.

O să mergem într-un loc special, să mâncăm. O să-ți placă.

Și apoi ne întoarcem aici.

- Bine. - Hai.

Ce-i, Mitule? Ce-i cu tine?

Nimic…

Eu, cu ale mele.

- Te-a supărat cineva? - Nu!

Nu știu…

Mă uit la locul ăsta și nu-mi găsesc starea.

Aș vrea să plec de-aici, să plec unde-oi vedea cu ochii!

- Dar ce nu-ți place aici? - Ce nu-mi place?

Totul nu-mi place! Curtea, casa…

Totul îmi aduce aminte de ceva rău, ceva întunecat…

Nu-i locul meu aici!

Păi și atunci vrei să te întorci la Butimanu?

Nici la Butimanu nu-i locul meu!

Vreau și eu un loc al meu, unde să stau singur!

La Petrești!

Acolo mi-am petrecut tinerețea mea.

Acolo am cele mai frumoase amintiri.

- Am cunoscut-o pe Nuțica… - Acolo-i totul o paragină acum, Mitule.

La Petrești? Vai de mine!

Păi dar era cel mai falnic sat din toată Dâmbovița!

Păi oamenii aveau animale, ferme…

Păi și când venea Sfântul Dumitru, la joc!

Da… și ce frumos!

Câmpurile pline de grâu, de floarea-soarelui…

Păi tu știi cum era rapița la Petrești!

Nu mai e nimic cum îți amintești tu. Câmpurile sunt pline de gunoaie,

iar în loc de floarea-soarelui și grâu

cresc buruieni, printre PET-uri de plastic.

Iar oamenii…

Oamenii au sărăcit și s-au înrăit mai ceva ca lupii.

La porți nu vezi decât fețe încruntate.

Tu glumești?

Aș vrea să glumesc, dar din păcate, ăsta-i adevărul.

Păi și atunci?

- Unde să mă duc? - Of, măi, Mitule!

- Tu l-ai omorât! Recunoaște! - Poftim?

Ce-am mai făcut eu? Pe cine?

Nea Gheorghe a fost împușcat azi-noapte.

- Doamne Dumnezeule! - Pentru că știa cine-i fiul lui Anghel.

Mihai, cred că ești obosit. Eu zic să te odihnești puțin.

Recunoaște că tu l-ai omorât! Recunoaște!

Hei, hei! Ce se întâmplă aici?

Nea Gheorghe a fost omorât azi-noapte.

Pentru că știa ceva ce-o deranja pe mama ta.

Și nu e prima oară când se întâmplă. O să fac tot posibilul s-o demonstrez.

Înainte să aberezi, eu zic să te gândești mai bine.

Stai liniștită că m-am gândit foarte bine.

Și de data asta nu scapi.

Paul! Fă, dragă, ceva, nu lăsa așa să ne terfelească oricine!

Eu să știi că azi-noapte am dormit în patul meu!

Și cred că încă n-am început să mă teleportez!

- O să te distrug! - Hei, Mihai!

O să fac tot ce pot ca să primești ce meriți!

Pentru toate crimele pe care le-ai făcut!

Pentru toate viețile pe care le-ai distrus!

- Mihai… Mihai… - Stai puțin! Ce dovezi ai?

Ce dovezi, dragă? Te dau în judecată pentru calomnie!

Stai un pic, stai un pic. Ce s-a întâmplat cu omul ăla?

A fost împușcat. Procurorul Lascu se ocupă de caz.

Ieși afară.

Omul ăsta a fost ca un tată pentru mine și Călin.

Venea la noi la orfelinat.

Și femeia asta ne-a făcut din nou orfani!

- Ieși afară acum, din curtea mea! - Gata! Mamă, gata, ne calmăm!

Hai la mine în birou. Acuma. Hai în birou!

Doamne Dumnezeule! Se vede că a crescut în orfelinat!

- Dar cine l-a trimis acolo? - Termină, că dacă te trăsnesc acuma…

Pleacă de-aici! Să nu te văd! Să nu te văd! Piei din fața mea!

Ce faci, mă, iar stai pe telefon?

- Ce-ai? - Nimic.

Hai, mă, zi ce ai! Hai, mă, Laura, mie-mi spui?

Mi-a întârziat.

Adică ești gravidă?

Nu știu. Cred. Poate…

- Dar voi vă protejați? - Da!

De cele mai multe ori, da.

- Păi și-acum ce-o să faci? - Fac un test și… aia e.

Și dacă e… Dumnezeu să-i dea sănătate.

Păi dar tu cu Dorin ai vorbit, el vrea?

- Ce faceți, fată, acilea? - Ia uite, mă, cine-a venit în Butimanu!

Am venit să-mi iau niște haine de schimb!

- Sărut-mâna! - Ia uite, Lăurica mea! Ce faci, măi?

Auzi, fată? De când nu te-am văzut,

mi se pare mie sau tu te-ai mai împlinit?

- Hai, mă, mătușică, serios? - Dar ce-am zis, frate?

Cum, mă, ce-ai zis? I-ai zis că-i grasă!

Am zis eu așa ceva? N-am spus eu cuvântul ăsta, măi, Michi!

Adevărul e că asta mănâncă pâine!

Asta mănâncă pâine cu ciorbă, mănâncă pâine cu paste

și cartofii prăjiți îi mănâncă cu pâine! Dă și mie o pâine.

Laura! Stai, mă, că ești numa’ bună, mă, nu ești grasă!

Măi, Laura, mă!

- Și poliția? - Se fac cercetări.

Nu s-a aflat nimic concret.

Oricum, n-ar fi avut nicio șansă. A fost împușcat în abdomen.

Gheorghe era un tip singuratic.

A lucrat în Securitate. Avea multe cunoștințe dubioase.

N-are cum… Mama n-are cum să aibă implicație în chestia asta.

Eu zic că se leagă.

Faptul că vrea să-și lase acțiunile altcuiva…

și mereu a fost după bani, după avere, după putere…

- Bun. Sunt martori? - Da, Floppy, prietenul nostru.

E la poliție acum, dă declarație.

- Și v-a zis că a văzut ceva sau ce? - Cineva a tras. Atât.

Bun. OK. Asta este. E un martor,

poliția o să ancheteze și o să prindă făptașul. Simplu.

Nu e chiar atât de simplu, domnu’ Andronic.

Mihai are un frate, nu știm cine e

și, din păcate, acum nici n-o să mai aflăm.

Da, înțeleg. Și fratele lui Mihai

este și fratele meu. Nu?

- Da. - Acum vezi c-am avut dreptate?

Marta a vrut să-l elimine, ca să nu se afle.

Ca să nu apară un alt moștenitor.

Ce e? De ce te uiți așa la mine?

Așa, cum?

Nu cumva îl crezi p-ăsta? N-ai văzut în ce hal arăta? Ca o epavă!

- Eu cred că băiatul ăsta se droghează. - Hai, nu schimba vorba!

Ce vrei să spui?

Păi întâi a murit Bebe.

Și după aia Gheorghe.

Împușcați.

Și erau singurii oameni care știau totul despre tine.

Ești ceva…

Și dacă mai apare și fratele ăsta al meu…

Care frate, dragă?

Cum, care frate? Păi n-a făcut tata un copil cu Amalia?

Mă, tu ești nebună de legat!

Tu mă acuzi de niște chestii înfiorătoare!

Și vă mai mirați, și tu și Paul, că dau averea unui om de încredere,

pentru că așa e normal să fac! Că voi mă considerați o criminală!

Vezi că nu mă duci tu pe mine cu chestiile astea să știi!

- Ce chestii? - De ce vă certați?

Da.

- Ce-aveți? - A fost împușcat Gheorghe.

Bunicul lui Luca a murit.

- Poftim? - Ia, spune-i și ei tot, hai!

- Spune-i tot! - Delia!

- Stai un pic! Luca știe? - Nu știe, că de-abia am aflat și noi.

- Și n-ar trebui să-i spună cineva? - O să-i spunem, dar nu acum.

Tocmai l-am înmormântat pe Bebe…

O să afle el, la un moment dat.

Mamă, mai devreme sau mai târziu o să afle. Cineva trebuie să-i spună.

Hei! Ce face tatăl copilului meu?

- Andreea, oprește-te. - Dar ce-am zis, ce-am făcut?

Nu e momentul.

Nea Gheorghe a fost omorât.

- Care nea Gheorghe? - Tatăl lui Bebe.

- Și asta pentru că… - Pentru că?

Hai, mă, c-ai început să-mi spui. zi!

Hai să mergem.

Dar stai, mă, mă lăsați așa? Unde vă duceți, că vin și eu cu voi!

- Avem treabă. - Poate-a aflat Lascu ceva.

Doamne ferește!

Ăsta când nu e după Adela, e după răzbunare.

Două pasiuni are și el în viața asta.

Nu prea ai mâncat. Ești bine?

Da. Doar că… nu prea mi-e foame. A fost foarte bun, să știi.

Da? Mă bucur. Eram sigur c-o să-ți placă.

Cafe Martini Habermann e cel mai vechi restaurant din oraș.

Și probabil au și cea mai bună mâncare din zonă.

Da, dar eu nu-s prea pretențioasă la mâncare.

Ce e? Sper că nu e de la emisiune.

Nu. Doar că trebuie neapărat să răspund. Revin imediat.

Comand desertul până te întorci?

- Da. - Bine.

- Da, Paul. - Salut, Lucian. Poți să vorbești?

Sigur. Cu ce pot să te ajut?

Uite, vreau să faci ceva pentru mine. Dar confidențial, da?

Tu cunoști oameni prin poliție, prin procuratură…

- Vreau să faci o mică cercetare. - Da, doar că nu sunt în București acum.

- Dar unde ești? - Sunt la Sighișoara. Cu Adela.

Ne-am gândit să ieșim puțin să facem o prospecție de filmare.

O să filmăm în cetate. Că doar n-o să stăm numai în platou.

Bun. Atunci vorbim când vă întoarceți, da?

Lucian, ai grijă de Adela, te rog eu, da?

Promit.

Și fii atent, cel mai bine să vă întoarceți sâmbătă,

că duminică e nenorocire pe DN1 la întoarcere,

și o să faceți opt ore de la Sighișoara.

Da, Paul. Stai liniștit, e pe mâini bune.

OK.

Hopa! Adeluța a plecat cu Lucică la Sighișoara?

S-a combinat mititica.

De unde știi că „s-a combinat”? E într-o prospecție pentru emisiune.

Hai, mă, tata, nu mă face să râd!

Andreea! Sunt tineri, majori, nu ne băgăm, nu e treaba noastră, da?

Deci, nu te bagi în chestia asta, te rog.

Doamne ferește, ce-am eu cu ei?

- Hei. - Da, Călin. Ce e?

- Nu mă așteptam să mă suni așa repede. - Păi ai zis că e important, nu?

- Păi da, e. - Deci?

- Deci… vorbim mai încolo. - De ce? E Mihai lângă tine?

Da, da, da… Așa cum zici tu. Pa.

- Era Adela, nu? - Da, era Adela.

Nu i-am zis nimic. N-am vrut s-o îngrijorez.

Da, așa e cel mai bine.

Nu vreau s-o mai implic în toate astea ale mele.

Te cred.

Auzi? Dar…

Crezi c-ar putea fi altcineva în afară de Marta?

Hai, mă, nu începe și tu ca Paul. Că securist, că vrăjeală…

Nu te mai caută nimeni după 30 de ani.

Da, mă, dar nici n-ai de unde să știi ce-a făcut nea Gheorghe.

Ai și tu dreptate, numai că… pentru mine lucrurile sunt cam evidente.

„Evidente.” Dar nu tu erai ăla care spunea întotdeauna

că ar fi bine să ai un plan de rezervă, o a doua variantă?

- Eu? Am zis eu asta? - Da!

Mereu militai pe teoria asta. A doua variantă, a doua variantă!

- Iubirea mea, ce faci? - Bine!

Iubirea mea! Ia uite! Cum ești?

Ce faci, mă? Ce-are, bre?

Las-o, mă, în pace,

că s-a supărat că i-am zis eu că e grasă!

- Ce-ai făcut, bre, ai înnebunit? - Dorine, ai grijă cum vorbești cu mine!

Poate mai renunțați și voi la pâine!

Păi da, bre, dar mata pleci acum acasă și eu rămân cu ea pe cap

și trebuie s-o conving că nu s-a îngrășat!

Lasă, mă, că te descurci cu ea la noapte, ca lumea!

- O pui să muncească mai mult! - „Să muncească”!

Ia zi, cum merge?

Merge ca dracu’, cum să meargă? Dar trebuie să-mi găsesc de lucru.

Ia uite ce-l întreb eu și ce răspunde el!

- Păi… - Zi, cum merge?

Merge… bine. Mă rog. Dar trebuie să-mi găsesc de lucru, bre.

Am eu pe cineva la fabrica de ouă. Vrei să vorbesc pentru tine?

Ce să fac mai exact? Să le număr sau să le clocesc?

Auzi, mă, Dorine?

Dacă vii cu mișto-uri de-astea la mine, proastă sunt eu că vreau să te ajut!

Stai, bre, așa, ce te superi? Dar mata n-ai făcut mișto de mine?

Hai că ești și prost!

Laura!

Laura!

Hai afară la zăpadă Hai un om să construim

Laura!

Nuțică…

Eu vreau să plec.

Așa. Te țiu eu? Hai!

Drum bun, cale bătută, cin’ te prinde, să te…

De data asta vreau să plec definitiv. Și singur. Nu mai pot.

Adică, vreau să zic că…

Nu mai pot să trăiesc aici.

Am înțeles. Și unde pleci, Mitule?

Pleci la San Francisco? Bre, băiatule… aoleu!

Unde să te duci, în stațiune?

Ce vrei tu? Să te întorci la Butimanu?

Vreau să plec în lumea largă.

Bă, iar ai băut, mă, Mitule? Uite ce ochi tulburi ai!

N-am băut, sunt treaz. Și zău că nu glumesc.

Nu mai suport să stau aici!

Ia, domnu’ Achim. Ia zi tu mie acia.

Bre, tu vrei să scapi de mine?

M-am săturat de viața asta.

Uite-acia, Mitule. Poc… pac…

Haide, bre, cade ursul!

Eu nu sunt Dumnezeu să-mi iau singur viața.

Dar m-aș duce, m-aș tot duce…

- La oi… - Unde?

Unde?

- Unde vrei tu să te duci? - Cioban la oi.

Păi eu mă gândeam ce-o să-ți mai fete mintea, bre, acuma.

Unde să te duci, vrei să-mi crape mie ficații-n mine?

- Tu ești om să umbli, unde să umbli? - Prin munți cu turma.

Să stau sprijinit așa în boată și să văd cum pasc oile.

Și când răsare soarele să le duc la strungă și să fac caș și jintiță…

Asta-i viață, Nuțică. Asta-i viața.

Da… Doamne, Iisuse Hristoase,

apără-l pe robul Tău Dumitru,

că-i trag una de-aude câinii de la stână!

Bre, potolește-te!

Nuțică, eu nu mai pot suporta răul de-aici, înțelegi?

Vreau să simt și eu că trăiesc. Că nu mai am zile multe de trăit.

Și măcar să luminez un pic din viața asta amărâtă, a mea.

Că prea-i întunecată.

Nuțică…

Să știi că mă duc la oi.

Hai că m-ai supărat.

Ciobănaș cu trei sute de oi…

Când vii și pleci cu turma pe la noi…

De-i vedea pe mândra, draga mea

Spune-i că m-am depărtat de ea

- Ce faci, zâno? - Mă, tu te-ai tâmpit?

Vezi ce scoți pe gura aia, poate te-aude cineva!

- Ce, mă? Așa vorbesc eu! - Hai, termină!

Ho, bine, mă, ho! Ce, oricum suntem amici și-atât!

Da, că eu-s cu Livia și tu ești cu…

- Cu burta la gură. - Hai, mă, nu fi nesimțit!

Dacă era al meu… te luam de nevastă!

Și ce, mă? Crezi că eu te-aș fi luat pe tine de bărbat?

Da! Cred c-ai fi vrut.

Mă, băiețică. Poate că ești tu bun la pat…

- Da, știu. - Poate.

Mă, dar ai buzunarul gol. Așa că tu nu ești pe lista mea.

Păcat.

- Ce faceți voi aici, mă? - Ce facem, Florico? Vorbim.

- Ce? N-am voie? Sunt în casa mea. - Și-a lu’ gagică-mea.

- Adică Livia. - Adică Livia.

Și voi nu puteți să vorbiți decât ținându-vă în brațe.

Floricico, tu iar ai vedenii? Oricum plecam.

Auzi, și vezi să nu-mi pui farfurie la masă că nu vin, da? Te pup.

- Ce-ai, femeie? - Să nu faci vreo prostie.

- Ce prostie? - Eu atâta am avut de zis.

- Căline… Du-te și tu după el. - OK.

Nu mai suport. Vreau să plecăm acum.

Ăsta se comportă de parcă eu l-am omorât pe nea Gheorghe.

- Exagerezi. - Nu exagerez cu nimica, mă.

M-ai ținut fără mâncare, fără nimic.

Mă, băiatule, tu crezi că eu azi am mâncat ceva?

- Păi și ce-ai făcut? - Am ținut post negru!

Ia urcă tu în mașină și nu mai face atâta scandal. Haide!

Ați aflat ceva?

Mihai, te rog eu frumos, ai și tu răbdare!

Cât să am răbdare? 25 de ani ca în cazul părinților mei?

Mihai, o să iau toate camerele de supraveghere la verificat

și o să aflu până la urmă ceva.

Dar ce pot să spun până acum e că nu era profesionist.

De ce?

Dacă era profesionist, îl împușca direct în cap.

Deci tu îmi sugerezi că Martha

ar fi plătit pe cineva să-l omoare pe Gheorghe.

- De ce n-o aduci la interogatoriu? - Pentru că n-am dovezi!

Băiatul ăsta. A fost acolo.

A văzut cum Marta a venit în vizită la nea Gheorghe.

Mihai, dacă te duci la cineva în vizită, asta înseamnă că l-ai omorât?

- Asta ți se pare o dovadă? - Știi cum facem?

Aflu eu tot și-ți aduc câte dovezi ai nevoie.

Așa te vreau. Cu cât avem mai multe dovezi, cu atât e mai bine.

Și vreau să-ți mai zic ceva. Poate tu te chinui de 25 de ani.

Dar pe mine, de șase luni, m-ați nenorocit.

Hai să mergem.

Bă! Bă, tu știi ceva? L-au arestat? Nu e nicăieri.

- Hai că ești… Urcă. - Unde e?

- Sunt aici, mă. - Te-am căutat… nu te-am văzut.

Bă, știi ce enervant e? Mi-e foame de nu mai pot.

Hai să mâncăm niște mici.

Mitule! Mă, Mitule.

Ia vezi tu ce faci cu Andreea, că iar e pe pereți.

- Ce-a mai făcut? - Eu cred că e ceva între ea și Adi.

- Și eu ce să fac? - Cum adică, ce să faci?

Păi ești ta-su, mă! Pune mâna pe ea și trage-i o mamă de bătaie! Fă ceva!

Nu, Florico. Eu nu mai am ce căuta în casa asta!

De mine nu mai ține nimeni cont!

Măi, Mitule, ce spui tu acolo?

Măi, Mitule, ce dracu’ ești tu, mă? Tu ești bărbat sau glugă de coceni?

Gata, Florico! Vorbește cu mumă-sa!

- Eu, gata! Eu plec! - Unde?

- Unde-oi vedea cu ochii! - Ce faci, mă? Fugi ca un laș?

Atâta mi-a mai rămas. Să fug ca un laș. Că nu știu ce să mă mai fac!

- Că nu știu ce să mă mai fac! - Lașule!

Lașule!

Doamne ferește! S-a ales praful de familia asta.

- Dar știi că nu-ți răspunde. - Exact.

- Dă încoace. - Ce faci cu telefonul meu?

Vreau să-i dau un mesaj, lasă-mă un pic.

- Ce-i scrii acolo? - Un mesaj, o să afli.

- Dă-mi telefonul Livia! - Gata, imediat! Uite, e bine?

„Bunicul tău a murit. Sună-mă, lasă orgoliile.”

Măcar așa o să răspundă.

Nu puteai să fii și tu mai drăguță? O să zică că eu i l-am scris.

Mamă, poți să nu-l mai cocoloșești atât? E băiat mare!

Eu nu știu ce atâta tărăboi, nu vă înțeleg!

Cum adică, ce tărăboi?

A murit un om, Muti! A murit bunicul lui Luca! Și…

Nu, nu, că eu nu mai pot cu voi!

Aoleu, Marto!

Marto… vrea să mă lase.

Cine?

- Bună ziua și ție, Nuți. - Noapte bună.

Mitu, bre. Mitu, mi-a dat-o că-l arde acum să plece la oi, înțelegi?

Că i s-a pus lui pata să se ducă să mulgă…

Fii atentă acia, ăsta are pe una, îți spun eu!

Zi-mi și mie, cum o rezolvai tu p-asta?

- S-ar putea să nu-ți placă ce auzi. - Delia!

Ce? Nu pot să fac abstracție că-s aici.

Atunci pleacă.

Las-o, bre, las-o să măcăne, că pe mine nu mă deranjează.

Ignor-o, Marto.

Zi cum o fac eu cu ăsta, cu pămpălache ăsta

că dacă nu-mi vine să-l omor!

Aveți activități în comun. Mă retrag.

- Asta e cu sorcova? - E dificilă.

Nuți, dragă, uite cum stă treaba.

Acum, ăsta-i ultimul lucru la care vreau eu să mă gândesc.

În plus, te-aș ruga frumos,

când mai vii aici, să nu mai intri așa, ca la piață,

că totuși e o casă de oameni, nu de pariuri.

Ia stai așa! Ia stai așa, bre!

Ce-i cu tonul ăsta? Ce-i cu limbajul ăsta de mahala, Marto?

Nuți, te mai rog încă o dată frumos să mă înțelegi că vreau să mă lași.

Am multe probleme pe cap acum

și am și eu nevoie să gândesc la tot ce e pe capul meu. Te rog, da?

Auzi? Fii atentă acia.

Eu te las, că ești prietena mea.

- Ești prietena mea? - Da.

Așa. Că dacă nu ești…

mă supăr și scoț… știi tu.

Cu lacul, bre… Să nu-ți pară rău.

- Știi unde-am ajuns? - Da. La casa lui Vlad Dracul.

- Aici a locuit și Vlad Țepeș? - Da. Și nu e legendă.

Chiar a locuit și el aici.

Și sus, la primul etaj e o frescă unde sunt pictați patru bărbați

și unul dintre ei e Vlad Țepeș într-un costum oriental, cu turban pe cap.

Se spune că e singura pictură care-l reprezintă pe domnitor.

- Vrei să intrăm? - De ce nu?

- Sau ți-e frică de vampir? - Da, o să vină și-o să…

- Nu mi-e frică, pentru că nu există. - Dar dacă există?

Da, mi-ar plăcea să trăiesc veșnic.

Da, asta până nu vine cineva și-ți înfige un țăruș în inimă.

Uite ce e, Adela, eu am început să te plac din ce în ce mai mult.

Și am intenții serioase.

Uite ce bine ne înțelegem, parcă ne știm de-o viață.

Și da, știu prin tot ce-ai trecut în ultima perioadă,

dar ce vreau să spun e că n-aș putea să te fac niciodată să suferi. Atât.

- Da… Doar că eu… - Nu trebuie să ne grăbim.

Eu doar ți-am spus ce simt pentru tine. Atât.

Nu vrei mai bine să urcăm în turn? Că și așa se întunecă și…

Hai.

- Cine ajunge primul? - Ei!

Hopa!

Stai dracu’ aici! Încă o dată.

Aproape…

- Tu ce cauți aici? - Uite, bine. Jucam baschet.

A, da, și am venit să-ți spun că Adela e la Sighișoara, cu Lucian.

Hai, mă, Mihai, pe bune!

Poate e în vreo prospecție.

- În vreo… ce? - Ceva legat de muncă.

Pe bune? Tu chiar ești idiot?

Nu sunt pe muncă, sunt pe romantism. A invitat-o el.

- Taci, mă. - Nu mă crezi?

Hai să mergem acolo, să vezi cu ochii tăi.

Mihai, doar nu ai de gând să te duci,

Băi, pe mine să nu vă bazați, că eu sunt obosit.

Stai, mă, liniștit, că mergem noi doi.

Sau ce? Ți-e teamă că e adevărat ce zic?

Mă gândeam că, dacă n-ar exista copilul ăsta pe care-l aștept cu Mona,

lucrurile ar fi mai simple între noi doi.

- Simple? - Da.

Am suferit prea mult. Nu putem șterge trecutul, Paul.

- Am putea să încercăm. - Nu mai suntem la vârsta la care să…

Ana! Uită-te la noi. Suntem vii, respirăm.

De ce să renunțăm pentru că ne e teamă de timp?

Timpul e de partea noastră.

Și ce vrei să facem?

Tu cât crezi, Paul, c-o să mai am răbdare cu tine?

Ai și uitat că azi aveam ecografie.

Doamne, c-am ajuns să vorbesc singură!

- Nuțo! - A dracu’! Ce?

- Vino! - Ce?

Fii atentă. Eu nu m-am băgat niciodată în educația la fetele tale.

- Dar vezi, ai grijă ce faci cu Andreea. - Nu te-ai băgat? Dar acum ce faci?

Păi își bagă coada între Adi și Livia.

Aoleu! Dar ce repede sari tu cu concluziile!

Dar tu nu pui problema că poate ăla se ține după fata mea?

Hai, bă, ce dracu’ cine se mai ține după una cu burta la gură?

I-auzi! Băi, dar cum ți se vede caracterul, Floareo!

Tu să crezi că fetica mea care umblă și ea să fie cu tata la copilașul ei,

umblă după ciurli-burli ăsta!

Auzi? Pe mine nu mă interesează cine după cine umblă.

- Dar ar fi cazul să se oprească! - Atunci vorbește tu cu’ Adițu’ tău

să nu mai vie noaptea în cameră la Andreea

ca șopârloiul în călduri, să încerce să-i bage limba pe gât!

Fă, dar ce vocabular ai!

Auzi? ia vezi-ți tu de ale tele și las-o pe fata mea în pace!

Auzi? De ce nu spui?

- Cui să spui, fă? - Uite, lu’ Delia, de exemplu.

Doamne! Fă, dar tu nu ești sănătoasă la cap?

Cum să-i spui, fă, la coropișnița aia?

Să iasă iar scandal, să iasă iar că fetica mea e de vină?

Băi, Nuțo, e grav!

Și pe urmă, tu la amărâta aia de Livia nu te gândești, bă?

- La care? - Aia mică a lu’ Delia.

Dă-o dracu’ p-aia, băi! Eu mă gândesc la Andreea mea!

Lasă, stai tu liniștită, Floareo, dacă n-o să fiu eu ca balaurul pe gard

să nu mai vină Adițu ăsta!

Foarte bine. Așa să faci.

C-o să am și eu grijă să nu se mai uite după ea.

Așa, hai, te pup. Floricica mea scumpă!

Nuțica mea dragă!

- Hai poftă bună! - Poftă bună.

- Te pup. - Dă-te dracu’ de zbârcită!

- Îți mulțumesc c-ai urcat cu mine. - Da…

Și sper că ești bine, adică n-ai amețeli sau…

Normal că nu. Atâta timp cât sunt cu tine, e perfect.

Nu se poate întâmpla nimic rău.

- Exagerezi. - Absolut deloc.

Da, știu că probabil nu mă crezi,

dar cu timpul o să înțelegi cât de mult însemni pentru mine.

- Mergem? - Da, sunt cam obosită.

Ești foarte frumoasă în lumina asta.

Of!

Și?

Și ce?

Hai, mă, Laura, pe bune?

Chiar vrei să stăm așa, supărați, toată seara?

Spune-mi și mie ce ai!

- Dorin, nu cred că e momentul acum. - Nu e momentul acum?

Ce-am făcut, mă, că nu înțeleg!

Spune-mi ce-am făcut, ca să mă corectez! Poate te-am deranjat cu ceva!

Hai, mă, Laura, te rog frumos, explică-mi!

Dorin, chiar nu vreau să vorbim despe asta acum, OK?

N-ai făcut nimic. E altceva.

E altceva?

Cum adică, mă, e altceva și-mi întorci spatele așa?

„E altceva” și gata?

Ai rămas fără bani?

Zi, mă, ai rămas fără serviciu? Nu mai ai bani? Ce s-a întâmplat?

A, știu, mă, știu ce ai!

Ești supărată pe mine că n-am de lucru?

Stai, mă, liniștită, c-o să găsesc. O să găsesc de lucru…

Vai de capul meu!

Parcă sunt eu vinovat că n-au ăștia de lucru nimic!

O să găsesc, stai liniștită.

Noapte bună.

- Dorin? - Da…

Cred că sunt însărcinată.

- Ce zici, mă? - Ce-ai auzit.

Păi stai, mă… Doamne Dumnezeule!

Păi… e…

Doamne Dumnezeule!

- Doamnă, v-am adus ceaiul. - Dar nu de asta te-am chemat.

- Poftim? - Nu de asta te-am chemat.

- Dar de ce m-ați chemat? - Ai aflat ceva de Adi?

- Nu. Dar eu oricum stau cu ochii pe el. - Și ai aflat ceva?

Ceva-ceva am auzit, dar n-am văzut eu. Și sursa nu e așa sigură.

Zi, domnule, dac-ai aflat ceva! Zi odată!

- Cică s-ar fi dus la Andreea în cameră. - Așa…

- Și Nuța a dat peste ei. - Ce făceau?

- Zi cu vorbe, ce făceau? - Se pupau, se pipăiau..

- Dar cică el ar fi tăbărât pe ea. - Așa, însărcinată?

Așa am zis și eu, păi așa însărcinată?

- Doamne, ce idiot! - Săraca Livia!

Lasă că mai bine să sufere acum decât să-i fie rău mai târziu.

Ia ține asta puțin. Stai așa.

Pentru ce bem?

Pentru… cel mai frumos moment din viața mea.

Ești sigur?

N-am fost niciodată mai sigur.

- Bun. Unde-o căutăm? - Păi, stai puțin să…

O luăm metodic. Casă cu casă, apartament cu apartament.