Original subtitles

- Îmi pare rău. - Cum mai intru eu în casa aia?

Nu e vina ta.

Doar din cauza mea s-a întâmplat.

O să încerc eu să vorbesc cu Paul și să-i explic tot.

Păi și crezi că dacă-i explici se rezolvă situația?

Nu! Au auzit atâția oameni ce-am zis despre Martha.

O să rezolv eu cumva. Ai încredere în mine.

- Paul… E… - Taci! Taci!

Să taci din gură!

Bre, nea Mitule, ce facem, mă, aici?

- Îi dăm foc! - Ce faci? La ce?

Vino încoa. Las’ că-ți arăt eu.

Stai așa. Stai așa. Închide ușa!

Îi dăm foc lu’ asta.

Acuma schimbăm pălăriile

și când o să se trezească mahmur, n-o să-și mai dea seama de diferență.

Ascunde-o!

- Păi de ce? - Păi c-așa vreau eu!

Să dispară orice urmă! Dacă e-a lui Traian… Hai! Hai!

Nu pun eu mâna pe-așa ceva, Doamne iartă-mă!

- Auzi? - Ce faci, bre, bei spirt?

Ce beau spirt, mă? Trebuie să ardă repede! Ia!

- Vai de mine! - Unde-i? Na. Ține.

- Hai. Dă-i foc. - Vai de mine, bre, în ce mă bagi, bre!

Dă-i foc. Hai. Curaj.

Hai. Ușor, ușor. Ușor, ușor.

- Așa, așa… - Doamne, Doamne…

Ia uite-o. Ia uite-o.

- Bre! - Gata.

- Hai de-acolo! - Gata!

Gata! Gata! Gata!

- Auzi? - Ce-i?

Dar dacă poliția o să caute prin curte?

- Hai, bre, că nu caută! - Pe la mormânt…

Auzi? Nene Nicule… N-am vrut!

Eu n-am vrut să-l omor! Să mor eu dac-am vrut să-l omor!

Dar așa a fost soarta lui! Dar de ce el mă trage în soarta lui?

Păi nu el te trage!

- Dar cine? - Nuți!

- Stai așa, unde pleci? - Acasă! N-am voie?

Nu, nu pleci nicăieri! Vii acum cu mine la Paul

să-i explici ce s-a întâmplat, altfel o să pice pe Adela!

Bă, lasă-mă în pace, că nu știu despre ce vorbești!

Ai tras de maneta aia și ți-am și spus să n-o faci!

N-am tras, mă, de nicio manetă, ai înnebunit la cap?

Mă, faci mișto de mine?

Și atunci cine a tras? Că erai singură acolo!

Nu știu, dar nu ți-am spus că n-am atins-o eu?

Auzi, mă? Tu ce vrei acum de la mine?

Ia lasă-mă în pace, că și așa n-am mai dormit de două nopți!

N-am nici timp, nici stare să stau de prostiile tale!

Nu mă interesează ce timp ai tu! Vii cu mine, acum, la Paul!

- Lasă-mă în pace! - Nu te las, lasă vrăjeala!

- Ia mâna de pe mine! - Vino cu mine, acum!

Eu nu mai plec de-aici… Cred că doamna Martha e în spume.

O să vezi tu ce-o să ne pățească pielea.

Tu cum ai fi dac-ai auzi asta despre tine la televizor?

- Eu spărgeam televizorul. - De-aia zic.

Auzi? Dar crezi că e adevărat?

- Că e criminală? - Da, fată, că e criminală.

Scuze.

Auziți?

Vouă nu vă e așa un pic rușine să tot bârfiți toată ziua?

Ete, na, dar ce-am făcut? Vorbeam, nu bârfeam.

- Și tu ce asculți pe la uși? - Hai, lasă-mă!

Poate uiți cine te plătește

ca să ai un acoperiș deasupra capului ăla gol!

- Hai la muncă! - Nu ești tu șefa mea!

Vezi, poate vrei să te spun ce vorbești pe-aici.

Ai văzut? Așa ziceam și eu.

Proasta dracu’!

Auzi? Știi ce mă gândeam?

Cred că ceva-ceva e adevărat.

Cred că mama știa niște lucruri și de-asta a murit.

Săraca!

Îmi explicați și mie de ce-ați făcut asta?

E vina mea.

Aici nu faceți terapie de cuplu! Ați înțeles?

Vă rezolvați problemele unde vreți voi. În altă parte!

Pe stradă, în parc, pe plajă, în pat, sub pat, mă doare-n cot!

Nu aici, când se uită zeci de mii de oameni la noi!

- Stai, mă, lasă-mă odată, am zis! - Intră și spune!

- Hei, hei!- Uite cum face!

Nu… Ea a pornit live-ul! Spune-i!

Ți-am și spus să nu te atingi de maneta aia și ai făcut-o!

Mă, băiatule, ți-am spus că nu m-am atins de ea? Ce nu înțelegi?

Nu era nimeni acolo, erai singură! Spune!

Stop! Stop.

Andreea, uită-te la mine.

Îmi explici acum ce s-a întâmplat, c-o iau razna. Zi.

Zi!

Nu e vina ei. Eu sunt de vină.

Eu am spus ce-am spus și nu m-am gândit…

Habar n-aveți ce-ați provocat.

Voi sunteți de vină.

Voi toți sunteți de vină!

Hei!

- Vali mai doarme? - Da, da, doarme.

A plecat nevastă-sa de dimineață de la el.

- A, deci e obosit omul! - Păi, na!

A tăiat toată noaptea lemne, a făcut surcele…

Barem el să aibă parte de puțină acțiune dacă alții… știi ce zic?

Îmi reproșezi ceva?

Nu, dar ar trebui să rezolvăm problema asta cumva.

- Ce, Dorin? Că nu mai facem…? - Dragoste? Love? S-e-c-s?

Păi tu știi ce e dragostea?

Dragostea e pentru totdeauna,

nu când ai tu chef să vii pe-aici că te dă afară nevastă-ta!

OK… Hai, lasă… Hai că trece, lasă… creațo!

- Văd că deranjez. Sănătate! - Nu, nu! Nu, nu, nea Mitule. Stai bre!

Deloc. Stăteam și noi de vorbă ca doi porumbei.

Improvizăm așa.

- Vali! Unde-i Vali? - Lasă-l.

Vali doarme că l-a obosit nevastă-sa toată noaptea.

Și cu lemnele astea…

Le-am pus eu aici din grabă, dar dacă vrei, le mut.

Nu, că nu mă deranjează.

Dar chiar așa în mijlocul curții ca la casa de văduvă?

- Păi se vede că sunt văduvă, nu? - Nu, nu se vede!

N-am vrut să zic că… Nu, nu, lasă-le!

Lasă-le acolo! Lasă-le! Lasă-le că…

Dar-ar boala-n ele de lemne!

Deci mereu mi s-a părut că mă-ta mare seamănă direct…

Adi!

- Ce faci, Muti? - Bine.

- Sigur? - Păi de ce n-aș fi bine?

Cu ce s-a întâmplat dimineață la televiziune. Adică…

Îți dai seama că acum o să se audă peste tot.

Sunt obișnuită, la vârsta mea, cu presa.

O să se vorbească cât o să se vorbească, o să se uite după aia.

După câteva zile apare altceva, se vorbește despre altceva…

Da, exact.

Iar o să fie un divorț cu nu știu care și o să se vorbească numai despre asta.

Da! Ai văzut ce băiat deștept ești tu, Adi? Nu mă așteptam!

Ei, așa de la distanță pare că-s ultimul prost, dar…

- Capul ăsta poate! - Da.

Bine! Ia stai, stai!

Extraordinar! Ia stai așa, nu te mișca în față.

Ia întoarce și profilul.

- Doamne! Nu se poate! - Ce? Vedeți ceva?

Am stofă de star? De prezentator?

Adi, nu știu dacă se mai caută genul tău, dar…

Păi nu știu, că tu semeni cu cineva. Nu-mi dau seama cu cine.

Auzi, Adi?

„Mă-ta mare” e mă-ta!

M-a auzit.

Păi baba asta nu și-a pierdut încă auzul!

Bă, dar prost ești!

- De unde să știu frate, că…? - Era aici!

- Are baba urechi supersonice, frate! - Muti! Muti!

Rodica!

Vrei o cafea?

Aoleu! Chiar două, te rog, că mă doare un cap de nu mai pot!

Ai văzut, fă, fetică, dacă nu dormi noaptea?

Pe unde-mi umbli?

Mă întrebi ca să știi, sau mă întrebi că știi?

I-a zis Laura Floricăi ce-a fost acolo…

Revoluție!

Și Florica mi-a zis mie, na! Vai de capul meu!

Am fost la Vali, dar asta nu înseamnă nimic.

- Nu ne-am împăcat. - Nu?

De tot.

Hai, bre, ai fost acolo-șa dar nu te-ai împăcat.

Bre, mă iei de proastă acia?

Dar de ce l-ai scos pe Vali din pușcărie?

- Lapte vrei? Îți pun? - Nu, e OK așa, simplă.

Stai, bre, c-aveam acia o conversație.

Ia zi! Zi de ce l-ai scos! L-ai scos să joci șeptică?

Păi așa cum e, bun sau rău, e bărbatul meu, da?

Dar lasă asta, că nu asta e importantă. Voi ați auzit ce s-a întâmplat?

- Ultimele știri? La televiziune. - Ce e bre, ce?

Adela s-a dus și a zis în direct că Martha e criminală.

Poftim?

Da.

Tu ai văzut ce s-a schimbat la față?

Tata, nu știu de ce zici că noi toți suntem de vină.

Tu crezi că eu am apăsat pe maneta aia intenționat?

Da, e adevărat, l-am rugat pe Călin

să-mi arate cum funcționează butoanele alea,

dar dac-am atins-o, nu a fost intenționat, mă jur!

A fost din greșeală!

Ai apăsat pe buton, doar ca să plec din casa aia?

Măi, fată, termină! Ce-ți dai atâta importanță?

Tu chiar nu înțelegi că n-am făcut-o special?

Și la o adică, oricum, tu ai făcut rahatul praf!

Că nu e ca și cum ți-aș fi suflat eu ție în cască ce să zici!

Poftim?

Dar ți-am băgat eu vorbele alea ție în gură?

Și oricum, Martha este singurul om care ține cu mine,

de ce i-aș fi făcut eu ei așa ceva vreodată?

Eu zic să ne calmăm puțin.

Să vedem cum putem repara ce s-a întâmplat,

și apoi căutăm vinovați, dacă există.

Bună idee, mă, copii! Cea mai bună idee.

Să vă calmați și să reparați ce se poate repara.

Vă spun eu ce se poate repara. Un rahat! Asta reparați.

A ieșit pe net.

„Martha Andronic este o criminală? Un angajat de la televiziunea”

„unde Martha Andronic este acționar majoritar, face dezvăluire.”

Îmi pare rău. Dacă vreți, eu plec.

- Nu despre asta e vorba. - Măi, fată, dar tu chiar nu înțelegi

că lumea asta nu începe și că nu se sfârșește cu tine?

Că acum nu e vorba despre tine?

E vorba de un trust, de o companie,

- nu de o țărancă! - Andreea!

Care-i problema, mă, care-i problema?

Eu nu sunt țărancă, eu nu sunt din Butimanu?

Sunt și mă mândresc cu asta! Care-i problema?

Dar nu te mai fâțâi atâta! Stai jos, că m-ai amețit de tot!

Muti, nu vrei s-o rugăm pe Stela

să-ți facă un ceai de tei, poate te mai calmează?

Dar ce, par agitată?

Martha Andronic este o criminală?

Ia fii atentă ce titlu ai aicea, în ziar!

Hai că ți-au pus poză cu tine, de tânără, uite ce frumoasă ești!

- Ce faină minijupe aicea! - Mamă!

- Mamă! - Las-o, măi, că îi face și ei plăcere!

Ei, acuma nu că-mi face plăcere,

dar știi cum e, Dumnezeu nu bate cu parul.

Poți să lași și tu tableta aia? Să nu mai răsucești cuțitul în rană?

Da.

Aoleu! Aoleu! Aoleu, Marto!

- Nu cred așa ceva. - Ce faci, Marto? Ia! Ești bine?

E oamenii haini, nu pune la suflet! Stai acia să-mi zici.

Hai zi, cum ești? Nu te supăra, bre!

Bre, să mor eu, uite-ți zic,

de azi înainte eu p-asta am scos-o de la suflet!

Măi, Ano, dar cu tine ce e?

Ești așa… tăcută.

Iar te-ai certat cu Paul?

- Nu e Paul. Am visat ciudat. - Ce? Pe cine?

L-am visat pe tata.

- Când erai mică? - Nu.

Era bătrân și eu eram așa ca acum. Foarte ciudat.

Păi și ce zicea?

Nu știu. Nu-mi amintesc nimic.

Adică… îmi zicea ceva, dar nu mai știu ce.

Poate încearcă să-ți transmită ceva.

Dă și tu ceva de pomană, nu știu, aprinde o lumânare…

Să aibă și el pace pe lumea cealaltă,

- Tu crezi că e mort? - Eu sunt sigură.

De ce?

Păi unchiul nu era genul care să-l uite Dumnezeu pe la cine știe ce muiere.

Mai ales la anii pe care-i avea și boala pe care-o avea.

Mi-a zis mie Vali, nu…

Nu știu. Dacă era mort, cred că-l găsea cineva.

E un om mort, nu un șobolan de câmp. Nu știu. Nu cred c-a murit.

Dar la cât rău ți-a făcut mai contează?

Rodica… E tatăl meu.

Ai și tu dreptate. Doamne! Ai așa un suflet bun!

Ești așa bună! Deloc nu-i semeni!

Dar trebuie să te odihnești. Să dormi, să mănânci ceva…

O să urmeze niște zile haos, cu știrea asta cu baba criminală.

Nu pot să dorm.

- Și zi acia, care-i planul? - Nuți!

- Tu ești acum avocata ei și eu nu știu? - Hai, bre, că nu e timp de glume acia!

- Hai! - Florica!

- Fă, Florico! - Au! Ce vrei, fată?

- Ce vrei? - Haina.

- Auzi? Ia adu haina lu’ doamna Martha! - Bine, bine!

Dar tu unde pleci?

Acuma ți-ai găsit să ieși, cu toată presa după tine,

- să umbli de nebună pe străzi? - Am niște treabă.

- Viu și eu cu tine, da? - Nu, nu. Aș prefera să nu, da?

Doamnă, n-am știut ce haină să v-aduc.

Aoleu! Dispari! Dispari de-aicea! Gata!

Păi dacă a strigat asta, Nuța, și nu a zis!

Taci! Să nu te mai aud! Pleacă de-aici! Pleacă din…

Marto, tu să stai liniștită, da?

Te duci liniștită că am eu grijă acia de fete, să nu facă prostii.

Și mai vorbim de una de alta…

Dar ce papucei drăguți uite-acia… ca ai mei!

- Bem un ceai? - Da… eu mă retrag.

Ia zi, Delia! Zi, bre! Ce-ai, ce vrei?

Uite, zi „Nu vreau, Nuțo, ceai, uite, dă-mi o țuică!”

Vrei o țuică de prune? Hai, zi, vrei?

Mă retrag.

Da, bre, am înțeles, te retragi. Retrage-te, hai! Ia zi.

Obraznică și nesimțită ce ești!

Și cât nu e Muti aici n-ai ce căuta în casă, ai înțeles?

Să ieși imediat să nu te mai văd!

Hai să moară mă-ta!

Auzi? Ia vezi acia…

Asta era o glumă așa cu „să moară”… E prietena mea cea mai bună, da?

Și fii atentă la mine, scorpie și viperă ce ești!

Eu acia stau cât vrea mușchii mei, vrei să vezi?

Ei, uite, hai că acuma plec, de-a dracu’ așa că nu mă dai tu pe mine afară!

Plec că așa vreau eu, uite.

Dragă, Nuți, nici nu știi cât de mică începi să fii!

Ce mi-ai zis-o! Hai că mi-ai dat-o de n-o duc.

Mânca-mi-ai zgârciul de fandosită!

Superb aici, pe lac, nu? Mai ales primăvara și toamna…

Eu sper să prind cât mai puține anotimpuri.

Simona, știi că eu n-am venit aici pentru Paul.

Asta aș vrea să fie foarte clar.

Sigur. Nici n-ai avea cum.

Noi suntem căsătoriți

și acum mai fericiți ca niciodată fiindcă așteptăm un copil.

- Poftim? Ești însărcinată? - Da. Credeam că știi.

Sărăcuțul Paul!

La câte are pe cap, nici n-a apucat să-ți spună.

Acum înțelegi de ce n-am cum să-mi fac griji,

chiar dacă îmi dau seama că o să fii parte din viața noastră tot timpul.

Asta e.

Pot să-ți pun o întrebare?

Sigur.

Dacă l-ai iubit atât, de ce ți-ai înscenat moartea?

E o poveste lungă.

Uite…

Știi că m-au mințit că mi-a murit fata la naștere.

Și imediat când am putut să merg pe picioare,

m-am hotărât să plec cât mai departe de casă, să scap de aici.

Și am ajuns în Germania.

Acolo am muncit și 16 ore pe zi, ca să uit.

Dar nu puteam.

Până într-o zi, când…

Mi-am dat seama că doar mă târam prin viață.

Și mi-am zis…

„Trebuie să mor. Nu mai suport”.

Așa că m-am dus pe malul Dunării și mi-am lăsat haina acolo

și m-am aruncat.

Dar m-am trezit că înot.

Nu știu, instinctul de supraviețuire,

sau poate că Dumnezeu care știa că fata mea e vie.

Așa că m-am întors la mal și am început să plâng.

Și mi-am văzut de viață.

Dar haina și actele au rămas acolo.

Cineva le-a găsit… și de aici, „sinuciderea”.

Eu mă bucur că ți-ai găsit fata.

La fel cum sper că te bucuri și tu pentru copilul meu și al lui Paul.

Sigur că mă bucur!

Mă bucur foarte mult și pentru tine și pentru Paul!

Și oricum, să știi că eu nu mai sunt Ana Maria de atunci.

Ea a murit atunci, înecată în Dunăre.

Apreciez sinceritatea ta. Mă liniștește, sincer.

Și, mă rog, îmi pare rău că ți-am deranjat liniștea.

Mai bine te las.

Adela… Hai să vorbim, te rog.

Nu mai vreau nimic de la tine! Te rog să mă lași în pace!

Măi, fată, dar tu nu înțelegi că eu nu am făcut nimic?

Sau, dacă am făcut, nu a fost intenționat, mă jur!

- Nu aș fi avut de ce să fac ceva! - Ba ai fi avut de ce!

Aceeași veche obsesie cu Mihai!

Dar m-am săturat de prostia asta, de copilăria asta!

Și văd că tu nu înțelegi că nu mai am nimic de împărțit cu Mihai!

Pentru că continui să mă pedepsești cu chestia asta care-i doar în capul tău!

Când o să înțelegi că eu nu vreau altceva decât să-mi fac treaba?

Băi, Adela, eu știu că tu acum ești nervoasă,

dar te rog, gândește-te logic, da?

De unde puteam eu să știu ce-o să scoți tu pe gură, băi, fată?

Chiar nu am vrut să-ți fac rău, mă jur!

De data asta.

Cu Mihai știu, am greșit.

Ai dreptate și chiar am învățat din greșeala asta dar…

Adela, tu de ce nu crezi că eu vreau să mă schimb?

Cred că n-o să te schimbi niciodată! Te rog să mă lași în pace.

- Adela, de ce nu mă crezi? - Cu ce te ajută pe tine să te cred?

Cu ce te ajută pe tine să te cred eu? Îți spun eu cu ce. Cu nimic!

Pentru că eu, pentru tine, sunt un zero barat.

Sunt un obstacol în viața ta!

Ba nu! Vreau să înțelegi că acum chiar nu am făcut…

Ba da, Andreea, te rog! Gata! Discuția asta se termină aici!

Ce s-a întâmplat s-a întâmplat și nu se mai poate schimba nimic!

Felicitări.

Ai reușit să mă distrugi.

Și de data asta!

Ce-ar trebui să… să facem acum? Adică… care e planul?

Habar n-am!

Ăștia de la ziare mă asaltează cu un milion de întrebări.

Nu știu ce să le zic.

Eu zic că, pentru început, cel mai bine ar fi să nu dai nicio declarație.

OK, nu dau nicio declarație.

După aia o să sară pe mine, o să mă atace că evit subiectul. Deci…

Da, ai dreptate.

- Cu Martha ai vorbit? - Nu, încă nu.

Oricum, sunt sigur că e convinsă că eu i-am făcut asta, așa special.

Cer scuze că dau buzna așa, dar sunt pur și simplu asaltat.

- Au sărit ăștia cu toții, ca șacalii. - Da, știm.

Mihai, tu ar trebui să taci acum.

Ca avocat, ar trebui să știi că rufele murdare nu se spală în public, da?

Mersi.

Paul, cred că am găsit soluția la problema noastră.

Care?

Gia.

- Unde-i șeful tău? - Sărut-mâna, doamnă.

Șeful e… înăuntru. Vreți să mă duc să-l chem?

Nu, mă duc eu. Mă duc eu la el.

Numai puțin.

Nu vreți să vă spăl mașina?

Cam puține mașini azi, nea Gheorghe.

Tu te pregătești să tragi chiulul iarăși?

Păi și ce să fac, să stau degeaba?

Dacă apare vreo mașină nouă, ce facem, o spăl eu?

Doamne ferește!

Nea Gheorghe, asta-i baba de la TV.

- Ești criminală? Pe bune? - Ieși!

Zi, că zice acolo că ești criminală!

Ești vedetă, mamaie!

Dar pari așa, jucătoare de remi, maxim. Poate să croșetezi un fular.

- Nu-mi faci și mie un fular? - Gheorghe…

Ia vezi tu de mașinile alea de afară.

Ăsta-i copilul Amaliei?

- Auzi, șefu’? - Ia mai zi o dată!

- Ești cel mai mare șef, știai? - Așa!

- Dar unde vezi tu că sunt șef? - Păi, cum? Ești șef peste mașina asta.

- Lasă, bă, că mai am vreo patru acasă! - Da? Mișto piesă!

Am avut și eu Merțan din ăsta când eram inginer.

Bine, mai sunt și acum, că nu mi-a luat nimeni diploma, dar…

Păi și eu sunt doctor!

- Pe bune? - Da!

Lasă, mă! Auzi? Ce voiam să te întreb…

Asta nu e baba aia din ziare? Baba criminală?

- Ia dă-i, mă, drumul de-aici, hai! - Zi, mă!

- Pleacă mă, de-aici! - Zi, mă!

Dă-i, mă, drumul de-aici când îți spun! Dă-i drumul!

Alo? Mitule? Fii atent aici la mine.

Baba Andronic e aici, la spălătorie.

Da, mă, aia care-i acum în toate ziarele!

Criminala. E aici, la spălătorie.

Tu?

Ești neschimbată.

Ochii ăștia…

- De ce ești aici? - Pentru că am vrut să te văd.

Să știi că eu sunt bine

și să-mi cer iertare pentru că ți-am nenorocit toată viața.

- De ce-ai făcut-o? - Din prostie.

De frică… egoism… obtuzitate… Toate nenorocirile.

Pentru că pe vremea aia nu știam

care sunt lucrurile minunate care trebuie să te conducă în viață.

Dar pot să-ți spun un lucru.

Din momentul în care ai dispărut,

pentru mine fiecare secundă, fiecare clipă, a fost un chin.

Și acum?

Acum, de ce ești aici?

Pentru ca să-mi cer iertare.

Și pentru ca să-ți spun că

poți să fii liniștită. Voi veghea asupra ta și a nepoatei mele.

Tată…

Eu te-am iertat.

Fetița mea!

Mie…

Mie îmi pare rău.

Pentru?

Pentru tot ce-am pierdut din viață, din viața fetei mele.

Poate dacă n-aș fi fugit, mi-ai fi spus mai devreme adevărul.

Mă urăști?

Acum, nu.

Știi de ce te-am lăsat să crezi că m-am sinucis?

De ce?

Ca să simți și tu cum e să-ți moară copilul.

Mi-ai lăsat 21 de ani fata cu o familie de neciopliți,

niște oameni avari, fără educație, fără bun simț…

Așa e. Așa e, ai dreptate. Ai dreptate, ai dreptate.

Dar măcar…

măcar tu poți repara această porcărie pe care-am făcut-o.

Nu știu. Răul a fost făcut deja.

Ai grijă de nepoata mea. Ai grijă.

Așa cum ți-am spus, voi veghea asupra voastră.

Fetița mea.

Te iubesc atât de mult!

Ana…

- Tată! - Poftim?

- L-am visat pe tata. - Acum?

Și ce zicea?

Rodi, eu sunt sigură că tata e mort.

Băiatul nu este copilul Amaliei și al lui Anghel, bărbatu-tău. Nu, nu…

Vreau să știu cum se întâlneau. Vreau să știu tot.

Ești sigură că vrei să auzi asta?

- Sigur? - Da, da. Vreau să știu cum…

cum s-a întâmplat totul între soțul meu și amanta lui,

cea mai bună prietenă a mea. Ce? De ce te uiți așa la mine?

Trebuie să închei niște socoteli și asta face parte din cheltuieli.

Bine.

Cel mai des se vedeau la Inter.

Anghel avea acolo o cameră reținută pentru un an.

Bineînțeles, pe numele meu.

Alteori mergeau la ARO în Brașov, alteori la Sinaia, alteori la…

- Tu mergeai cu ei? - A, nu, nu. Niciodată. Niciodată!

De altfel, de câte ori se vedeau,

veneau fiecare în mașina lui, în mașini separate.

Nu mâncau niciodată la restaurant. Tu știi foarte bine că familia voastră

a fost întotdeauna urmărită de paparazzi, știi asta.

Deci, stăteau în cameră, doar.

Romantic, nu-i așa?

Și care le era planul?

Plan? Ce plan?

- Voiau să mă lichideze, nu? - Nu, nicidecum. Nici vorbă, nu!

Tot ce știu este că în momentul în care a aflat că este însărcinată,

Amalia i-a spus asta lui Anghel,

iar Anghel a hotărât ca, după ce s-ar fi născut copilul,

l-ar fi luat și pe Mihai și ar fi plecat cu toții undeva, în lumea largă.

Undeva, departe de România. Asta voiau să facă.

Unde e copilul ăsta?

Nu știu.

- Am venit și eu să mă spăl pe mâini… - Bine, bine, hai, du-te odată!

Roșu să fie fularul. E culoarea mea preferată.

Martha…

Nu e el!

- Livia e? - Nu.

Auzi? Dă și tu picioarele alea jos de pe pat.

- De ce? N-are cine să spele? - Și la tine acasă tot așa făceai?

- Da! Că spală mamaie! - Da, că credeam că tu ai servitori!

Nu, n-am! Dar încep să mă obișnuiesc.

Aha!

- Auzi? Tu o iubești pe Livia? - Ce întrebare e asta?

O iubești pe Livia sau iubești banii? E simplu.

Banii sunt un bonus. Eu chiar țin la Livia.

Și cât vrei să nu mai ții?

Crezi că poți să mă cumperi cu doi lei?

Da. Și nu sunt doi lei. Sunt mulți bani.

Zi un preț și mă ocup.

Ai face orice ca să plec din casa asta!

Da. Zi cât mă costă. Aștept.

Știi ce-ai de făcut?

- Ai ajuns la mâna mea, Paul. - Da sau nu?

Da.

- Da. - În seara asta.

Sigur, da. Acum îmi organizez programul.

- Sper să meargă. - Garantez eu.

Planul ăsta n-o să dea greș.

Nu-i așa?

Vedem.

- Ce ai chef să facem azi? - Sincer, nimic.

- Dar ce s-a întâmplat? - Mi-a tăiat maică-ta cheful.

- Ce-a mai făcut de data asta? - Ei, ce-a mai făcut!

Hai, zi-mi acum!

Mi-a oferit bani să te las în pace!

- Ce-a făcut? - Da.

A zis să-i cer cât vreau și ea îmi dă.

- Să-i ceri cât vrei, da? - Da. Dar nu i-am cerut nimic!

Adică nici nu m-am gândit…

Livia, nu vreau să crezi că eu aș avea…

Adi, calmează-te! Te cred, OK?

- Ce faci? - Mă duc să vorbesc cu ea!

Nu, te rog, nu, nu îi zice că ți-am spus!

- Dar nu pot s-o las așa! - Hai, mă, că oricum nu mă place!

Te mai duci tu acum să pui paie pe foc, să zică după că-s pârâcios!

Crede-mă, te jignește în feluri mult mai nasoale.

Livia, te rog eu!

Cât de șarpe să fie, mă, Andreea?

- Te mai miră? - Bă, m-a șocat!

Adică nu știu de ce, sincer, dar m-a șocat. În fine, aia e.

Tu ai încredere în planul ăsta al lui Lucică?

Dar nici nu mai contează ce cred eu. Dacă Paul vrea s-o facă, e treaba lui.

Apropo, când era Andreea la butoane, a venit Lucian la mine în cabină.

Și ce vrei să spui? Că e și el implicat?

Nu, dar mi s-a părut puțin dubios. Sincer, de când lucrează aici,

dacă a venit de două ori să mă salute sau să vorbească cu mine.

Și asta a fost a doua oară.

Dar de ce să facă asta? Doar Lucian o place pe Adela.

Și încă chiar prea mult.

- Și pe tine nu prea. - Corect.

Bă… Poate vrea să te compromită și aia e. Hai să fim serioși.

- Hai, mă, termină! - Glumesc, mă.

Bă, nimeni n-avea de unde să știe ce-o să scoată pe gură Adela.

Aia e. Ghinion de neșansă. S-a întâmplat, s-a întâmplat.

Dar mi s-a părut puțin ciudat, știi, că a venit întâi la mine,

după aia a venit brusc cu soluția salvatoare…

nu știu ce să zic.

Da, nici eu nu știu ce să zic.

Că n-avea de unde să știe ce se întâmplă sau ce-o să vorbim noi…

Asta, clar.

Dar mi s-a părut c-a fost un pic cam prea pe fază, știi?

Da?

Dar nu cumva tu ai fost? Nu tu ne-ai băgat în live?

Bă, ești nesimțit?

Bă, nici în glumă să nu mai spui asta!

- Livia! - Iar ai venit?

- Ea m-a chemat. - Nu știu de ce. Auzi?

- Să știi că m-am gândit. - La ce?

La bani.

Normal.

Ia zi.

- Păi… Ai zis să cer cât vreau eu. - Da.

- Și eu vreau două milioane de euro. - Nu crezi că te întinzi cam mult?

- Păi n-ai zis cât vreau? - Ești obraznic.

- A, nu-i ai? - Nu vreau să-ți dau ție.

- Dar cât dai? - O sută de mii.

O sută de mii!

Păi așa preț pui tu pe fericirea fetei tale?

Și o mașină nouă.

Ce zici, Livia? Accept mașina?

- Ce faci, mamă? - Bine, tu?

Scuze. Cred că aveți de vorbit. Vă las.

Bre, dar ce pune bibelouri, sticloanțe acia… vai de capul meu!

Uite neam prost!

De eram eu acia… aur, bre!

Uite, acia mergea ceva de aur!

Tu ce cauți aici?

Să trăiți, dom’ director!

Am venit și eu la prietena mea bună, că n-am interzis, nu?

N-am interzis acia.

- Bună ziua. - Bună, Adela.

- Vreau să vorbesc ceva cu tine. - Două… două secunde că…

Ce faci?

Nu ți-e rușine? Capro! Așa te-am crescut eu, făi, fetică?

Băi, mie mi-e… Domnu’ Paul, vă rog să mă credeți,

eu am simțit că intru în pământ de rușine acia, ce mi-ai făcut…

Am rezolvat-o. Am rezolvat-o.

Păi nu-i așa, domnu’ Paul, nu-i așa, că nu se face așa ceva!

Că tu ai mușcat mâna asta de te-a hrănit acia,

ți-a dat coperiș deasupra capului… Ce-ai făcut tu, Adelo?

Că tu te-ai dus acolo-șa și ai lătrat ca câinele la lună,

ai lătrat că asta faci toată ziua, tu flencăni!

- Ceapa mă-sii! Cu cine semeni? - Hai s-o lăsăm. Hai s-o lăsăm.

Ce să lăsăm, domnu’ Paul? Ce să las? Nu, dar ce… ce să las?

Că uite că le-am lăsat. Le-am lăsat și uite, amândouă…

Uite și pe sor’sa… Pe sor’sa de n-am păzit-o…

Vă rog să mă credeți că ne-am ținut să fie fată mare,

și ne-am pomenit cu ea cu burta la gură! Dar asta… Păi, Adelo…

Câtă încredere am avut eu în tine, mă, mamă!

Am zis las-o, bre, să n-o spetesc cu educația, și ce-ai făcut tu?

Te-ai dus și ne-ai făcut toată familia de rușine, bre,

în fața la toți oamenii din țara asta, de-mi vine așa să te calc în picioare!

Mamă!

Nu sunt mă-ta!

Eu n-am nevoie de așa fată.

Fată care să…

- Adela! - Las-o, bre, în pace.

Las-o, las-o! Las-o că se duce acolo și-i vine mintea la cap.

Lasă că e foarte bine, să simtă că-i e rușine.

- Ieși afară! - Ce?

Ieși acuma din casă asta. Ieși afară!

- Păi stai, bre, nu mai… - Ieși!

Gata, acuma…

Chiar am crezut că pot să am încredere în tine, și tu faci asta!

Pe bune, te-ai plâns toată viața de Muti că te controlează

și tu faci același lucru!

Tu nu vezi că băiatul ăsta nu e bun pentru tine? Nu vezi?

- Dar crezi că eu nu știu? - Păi și atunci?

Și atunci, ce? N-am voie să mă distrez?

N-am voie să fiu și eu într-o relație să văd cum e?

- Trebuie să încep de undeva, nu? - Cu ăsta?

Mamă, mă iubește. În felul lui, dar mă iubește.

Mi-e frică, Livia. Mi-e frică.

- OK. Ce crezi că poate să-mi facă? - Să te lase însărcinată.

- Dar cine mă crezi? Mă protejez! - Și tu crezi că eu nu m-am protejat?

Și uite că am rămas însărcinată cu Luca.

Și a trebuit să mă mărit cu Dorin ca să nu rămân mamă singură.

Gata, te rog! Nu o să fac greșelile tale, bine?

Livia, îți jur, când mă uit la voi doi mă văd pe mine și cu Dorin.

Nu vreau să ajungi să te măriți cu el.

Mamă, calmează-te! Nu mă mărit cu el, bine?

Și dacă mă mărit cu el,

crezi că nu aș veni la tine, să vorbesc cu tine mai întâi?

Nu știu. Nu mai știu nimic!

- Pot să te rog ceva? - Sigur!

Fă și tu măcar un mic efort.

Nu, îmi ceri imposibilul. N-am cum să-l plac.

Dar nu ți-am cerut să-l placi. Măcar să-l tolerezi.

Bine, o să…

- O să încerc pentru tine. - OK, mulțumesc.

- Dar pot să te rog și eu ceva? - Zi-mi.

- Să te protejezi cum trebuie. - Dar ți-am zis că mă protejez!

Bine, iartă-mă!

- Te-ai calmat? - Da!

- OK. - OK.

Alo, alo! Un’ te crezi? Vezi că te spun să te dea afară!

- Da? - Da.

Hai să vedem cine pleacă primul de-aici!

- Aoleu! Mă ameninți tu pe mine? - Nu… Nu!

Dar am auzit-o pe Livia când zicea că nu vrea să te ia de bărbat.

Hai, că zilele tale aci sunt numărate.

- A zis ea asta? - Da.

Așa că vezi cum te porți, că ți se taie macaroana.

Mamă…

- Tu nu ești fata mea! - Poftim?

Mamă, eu te iubesc.

Dar tu nu vezi asta! N-ai văzut niciodată!

La noi în familia până și iubirea e împărțită.

Cum adică?

Mereu am avut senzația că tata ține mai mult la mine, și mama, la ea.

Câteodată cred că mama nu mă iubește deloc.

Te rog eu, fata tatii… dar n-o asculta!

M-ai întrebat și pe mine, măcar o dată,

cum mă simt după ce-am aflat că Andreea a rămas însărcinată cu Mihai?

M-ai întrebat cum sunt?

Vorbesc mai mult cu străinii. Până și cu Ana Maria vorbesc mai mult!

Îmi vine să te calc în picioare!

- Mamă! - Nu sunt mă-ta!

Smiorcăi, ai? Tot tu!

Faci pe sensibilicoasa acia! Cu cine-oi semăna?

Cu tine, sigur nu. Tu nu ești mama mea.

- Ce face? - Ce, n-ai zis tu așa?

Pentru ce-ai vrut să-mi dai o palmă?

Uite, ca să-ți bagi acolo-șa la bibilică cum trebuie

că doamna Martha e prietena mea

și eu nu-ți permit să vorbești așa de ea, mai ales la TV!

Faci acia pe sfânta! Ce, te-am atins? Zi, te-am atins?

- Treci acasă! - Nu!

Nu după ce-ai făcut scandalul ăsta! Eu nu vreau să fiu aici.

Auzi, Nuți? Ia pleacă tu și nu mai supăra fata!

Ia, făi, vezi-ți de mătura ta și las-o tu pe fata mea,

că eu cu fata mea fac ce vreau eu!

Nu! De azi înainte, noi două nu mai avem ce discuta!

Dar ție nu ți-e rușine să vorbești așa cu mama ta?

Nu. Nu mai îmi spui ce să fac.

Du-te la Martha, că și așa ții la ea mai mult decât la mine.

Auzi-o! Deci, ea se duce, ne face la TV de râsul curcilor

și tot ea vine acia și face pe moralista lui pește prăjit!

- Nesimțito! - Nuți! Gata, las-o!

Păi ce-i cu tonul ăsta cu mine? Ce, faci pe șefa cu mine!

A dracu’ șuricată ce ești!

Ia poate vrei să-l chem pe domnul Paul!

V-ați aliat acili-șa împotriva mea!

Vii tu acasă, Adelo! Și te rezolv eu!

Hai, Adela. Hai în bucătărie să-ți fac un ceai.

Nu pot. Nu… nu mai vreau să fiu aici.

- Păi și unde pleci? - Nu știu.

O să văd, dar aici nu mai pot să stau.

Ce faci, făi, fetică? Te-ai pus cloșcă, ai?

Abia m-am întors de la televiziune. Și? Ai văzut-o pe Adeluța la televizor?

Dar pe chestia asta i-am șters o palmă să mă ție minte!

Nu te cred! Ai dat în ea?

I-am dat… m-am dus acolo-șa la Andronici și am făcut panaramă, făi!

Păi cum, se duce ea la TV să zică toate mizeriile alea de familia noastră?

Păi eu le-am zis acolo-șa la toți, băi, eu am intrat în pământ de rușine!

Și asta ce făcea? Ce-a zis?

Ce știe ea mai bine. A băgat ochii de căprioară.

- Dar a fugit de acasă. - A fugit de acasă?

Aha. Cred că știu eu unde.

- Unde? - Ei, unde!

- În Butimanu, da? - Nu, nu la Butimanu.

Dar stai liniștită că nu mă las eu așa ușor. O să mă duc eu după ea.

Unde, făi?

Hai, făi, zi-mi și mie să nu mor proastă!

Zi unde. Butimanu, ai?

- Butimanu? Zi! - Nu, femeie, nu!

Nicușorule! Nicușor!

Bre, nea… Ce-ai făcut, bre?

Nici n-ai desfăcut-o și mi-e o sete de mor!

Hai, desfă berea asta.

Auzi? Ce-ai vorbit cu baba criminală la spălătorie?

Nu știu ce-au vorbit, dar să știi c-au vorbit mult.

O securistă.

- Cred că acum o juma’ de oră a plecat. - Unde?

Dracu’ știe! La ea acasă, nu știu! Hai noroc!

Hai, noroc. Doamne ajută!

- Auzi, băieți? Salut. - Salut.

Nea Mitule… Fii atent bre, că m-am gândit.

Am dat lemnele de colo-șa și m-am gândit să sape Vălicu la mata în curte

să punem și noi niște răsaduri de roșii, de castraveți, ca oamenii gospodari.

Ce zici?

Dar nu trebuie să sape Vălicu la mine, în curtea mea.

Lasă, bre să sape, bre, că și așa stă la mata degeaba, în casă acolo!

- Să sape, ce? - Dar eu nu vreau să sape acolo!

- Păi de ce? - E curtea omului!

- Pentru că acolo îi…îi umbră! - E umbră?

Păi, da. Păi și cum să semeni roșii la umbră, nu?

- O să iasă gogonele! - Gogonele! Da, da…

- Nu m-am gândit, da. - Și mai e și copacul care ține umbră

și casa care-i mică, dar ține umbră că soarele se duce direct după ea…

- Și se vede că n-ai trăit la țară - Așa e. Corect!

- Nimeni nu sapă la mine în curte! - Gata, bre, am înțeles. E clar.

Pe Laura ați văzut-o?

Era undeva în spatele casei, încolo, cred că prin magazie, vezi.

Laura!

Măi, Nicușorule, măi.

Măi, Nicușorule, măi, trebuie să facem ceva urgent!

- Stai, bre! - Măi, urgent!

Bre!

Nebunule! Erai să te dai de gol!

Hai noroc!

- Am nevoie de ceva. - Vodcă sau whisky?

Am nevoie de ajutorul tău.

Arde rău dac-ați venit tocmai la mine.

Să stai cu ochii pe Adi. Nu vreau să-și bată joc de Livia.

Păi făceam asta oricum.

M-a rugat Laura. Pentru Dorin.

Mă bucur să aud că și nepoatei tale îi pasă de Livia.

Normal.

Livia e o fată tare bună.

Nu merita ea să se încurce cu mațe-fripte ăsta.

Da… Nu merita.

Așa, deci, ne-am înțeles. Dacă afli ceva, vii și raportezi, da?

- Da, așa fac. - Mersi.

- Ce cauți, mă, aici? - Ia.

Bă, tu te-ai tâmpit?

Nu e, mă, pentru tine. E pentru Livia.

Ce, mă?

Vreau s-o cer de nevastă.

Ca să mergi la sigur, nu?

- Ce zici? - Păi ce să zic?

E… foarte bine, nu?

O să fim rude.

Da, mă, fraiere. Te-ai descurcat tu.

- Da. Dar mai e o problemă. - Care?

Crezi c-o să zică „da”?

Hai că e gata masa pentru cină.

- Câți mănâncă? - Nu știu.

Că cică e nu știu ce emisiune la televizor în seara asta,

despre Martha criminala.

Ce tot fac ăștia atâta vâlvă cu baba?

Acum l-am auzit pe domnul Paul că cică e o emisiune specială

să clarifice scandalul și să dezvăluie tot adevărul.

- Adevărul? Ce adevăr? - Despre Martha criminala.

Oare ce crime o fi făcut?

Dar voi chiar credeți că e criminală?

Eu nu știu ce să cred.

Mie mi se pare ciudat că Adela a zis ea chestia asta.

Ea nu vorbește urât de oameni, decât dacă e adevărat.

Hai că vedem noi diseară ce au de zis.

Auzi, dar Ilie unde e? Îi punem și lui să mănânce?

Chiar. A plecat mai devreme cu doamna Martha și încă nu s-au întors.

Dar unde s-o fi dus?

Ei, las’ că-l tragem noi de limbă când vine.

Poate doamna Martha încearcă să-și acopere urmele.

Aoleu, Ica, termină! Doamne, mi se face frică!

Adela…

Nu trebuia să vin, dar…

Ce-ai pățit?

- Hai în casă. - Nu cred că e bine.

Adela, te rog!

Hai, că ai venit până aici, clar s-a întâmplat ceva.

Hai. Hai.