Original subtitles

Și dacă n-aș mai lăsa pe nimeni să-mi controleze viața?

Ce-ar fi dacă m-aș pune pe mine pe primul loc?

Mereu au contat alții.

Mama… Andreea…

Am făcut întotdeauna ce-au vrut alții și am renunțat la tot.

Chiar și la iubire.

Bună. S-a întâmplat ceva?

- Bună. Nu, de ce? - Păi m-ai sunat tu pe mine

și mă gândeam că s-a întâmplat ceva, altfel…

- Nu. Voiam să te invit în oraș. - Da, sigur. Unde?

Mă gândeam să mergem acolo unde am fost prima dată, dacă se poate.

La 14:00 e perfect pentru mine.

Am o ședință înainte, dar cred că termin în timp.

Sigur. La 14:00 o să fiu acolo. Negreșit.

Bine, pa.

Poate e un nou început.

- Hai, bună dimineața! - Neața.

Ce faceți acia? Ardeți gazul? La ce luați voi salariu?

- Muncim. - I-auzi!

- Ia uimește-mă, Stelo, ce muncești tu? - Uite, micul dejun pentru doamna Martha.

- Ăsta? - Da!

Păi ce-i cu sărăciile astea de plânge farfuriile?

- Și acolo ce mănânci? - Alea-s pentru noi, sunt ale noastre!

Ia du-te, bre, de-acia! Ce șmecheră ești!

Asta e pentru doamna Martha și aia e pentru tine,

uite, ții cură de croasante acolo-șa,

acia e pentru Martha să fie mai rotunjoară.

- Și cu o țuiculiță… - Doamne!

Doamnele din înalta societate are stomacul sensibil,

nu merge să te duci la ele cu țuiculiță!

Tu mă înveți pe mine?

Dar alea ale noastre de la Butimanu de muncește la câmp,

că alea trăiește o sută de ani, bre!

Păi alea tocmai, muncea pe câmp, mai ardea grăsimile, fată!

Doamnele din casa asta doar ridică degetul ăsta când beau o cană de cafea!

Ce faci, bre, o pedepsești pe doamna Martha?

Ia, gura! Pui acili-șa să fie mai rotunjoară, să prinză puteri!

- Cu slănină? - Râzi ca proasta!

Fă, știi cum ești tu, Stelo? Vrei să-ți spun cum era pe vremea mea?

- Cum? - Tu ești femeia șnur. Fără țâțe, fără…

Excelentă glumă, Nuți! Ești top, așa!

Adică… Dar tu știi cum ești, Nuțico?

Din spate liceu, din față muzeu!

- Aoleu, ce ți-a dat-o asta mică! - Păi nu, că n-am prins-o.

- Lasă c-o prinzi data viitoare! - Bre, eu am liceul!

Ia lasă-mă cu miștourile tele! Pune mâna acia și taie cum trebuie!

Hai! Hai, taie acolo că trebuie să mă duc să duc…

- Ce proastă ești! - Hai, pune mâna acia și taie!

Când ți-oi trage una… Hai!

Doamne!

Uite.

Uite, bă, și la asta mică.

Cum poate să fie așa de proastă, Doamne iartă-mă?

Cum, atâția băieți buni și cu situație

și ea se încurcă cu coate-goale ăsta, mă?

Nu se poate asta!

Iubirea contează, doamna Martha.

Iubirea? Ce iubire, mă?

Asta trece, astea-s nebuneli de tinerețe.

După aia, o să-și dea seama că nu au nimic în comun.

- Tu nu te uiți la Delia și la Dorin? - Da.

Nu mai au nimic cu unul cu altul.

- Sunt ca doi străini. - Exact așa. Măi, în viață

trebuie să-ți alegi partenerul care să-ți facă plăcere să trăiești cu el,

care să poți să-ți pui baza în el!

Ce iubire, dragă? Asta e moft, trece!

Hei, bună dimineața, bosulică!

Bună dimineața! Vodca taie greața!

Ce frumoasă este viața! Ia de-acia, bre!

Hai, pleacă, bre, cu porcăriile astea acia! Ia uite!

Uite, băi, Marto, acia sănătate! Asta este! Medicament

- Dar nu are voie! - Ei, asta-i, n-are voie!

Ce să aibă? Asta-i apă, bre, ruginește! Uite!

Asta e. Ia.

Doamna Martha, ați putea să mă lăsați liberă următoarea jumătate de zi,

că am ceva important de făcut?

- Hai, bre, vezi-ți… du-te acolo… - Am vorbit cu doamna Martha, nu cu tine!

Ia uite-o bre, e clonțoasă asta! Ce-are, bre?

Uite, eu cu doamna Martha, uite acilea că suntem ca surorile somaleze, bre!

Ce te miri? C-am văzut la televizor.

Rodico, alea e unite așa la cap, dar împarte același creier, fetică!

Fix așa sunt eu cu doamna ta! Ca somalezele, bre!

Exact. Siameze.

Nu, Marto. Alea e pisici!

- Pot să…? - Da.

- Pot să…? - Hai, haide. Bâști!

Mă, „bâști” la tine, la Butimanu acolo, da?

- Rodica! - Mă iertați, doamnă.

E în regulă, fetică. Bre, bre, bre! Ia de-acia!

Hai! Hai!hai! Genunchii la piept! Hai, așa!

Unu… unu…

Sus, sus, sus, sus! Aia e!

Adi, iartă-mă. Iartă-mă, dar nu mă mai pot abține.

- Trebuie să-ți zic. - Ce?

- Treningul ăsta e… - Marfă, nu?

E oribil! E urât cu spume!

Ce-ai, mă? E super șmecher! De la Dragon l-am luat.

OK, nu știu, n-am fost la Dragon niciodată și nici nu vreau s-ajung acolo vreodată.

Măi, fată, cu o sută de lei te îmbrac din cap până în picioare de la Dragon

de rămâi tot tu! Că asta-i important. Ce-ai tu în cap!

Da? Și tu ce-ai în cap?

- Ce-am eu în cap? - Da.

Păi fii atentă Livia, Știu că te roade invidia

Dar dragostea mea pentru tine E de-aici până-n Bolivia!

Nu mai râde de Adi

Că e singurul șmecher care dă drumul la party…

- Și-ncă una, gura mare, hai Muți! - Nu pot!

Ei, nu poți! Ia de-acolo, bre, așa, și bagă și cu puțină ceapă…

- Dar nu pot tot… - Ei, nu poți! Ia să vezi ce bună e!

Și după asta, bre, trage cu țuica asta. Bre, plânge masa!

- Crede-mă, nu pot să beau! - Ei asta-i! Ce să…

Bre, Marto, și ce să fac, să mă sacrific tot eu? Ia de-acia!

Am niște reguli, știi? Adică, nu beau înainte de prânz.

Marto, fii atentă acia la mine.

Bre, regulile e pentru fraieri, bre. Mie de-aia nu-mi place.

Da, nici nu mă surprinde.

Uite că vine asta, trădătoare!

Asta i-a luat locul lu’ sor’sa! Nu ți-ar fi rușine obrazului?

Bună dimineața și ție, mamă. Văd c-ai început deja să bei.

Crezi că mie trebuie să-mi fie rușine?

Bre, ce mormăi acolo-șa, vorbești de parcă ai prune în gură!

Hopa! Hopa! Ia uite acia întâlnire de gradul trei!

Am venit cu Andreea ca să-și ia niște lucruri.

Nu știu dacă pot acum. Brusc mi-a crescut tensiunea.

Cum să nu poți? Băi, fetică!

Bre, Marto, ia intervino acili-șa

că este fata lui Paul Andronic și e dreptul ei,

că astalaltă este doar o impostoare. Ia, zi tu acia!

Da.

Întotdeauna vei fi binevenită în casa asta, Andreea!

Poate în vizită.

Așa, mânca-ți-aș ciocul tău! Că-ți aperi nepoata!

Da, Andreea. Poți să te duci să-ți iei ce vrei.

Eu oricum o să mă duc la muncă.

Hai, bre, că n-are ea nevoie să-i dai tu voie,

că acili-șa ea e… ea e fata lui Paul Andronic!

Da, bine. vă las. La revedere.

Hai, Andreea, să mergem. Hai.

Vai ce nu-mi place de Ana Maria asta!

Auzi? Aici suntem de acord.

Aoleu!

Na-ți-o p-asta!

Na-ți-o p-asta! Ce faci, chica? Hola!

Ce, nu mă mai bagi în seamă?

Scuze, bună. Am uitat că locuiești și tu aici.

- Bună, Adela. - Bună.

- Vă las că mă grăbesc la muncă. - OK, succes.

Ți-a mărit și ție salariul?

E confidențial. Pa.

- Pa! - Pa!

Ce s-a ajuns și fata asta!

Țin minte când lucra la bufetul ăla pe salariul minim…

Ce ceartă am avut atunci! Doamne! Fix pe subiectul ăsta. Oribil!

Auzi, Adi? Dar tu mai simți, așa, ceva pentru Adela?

- Eu? Nu! - Nici pentru Andreea?

Eu numai pentru tine am ochi, prințesă.

OK, OK, bine. Unu, nu-mi mai spune „prințesă”.

Și doi, hai să te schimbi de treningul ăsta că nu mă mai pot uita la tine!

- Totul până la trening, OK? - Totul până la… hai în casă!

Pa!

Adi, vino încoace!

Dar pe ăsta-l știi? Cică un om avea un cal.

Unul? Nu șase? Șase cai frumoși?

- Adela! Focus! - OK.

Un om avea un cal.

Și calul n-avea nimic împotrivă.

- Mai ai de-astea? - Nu, că-ți mai spun. Mai am încă unul.

- Nu. Nu, nu, gata… - Bine…

Hai că o să mai lucrăm împreună, o să ai când să mi le spui.

Da, șefa.

De azi ești domnișoara producător.

- Da… încă nu-mi vine să cred. - Mă bucur mult că te-ai răzgândit.

Sincer, și eu. O să vezi că de azi o să fiu altă persoană.

- O să mă pun pe mine pe primul loc. - Așa să faci.

Auzi? Dar ai idee cine m-a propus ca producător?

Normal.

Tu?

Cu plăcere.

Căline, te rog eu, lasă tot ce faci acum și ajută-mă.

Poți să-mi spui dacă Adela mai e la televiziune?

Mi-a dat întâlnire la 14:00

la restaurantul la care am ieșit prima dată, și nu apare.

Mi-a pus hainele în saci?

Hai, fii tare! Nu lăsa asta să te afecteze!

Dar camera asta era a mea! Casa asta era a mea!

Paul Andronic era… tatăl meu și…

Mihai trebuia să fie al meu.

Știi de ce cred eu că ai tu nevoie? De o ocupație.

Pe mine munca m-a salvat și asta te va salva și pe tine.

Trebuie să trăiești pentru copilul tău, să muncești pentru el…

- Să muncesc? - Da.

Eu sunt o Andronic.

Tu ai văzut vreodată în casa asta vreun Andronic care să muncească?

Andreea, Andronicii ăștia nu sunt un exemplu.

Tu trebuie să fii stăpână pe viața ta, să faci ceva cu viața ta!

Uite, ce ți-ar plăcea să faci? Ce vrei tu să faci?

Mi-ar fi plăcut să apar la televizor.

Bine. De mâine te întorci la televiziune.

La televiziune? Am fost acolo și am dat chix.

Scumpa mea, dar sunt atâtea cariere din care poți să alegi!

În televiziune?

Da, și în televiziune dacă vrei. Da.

Ai putea să vorbești tu cu tata?

Că dacă-i zic eu, nu cred c-o să fie de acord.

Normal. Știi că fac orice pentru tine.

Sunt sigură că o să fie de acord.

Până la urmă ești fata lui și meriți o a doua șansă.

Mulțumesc, mama.

Fii atentă. Am primit un mail de la conducere.

Am făcut audiență și vor să intrăm în jurnalul de dimineață

cu „Citește o carte pentru copii”

- Ce tare! Felicitări! - Felicitări, mie?

Meritul e al amândorura.

- Facem echipă bună, se pare. - Felicitări nouă.

- Uite. Și… - Atâta e ceasul?

- Da, de ce? - Trebuia să fiu undeva la 14:00.

Unde?

Trebuie să plec. Îți explic mai târziu.

- OK. Pa. - Pa!

Râzi, ai?

- Ce faci, bre, acia? - Hai, trezește-te și pleacă de-aici!

- Haide, bre! Gata pâinile? - Ce pâini, Nuți?

Pleacă odată de-aici că n-o să te las să-ți verși toate astea pe mobilă!

Hai, du-te! Du-te de-aici!

Bre, bre, lasă mă acia, că eu am vise acia!

- Să te duci să visezi la tine acasă, hai! - Auzi? Ia, bre, dacă nu-ți convine,

ia du-te și fă acolo-șa plângere la doamna Muți.

Incredibil! Cretinele astea din Butimanu!

Nu le mai suport! Mi-ați umplut casa!

Mi-ați umplut…

Hai că mă doare capul, alcoolico ce ești! Doamne…

Nuți!

- Hai, fată, scoală-te! - Bre, Floareo, ce vrei tu de la mine?

Lasă-mă, bre, în durerile mele cu visurile mele!

Visurile tele de cai verzi pe pereți! Hai, fată, îți fac o cafea să te scoli?

Floareo, ia bâști! Hai!

- Aoleu! - Bre!

Ho, că mă duc să-ți fac o cafea să te trezești! Tâmpită ești!

- Scoală, bre, că-i revoluție! - Ce faci, bre, ce-i acia?

Mai pune încă un shot, paharul e gol Dubor, dubor, dubor…

Bă, acu’ te-alungă Martha că faci acia glume…

Bre! Dă-te… Of, Doamne!

Hei, hei, hei! Ia uite ce bine arăți!

Dar ești comod, nu?

Comod? Pe bune? Sunt mega strâmte.

Acum înțeleg de ce mergea Luca tot timpul de parcă avea un morcov în fund!

Alo! Gata! Gluma glumă, dar e frate-meu.

- Scuze. - Exact.

Scuze!

Ce faceți copii? Vă deranjez? Ca de obicei.

Nu! Nu ne deranjezi!

Uite, îți place cum l-am îmbrăcat pe Adi?

- Astea nu sunt hainele lui Luca? - Ba da!

A, l-ai îmbrăcat de la second-hand! Dar îi stă bine!

Dar nu crezi c-o să se supere Luca

că i-ai luat hainele lui și i le-ai dat…?

Lasă că Luca își poate lua haine mai mișto din Spania.

- Și stai cu noi? - Da! Oriunde e mai bine

decât în casă unde doarme Nuți pe un fotoliu, ăla al lui Muti și…

Și îi curg bale din gură…

Exact.

Nu credeam c-o să se mute tot Butimanu aici.

Ce-i, puiule? Vrei să spui ceva?

- Și eu tot din Butimanu sunt. - Exact.

- Da, da, așa… - Ha-ha…

Auzi, mamă? Crezi că Andreea e pe bune însărcinată cu Mihai?

Ce, e treaba mea? Nu-mi pasă.

Am alte lucruri mai importante de făcut.

Dar dacă-i al lui Bebe?

- Dar dacă-i al lui Adi? - Ce? Doamne ferește!

Nici n-are cum.

Eu nu m-am mai atins de Andreea, de mult timp.

De foarte mult timp.

Adică, a fost ultima dată acum mult timp.

Și nici n-a fost, de fapt.

Adică a fost, dar nu… până… adică…

Hai, mă, că înțelegeți.

Adică a fost, dar nu m-am…

Adică n-a fost…

Mai mult m-am…

Știi? N-a fost până la capăt.

A fost mai… fără.

- Bună ziua! - Bună.

Îmi pare rău că am întârziat. Am avut ceva de rezolvat cu emisiunea.

- Hai să stăm… - Da. Și te-a ajutat Lucian.

- Bun băiat Lucică ăsta! - Dar de unde știi?

Ți-a zis Călin, nu?

Mi s-a părut mie că-l văd mult pe acolo prea mult!

Adela, tu m-ai invitat aici.

Și tu stai cu Lucian și-mi tragi țeapă. Cine să te mai înțeleagă?

Da. Așa e. Am greșit.

Nu trebuia să te invit.

Și totuși, ce voiai să-mi spui?

Nimic important.

Voiam să vorbim despre contractul meu de producător.

La restaurantul la care am ieșit prima dată?

Da. Mi-a plăcut că au meniurile astea digitale.

O să plec.

- Te duc undeva? - Nu, mersi.

Cârnați din carne slabă de porc, Thüringer Bratwurst. Sunt nemțești.

Ce zice asta?

Thüringer Bratwurst. E din carne de porc alb.

Du-te, bre, de-acia, uite că are mucegai înăuntru! Ia uite!

- Nu, mă, dar n-a fost curat grătarul. - Așa, și?

- Uite. - Bre, mă lași?

Ce carne de porc alb fără grăsime

colo-șa să ungă puțin mațul?

Ce vorbești?

Se compară ăștia cu ce am avut ieri colo-șa la Martha?

Bre, niște sarmale…

Dar ce icre, sălățuri, ce-a fost acolo-șa… vai de mine!

A lipsit lăutarii, Mitule, că era paranghelie nu alta!

Și Martha… (…)

Altă fraieră… Stau acia cu astea…

Ce-o fi gătit azi, Andreeo?

Și cum se face de te-ai împrietenit așa, din senin, cu Martha?

Marioară, tu știi vorba aia „câinele moare de drum lung și…”

Zi, Mitule!

Mitu… adică prostul, de grija altuia!

Hai, vezi-ți de treaba ta, da? Vezi-ți acolo-șa de Petreștiul tău,

ce mai e pe-acolo pe la Petrești, cu veri, cu…

Nu știu și nici nu mă interesează.

Nu te interesează. Ar trebui. Că stai acia pe capul meu.

Mie Paul mi-a promis c-o să stau aici doar eu cu fiica mea. Tu ești în plus.

I-auzi-o, bre! I-auzi-o, Mitule, eu sunt în plus!

Bre, vezi că asta e fata mea, că eu am crescut-o!

Ba nu, e fata mea, e sânge din sângele meu!

- Da, și… - Gata, calmează-te!

- Păi nu vezi? - Gata, mai ho! Hai gata! Gata!

Că voi sunteți aici datorită mie, da? Și tot ce vreau în momentul ăsta

e să mănânc și eu o masă liniștită, se poate?

Și tu ce mai vrei?

Muștarul.

- Vrei o bere? - Da.

Mersi.

Noroc.

Dar ce-ai pățit? Că nu ești bine deloc.

Am dat-o în bară. Am dat-o în bară grav.

- Ce s-a mai întâmplat? - Cu Adela.

Am reacționat ca un bou, de gelos ce sunt.

Știi…

Uneori nu mă pot controla.Văd negru în fața ochilor și…

Exact așa erai și la orfelinat.

Serios? Așa mă ții tu minte?

90% din timp erai super OK, dar bă, 10% din timp,

când ți se punea pata pe ceva sau pe cineva, jar mâncau.

M-ai bătut și pe mine, mai știi?

Hai că nu vorbești serios.

Ba da, dar ne jucam! Așa ne jucam noi.

Eu aveam șapte ani…

Ce-i drept, tu erai mai mare, dar… Ne băteam tot timpul, la vârsta aia.

Dar eu nu mai țin minte. De ce ne-am bătut?

- Vrei să zici de ce m-ai bătut. - Mă rog, de ce te-am bătut?

Aveai tu o mașinuță… îți plăcea mult.

Mașinuța aia roșie de curse. O aveam de la tata.

A fost ultimul cadou primit de la el, înainte să fie omorât.

Nu știam că era de la tatăl tău.

Stai că nu înțeleg. Tu ai stricat-o?

Am furat-o, m-am jucat cu ea și s-a stricat.

Dar oricum, te iert că m-ai bătut. Adică, înțeleg.

Hai, bro, că nu voiam să te întristez mai rău.

Nu, stai liniștit.

Eu trebuie să învăț să-mi controlez furia.

Chiar dacă doare.

Și doare al dracului de tare și tot timpul.

Trebuie să învăț să mă controlez.

Lasă, bro, c-o să fie OK. Și o recuperezi tu și pe Adela.

Îți pun și ție?

Mersi.

OK.

Și mutarea asta e permanentă, sau…?

Nici eu nu mai pot să fac față cu schimbările de aici

și vorba ceea locuiesc în casa asta.

- Adela o să stea aici cât vrea ea. - OK.

- Cum ți-a mers azi? - Foarte bine.

- Mulțumesc încă o dată pentru șansă. - Ei, stai liniștită. O meritai.

Ați început fără mine? De ce nu m-a chemat nimeni la masă?

Stai dragă, unde-i Nuțica?

- Și-a dat liber? - Da, chiar așa. Hopa! Hopa!

Hai, nu fiți obraznici. Nu sunt sluga nimănui, eu.

Doamne ferește, dar cine-a zis așa ceva?

Dimpotrivă! Tu ești the master! Păpușarul!

Tu manipulezi oamenii, tu tragi toate sforile, nu?

Gata, lăsați-mă în pace, terminați cu Nuți asta!

Dar de ce, dragă, nu e prietena ta? N-ați dansat voi pe-aici, n-ați cântat?

Adu-i o țuică, Stela, că s-a învățat cu țuică de la Nuți!

Vă rog frumos să nu mai vorbiți așa despre mama mea, de față cu mine!

Tu mai lipseai de-aici să ne ții predici!

Îmi cer scuze, dar chiar mă deranjează.

Bun, hai să ne liniștim, să ne vedem de masă, da?

Are și Adela dreptate.

Să știi că eu vorbesc în casa mea cum vreau și despre cine vreau, da?

- Stela! - Da, doamnă.

Iau cina la mine în cameră. Aici s-a adunat prea multă lume.

Da. Deci două pizza pepperoni și două beri.

Da. Din alea.

Mersi. Pa.

Gata, bro. Vine pizza în 30 de minute.

Știi? Aveai dreptate.

Unde mergi?

Nu plec nicăieri. O sun pe Adela.

Baftă!

Nu răspunde.

- În cât timp venea pizza? - 30 de minute.

Perfect.

- Și vorbesc eu mâine cu Adela. - Da, bro.

- Gata cina? - Ce cină, că iar se certau ca chiorii!

- I-auzi! - Da, și acum au enervat-o și pe Adela.

Dar eu tot nu înțeleg ce e cu Adela aici.

Știi că domnul Paul și Adela au avut o relație specială încă de la început.

Da. Ciudat, nu? Oare de ce se înțeleg așa bine?

Cred că domnul Paul se regăsește în ea.

Cred că Adela îi aduce aminte de el când era tânăr, știi?

- Mi-e așa un dor de maică-mea… - Sincer, și mie.

Doamna Gina era așa o femeie bună! Era o plăcere să lucrezi cu ea.

Nu știu cum a rezistat atâția ani lângă doamna Martha.

Ei, știi tu. Avea ea darul ăsta să vadă ce-i mai bun în om.

Darul sau defectul?

Și? Zici că doamna Martha mănâncă tot singură la ea în cameră?

Da, că aici cică e înghesuială mare.

Curând o să rămână singură de tot.

Da…

- Mitule… - Ce?

Bre, dormi?

Dorm.

- Ia scoală, bre. - Nu sunt, măi…

- Auzi? - Ce?

- Averea. Ce-o fi cu averea? - Ce avere, muiere?

Bre, a lu’ ăl bătrân! Că era ferma, era porcii…

Nu știu, mă, nu știu. Nu mă interesează.

Vălicu trebuie să știe. Ăla e.

Bre…

Rezolvai cu Martha acum, dar bani nexam! De unde?

Ce-ai mai făcut cu Martha?

Bre, ție nu ți-era somn? Ia dormi acolo!

Ce, ai chef de vorbă? Hai, schlaffen acolo!

- Auzi? - Da, aud, dar tu?

Bre, dar unde-o fi Vălicu?

Vălică e la Butimanu.

Ar fi bine să te duci și tu acolo, la Butimanu, la Vălică.

Poate că așa o să pot și eu să dorm.

Să dorm…

Nu mă duc eu acolo?

Trebuie să-l tragă cineva de limbă pe popândăul ăsta!

Acuma… ia să vezi tu!

- Nuțică! Nuțică! - Ce vrei, bre?

Păi te duci… Mă, Nuțică, mă, tu te duci acum?

Bre, nu ești sănătos la cap? Cum să mă duc la miezul nopții?

Acuma mă duc, bre, să beau un pahar cu apă

că mi-a rămas cârnații ăia-n gât.

Că n-are grăsime… acia stă.

Are penicilină.

- Te deranjez? - Nu știu. Depinde de ce vrei.

Dacă ai venit să te plângi de ma… de Nuți…

Andreea, cred că-ți datorez niște scuze.

Nu vreau să te simți prinsă la mijloc între mine și Nuți.

M-am comportat imatur.

Tot ce știu eu e că nu mai am chef de certuri.

M-am săturat, da?

Și așa mi-e destul de greu cu sarcina asta

și cu toată situația cu taică-miu.

Te cred. Dar vreau să știi

că pentru mine, cel mai important e să-ți fie ție bine.

- Nu te mai certa cu Nuți. OK? - Promit.

Știi ceva? Poate că Nuți are dreptate.

Poate că ar fi cazul să mai dai și tu pe la ferma lu’ bunicu’

ca să mai vezi care mai e treaba pe acolo, nu?

Nu ți se pare că suntem cam înghesuiți aici?

Pe bune.

Cum crezi tu c-o să trăim noi toți liniștiți aici fără să ne scoatem ochii?

Ca să nu mai zicem că mai e și bebelușul pe drum!

Mâine te scoli devreme, nu?

Aoleu, am uitat că trebuie să mă duc la televiziune.

Super, acum trebuie să mă trezesc și cu alarma la… cât o fi.

Hai c-o să fie bine, o să vezi.

O să cunoști oameni noi, o să înveți tot felul de lucruri…

- O să uiți toate problemele astea. - Da… Nu știu, o să văd eu.

Și dacă nu știi ceva, o ai acolo pe Adela.

Sunt sigură că o să te ajute.

Super.

Hai, odihnește-te.

Frumoasa mea!

În casa asta n-am găsit nimic altceva în afară de tărie.

Au ăștia niște rezerve de țuică,

de zici că pe timpul carantinei Nuți și-a făcut numai rezerve!

Aoleu, nu râzi!

- Ziceai că vrei să vorbim. - Da, Vali, vreau să vorbim.

Despre?

Hai, că mă și sperii când te văd așa serioasă!

Măi, păi ideea e în felul următor.

Eu te-am ajutat pe tine să ieși din închisoare, nu?

Da.

Tu mai ai de rezolvat treaba cu nea Traian

și apoi te tot duci la Petrești, nu?

- Cred că da. - Păi vezi?

Ce sens are să ne mai atârnăm viețile așa, unul de altul?

Eu vreau să divorțăm.

Ce?

Dar, Doamne ferește, mă, femeie, ce spui acolo? Cum să divorțăm?

Măi, Vălicu.

Măi, Vălicule, noi nu mai suntem demult un cuplu!

Eu-s plecată de atâția ani în Germania,

tu umbli să rezolvi treaba lui unchiu-tău,

viețile noastre nu mai au de ce să se intersecteze.

Nu se mai interesectează, tu înțelegi?

Ce sens are să ne încurcăm unul pe altul?

Nu, nu te implor, Rodico, te implor! Te implor eu!

Te implor! Nu face asta!

Tu ești femeia vieții mele! Cum să…

- Eu fără tine sunt pierdut! - Cam târziu ți-ai dat seama!

Dar întotdeauna m-am gândit numai la tine, cum…?

Nici nu vreau să fiu cu altcineva!

Uite, numai când mă uit la tine îmi vine să te sărut! Rodica!

Uită-te tu în ochii mei.

Uită-te în ochii mei

și fii sinceră

și spune-mi că nu mai simți nimic pentru mine. Dar sincer!

- Și eu te las în pace. - Nu știu, Vălicule, ce să zic.

Păi atunci mai gândește-te, măcar!

O să mă mai gândesc, dar nu pentru mult timp.

Nu, nu, nu… Nu! Te rog eu!

Te rog eu, nu pleca!

Nu mă lăsa în noaptea asta. Nu vreau să fiu singur.

Rodica…

Tu ești femeia mea!

Femeia mea perfectă!

Și frumoasă… Cuminte…

Și eu, chiar dacă-s prost așa cum sunt, că-s prost…

Eu te iubesc. Eu te iubesc din tot sufletul.

Pe urmă o să tăiem din invitați

și o să o să băgăm secvențe din interviuri, OK, Gia?

Am înțeles, domnișoara producător.

Extraordinar! „Domnișoara producător”!

Ce să ne mai facem cu domnișoara…?

Mă duc până în regie și mă întorc imediat, da?

- OK. - Bine.

Alo, Căline!

Alo!

Ia dă-te încoa! Hai, vino!

- Auzi, bă, tu te pricepi la astea, nu? - Da, normal.

Îmi arăți și mie cum merg?

OK, vezi camera 1, 2, 3, din astea le schimbi,

uite acolo, camera 1 e acum, 2 și 3. Vezi? Astea sunt.

Mamă, ce mișto!

Adică practic eu de aici pot să aleg ce se vede la televizor?

Da, exact, se face un fel de montaj live.

Dar bine, pentru asta ai nevoie de puțin talent.

Ce șmecherie!

- Păi și astea ce fac? - Nu, nu, te rog! Nu!

Astea ne bagă în direct. Crede-mă, nu vrei să se întâmple asta.

OK.

Căline!

- Bună, Andreea, ce faci aici? - Bună. Învățam și eu niște meserie.

Vrei să-ți arăt ce știu? Fii atent.

Te uiți acolo, da? Uite, camera 2, da?

- Da… - Camera 3…

Mă rog, mai multe butoane pe-aici.

Dacă într-o zi o să conduc televiziunea asta,

trebuie să mai știu și eu una, alta, na!

Lasă, că e foarte bine.

Dacă n-ai reușit să faci carieră în fața camerelor,

poate o să reușești în spate.

Eu pot să fac carieră unde vreau eu.

Da? Asta e foarte bine, că ai încredere în tine.

- Mersi, da. - Bravo.

Ia uite-o pe Adela ce bine dă pe cameră.

O ajută machiajul ăsta, îți dai seama, că altfel…

Da.

Da, bine. Te las să înveți.

- Hai, pa. - Pa.

Mamă, lasă de poartă acia!

Dorine! Bre, Dorinache!

Dorine! Vali! Bă, dar mă aude careva? Bre, băiatu’!

Aoleu, asta era!

Vai de viața lui Rex! Ce faci tu bre acia, ispită?

Bre, Vălicu! Măi, mă bagi în păcate!

Ce cauți, bre, aicea?

I-auzi-l Doamne și p-ăsta! Ce caut eu acia?

Bă, băiatule, acia e casa mea! Ce să…

Credeam că-i Rodicuța.

Ei, nu e Rodicuța, uite că-i Nuțicuța

c-am venit și eu aci să mai vorbim, bre, să mai povestim de una, de alta,

de vreme, sănătate, ferma de la Petrești…

Subiecte generale, Vălișoru. Dai și tu o cafea?

Da. Hai că mă duc să pun de-o cafea. Hai.

Bre, stai acia să se mai aerisească pătura asta…

Hai, bre, că mă duc să pun pe mine o izmană ceva!

Pune, Vălicu! Sare curcanul pe mine…

- Sărut-mâna, tanti Nuți! - Ei, c-a venit Colombo!

- Ce faci, măi? - Vali e pe-aici?

E, dar pune o izmană pe el că…

- Bună ziua, dom’ procuror! - Ce faci, mă, Vali?

Te-ai uitat la dovezile alea care ți le-am trimis?

Ce dovezi, mă? Ce dovezi?

N-ai zis, mă, că bagi mâna-n foc că asta-i pălăria lui unchiu-tău?

Așa ai zis, nu? Vezi că asta-i pălăria lui Mitu!

A lui Mitu e, bre! Asta-i pălăria lui Mitu!

Păi a cui vrei să fie, mă, dac-ai găsit-o la el în magazie?

Nu e logic?

Nu știu…

Dar parcă nu era asta.

Asta… asta e. Și e a lui Mitu.

Tu crezi că i-am făcut probe ADN degeaba, așa?

Dar de unde ai avut matale ADN-ul lui Mitu și al meu?

Când ai venit prima oară la interogatoriu… mai ții minte?

De atunci.

Bre, țara arde și baba se piaptănă!

Ce vă țineți voi de prostii colo-șa la miliție!

Tanti Nuți, tanti Nuți… Se pare că nu suntem singurii!

Adela, vreau să vorbim.

Nu putem acum. Ne pregătim să intrăm live.

Mă tot gândesc ce s-a întâmplat

și simt că nu te mai recunosc.

Te-ai mutat la Andronici, m-ai lăsat baltă la restaurant,

ești în fiecare zi cu Lucian…

Cine ești?

Putem să nu aducem problemele noastre personale la muncă, te rog?

Măcar spune-mi de ce te-ai mutat la Andronici.

Ți-am spus și atunci, pe ponton. Vreau să am viața mea.

Vreau ca la un moment dat să-mi cumpăr o casă

și până atunci o să stau la vilă.

Puteai să vii la mine. Nu vreau să stai acolo.

- Ce, îți faci griji? Nu-mi spune! - Da, normal că-mi fac griji.

Ăia nu sunt oameni.

- Ei, nu sunt oameni! - Știi foarte bine asta.

Măi, Mihai, tu peste tot în jurul tău vezi numai crime și conspirații?

Ce, ai impresia că toată lumea din jurul tău greșește

și tu ești singurul perfect?

Și te rog să nu începi iar cu obsesia cu criminala de Martha!

Băi, ăștia sunt în live.

Ce-ai făcut, nebuno? I-ai băgat în direct?

Stai, mă, ce faci?

- Adică… asta s-a văzut la televizor? - Da.

Băi, nu m-am atins de maneta aia, am umblat la butoanele la care mi-ai zis!

- Bine că râzi! - Stai, bă! Călin!