Original subtitles

- Spune. Zi ce ai de zis. - Stai, bre, un pic, stai așa…

Mă grăbești… să ce?

Bă, dar te grăbești ca fata mare la măritat, ai?

Păi nu mă lași și pe mine să mă bucur acia de moment, de…?

Te trece emoțiile, ai?

Blufezi.

Nu ai nimic, de fapt.

Ce zici, bre? Eu sunt acia fată de comitet și-ți vorbesc frumos

și tu… hai că nu-mi place! Iacă…

Ia, hai, gata, ieși afară din camera mea! Hai, pleacă!

Sau ce? Sau mă arunci și pe mine în lac, ca pe Gina?

Hai, Marto…

Nu-i frumos.

Îmi strici aici-șa puloverul… îmi faci vânătăi… Hai…

Hai, fă, fetică… hai să ne liniștim un pic.

Mă bucur și eu acia de moment… Haide!

Păi dar știi ce pietroi mi s-a luat mie de pe suflet, așa?

Vai de capul meu…

Și să înceapă negocierea.

Dai și tu o țuică?

Tu ce cauți aici?

- Ăsta ce caută aici? - Ei, uite c-am venit să ajut.

Ia stați puțin.

- Voi doi v-ați vorbit? - Nu.

Lucian, credeam că-n tine pot să am încredere.

În Mihai știam că nu pot, nu mai am nicio pretenție.

Dar în tine?

Adela, toată lumea îți vrea binele.

Nu vreau să renunți la carieră.

Deciziile astea se iau la rece, nu la nervi.

Da, așa e. O oportunitate ca asta o găsești o dată în viață.

Nici nu vreau s-aud.

M-am săturat să-mi spună mereu toată lumea ce să fac și ce să gândesc.

Gata!

Bre, te uiți ca curca-n lemne la mine, tu nu mă crezi, ai?

Ia uite acia.

Vizionare, Marto! Ia uite acia!

Bre, uite acia ce talent sunt! Ia uite!

Ia uite-o p-asta! Bre, asta e de mare caracter, zici că-i film acia!

Ia uite acia! A, Marto?

Să moară Ciprian de nu ești number one acia!

Ei! Vezi… vezi… hai!

Ia uite-acia. Uite-acia, eu îți fac poze…

Uite, bre, cu hăinuța asta de blană,

vai de mine…

Aveam și eu hăinuță de-asta de blană…

Ce vrei?

Păi, păi, păi…

Să stau acia, în vilă.

Viu și la masă, mâncăm cu toții, cu Paulică, cu Delioara, cu tine…

Ca o familie.

Aici, în vilă, nu ai loc să stai.

Hai, bre…

Bre, de ce n-are ursul coadă?

Mie nu-mi convine.

- Și atunci, pozele astea… - Rămâi în casa anexă.

Da, dar nu așa ne-am înțeles!

Îți promit c-am să las cu limbă de moarte,

atunci când n-am să mai fiu, să te muți aici, în camera mea.

Așa îți place?

Prea puțin.

Și până atunci, poți să vii în fiecare zi

să luăm masa împreună.

În fiecare zi?

Marto… ce-mi faci mie… Mă faci cu capul, bre, dar accept.

- Deocamdată. - Acum șterge pozele din telefon.

Bre, dar pozele nu se poate! Că trebuie garanții.

Nuți, în ziua de azi la toate trebuie garanții.

Ai văzut, bre, cât e ceasul? Acușiculea e cina

și nu m-am aranjat și eu să vin acia să…

Hai, te pup pe portofel și ne vedem acuși.

Bre, bre!

Să nu spargi asta, da? Că-i păcat de ea.

Și nu pot să cred că ați venit aici să mă convingeți să mă întorc.

Dar chiar nu am făcut asta.

Adela!

Nu vreau să mă mai tratați ca pe un copil.

O să fac ce vreau cu viața mea. Ați înțeles?

- Și nu vă mai țineți după mine! - Alo, alo, alo! Voi ce faceți aicea?

Adela, ai nevoie de ajutor? Zi, că-i dau afară cu mătura, dacă e nevoie!

Nu, Florica, mersi. Dar mă descurc și singură.

Nu-ți da demisia, te rog, Adela!

Adela, înțelege c-a fost o minciună de-a Andreei!

- Nimic mai mult! - Ești făcută pentru meseria asta!

- Vreau să fii soția mea! - Lucrăm atât de bine împreună!

- Nu vreau nimic altceva, înțelege! - Gata, opriți-vă!

Gata! Opriți-vă! Hai, plecați și lăsați fata în pace!

Hai, plecați și vedeți-vă de drumul vostru!

Haide, domnule, ce n-ați înțeles? Hai!

Hai, hai, hai!

Atențiune la mine, toată lumea la loc comanda!

Despachetarea!

Păi cum adică? Nu mai plecăm la Butimanu?

Cum să plecăm, fă, fetică, pleacă câinele de lângă măcelărie?

Unde să plec? Acia e dreptul meu! S-a făcut dreptate!

Dar cum ai reușit asta, Nuțo?

Păi… în viață important e să spui adevărul.

- Păi ce adevăr? - Cum ce adevăr?

Păi dar nu-i adevărat că mi-am pârlit buricele degetelor

s-o șterg la cur pe Andreiuca, în timp ce ei, ce făcea, huzurea?

Fă, Floareo, când mi ți i-am aliniat pe toți și am zis ce facem, bre, acia?

Adică, mamă e aia de te crește nu aia de te face!

Că așa și pisicile. Ce face? Fată, plimbă puii colo-colo…

Ia zi, Adelo, după mintea ta, așa, care e mai breze, femeile sau pisicile?

Numai prostii vorbești, fată!

Păi și s-a răzgândit Paul?

S-a răzgândit Paul, nu s-a răzgândit Paul…

Haide, bre, câinele moare de drum lung și prostul de grija altuia!

Pune mâna colo-șa, descărcăm

ca să nu ne facem acia de rușine că suntem și noi cineva, Floareo!

Fată, stai un pic.

Adică, trebuie să băgați toate papornițele alea înapoi în casă?

Nu, Floareo. Tu trebuie să bagi toate papornițele.

Că eu sunt o doamnă.

Cine dracu’ m-o fi pus să-i dau pe copiii ăia afară cu mătura?

- Stai, fată, să te-ajut și eu! - Lasă, că mă descurc și singură!

Bună, mama.

Bună, Paul.

„Bună Paul”? Nu mai sunt „tăticul”?

Dar e bine și așa.

Andreea, noi… noi vorbeam despre tine.

Paul mi-a explicat… mi-a explicat ce ți-a făcut Bebe.

Eu credeam că e copilul lui Mihai!

Păi e copilul lui Mihai, normal.

- De unde știi că nu e al lui Bebe? - E copilul lui Mihai, punct.

Andreea, e cumplit ce ți s-a întâmplat. E o traumă groaznică.

Da, așa e, a fost o traumă.

Da. Mie mi-a ajuns. Scuze, trebuie să plec.

Uită-te și tu cum mă tratează.

Andreea, tu poți să ai încredere în mine.

Tu poți să-mi spui mie orice. Eu nu te judec.

Îmi pare așa de rău! Tot ce vreau eu e să-ți fie ție bine.

Trebuie să fie ceva aici.

Bingo!

Ce facem cu mama, că e clar că nu mai putem avea încredere în ea?

Trebuie să ne gândim la un plan, că e pornită să se războiască cu noi.

Pe mine mă înnebunește chestia asta cu acțiunile.

Trebuie să aflăm neapărat, dar neapărat, cui le cedează.

- Ce? - Scuze. Paul, am vorbit.

Am încercat, dar n-am reușit.

Adela nu vrea să revină la televiziune.

- Asta ne interesează pe noi acuma? - Pe Paul, da.

Nu știu ce să zic. Hai, te rog eu, mai încearcă.

O convingi tu până la urmă. Te rog.

Terminați odată cu Adela asta, vă rog frumos!

Să ne concentrăm să vedem cum putem să atacăm

evaluarea asta psihiatrică pe care și-a făcut-o Martha.

Aveți idee cine e nepotul ăsta căruia îi lasă acțiunile?

Avea un frate în America. Poate…

- Ăla a murit demult. - Păi știu.

Dar avea niște copii, veri de-ai noștri, știi ceva de ei?

Nu prea mult. M-a sunat unul odată…

unul George, care avea nu știu ce loc de veci la Bellu,

mi-a trimis o procură să-l vând

și să-i trimit banii, undeva la New York, dar…

- Să fie George ăsta? - Poate. Nu știu.

Avea câțiva ani mai mult decât mine.

- Dar copii avea? - Nu știu, mă!

Trebuie să-i caut adresa.

O să-i găsesc adresa și după aia o să te rog să iei tu legătura cu el.

- Cu ăsta din America. - Da.

Orice, dar să n-o implice pe Martha.

Vreau să plătească pentru moartea alor mei.

- Da, Mihai, știu! - Măcar o zi de pușcărie!

Știi că Mihai poate are dreptate. Pușcăria poate să fie o soluție.

- Ce zici? - Bă, e mama! Ce dracu’?

Trebuie să mă mai gândesc la chestia asta.

Hai, mă, crețule, mă! Nu mai fi și tu așa, mă!

Pe bune, mă! Vreau să vorbim tot, mă, vreau să fie cum a fost înainte!

- Eu nu vreau să fie cum a fost înainte. - Cum să nu fie, mă?

- Nu vreau să mă ții pe banca de rezerve! - Dar nu te țin!

Vreau un bărbat care să fie doar cu mine!

Nu cu mine și nevastă-sa!

Dar știi că tu ești totul pentru mine, nu?

De-asta te-ai dus la nevastă-ta și m-ai lăsat.

Hai, mă, nu, de ce spui?

M-am dus acasă să rezolv niște treburi importante, pe bune!

Hai, mă, crețule, mă! Hai, mă!

Hai, mă, hai, hai! Hai odată, crețule!

Asta a fost a lu’ unchiu’.

Ce faci aici?

- Ce face aici? - Joc popice.

Pe ce pui pariu că dau să trag din prima?

Pe plecarea ta.

Ar trebui să-l cizelezi și tu un pic, dacă vrei să-l ții pe-aici.

Ha! Să trag din prima! Ți-am zis, ai ratat faza!

- Ai pierdut pariul. - Da, evident.

Ce?

C-am pierdut pariul.

Deci, cum plătești? Mă duci la mall, la shopping?

Așa ca pe fiu-tău.

Trag din prima, vezi? Pot și eu.

Zi-mi și mie ce vorbești cu el.

Poți să-mi explici și mie ce vorbești tu cu el

- când rămâneți voi doi, împreună? - Mamă, te rog din suflet!

Înțeleg că suferi că Luca nu mai e aici,

dar Adi e prietenul meu și aș vrea să-l accepți.

Nu așa ne-ai spus și tu când a venit Bebe în casă?

Păi faci ce zice popa, nu ce face popa.

E OK, Liv. Lasă, nu te supăra.

Hai în cameră. Vreau să-ți vorbesc.

Unde a pus astea? Unde o fi pus…?

- Adelo! - Da!

Auzi?

E acolo părul meu?

Părul meu, e acolo?

- Ia vezi, ia! E? - Da.

Ia uite, bre, asta e! Haide!

Hai mai repede, că să înceapă petrecerea!

Ia uite, fă… floricele! Ia uite ce frumos!

Ia ține și tu acia. Hai. Așa. Începe petrecerea.

Au venit veneticii peste noi, dar uite acia că nu ne lăsăm.

Ia zi. Ia zi tu… stai așa…

Nu știu pe care s-o pui.

Asta sau asta?

Mamă, eu am plecat de-acolo.

Eu mi-am dat demisia de la oamenii ăștia.

De la cine? Bre, de la televiziuni?

- Da! - Aoleu!

Fă, fetică, eu am știut că tu ești proastă,

bre, dar cât de proastă ești? Doar așa, să semeni leit cu tat’tu!

Fă, fetică, tu ai borcanul de miericică și nu te lingi pe degete?

Mamă, eu nu mai dau înapoi! Eu nu mă mai întorc la ei!

Nu da, Adelo! Înainte ca turcii la Plevna!

- Zi. - Mă rog.

Nu „mă rog”, că trebuie acia să mă hotărăsc.

Zi, care s-o pui, bre? Asta? Asta?

Hai, că m-a invitat acia, la cină. Își cere iertare, îți dai seama!

Nu se face, bre, să mă tratezi pe mine așa,

că una este Nuți de Butimanu!

A mai fost și alea… Nuța Ceaușescu, Nuța Udrea… dar de Butimanu?

- Bre, uite acia, una este! - Auzi, mamă?

Dar cum s-a întâmplat asta? Cum de nu ne mai dau afară?

Bre, tu știi cântecul ăla?

„Eu am primit har de la Dumnezeu să fiu unicat în tot ce fac eu”

„Dac-ar fi dușmanii cât nisip în mare tot n-ar reuși ca să mă doboare!”

„Dușmanii-mi poartă pică n-are valoarea mea”

- Ce faci aici, n-ați plecat încă? - Aoleu!

Dușmanca mea de clasă…

Auzi? Făi, cum ziceai tu colo-șa să ne vorbim?

Să vorbim cilivizat? Da?

Așa. Uite, pui mâna, vorbești frumos,

înveți să vorbești frumos, că dacă nu, vezi că-ți fac plângere la coana Martha.

Și te dă afară de-acia. Hai…

Hai că sunt invitată acia la cină.

Hai, Ană Mario, dă-te!

Îmi pare rău. Eu nu mai înțeleg nimic.

Nu e vina ta. Hai să te ajut, Adela.

Mulțumesc.

Deci?

Aoleu!

- Ce facem? - Păi nu știu!

Nu știu, că de obicei mama făcea toate mâncărurile astea fandosite

când dna Martha organiza cine.

- Tu știi să le faci? - Nu!

Nu știu, hai că… le facem!

Ne uităm eventual pe net la o rețetă sau ceva și le facem.

Hai, adu cocoșelul ăla din cămară și hai să le facem.

Ce cocoșel, mă? Ce vorbiți voi acilea? Ce cocoșel?

- Lista. - Ce listă? Ia dă să văd și eu.

- Ce listă e asta? - Pentru cină.

Ce scrie, mă, aicea, că nu văz?

Foaie grasă? Ia citește tu, Steluțo.

Foie gras, Florico. Foie gras.

Auzi? Și aicea ce scrie că nu văz?

Coque au vin.

Auzi? Ce-mi complicați voi mie viața cu prostiile astea cu…

Lasă-mă-n pace că nu facem nicio de-asta de…

- Florico, Doamne… - Măi, măi Steluțo!

Las-o acolo unde am aruncat-o eu! Fii atentă ce facem.

Facem o oală de sarmale, o mămăligă, un vin bun

și să vedeți voi ce se veselește toată lumea!

- Dar nu putem să facem sarmale la cină! - Ei, nu putem să facem sarmale la cină!

Ba facem! Ia du-te tu, Steluțo, în cămară și scoate varza de la murat…

Dar fii atentă, te uiți la ea să aibă frunza bună.

Să nu-mi aduci una ciufulită, că ți-o dau de cap!

Ica, du-te jos și caută ceapa și apucă-te și toac-o.

Hai, că sarmalele alea nu se face singure!

Haideți, mă!

Ia uite, băi, frate! Iar muncesc eu singură!

Stai.

Stai, mă, puțin.

Ce?

Aș avea o rugăminte la tine.

Dacă poți să vii astă seară cu mine la cină,

ca să nu mă lași singură pentru că Muti a luat-o razna?

- Merg și eu? - Normal că mergi și tu.

- Doar n-o să mă distrez singură. - Super.

- Mă duc să-mi iau ceva de băut. - Bine!

Speram să vii singură, să nu-l iei și p-ăsta.

„Ăsta” are și el un nume. Adi. Și chiar mi-ar plăcea să-l înveți.

Speram mai mult pentru tine. Mi se pare că te risipești.

Lasă-mă pe mine, că eu sunt bine. Ce faci tu?

- Ai mai vorbit cu Luca? - Nu vrea să vorbească cu mine.

Ți-e dor de el.

Tu ce crezi?

E mai OK așa.

Avea și el nevoie de timpul ăsta în care să stea departe de noi.

Când mai vorbești cu el, să-i spui că-l iubesc, da?

OK. Așa o să fac.

Mamă…

- Deeo… o pui p-asta sau p-asta? - Tot aia.

Îmi dai și mie cerceii ăia ai tăi cu scoici?

N-ai să vezi.

Pe bune, mama, tu nu încetezi să mă surprinzi, mă.

Cum ai făcut să rămâi aici?

„Eu am primit har de la Dumnezeu

Să fiu unicat în tot ce fac eu”

Bă, dar ce ochi de faraoancă am!

Hai, mă, zi, ce-ai făcut?

Bre, am făcut. Ce-am făcut, am făcut.

Uite că ne-am repus acia în drepturile noastre!

Un ruj de-ăla mai bengos de-al tău ai?

- Uite, ăsta e foarte bun. - Nu merge, bre, ăsta…

Dar tu? Cu ce te îmbraci?

Dar eu nu vin. Că eu, față de tine, am demnitate.

Și până nu vine Paul Andronic să se pună în genunchi în fața mea

și să-și ceară iertare cu cerul și cu pământul, nu mai calc în casa aia.

Vai de capul tău și de zilele tale, unde era prințesa de Hopențol!

Hai, gura mică! Ce, mergi pe burtă, Andreeo,

din poziția ta nu merge cu de-astea!

Ți-am zis că nu vin! Nici nu mi-e bine, oricum.

Nu ți-e bine de la…? Aoleu, că uitai, bre, bre, bă!

- Mânca-o-ar mama… - Ce faci? Aoleu!

Aoleu, acolo-șa, piciorușele alea micile!

Pupa-i-aș mămăica ei de burtică!

Mai taci, că m-ai înnebunit! Mai taci, mai ho!

Aoleu-leu-leu! Hai, bre, vino și tu!

Hai, acolo-șa, suntem cu toții la…

Hai, mă… hai, Andreeo, mânca-o-ar mama de fată frumoasă care…

Bine, hai, gata, vin. Mai lasă-mă, mai taci!

Dar să pui cerceii ăia cu scoici, da?

Hai, că m-ai înnebunit de cap. Mai lasă-mă, am zis.

Gata, a plecat duba. O să astup eu urmele de la roți.

Că au stricat iarba acolo.

Mă ocup eu. Îmi place să muncesc în grădină.

- Ce frumos ai aranjat! - Îți place?

Da, parcă dă un alt ton curții. E mai vesel.

M-am gândit, dacă tot o să locuiesc aici…

măcar să am grijă să fie frumos.

Vrei să te ajut?

Dacă vrei, sigur. Da.

Uite.

Mersi.

Cred că e foarte relaxant să grădinărești.

Parcă îți mai ia gândul de la probleme.

Dar ce-ai pe suflet?

Mama. Vrea să ne băgăm iar în sufletul Andronicilor.

Și eu eram pe punctul de a-mi da demisia pentru cum s-au comportat cu părinții mei.

Ai de gând să mergi la cina asta?

Păi trebuie să mă duc. Nu pot s-o las singură.

De tata nu dau și cine știe ce-o să mai facă pe-acolo.

Ea e mereu pusă pe scandal.

Uite, Adela, îmi cer scuze că spun asta,

e mama ta, dar adevărul e că eu cu Nuți nu prea ne înțelegem.

Dar Andronicii sunt mai răi.

Tot ce fac este să umilească pe oricine le stă în cale

și să le distrugă viețile.

Ești singura care nu mă bate la cap să mă întorc la Andronici la firmă.

Pentru mine, niciodată banii n-au fost cei mai importanți.

Știu ce zici.

Ce faci, Adelo, nu ești gata? Hai să te îmbraci că întârziem la cină!

Păi…

Păi hai mai repede, comentezi atâta! N-am văzut, bă, așa ceva!

Ce faci, bro? Ia vino puțin, vino puțin!

- Ce-i, mă? - Vreau să-ți zic ceva.

Știu exact ce faci.

Te duci la…

- Adela. Iar. - Hai, bă!

Bro, calmează-te!

Nu ai spus că vrei s-o lași să aibă și ea spațiu?

- Vreau s-o fac cumva să mă asculte. - Da, dar nu așa! Tu nu înțelegi?

O agasezi și nu înțeleg de ce o stresezi încontinuu!

Da, nici eu nu mai știu de ce fac asta.

Dar simt că viața mea e în derivă. Se duce dracului tot.

Nu, nu-i adevărat!

Doar gândește-te că ai, undeva acolo, un frate.

Măcar pentru el să lupți!

Știi că nici n-am avut timp să realizez că am un frate?

Cred și eu.

Simt că nici nu mai pot să comunic cu tine.

Hai, du-te și rezolvă ce ai de rezolvat cu Adela.

O să mă duc la nea Gheorghe

să încerc să mai aflu ceva, să-l trag de limbă.

Mersi, Călin. Hai, am plecat. Pa.

- Salut. - Pa.

- Hei, Călin! - Ce faci?

- Te duci la spălătorie? - Da, de ce?

Ia-mă și pe mine.

- Lucrezi azi? - Doar nu mă duc de plăcere.

Scuză-mă pe mine, am uitat. Hai!

- Seara pe deal… - Fii atent, dacă bei din bere…

Buciumul…

Sara pe deal buciumul…

- Asta-i pălăria lu’ unchiu’! - Ce?

- Vali, dar unde-ai găsit-o? - La matale în curte am găsit-o!

Ce căuta, bre, acolo?

Dar tu ești sigur că asta-i…

Michișor! Michiduță! Ia adu tu o vodcă la băieții!

Dar ce sărbătoriți, Nicule?

Ei, sărbătorim vestea asta mare, cu pălăria!

- Da… - Mitule, ce înseamnă asta?

Poate să fie orice altă pălărie.

A, da? Da? Porți tu pălării de-astea!

Ia uite.

Eu l-am mai văzut cu pălării din astea, să știi.

Bă, voi mă luați de prost, sau cum?

V-am adus vodcă. Dar să nu faceți urât.

Noi, să facem urât? Niciodată!

Vălișor… Vălișor, hai, ia stai tu puțin jos

să stăm și noi așa de vorbă și să bem o vodculiță, ca băieții.

Hai, nu mai fi supărat. Nu mai fi.

- Hai, sănătate! - Hai, noroc.

- Pentru Traian! - Pentru Traian.

Până la fund.

Nea Gheorghe! Știi că avem o discuție de terminat, nu?

Uită-te și tu cum le lasă băiatul ăsta!

- Despre ce? - Cum despre ce?

Despre fratele lui Mihai.

Am spus eu că are vreun frate? Poate că are o soră.

Da, adevărat. Tu nu ai spus absolut nimic.

Eu am zis că are un frate și tu nu m-ai contrazis.

Acum n-o da la întors cu mine.

Nea Gheorghe, de ce nu-mi spui adevărul?

- Nea Gheorghe, de ce? - Pentru că nu știu.

Bine. Lasă c-o să aflu eu prin metodele mele,

chiar dacă asta înseamnă să intru în toate arhivele de la orfelinat!

N-o să afli nimic. Copilul ăsta s-a pierdut în sistem.

Cine știe pe unde-o fi acum? L-o fi adoptat cineva…

Poate să fie și la capătul lumii.

Oriunde ar fi să fie, o să-l găsesc.

Așa, stai frumos…

Ia.

Schimbă… Super.

Ia, dă să văd.

Ce?

Doamne, în ce hal am ajuns! Livia!

Ne distrăm.

- Frumos? - Da, da.

Drăguțe, nu?

- Bună! - Bună.

La masă nu se stă cu șapca pe cap, băiete.

Da, să trăiți!

- Las’ că-mi vine mie. - Hai, termină cu prostiile astea!

Dar de ce, că mi se asortează cu pantalonii!

- Uită-te cât de bine! - Aoleu…

Păi, băgăm în noi? Avem un caviar, ceva?

Azi nu avem caviar. Și oricum trebuie să-i așteptăm pe toți.

Păi ăștia suntem toți.

- Paul și Mona au zis că nu coboară. - Păcat.

Ar fi trebuit să fie și ei de față, că-i interesa și pe ei.

Dar oricum, nu mă refeream doar la cei din casă.

Păi cine mai vine?

Niște invitați. De onoare.

- Așa-i mereu la voi la cină? - Asta-i nimica toată.

Stai să vezi că devine și mai interesant.

Ce?

Auzi?

Dar tu când te-ai întors acasă ai dormit în același pat cu Delia?

Hai, mă, pui, ce naiba mă întrebi chestia asta?

Pui, pe bune, n-am dormit în același pat.

- Pe bune mă întrebi asta? - Nu te cred.

- Jură-te că nu te-ai culcat cu ea. - Mă jur că nu m-am culcat cu ea.

Pe bune, eu nu mă culcam cu ea înainte, d-apăi acum?

Hai, mă, vino încoace! Hai, mă, crețule, ce te-ai supărat așa?

- Vali! - Ia vino tu puțin așa!

Vali?

- Tu nu știi să bați la ușă? - Rodico, ce cauți aicea, mă?

Mă scuzați, îl căutam și eu pe Vălicu.

Nu-i aici! Adică, umbla pe-aici mai devreme, dar l-am dat afară.

Nu știu, caută-l și tu pe la bufet!

La bufet? Bine. Mă duc să-l caut la bufet.

Mă scuzați că v-am deranjat.

- Stai bre că… - Bine ați venit!

Sărut mâna, bine v-am găsit!

Ce se întâmplă?

Doamna Martha, a zis c-ați invitat-o dumneavoastră.

Da, sigur că da, așa este. Poftiți la masă, vă rog, luați loc.

Ei, ce se-ntâmplă! Ce să se-ntâmple acia?

Se-ntâmplă că se face acili-șa dreptate!

Bre, că n-a mai văzut țara asta atâta dreptate de la Tudor Vladimirescu

- câtă a făcut doamna Martha acia! - Despre ce vorbește femeia asta?

Ne-a invitat acili-șa să facem și noi parte din familie,

cum se cuvenea de la început, Delioara. Hai!

Da, așa este.

Suntem cu toții o familie de acum înainte

și doamna Nuți are tot dreptul din lume să stea cu noi la masă.

Doamne ferește, nu înțeleg nimic!

- Te are cu ceva la mână! - Haide!

- Ce-ai făcut? - Bine, doamna Nuți!

Ați văzut că, orice-am face, tot în aceeași familie ajungem?

Da, bre, acia!

Băi, băi, băi!

- Voi știți pentru cine era marea masă? - Pentru cine?

Taci și mănâncă, că se răcește! Pentru cine?

Pentru Nuța!

Ce?

Cum, pentru Nuța?

- Cum pentru Nuța, mă? - Taci, mă, și mănâncă, că se răcește!

Și cică de-acum o să fie tratată ca și cum face parte din familie.

Asta sigur o are pe coana mare cu ceva la mână!

- Și eu zic. - A dracu’ Nuța asta ce s-a învârtit!

Ia stai că mă duc eu la ea… Știi ceva?

Mă duc să văd ce face, că mor acilea dacă n-o văd eu acolo.

Cu ce-o avea pe coana mare la mână?

Taci, mă, din gură, și mănâncă, că se răcește!

Să ne așteptăm la mai multe surprize în seara asta?

Vine și noul moștenitor? Sau ce-ai mai făcut?

Da, o să apară și el, când va fi timpul.

Doamna Nuța vrea și-un pahar de vin?

Hai, bre, Floareo, mă-ntrebi acili-șa, vrei calule ovăz?

Ia, toarnă acia, cu încredere… Hai!

Imediat, imediat, stai să pui astea acilea…

- Ia, cu ce mă servești, bre, Floareo? - Păi, mămăligă cu sarmale, nu vezi?

Ce șorțuleț ți-au pus, bre!

Taci din gură, nu te mai lua de șorțul meu!

Dă și mie aia că nu mă-ntinz acolo că nu-i frumos! Dă acia!

Mă scuzați, doamna Delia.

Poftim!

- Mămăligă cu sarmale, pe bune? - Preferatele mele!

- Mai pui? - Suficient.

Bre, mergea o țuiculiță, acia!

Cum zicea bătrânul, taica mare,

Țuiculița face poftă de mâncare!

Zahăr și piper și fiartă-n oală Să te scoață de la boală!

Hai cu țuicușoară! Trrrr!

Coană mare, nu e mai bine așa, să petreci cu poporul?

- Așa e, Florico, așa e. - Hai că mă duc să aduc și țuica aia!

Pe mine să mă scuzați, mi s-a făcut rău.

- E dată dracu’ fi-ta asta! - Ei, seamănă cu mine!

Hai, doamna Nuți, că țin eu ritmul, mai băgați una de jale! Ia!

- Mă duc să iau aer. - Ia bagă!

Mai toarnă un shot, paharul e gol, e gol, e gol! Mai toarnă un shot!

Mai toarnă un shot, paharul e gol, e gol, e gol! Mai toarnă un shot!

Bine, bă, băiatule!

- Au înnebunit toți. - Dar ce s-a întâmplat?

- Sau am făcut eu ceva, din nou? - Nu. Mama.

Ce-a mai făcut?

Dar voi de ce n-ați plecat la Butimanu?

Nu știu.

Nu mai înțeleg nimic. Acuma e prietenă la cataramă cu Martha.

Asta nu-mi sună bine.

Da.

De ce nu poate să fie și ea ca toate mamele?

Uită-te și tu ce diferență e între ea și Ana Maria!

Tu pentru asta vrei să-ți dai demisia? Ca s-o protejezi pe Nuți?

Iartă-mă, dar trebuie să-i dau dreptate lui Lucian.

Tu-ți dai seama ce șansă ai? Să devii producător la vârsta ta?

Da. Poate că am exagerat.

Doar că m-am săturat să mi se întâmple toate, mie.

Vreau și eu să fac ce vreau eu, nu ce vor alții.

Bea, bea, nu te lăsa

- Uită că viața e grea - Hai, Vălișor, ce faci?

Nu ții pasul cu noi?

- Hai, dă-l peste cap, hai! - Nu mai… Nu mai am rezistență.

- Bea… bea… - Hopa-șa!

- Dar eu cât am fost la mititica… - Așa…

- Eu n-am băut nimica! - Așa.

Am făcut o rimă. Am făcut o rimă, bre.

Uită că viața e grea…

- Ideea e că eu… - Aici erai, mă, Vali, mă!

- Numai Dumnezeu știe cât te-am căutat! - Rodica…

- Aoleu, ce beat ești! - Nu se pierde, că-i băiat mare!

Rodica! Nu știi tu ce-am găsit eu!

- Michișor! Michiduță! - …la ăștia-n ogradă!

Michișor! A venit Rodica!

Gata, mă, nu mai urla, mă, așa că te aude tot satul!

- Ei și ce? - Rodica, hai să-ți dau ceva să mănânci.

Lasă-i pe bețivii ăștia!

- Mă, dar Vali nu bea, mă, de obicei! - Ei, așa știi tu!

Bea, bea, nu te lăsa

Uită că viața e grea

Vălișor!

Vălișor!

Fii atent.

Schimbăm pălăriile și când s-o trezi mahmur n-o să-și dea seama, da?

- Hai, coborâm la masă? - Nu, du-te tu.

Eu citesc, mă pregătesc pentru atunci când voi deveni mămică.

- Ai emoții? - O grămadă.

Și cu cât citesc mai mult, îmi dau seama că nu sunt deloc pregătită.

Hai, mă! O să fii o mamă perfectă! N-ai nevoie de toate cărțile astea.

- Ba da, și o să le citești și tu. - Eu?

- Te ascult! - Crezi tu!

- Frate-meu! - Ce faci, mă? Nu știi să bați la ușă?

Așa facem. Fii atent aici.

N-am stabilit noi doi că Nuți și cu Mitu se întorc la Butimanu?

Nu m-ai trimis tu pe mine

să le zic să plece acasă la ei, de unde-au venit?

Da, dragă. Trebuiau să plece azi.

Și atunci ce caută Nuți la masă bine mersi?

Se servește mămăligă cu sarmale și se bea țuică!

Și cântă cu… I-auzi! Cântă cu Muti!

Ce, mă, a înnebunit?

Tu auzi cum cântă? Le auzi? Ia uite!

Doamne ferește!

Băi, Adelo!

Cum se face, mă, că tu ești mereu în preajma lui Mihai?

Tu ai uitat că e tatăl copilului meu? Sau ce, pentru tine asta n-are importanță?

- Un fleac? Nu contează! - Nu începe!

Auzi, Andreea? De ce crezi că vreau mereu ce-i al tău?

- Dar nu sunt al ei! - Dar tu să taci, da?

Băi, fetițo, tu te-ai băgat cu picioarele în viața mea!

Te-ai băgat în firma lui taică-miu, bă, ești invidioasă pe mine,

pe tot ce am eu și tot ce sunt eu, dar mai calmează-te, băi, fato,

mai ales acum că o să trăim în aceeași casă! Mai gata, mai ho!

Nu, nu… Noi două n-o să stăm în aceeași casă.

Aoleu, dragă! Și ce-o să faci, mă, unde-o să stai? La Butimanu?

Vezi că am auzit că acolo e ocupat!

Știi ce? Clar am exagerat.

Poate ar trebui să fac ce zici tu, dacă tot mă acuzi pe nedrept.

Ce-i al meu e și al tău.

Nu-i așa, surioară?

Hai! Hai!

Ce faci, mă, nea Mitule? Să trăiești!

Ia uite și cumnățelul!

- Hai noroc, ce faceți? - Ce să facem…

- Ce-a fost aici, ce-ați făcut aici? - O salată orientală.

- Am înțeles. Să vă fie de bine. - Mulțumim.

- Ce faci, mă, Vali, mă? - Ia uite că a înviat și Vălișor!

Lasă-mă… lasă-mă…

- Uite, c-ai zis că vrei dovezi. - Că ce? Că…?

Dovezi.

Ce-i asta?

- Care? - Asta.

E pălăria lu’ unchiu’.

Am înțeles. Ești sigur?

E pălăria lu’ unchiu’.

Am înțeles. Și unde ai… Dar unde-ai găsit-o?

- Ce? - Pălăria, unde-ai găsit-o?

Na, mă, băiete.

La ăștia în curte. La Nuți și la Mitu.

- Dar nu mai pot, bre… - Așa e, bre?

- E beat. - Dar nu mai pot.

Mă, Vali, să știi că asta-i ligă superioară, mă!

Bea, bea, nu te lăsa…

Hai să te-auz, Marto, hai!

„Țuica face pe deșteapta, Hopa! Doi pași la dreapta!”

„Parc-aș fi la horă-n sat, Rău e să fii beat!”

„Uite cum mă trage dunga Hopa! Doi pași la stânga”

- Mai bine… - Hai, bre! Mă țiu bine, nu mă las

„Mă țiu bine, nu mă las Vreau s-ajung acas’!”

Hai, bre, încă o dată, repetiție acia, dă-o pe gât…

Dă-o pe gât! Hai, bre, mă ții așa…

Hai, hai!

„Țuica face pe deșteapta Hopa! Doi pași la dreapta”

„Parc-aș fi la horă-n sat Rău e să fii beat!”

„Uite cum mă trage dunga Hopa! Doi pași la stânga”

„Mă țiu bine, nu mă las Vreau s-ajung acas’!”

Du-te…

Două săptămâni acia și-ți fac repertoriu.

- Hai, mă, nu… - Ce caută Nuți aici?

Nu ți-am spus clar și răspicat că nu mai ai ce căuta aici?

Doamna Nuți rămâne la noi aici, în casa…

- Nu sunt de acord! - Ba da! Eu am decis asta,

că e casa mea și vreau să fac ce vreau. Aici fac ce vreau eu. În casa mea.

Hopa! Doi pași la stânga!

Accept! O să mă întorc la televiziune.

Și o să mă mut și în camera Andreei, până-mi găsesc ceva al meu.

Ce-o să faci tu, bre? O să te muți?

O să te muți în locul la Andreea?

Ce, mamă? Ea nu mi-a luat ce-i al meu?

Hopa!

Andreea!

Andreea, deschide!

Lăsați-mă în pace, că nu știu ce fac! Mă arunc pe geam!

Andreea, te rog frumos!

Ce-i scandalul ăsta? Ce se întâmplă?

Mitule, ajută-mă să deschidem ușa, nu știu, sparge-o, că…

- Păi cum s-o sparg? - Andreea s-a închis înăuntru.

- Cred că nu e bine. - Andreea?

Cum s-o sparg? Mai bine aduc cheia!

- Ce cheie? - Cheia de rezervă!

Dar hai mai repede!

- Haide, Andreea, te rog! - Lasă-mă în pace, am zis!

Tu trebuia să fii salvarea mea.

Trebuia să fii copilul lui Mihai.

Urma să fim și noi fericiți.

Acuma… Adela e în locul nostru și noi…

Noi am rămas singuri pe lume.

- Andreea, te rog deschide! - Aoleu, băga-mi-aș!

Și mai e și asta care se crede mama!

După ce c-am pierdut eu tot,

trebuie să mai suport și sentimentalismele femeii ăsteia!

Te rog, Andreea, te rog, deschide, sunt îngrijorată!

„Citește o carte” a crescut foarte mult,

de când a preluat Adela ca promoter.

Foarte frumos. Azi semnează ca producător.

E pe drumul cel bun, e OK.

Conform audiențelor, se fac bani buni din televiziune, anul ăsta.

Zici tu? Nu știu, nu sunt prea optimist.

Cu pandemia asta pe cap încă… dar om vedea.

Eu nu mi-aș face griji.

Când îi iei omului toate plăcerile, ce-i rămâne de făcut?

Să se uite la TV.

Bun. Eu mă duc în platou, ne vedem mai încolo.

OK. Vorbim.

Sărut-mâna!

- Deștept băiatul ăsta. Nu mă așteptam. - Da, nici eu.

Acuma ia zi tu…

Ce facem cu mama?

Nu știu.

Noi suntem copiii ei și ne tratează ca pe niște dușmani.

Și pe dușmani îi tratează ca pe niște aliați.

Sunt sigură că Nuți o are cu ceva la mână.

Ce poate să fie mai rău decât ceea ce știm deja?

O cred în stare de orice.

Și Nuți asta e ceva…

- Andreea! - Andreea, ești bine?

- Nu, nu sunt bine deloc! - Ai luat pastile?

Ce pastile, ai înnebunit la cap?

Voi chiar nu înțelegeți că eu vreau să fiu singură?

Că am pierdut tot, nu mai am nimic, uite în ce hal am ajuns!

N-ai pierdut încă nimic! Trebuie doar să lupți!

Nu mai pot! Nu mai pot, s-au întâmplat prea multe! Nu mai pot!

Hai, scumpa mea!

Orice greșeală ai fi făcut, eu sunt lângă tine, Andreea!

Da, numai moartea-i fără întoarcere!

Eu credeam c-am scăpat de suferință și de sărăcie, dar…

C-o să fiu și eu în sfârșit fericită, dar…

Acuma sunt mai rău decât înainte.

Stau în casa asta prăpădită…

tata nu mă vrea…

și mai sunt și gravidă cu copilul unuia care nici măcar nu vrea s-audă de mine!

Uite ce e. Trebuie să începem cu primul pas.

Care-i ăla?

Să te speli pe față, să te schimbi și să te aranjezi un pic.

- Hai! - N-am haine de schimb la mine.

Merg cu tine și luăm.

În camera aia a mea în care acuma stă Adela, nu?

Haide, Andreea! Merg cu tine. De-aia sunt aicea. Pentru tine.

Când am fugit de la bunicu-tău, habar n-aveam ce să fac.

Nu știam limba, eram departe de casă… Ce n-aș fi dat să fie mama lângă mine!

Dar tu o ai pe mama ta lângă tine, Andreea.

Hai, iubita mea, te rog!

Hai, du-te și spală-te pe față și mergem împreună.

Bine? Hai.

Sunt cu tine.

Bine.

Dacă Nuțica mea ar fi fost ca dumneata,

Ana Maria, aș fi ajuns departe.

Și eu și fetele.

Sigur n-a luat pastile?

Ți-am zis. Eu cred că sunt doi oameni importanți în viața mea.

Călin…

Și cu tine.

Te iubesc mai mult decât orice pe lumea asta.

Și eu te iubesc.

Vreau să-ți arăt niște poze, cu mine și Mihai.

Nu…

Adela, vrei să fii soția mea?

Normal că da!

Sunt însărcinată. E copilul lui Mihai.

Ia și inelul… Tot ce-i al meu e și al tău.

Ia-l și pe Mihai… Vă meritați unul pe altul!

Și dacă n-aș mai lăsa pe nimeni să-mi controleze viața?

Ce-ar fi dacă m-aș pune pe mine pe primul loc?

Mereu au contat alții.

Mama… Andreea…

Eu, cel mai puțin.

Am făcut întotdeauna ce-au vrut alții și am renunțat la tot.

Chiar și la iubire.

Bună. S-a întâmplat ceva?

- Bună. Nu, de ce? - Păi m-ai sunat tu pe mine

și mă gândeam că s-a întâmplat ceva, altfel…

Nu. Voiam să te invit în oraș.

Da, sigur. Unde?

Mă gândeam să mergem acolo unde am fost prima dată, dacă se poate.

La 14:00 e perfect pentru mine.

Am o ședință înainte, dar cred că termin în timp.

Sigur. La 14:00 o să fiu acolo, Negreșit.

Bine, pa.

Bună, sunt Mihai.

Adela.

Poate e un nou început.