Original subtitles

Ce faci, unde pleci?

Am uitat să semnez ceva.

Dar mă întorc repede și când vin, plecăm de aici.

- Pa. - Pa!

Mai vedem noi dacă plecăm.

Ce fel de mamă ești tu? Cum ai putut să faci așa ceva?

Cum ați putut voi să faceți asta?

- Vrei război? - Nu, dragule.

Eu doar răspund la o provocare. Și astea sunt condițiile mele.

Ei, o să iasă o luptă, mamă!

- Și-ți garantez că eu nu mă las până… - Până n-o să ajungi la sapă de lemn!

Știu asta. Îți promit că așa se va întâmpla,

dacă nu renunțați la toate prostiile astea.

Doamne, ce simple puteau să fie lucrurile!

Dar voi ați ales să mă atacați pe la spate.

Păi nu ne-ai învățat tu așa?

Nu! Eu v-am învățat că o familie trebuie să rămână unită.

Noi nu mai suntem o familie unită de când a murit tata!

Hai, gata, Delia! Delia… nu mai contează.

Ba contează!

Pentru că aveți de ales.

Ori faceți cum vreți voi și vă promit c-o să pierdeți tot,

ori ne comportăm ca o familie fericită.

Vă rog, nu vă grăbiți.

Nu vă grăbiți să luați o decizie.

Da? Eu am timp. Vă rog.

Sărut-mâna, domnu’ Paul. Sărut-mâna.

- Eu v-am așteptat ieri, să știți. - Ce tot vrei de la mine?

- Eu vreau să vă spui adevărul. - Nu acuma!

Acuma, adică… E important să vă spui acuma.

Băi, femeie! Ți-am zis „nu acuma”! Ce n-ai înțeles din asta?

Ce nu înțelegi când vorbește omul normal cu tine?

N-am nevoie de niciun adevăr, sau ce vrei tu să zici!

Și oricum nu cred c-ai fi în stare să spui tu vreun adevăr!

Vedem noi.

Vedem noi cine o să spună adevărul.

Vă calc pe toți în picioare.

- Ce vrei, mă? - Eu? Am adus duba s-o încărcăm.

Să încarci ce, mă? Să încarci moaștele Sfintei Paraschiva?

Dă-te dracu’ de-acolo, stai acolo-șa liniștit!

Femeie, îi târziu! Trebuie să plecăm!

Bre, Mitule, stai liniștit și ai răbdare, da?

Nu plecăm.

Nu plecăm.

Vai de capul meu! Bre, unde te-am găsit și pe tine?

Vrei?

I s-a făcut rău și n-am putut s-o dau afară.

Nu te-am întrebat nimic. Dă-mi să semnez.

- Adela, stai, te rog! - De ce? Las-o să plece.

- Andreea, nu te băga! - Uite care e treaba.

M-am săturat de tot circul ăsta și nu vreau să mai continui.

Așa că, dă-i drumul.

Adela…

Ai înțeles greșit. Nu e ceea ce pare.

Mihai, tu nu faci altceva decât să te joci cu mintea mea.

Și eu nu mai vreau chestia asta.

În plus, nu vreau să mă bag în viața voastră.

Mihai, las-o, acum locul tău e lângă mine, lângă copilul nostru!

Taci!

E copilul lui Bebe, ai înțeles? Copilul lui Bebe!

Adela…

Îmi pare rău!

- Te rog să mă crezi. Eu… - Nu te mai cred demult.

S-au întâmplat multe lucruri

care m-au făcut să-mi pierd încrederea în tine.

Trebuie să renunți.

Și să-și vadă fiecare de viața lui.

Așa zic și eu, să știi.

Adela!

Mă așteaptă taxiul.

Ascultă-mă, te rog!

Nu e copilul meu.

Nu eu am chemat-o aici, ea a venit singură.

I s-a făcut rău și a trebuit s-o las să stea.

Și foarte bine ai făcut.

E mama copilului tău, așa că trebuie să ai grijă de ea.

Dar de ce nu înțelegi că nu e copilul meu?

Dar nu contează al cui e copilul!

Eu n-o să fiu cu un bărbat care s-a culcat cu soră-mea!

- Dar nu m-am culcat cu ea! - Ai spus că nu știi ce s-a întâmplat.

- Da, nu știu ce s-a întâmplat, dar… - Păi asta nu înseamnă că n-ai făcut-o!

O zi bună să aveți.

Alo?

Ana Maria?

Tu ce cauți aici? Ai venit să dai la găini, sau cum?

A, nu, nu, eu doar mă…

Păi și tu nu știi de ce au curțile poartă?

- Sau te pomenești că stai la cort? - Dar nu, că eu am strigat,

am strigat, dar am crezut că nu e nimeni

- și-am venit să mă uit… - Și?

Mă uit și eu un pic. Lasă-mă să caut. Poate găsesc ceva despre unchiul.

- Care „unchiul”? - Cum, care unchiul? Traian!

Băi, nene, tu nu te înveți minte? Ce să mai găsești?

- Omul a dispărut, e pa! - Nu, nu e pa! Nu e pa!

Hai te rog eu mult, lasă-mă să mă uit! Poate găsesc ceva.

Îți jur că n-ating nimic. Promit că n-ating nimic, OK?

Te rog eu!

Uite. Îi țineam de microbuz. Ia-i tu.

Dar lasă-mă să mă uit, e important pentru mine.

Te rog eu mult, ia!

Bine, uită-te. Lasă, n-am nevoie.

Vezi să pui cuiul la poartă când ieși. Să n-o lași deschisă, bine?

Da! Da, da…

Dorine! Tu de ce mai stai, mă, aicea?

Du-te, mă, băiatule, la ea dacă o iubești,

- până nu ți-o suflă altul! - Poftim?

Ce „poftim”? Laura e făcută foc!

Și tu, în loc să stingi incendiul, mai rău îl ațâți.

Bă, Dorine, eu nu mă bag, că nu e treaba mea.

Dar fii atent că coana Delia asta a ta

te face cu capul, mă, te joacă-n călcâie deja.

Și-ntr-o zi, Dorine, când ți-o fi ție lumea mai dragă,

o să vrea să te lase iar în curul gol. Și Laura n-o să te aștepte o veșnicie.

Bre, stai puțin! Dar eu nu stau de drag aici!

- E totuși familia mea! - Și Laura?

Laura ce e, mă? E rezervă? E manta de vreme rea?

Nu, bre! Eu o iubesc pe Laura! O iubesc, înțelegi?

Dar am venit aici pentru copiii mei! Tu nu vezi c-au luat-o pe căi greșite?

Și mă tot gândesc că din cauza mea, c-am plecat de-acasă!

Lasă copiii în pace, Dorine, că sunt mari, au viața lor.

Lăsați-i în pace să trăiască cum vor ei.

Știi că e o vorbă „are timp să învețe din greșeli”?

Eu nu mă bag, bă, că nu e treaba mea.

Voi, ca părinți, v-ați făcut treaba, bine sau rău, nu mai contează.

- Dar tu nu mai ai timp. - De ce, bre, nu mai am timp?

Pentru că ești bătrân, mă. Și-ai albit. De-aia.

Și fată ca Laura nu mai găsești tu pe toate drumurile.

Auzi? Faci ce vrei. Am vorbit și eu să nu tac din gură.

Bre, stai…

Tu ce cauți aici?

Eu am chemat-o. E timpul să pleci acasă, Andreea.

Andreea, te rog. E spre binele tău.

Spre binele meu ar fi să fiu lângă tatăl copilului meu, nu?

Jur, mai am un pic și o iau razna.

Mihai, te rog… Lasă-ne un minut singure.

Sigur. Mulțumesc.

Scumpa mea,

tu acum ai nevoie de cineva care să aibă timp să stea cu tine,

să te îngrijească. Nu ai o sarcină ușoară.

Mă descurc singură. Eu acum am nevoie să stau lângă Mihai.

Știu, înțeleg. Crede-mă că înțeleg.

Am fost și eu în situația ta. Chiar înțeleg.

Am avut și eu un copil nedorit în pântec.

- Da, dar nu de tatăl lui. - Așa e.

Dar ascultă-mă. Dă-i timp.

Bărbații au nevoie de timp, de spațiu.

Dacă se simt încolțiți, se sperie și o iau la fugă.

Așa sunt ei făcuți, dintotdeauna.

Dacă vrei ca Mihai să se apropie, dă-i timp, lasă-l să se gândească.

Îndepărtează-te ca să te apropii.

- Înțelegi? - Nu.

Mihai trebuie să vadă ce pierde. Arată-i ce pierde.

Da, dar el o vrea pe Adela. Și pe ea a pierdut-o.

Sau mă rog, așa crede el.

Fiindcă nu te-a cunoscut. N-a văzut decât o parte din tine.

Bun, uite, tu spui c-o vrea pe Adela.

- Da. - De ce crezi c-o vrea pe Adela?

Pentru că Adela e bună și deșteaptă

și are răbdare și e calmă și înțelegătoare și mai e… cum mai e ea!

- Și tu nu poți să fii așa? - Dar normal că pot să fiu!

Bun. Atunci arată-i asta.

Dar lasă-l pe el să vadă.

Îndepărtează-te un pic, dă-i timp.

Bine.

Și după aia o să vină singur.

Hai să încerc și varianta asta.

Hai. Hai să mergem.

- Mănânc asta și după aia plecăm. - O țin eu.

Las’ că mănânc acuma.

Ai grijă.

Adela, scumpa mea…

- De ce-a plecat duba? - Lasă să se ducă.

Uite, am dat două milioane degeaba. Că mumă-ta a zis că plecăm mâine.

Păi de ce să mai amânăm?

Păi știi cum e mumă-ta.

Că speră să se răzgândească Paul.

N-o să se răzgândească.

- Știi ce mi-a zis? - Ce?

Să mă mut în camera Andreei.

Îți vine să crezi? Drept cine mă ia?

Poate că-i mai bine așa.

Tată, cum poți să spui așa ceva?

Adică, îmi dă părinții afară din casă și eu să mă mut în dormitorul de lângă?

Păi dar acolo-i locul tău.

Nu. Locul meu e lângă tine, lângă familia mea.

Da. Lângă familie.

- Hai să te ajut. - Nu, lasă, lasă că mă descurc. Mersi.

Bine. Dacă ai nevoie de mine, mă chemi. O să fiu în camera mea.

Mă rog, în fosta mea cameră.

Ce faci, Nuțico?

- Ți-era dor de noi? - Exact de mutra ta dor mi-era!

Păi și de ce-ai venit, bre? Te pomenești că pui casa la vânzare.

Cât iei, bre, pe ea? 2000-3000, cât iei?

I-auzi! Păi ăsta-i patrimoniu!

Acia o să fie Casa Memorială Nuța Achim!

- De când? - Râzi ca proasta!

Când? Bre, ți-a murit găinile, ai chef de conversație?

Uite, du-te colo-șa la bufet

că acolo e căcălău intelectuali și vă jucați cu dicționarele. Hai!

Nu mai poate omul să facă o glumă că-i sari la beregată, este?

Îți obosești neuronii la glume expirate.

Auzi? Pune mâna colo-șa și deschide-mi și mie porțile astea.

Auzi? Dar eu am treabă la bufet. Vorbim după.

A dracu’ raton!

Dă-te de-aici!

Livia!

- Putem vorbi puțin? - Da.

- Doar noi doi. - Sigur.

- Ce s-a întâmplat? - S-a întâmplat că vreau să plec.

Adică, mă întorc la Butimanu și…

- Și? - Cum „și”?

Tată, ai 40 și ceva de ani. Ai nevoie de aprobarea mea?

Da. Adică nu, nu știu… nu așa se face?

E în regulă. Pe bune. Toți vrem să fim fericiți.

Da.

Chiar n-am nimic împotrivă dacă asta vrei să faci.

Plus că, na, m-am săturat să te văd nefericit.

Da.

Îți mulțumesc.

Livia, să știi că eu te iubesc. Știu că știi.

Chiar dacă plec, nu înseamnă că te părăsesc.

Adică tot timpul… toată viața voi fi alături de tine. Îți promit.

Tată, și eu te iubesc. Dar hai să nu mai facem promisiuni.

- OK. - Bine?

OK.

- Ne pare rău că pleci. - Ce, mă?

Sincer.

Îmi pare rău că pleci.

Bă, ideea e că mie-mi pare bine că-ți pare rău. Problema e alta.

Că vreau să ai grijă de fata mea.

Da… Da, șefule, normal. Promit.

O să fie pace și armonie. Și bere la cutie.

- Ce-ai zis? - Pace și armonie și bere la cutie.

De la subsemnatul.

OK, eu am să plec, că dacă mai stau, mă răzgândesc.

- Posibil. - Pa!

Asta e, dă-te dracu’ d-acia!

Nuță!

O fi mort?

Păi ce-mi făcuși, mă, nene, mă?

Dar n-am zis că facem și noi o treabă?

Mă, dar ce aștepți? Hai să-l băgăm în groapă!

Hai să scăpăm de tataie!

- Mitule, păi ce faci? - Păi ce fac?

Păi ce, îl îngropi cu covorul?

Păi unde, bre, să mă mut iar acia?

Ne mutăm mâine la Paul Andronic!

Andreea, ce caută ăștia aici? Gina!

- Da. - Dă-i afară.

Camerele noastre nu e la etaj?

La etaj, la etaj, sigur că da, cum să nu?

O căsuță numai a voastră… sunteți lângă mine…

Uite, are și etaj.

Nu, bre. Eu acia nu mă mut!

Mai bine mă îngrop de vie colo-șa.

Dar unde? Că acia te-ai vârât matale repede, parcă n-aveai tot satul!

Vai de capul și de zilele mele!

Bre, ce-i cu Jackie Chan ăsta?

Matale l-ai chemat!

Hai că-i vine cheful de săpat… Fix ce-mi puțea mie, hârciogul ăsta!

Al dracu’ să fie!

E absurd.

De ce?

De ce să mi se întâmple asta?

Am impresia că cineva își bate joc de mine.

Te înțeleg.

Nu, Căline.

Nu mă înțelegi.

N-ai cum să mă înțelegi.

Nici eu nu mă înțeleg.

Îmi doresc să mă urc în mașină și să plec unde văd cu ochii.

Să mă duc departe de toate astea, măcar pentru câteva clipe de liniște.

Mihai…

Știi că nu poți să renunți acum. E doar o perioadă.

Chiar tu m-ai învățat asta.

Viața e plină de suișuri și coborâșuri, nu?

Trebuie doar să ai răbdare.

Și cu multă voință o să treci și peste momentul ăsta.

Și mai e ceva.

Ce?

Ai un frate.

Undeva, acolo, ai un frate.

Și ce pot eu să-i ofer?

Nimic altceva în afară de imaginea unui om fără vlagă,

care nu știe ce-i cu viața lui și ce rost mai are.

Bro…

Deși, na, eu nu sunt fratele tău adevărat,

mi-ai oferit mai mult decât ar fi putut să-mi ofere oricine altcineva.

Mi-ai oferit o familie.

De fiecare dată când am avut nevoie, ai fost lângă mine.

Mihai, crede-mă.

Când o să-ți găsești fratele,

o să te iubească la fel cum te iubesc eu.

Fii convins de asta.

Nu mai pot, Căline.

Am obosit.

Am obosit rău de tot.

Nu renunța, da?

O să fiu aici lângă tine.

Hai! Fruntea sus.

Știi la ce mă gândeam? Ce zici de numele Anton?

Știm că-i băiat?

Nu, dar nu știu, poate grăbim puțin lucrurile.

Mai cunoști și tu pe cineva, mai dau și eu un telefon și…

Știu, sunt super nerăbdătoare!

Iartă-mă, nu pot să mă gândesc la chestia asta acum.

Măcar puțin entuziasm așa, pentru o femeie gravidă și cu grețuri?

- Mona… - Da.

E foarte posibil să…

să pierdem tot. Și nu pot să mă gândesc la altceva.

Adică… Cum adică, ce s-a întâmplat?

S-a întâmplat că e posibil să ajung mai sărac decât Ilie.

Să ajungem, de fapt.

Pe bune? Hai, că nu te lași tu așa ușor!

O să te reinventezi, o să facem altceva, te ajut…

Ne avem unul pe celălalt și acum o să avem și un copil!

Da…

Măcar acum îți dai seama că nu te-am luat pentru bani?

Eu ți-am zis tot timpul că te-am luat de frumos.

Mersi. Ce bei? Iartă-mă, nu sunt în…

Chiar nu pot să mă conectez la tipul ăsta de gândire pozitivă, acum.

Iartă-mă. Mă gândesc doar la ce să fac și cum să fac și…

Bine, să știi că încercam doar să te ajut.

Știu. Știu.

Mitule! Mitule!

Unde dracu’ umblă javra asta? Mit…

Ce faci, Mitule? Ce faci bre?

Ia lasă prosteala asta, c-am dat de dracu’!

Uite, a venit bombardierul ăsta de Vali la Butimanu.

Și la ce mutră de nebun are, mi-e că i-a venit cheful să sape.

Să sape? Cum să sape? A început să sape?

Nu, surdule. N-a început. Dar dacă începe, ce faci?

Păi dar și nu l-ai alungat? Zât! Păi e casa noastră, ce căuta el acolo?

Trebuia să anunți Miliția!

Auzi, Mitule, tu ești prost sau te prefaci?

- Cum să chem, bre, Miliția? - Păi da’-i casa noastră!

- Așa… - Păi cum?

- Așa… - Cum?

Nu avea voie să intre fără mandat!

Ce, bre, la cârtițe trebuie mandat?

Păi și… oricum mâine noi o să ne întoarcem acolo, înapoi.

- Și gata. - Ia, pușchea pe limbă, da?

Mă-ntorc eu înapoi acolo-șa când mi-oi vedea ceafa!

- Păi și… - Am zis „nu”, nu rămâne!

Dar cum scăpăm de el? Că n-ai vrut să chemi Miliția!

Păi…

Mătălică te ocupi de Vali, da?

Că eu mă ocup să rămânem acia, prostule!

Nuțică! Femeie! Femeie!

Ți-ai luat buletinul, niște bani la tine?

Nuțică!

Acum ce faci, te bagi în pat, da?

- Andreeo! - Nuțică!

- Andreeo! - Las-o în pace, te rog.

- Stai acia! - Nuțică!

Hai să te odihnești.

- Hai să vorbim ceva, noi două! - A avut o zi grea.

Da, am înțeles. Bre! Hai, te rog eu frumos, da?

Trebuie să vorbim, că avem ceva important.

Nu face acia pe muta! Hai.

- Voi nu trebuia să plecați azi? - Ba da, trebuia să plecăm.

Da, da, trebuia, scumpa mea, draga mea, dar uite acia,

Andreea vrea să rămânem acia! Nu-i așa, Andreeo?

Nu e? Poate vrei să vorbesc cu Paul!

Asta e o amenințare?

Auzi?

Bre, ia vezi-ți tu de treaba ta, da?

Și nu-ți mai băga nasul ăla în toate, unde nu-ți fierbe oala!

Nuți, dragă, hai să vorbim civilizat.

Andreea a avut o zi foarte grea.

I-a fost rău, a leșinat… Are nevoie de liniște, de odihnă.

- Bre, civilizat… - Da.

Stai, bre, că vorbim civilizat acia!

Dă-te din fața mea, că-ți rup părul!

- Lasă-mă, bre, în pace! - Eu mă duc să stau cu ea.

Dacă țineți măcar un pic la ea, vă rog mult, lăsați-o să se liniștească, da?

A dracu’ coțofană!

Bre, păi dar tu… Ce e, bre, Mitule, ce, eu n-am nevoie de liniște?

Și eu am nevoie de liniște, Andreeo! Mă auzi, da?

Fi-mi-ar viața de cap să-mi fie! Andreeo!

Fă, pentru tine am ajuns eu unde-am ajuns și tu acuma faci pe muta?

Că mă dă ăștia afară din casă!

Vai de mine!

S-a suit scroafa-n copac, bre!

Cine te-a făcut pe tine mare, Andreeo?

Cine te-a adus acia-n casă?

Cine te-a făcut cine ești? Paulică?

- Nu-i ca Pintea Viteazul… - Nu e Pintea, știu eu, e o fată,

Fir-ar mă-sa a dracu’, e o fată

- Nuțică… - Lasă-mă-n pace!

Nuțică, gata! Gata, liniștește-te, că ne-aud oamenii ăștia!

Gata, draga mea, gata! Gata? Gata!

Nu!

- A dracului, ea mă ia așa pe mine… - În tot Maramureșul…

- Vai de capul meu! - Nu-i ca Pintea…

- Mă ia ea pe mine! - Nu-i ca Pintea haiducul…

Vai de mine… Vai de mine…

Așa…

Vrei ceva de mâncare?

Mâine ne întoarcem acasă.

Mai vedem noi!

Mamă… gata.

S-a terminat. Noi chiar nu avem ce căuta aici.

În tot Maramureșul…

Hai c-am avut și astăzi o zi bună.

Ia mai taci tu, mă. Mai taci odată din gură.

Acia sunt eu singură, Adelo.

Eu singură trag acia de familia asta, să fie bine, să…

N-ar fi trebuit să plecăm niciodată de acolo.

Bre, nu plecam. Dar ce făceam noi acolo?

Ce făceam noi?

Rămâneam acolo-șa și săraci și…

Așa muream.

Dar fericiți.

Doamne ferește!

Unde te-am găsit, bre, pe tine?

Doamne, Măicuța Domnului…

Că nu mi-a dat și mie, două fete, bre, ce am,

și niciuna să n-aibă grijă de mine!

Niciuna… niciuna nu mă iubește, bre!

Mamă, eu te iubesc!

Dar tu nu vezi asta. N-ai văzut niciodată.

Păi ce să văz?

Lasă-mă cu textele astea de biserică ce să… uite, vezi tu acia pe masă?

Păi iubirea nu-ți pune pe masă, bre!

Nu acoperă găurile când plouă așa prin coperiș…

Nu e…

Eu nu știu ce vrei tu de la mine. Ce nu ți-am făcut?

Ce vrei? Ce ți-am mai făcut acuma?

Lasă-mă în plata Domnului!

Auzi, mamă?

M-ai întrebat și pe mine, măcar o dată,

cum mă simt după ce-am aflat că Andreea a rămas însărcinată cu Mihai?

M-ai întrebat cum sunt?

Vorbesc mai mult cu străinii! Până și cu Ana Maria vorbesc mai mult!

Fata are dreptate.

Are dreptate, Mitule, cum să nu? Dar cum să nu?

Să vorbească, bre, păi Ana Maria ce treabă are?

Se fâțâie de colo până colo

și își bagă nasul unde nu-i fierbe oala.

M-am săturat de asta până peste cap!

V-arăt eu vouă!

Nu vrei să mâncăm ceva?

Îți face tata niște clătite cu hecimpeci!

Ursoaica mea…

Ursoaica mea…

Ursoaica mea! M-am întors!

- Ce dracu’ băi, coane? - Ce faci aicea?

Pe bune? Eu ce fac? Dumneata ce cauți aici?

- Eu dormeam! - Ei, dormeai!

- Dar mata ce cauți aici? - Hai, chem poliția, lasă-mă…

Nu! Nu, nu! Nu, bre, de ce să chemi poliția? M-a lăsat Laura!

- Pe bune? - Da!

Ce se întâmplă aici?

Băi, Laura, în halul ăsta ai ajuns, mă? M-ai înlocuit imediat, mă?

Am plecat puțin până acasă,

nu mi-ai dat și mie un semn că e altcineva în patul nostru, mă?

- Ce-am făcut? - Cum, ce-ai făcut?

Eu? Să mă combin cu… ăsta? Ai înnebunit?

Mi-a zis că vrea să caute ceva de la unchiu-său!

Măi, omule, dar ție chiar nu ți-e rușine?

Cum ai intrat în casă? C-am lăsat tot închis!

- Am intrat pe geam, că era deschis. - Poftim? Ai intrat pe geam?

Da, mă, păi eu ți-am spus, l-am găsit în pat, dormind!

- Și m-ai luat în brațe după aia! - Păi ce vrei?

Am crezut că ești tu, ce dracu’? Nici prin cap nu mi-a trecut

că în patul nostru poate să doarmă un bărbat!

- Să-ți fie rușine! - Bun!

Deci, în primul rând mă simt jignită că m-ai confundat cu… ăsta,

în al doilea rând, ăsta nu mai e patul nostru

și în al treilea rând, tu, dispari! Acum!

Da, da… plec, plec. Sărut-mâna, mă iertați că v-am deranjat.

Sărut-mâna. Hai că plec acuma.

Nu pe geam! Ieși și tu pe ușă, ca tot omul.

A, hai că… am plecat.

- Și-n al treilea rând… - Al patrulea rând… te rog…

- Și-n al patrulea rând… - Treci aici.

Tu poți să dormi aici, dacă vrei. M-am mutat înapoi la mătușă-mea.

- De ce ești, mă, așa? - Să n-aud nimic!

Bă, pe bune? Laura! Laura, unde…?

Lasă, mă, c-o să găsesc și eu un suflet pentru mine, odată.

Fir-ar al dracului să fie!

Sunt chiar cel mai prost să rămân singur pe viață?

- Hai, mă, pe bune? - Auziți?

Dar dac-a plecat fata, mă lași și pe mine să dorm acolea?

Du-te, bă, băiatule, du-te și lasă-mă, mă!

Eu știu că asta-i casa ta, dar chiar așa, să nu bați la ușă?

Hai, lasă armele jos, Andreea. Am venit pe pace.

Sigur că da!

Uite ce e, Andreea. O să trec direct la subiect.

Andreea, noi două nu ne-am prea vorbit. Însă eu am nevoie de tine.

Și tu ai nevoie de mine.

Pentru ce ai tu nevoie de mine?

Am nevoie de tine

să mă asigur că vei fi de partea mea indiferent ce se va întâmpla.

Și îți promit că, pentru asta, o să am grijă de tine.

Nu înțeleg.

Știu că e greu,

dar îți sugerez să te apropii cât mai mult de Ana Maria.

Sau măcar s-o faci să creadă asta.

Nu pot. Oricât aș vrea eu, n-am cum, s-o consider mama mea

- așa, de pe o zi pe alta, știi ce zic? - Da, da, înțeleg, așa este, dar puțin.

Încearcă puțin să te apropii de ea.

Am nevoie de cineva în care să aibă ea încredere, știi?

Și încă o dată îți spun, pentru asta, îți promit

că vei avea tot ce vrei tu, de la mine.

Tot?

Tot.

Nu vreau să plec din casa asta.

Draga mea!

Într-o zi casa asta va fi numai a ta.

Unde dracu’…

Unde dracu’ umbli și tu, Mitule?

Vai de mine!

Să plec, ai?

Ai dracu’ Andronici!

Șmecheri, da?

Șmecheri. Să plec…

Plec eu când o face plopul pere. Vai de mine!

- Neața. - O, bună dimineața!

Ai dormit ceva, nu glumă. Hai că mă duc să-ți fac o cafea.

Nu, mersi. Că trebuie să plec.

Deci fii atent, dacă te vezi cu Adela, mă supăr rău de tot.

Ai promis că azi iei o pauză.

Stai liniștit, că nu mă duc la ea. Mă duc la…

Mă duc să iau o gură de aer.

E frumos afară. O plimbare în natură nu strică. Și-atât.

- Promiți? - Promit.

Azi nu mă gândesc la ea. Azi mă gândesc la mine.

Sunt pe liniște și pace. Bine?

Bine, și eu cu cine beau cafeaua asta?

Cu rațele. Hai, pa!

Mitule! Hai, trezirea.

O venit duba să încărcăm?

Două sute mai mult. Două sute, atât!

Da, băiatule, a venit duba să te ia la Miliție.

Fii atent acia la mine. Mitule, acuma te duci la Butimanu.

- M-ai înțeles? - Da. La Butimanu…

Bre, nu mă întrerupe! Mă lași să vorbesc, sau nu?

La Butimanu!

Te duci acolo-șa și stai de pază să nu vie Vali, ai înțeles?

Să nu vie Vali.

Vali. Că dacă îl apucă p-ăsta săpatul, ce faci?

- Păi ce fac? - Dai de dracu’. Aia e.

Eu am o vorbă cu Martaloaga asta…

- Bre, m-ai înțeles? - Martaloaga.

Bre, tu ai înțeles ce-am zis acia? Ai înțeles, bă, băiatule?

Dacă în cinci minute nu ești îmbrăcat, mâncat, plecat, jar mănânci, Mitule!

Dar cine-i Martaloaga?

Bre, coana mare! Marta… oloaga…

Martaloaga!

Auzi, Marta…

- Bă, dar tu ai chef de glume cu mine? - Martaloaga!

Ai chef de glume, nu?

Eu sunt pe marginea prăpastiei și ție-ți arde de glume?

Tu nu înțelegi, bă băiatule, că dacă eu caz,

vă iau pe toți după mine?

Eu n-am ajuns să nască fata mea la pârnaie! Sau tu asta vrei?

Zi, asta vrei? Fata mea să nască după gratii? Zi!

Nu zici. Hai, înainte marș, la Butimanu.

- Hai! - Dar…

Dar din dar se face rai.

- Da. - Salut, Lucian.

Uite, vreau să te rog ceva, dar vreau să rămână între noi, da?

- Sigur că da. - Fii atent.

Poate vorbești tu cu Adela cumva, o scoți la o cafea, ceva,

sau vii pe-aici pe-acasă…

dar ar trebui repede, că nu știu dac-o mai găsești.

Bun… doar că nu înțeleg ce-ar trebui să vorbesc cu ea.

Da. Normal, da. Pe scurt.

Adela vrea să-și dea demisia și să plece și de-acasă

și nu reușesc s-o fac să se răzgândească.

Și mă gândeam că poate încerci tu chestia asta.

Și dacă reușești, o să-ți fiu mai mult decât recunoscător, da?

- Bun. Mă ocup. - Bine. Bine, mersi mult.

Dar rămâne între noi!

- Absolut. - Bine, pa.

Sărut-mâna. Am venit pentru mutare.

Da. Imediat. Îmi cer scuze pentru ieri.

Stați liniștită, nu e nicio problemă.

Mie-mi convine, că iau bani și pentru ieri.

Da. Corect.

Mă duc să-i chem pe-ai mei și venim să încărcăm.

Mamă!

Tată!

Laura, stai puțin că vreau să vorbesc cu tine!

- Nu am ce să vorbesc cu tine! - Laura, te rog foarte frumos!

Vreau cinci minute să vorbim, pe bune!

Nu! Du-te și vorbește cu nevastă-ta! Am treabă!

- Cu cine te vezi? - Mă duc la muncă, boule!

Laura! Băi, Laura, te rog foarte frumos!

Da, da! Venim acum! Încerc să-i găsesc pe ai mei.

Lucian, ce cauți aici?

Mi-a șoptit cineva că ai nevoie de ajutor.

- Pentru ce, ajutor? - Cum adică, pentru ce?

- Pentru mutat! - Da, corect. Dar mă descurc.

- Nu trebuie să… - Nici nu vreau să aud, chiar insist.

Hai că domnul șofer părea cam grăbit. Ne apucăm?

- Da, mersi. - Hai.

Îți place aici, nu?

- Aici, da. Acolo, nu. - De ce?

E prea încărcat, Paul.

E plin de angoase, de frustrări de ură…

Da, aș vrea să spun că nu-i așa, dar…

Tu știi de câte milioane de ori m-am gândit în toți anii ăștia

cum ar fi fost să fim împreună, noi doi?

Paul, e prea târziu să mai vorbim despre asta.

Și apoi avem alte lucruri de care ar trebui să avem grijă,

cum ar fi fiica noastră care așteaptă un copil.

Da, da, așa e.

Au plecat ăștia, Nuți și Mitu?

Nu știu, dar nu mai rezistam în preajma lor.

De asta am venit aici. Sper ca până diseară să plece.

Le-am spus c-o să chem poliția, dacă nu pleacă.

Nu, Paul, asta nu-i o soluție. Asta i-ar face rău Andreei.

Cu toate că, recunosc,

tare aș vrea s-o văd plecată definitiv pe Nuți din preajma Andreei.

Chiar așa o să se întâmple, îți promit. Cât de curând.

Avea dreptate Nuțica.

Ăsta o să sape toată curtea!

Hai, sănătate, nea Mitule! Ce-ai, bre?

Ai înnebunit, Nicule? Tu vrei să mă prindă aici?

- Cine, bre? Nu e curtea mata? - Cum cine? Uite, Vali.

- A venit să sape. Îți zic eu! - Păi ce, a aflat ceva?

Păi nu știu dacă a aflat, dar el simte, că-s rude!

Uite, dă târcoale pe lângă groapă!

- Și ce vrei să faci? - Nicule! Dracu’ m-o luat!

Bre, nea Mitule, fii atent. Fii atent, să nu zici nimic de mine.

Că dacă zici ceva,

să dea Dumnezeu și Măicuța Domnului, că eu n-am blestemat niciodată,

dar te blestem să te ajungă și peste o mie de ani!

Bre! Bre, ai înțeles?

Nu vede, nu… Nu, nu, nu… nu zic…

Hai sus!

- Tu unde crezi că te duci? - Hai, bre, acuma, Rodico…

Bre, dar o luăm iarăși de la capăt? Ce vrei?

Am o treabă cu coana mare, n-ai tu treabă. Hai!

- Nu, nu te duci nicăieri! - Ce faci, bre? Mă, mă…

Vai de capul tău! Ia nu mă face acuma,

că te fac de nu mă uiți toată viața ta!

- Mă ameninți? - Nu, fă, eu îți pun în vedere.

Și ce-o să-mi faci?

Vezi? N-ai ce să-mi faci. Așa că hai, valea, cară-te de-aici!

- Hai odată! - De nu ți-l dau eu în gât pe Vali…

- Gâsco! - Că ce?

Că ce?

Uite, c-a intrat la mine în casă. I-am făcut poză.

Să vedem și noi ce-o să zică poliția, că e la a doua abatere, da?

Bre, a intrat la mine în casă, fără să-i dau eu voie!

Nu te cred.

Ia întreabă-l unde-a fost aseară. Întreabă-l.

Ia zi.

Mă lași să intru sau ți-l dau în gât pe Gușterilă?

Așa ziceam și eu.

Mulțumesc că mă ajuți. Ai mei nu știu unde-au dispărut

și, sincer, nu cred că mă descurcam singură.

Mă rog, poate mă descurcam, dar mi-ar fi luat toată ziua.

Mi-am imaginat.

Auzi? Dar de unde-ai știut că ne mutăm azi?

Un jurnalist bun nu-și deconspiră niciodată sursele.

Frumos. Un răspuns foarte bun.

Am auzit că vrei să renunți.

Că ți-ai dat demisia.

Ar fi păcat.

Nu cred că m-aș descurca acolo fără tine.

Hai să fim serioși. Ai foarte multă experiență

și sunt sigură că te-ai descurca, poate chiar mai bine.

Da, dar nu e vorba de experiență. Într-adevăr, nu ai experiență.

Dar crede-mă pe cuvânt, de când lucrez în televiziune

nu am găsit un om atât de pregătit ca tine.

Și simt că nu putem să dăm greș împreună, acolo.

Mă simt în siguranță cu tine.

Gândește-te un pic, te rog.

Eu nu pot să lucrez pentru cineva care s-a comportat așa cu părinții mei.

Da, așa e. Te înțeleg.

Dar e nevoie de oameni ca tine.

Tu chiar poți să schimbi lucrurile în televiziune.

Fă-o pentru mine.

Pentru noi.

Pot să te iau în brațe?

Simt că ai nevoie de asta.

Cum ai intrat aici?

Bre, ca Spiderman.

Cum să intru? Pe ușă ca tot omul.

Păi de ce-ai venit?

În vizită. Să te văz.

M-ai văzut. Ești liberă.

Stai, bre, acia, ce mă zorești?

Păi n-a rămas să viu să spui adevărul?

Ce adevăr?

Adevărul.

Tot adevărul.