Original subtitles

Cum adică, voi l-ați băgat în mormânt?

Adela?

Așa e vorba, Adelo!

Nu e că mă bagi în mormânt?

Te bag în mormânt? Tu te bagi în mormânt…

- L-am băgat în mormânt. - Îl băgăm în mormânt.

Dar a murit?

Traian e mort?

Bre, nu știu acuma…

Mă, el de bolnav era bolnav.

Era foarte bolnav, săracul, și nu mai avea mult. Și noi…

Și noi… noi, prin ce-am trecut!

Vai de capul și de zilele noastre!

Mă, Adelo… Eu, acuma… fă, fetică, eu îți spui tot.

Că tu ești acuma om în toată firea și putem să vorbim așa…

Lasă-mă, Mitule, lasă să spui fetei adevărul!

- Zi! - Păi uite acuma… cum așa?

Să-ți spui adevărul.

Traian…

Ne-a dat bani s-o creștem pe Andreea.

An de an, lună de lună, ne-a dat bani s-o creștem pe Andreea.

Dar el de fapt nu era… că era să…

se simțea el vinovat, înțelegi,

că a luat-o pe fată de la sânul lu’ mă-sa.

Și a zis el că ce?

Că așa-și răscumpără el vina ca să nu-l bată Dumnezeu.

Deci de la omul ăsta au venit toți banii.

Și pentru magazinul ăla și pentru tot.

Da, bre, el ne-a scos din sărăcie, Doamne, mânca-i-aș sufletul lui!

Păi eu, fă, fetică, eu dac-aș ști că ăsta e sută la sută mort,

păi eu nu i-aș face toate parastasele acolo?

La ce om bun a fost…

Păi a fost, sau este?

Poate că este… și rătăcește pe la nebuni.

Exact! Uite-acia!

Doamne ferește!

- Nu, e prea mult. Mă duc să mă culc. - Adela!

Bre, dar ce sforăie animalul ăsta!

Mitule,

noi acuma trebuie să vedem

cum scăpăm de Vasilică ăsta.

În seara asta? Adică vrei să zici că…?

Vai de mine!

Ce e, mă, ce vă uitați așa la mine?

A, nu, nimic.

- Unde pleci? - Mă văd cu niște tovarăși.

- Nu mă așteptați! - Nu te așteptăm. Ciao.

La ce te gândești?

Mă gândesc la toate fețele oamenilor din jurul nostru de pe atunci.

Bro, îți dai seama că n-ai cum să ți-i amintești pe toți!

Încerc.

Dar încă nu-mi vine să cred că în toți anii ăștia

noi am stat alături de un frate.

Te învinovățești de ceva?

Dacă a avut nevoie de ceva?

Dacă a pățit ceva?

Trebuie să scot tot de la nea Gheorghe.

Să aflu dacă a fost sau nu o minciună.

De ce-ar minți?

Nea Gheorghe a trăit toată viața din minciună.

- Dar nu înțeleg, pentru ce? - Ca să manipuleze.

De ce?

Asta încă nu știu.

Dar trebuie să aflu.

Și dacă e adevărat?

Atunci trebuie să-mi cunosc fratele.

Da!

- E voie, doamnă? - Haide, intră.

Voiam să vă aduc un ceai,

dar dacă aveți ceai, nu vă mai aduc nimic atunci.

Nu, te rog, lasă astea. Spune!

Spune ce-ai auzit.

Păi am tocat morcovii… o să facem o supă cu găluști…

Florica! Nu e nimica, niciun pericol. Vorbește normal!

Doamnă, aicea pereții are urechi!

Nu, aici, la mine, nu aude nimeni nimica, te rog!

- Zi ce-ai de zis. - Așa, deci…

Eu nu știu ce e alea acțiuni,

dar l-am auzit pe domnul Paul și pe Delia zicând că vrea să vi le ia.

Acuma, eu nu știu dacă e de bine sau de rău,

dar mie mi s-a părut că e ceva de rău.

Și altceva? Ce-au mai zis?

Fierbe repede găluștile, să știți, să nu vă faceți…

Alo, alo!

Spune odată ce-ai auzit!

A mai zis că vrea să-i dea afară pe Achimi din anexă.

Bun!

Deci iau decizii de unii singuri, eu am devenit cantitate neglijabilă.

Și cu mine ce-au decis?

Cum vor să mă scoată din schemă?

Păi au zis că vor să vă declare…

- Nebună. - Dar să știți că e urât.

Urât, urât, urât! Să faci așa ceva la părinți!

- Mai ales la mama lor. - Da, da, da…

Bun, nu-i nimic.

O să le arăt eu lor!

Ia uite. Auzi, Florica?

Ia uită-te aici. Nu-i drăguță?

- Păi ce să fac eu cu asta, doamnă? - Ține-o. Ia.

Treci mai departe. Ce, nu știi cum e?

Te amuză, nu?

Ia. Mai e?

- Vezi ce drăguț? - Ce păpușică mică!

- Acolo e… - Ce drăguță e!

- Drăguță, nu? - Da…

- Păi, ține-o tu. - Pentru mine?

Să te mai relaxezi așa, când ai probleme…

- Mulțumesc. - Hai, mă, Florica!

Ce, nu știi de glumă?

Am vrut așa să te pregătesc.

Ia ține tu asta.

- Ce faceți, doamnă? - Ai grijă, că e cu diamante.

- Nu, doamnă, vă rog eu mult! - Ține-o, ține-o…

- Dar nu-mi trebuie! - Ascultă-mă.

Eu țin foarte mult la loialitate.

Și cine e loial cu mine, nu are decât de câștigat.

- Ține aici, te rog. Ai grijă. - Vă mulțumesc, nu trebuia!

Tu o să rămâi în casa asta, Florica, până o să mor eu, da?

Doamne ferește, ce ziceți acolo, dnă?

Hai, hai, gata, lasă.

- Mulțumesc! - Ține-o.

- Mă duc să verific găluștile! - Bine.

Și vi le aduc imediat ce se răcește.

Da, da, cât de repede poți.

- Da, da! - Așa!

- Bună ziua. - Hei! Ce faci, cum ești?

Am avut și zile mai bune.

Da? Te cred.

Bun… Dacă ți-aș spune că fac eu acum așa o vrajă

să-ți transform ziua asta într-o zi mult mai bună de acum încolo?

- Aș spune că e aproape imposibil. - Zici tu?

Ia fii atentă. Dă-mi mâinile…

Te așezi aicea…

te relaxezi…

Uite, m-am gândit bine

și vreau să fii tu producătorul emisiunii „Citește o carte”.

- Nu credeți că e o responsabilitate… - Mare! Da, e mare.

Tocmai de-aia vreau să fii tu.

- Dar eu n-am experiență ca producător. - Încă!

Toți am început de undeva de pe la zero, nu?

Dar ce e important e că tu ai ceva

ce mulți producători de televiziune nu prea au sau n-au deloc.

Bun simț și cultură.

Very important!

Deci?

Nu știu ce să spun…

„Da”. Sau „nu”, dacă nu vrei, dar…

Da. Da!

- Da! Accept! - Așa!

Perfect.

Foarte bine.

Știam că pot să mă bazez pe tine.

Deci, bine ai venit, domnișoara producător.

Mulțumesc!

Am rămas fără cuvinte.

E foarte bine așa: fără cuvinte. Dar, cu semnătură.

Deci, te duci acum la Mihai în birou să semnezi contractul, da?

Ce?

Trebuie neapărat să mă duc la el? Nu pot să mă duc doar la juridic?

Adela! Hai nu fi copil, ce Dumnezeu!

Contractul ăsta e important pentru cariera ta. Începi să crești!

Mihai o să facă un contract astfel încât să fie foarte bine pentru tine, da?

Ceva profesional.

Hai, go!

Mulțumesc.

Da!

Cine-i?

Da!

- Doamna Delia! Poftiți. - Bună, Mitu, ce faci? Ești bine?

- Nuțică! - Ești bine, Mituș?

- Ce faci, Nuțica? - Uite cine-a venit!

Ești și tu bine?

O, ce surpriză acia! Surprize, surprize!

- Neplăcută. - Ai început și tu, Mitu, acum?

Păi? Ia zi. Cum e?

E bine aici, v-ați acomodat?

Așa, cu lac, uite, frumos, cu grădină, nu? E bine, nu?

Hai, bre, hai zi acolo-șa ce vrei să zici, lasă…

Păi am venit să spun

să vă faceți bagajele și să plecați.

Aoleu! Ce să facem?

Ce, nu m-ai auzit bine?

Îți faci bagajul și pleci.

Azi.

- Da, bre, asta am înțeles! - Bravo.

Cântă la altă masă că n-am mărunt!

Unde vrei tu să plec de-acili-șa, ca javrele-n drum? Unde?

Ce, e treaba mea asta, Nuți?

La Butimanu de exemplu, de unde ați venit.

Aici se mută altcineva.

Ia uimește-mă. Cine?

Paul a hotărât să se mute Ana Maria cu fii-ta, Andreiuța.

Ce glume ai în program, Delio!

Ia lasă-mă!

Ai venit acili-șa să mă enervezi pe mine cu show-urile tale!

Am venit acili-șa, Nuțico,

că nu puteam să ratez să-ți văd mutra când îți dau vestea!

Păi dar vezi bre să nu ratezi și când m-oi înfige în moțul tău!

Să nu îndrăznești că-ți rup mâna!

- Gata, Nuțică! - Ce vorbești tu?

Mie mi-o fi frică de tine?

Zi mersi că n-am chemat poliția să te dea afară.

- Eu, bă… - Mă așteptam la una ca asta!

Te așteptai! Dracu’ să te ia!

Păi la…

Păi da…

Ce-i, Nuți, nu mai ai vorbe?

Păi ia să vezi tu când mă duc acuma și dau eu un telefon,

te rezolv eu!

Unde suni, Nuțico? La președintele României?

Unde suni?

Lasă că vezi tu!

Dai și tu o țuică, Mitule?

- O țuică? - Da!

Da, luați loc.

Hopa-șa!

- Hai să trăiești! - Sănătate!

Alo, da?

Da! Alo! Auzi, fă, fetică, eu nu știu dacă tu știi

dar eu nu sunt proastă, să fie clar.

Și dacă cineva vrea să șteargă cu mine pe jos,

păi aia nu ești nici tu, nici amărâții ăștia de Andronici.

- Ai înțeles, da? - Ce, mă? Ce tot zici acolo?

Ce zic acolo? Hai să-ți prezint situațiunea, da?

A venit acia

ciumpazoaica asta de Delia

să-mi zică mie, fetică, că să mă mut eu înapoi la Butimanu, înțelegi?

Că acia vii tu cu Ana Maria, să stai. Asta zic eu.

Stai mă, stai puțin că nu înțeleg.

Să mă mut eu cu Ana Maria în locul vostru?

Da, bre, da! Azi!

Păi dar eu nu știam nimic!

Știi, nu știi, mie mi se rupe.

Dar fii atentă acia la mine, ascultă ce-ți spun eu ție, Andreeo.

Dacă tu nu faci ceva, tu, fata lui Moș Crăciun,

păi fii atentă, te ia și pe tine dracu’.

Ai înțeles, da?

Ce dracu’?

Ce dracu’ se întâmplă, bă, frate?

Gata? Ai hotărât să te muți aici?

Da. Deocamdată cred că e cea mai bună soluție să stau aici.

Paul e un nemernic.

O să plec cu Andreea chiar de-ar fi s-o fur. Dar nu acum.

- E evident că are o sarcină toxică. - Of, sărăcuța!

Săraca…

Bună dimineața, doamnă! Bună dimineața. Vă las.

Bună.

Văd că ai venit și cu bagajul. Deci, te muți azi?

Da. Dar știi că n-am venit pentru Paul. Am venit pentru fata mea.

Da.

Nici n-am insinuat altceva.

Adică, foarte bine că ai venit.

Foarte bine, pentru Andreea.

Da, pentru Andreea.

- Bună dimineața, doamnă. - Bună dimineața.

Cum ești?

Eu?

Ca ieri, ca alaltăieri…

Am învățat să nu mai am pretenții, doamnă.

Ce bine!

Uneori chiar te invidiez.

Ce face soțul tău?

E bine, mulțumesc de întrebare.

E… știți cum e, abia a ieșit, e ca un melc de-ăla fără cochilie.

Da, da… îmi pare tare rău.

Dar cum a ajuns el acolo?

Doamnă, cum să vă zic? El…

El e un om al dreptății. E un băiat simplu, de la țară.

Și știți cum e aici, la noi. Mori cu dreptatea în mână.

Da… Lasă.

Lasă, nu-i nimica.

Tot răul e spre bine, știi cum e vorba aia.

Da…

Ia deschide sertarul ăsta, te rog frumos.

Vezi că e acolo un inel.

Ia-l, te rog.

- Ăsta? - Da, da… Ăla, ăla.

Nu, nu, ia-l, ia-l… ia-l tu.

O să aveți nevoie de bani.

- Doamnă, dar… - N-o să-l angajeze nimeni.

- Doamnă, dar nu pot eu… - Are cazier. Te rog.

- Dacă am spus… - E prea mult!

Nu, nu, stai liniștită.

Trebuie să avem grijă una de alta, nu?

Să-l vinzi.

E valoros.

Iar când o să am acces la banii mei,

o să am eu grijă de tine mai mult.

Oricum nu mă mai interesează inelul ăsta. E de la răposatul.

Nu mai îmi trebuie nimic de la el.

După ce i-am distrus viața…

Dar ce s-a întâmplat?

Ei… lasă.

Am puțină treabă eu acuma.

Mă lași, te rog?

- Da, sigur, da… - Mersi.

- Vă mulțumesc tare mult. - Să fiți sănătoși.

- Mulțumesc mult de tot. - Să vă fie de ajutor.

Mulțumesc.

Alo? Ce faci?

Am nevoie de ajutorul tău.

Cred că a venit momentul să faci și tu ceva pentru mine.

M-a trimis Paul la tine.

Bună, Adela. Te rog, ia loc.

Vreau să terminăm cât mai repede, te rog.

Sigur, cum zici tu.

- O cafea? - Nu. Vreau doar să semnăm contractul.

- Nu vrei să-l citești întâi? - Ba da.

Să știi că nu e copilul meu.

- Nu s-a întâmplat nimic. - Mihai!

Mă ridic și plec.

Nu de asta am venit aici.

Ce-a fost, a fost.

Adela, dar nu mi-ai dat nicio șansă să-ți explic.

Mihai, gata!

Nu vreau nicio explicație, nu vreau nimic.

- Vreau doar să… - Adela, măcar ascultă-mă! Te rog!

Am nevoie de asta! Te rog!

Ai vorbit, Nuți? Ai rezolvat?

Ai clonț? Ai clonț tu!

Ia să vezi tu acili-șa…

Păi da, bre, uite, rezolv eu acum.

Ce crezi? Păi, vino încoace!

Poftiți, pe-aici.

Păi ia vino tu la mine, hai să-ți zic eu ce-am rezolvat!

- Păi nu, de ce… stai aicea! - Poftiți!

- Vino încoace! - Ia-o de pe mine, Mitule!

Nebuno! Uite ce face!

Uite cum trage de mine! Ia-o de pe mine!

- Vino încoace! - E nebună! Ești nebună!

Vrei să-ți zic? Auzi, tanti?

Tanti scumpă, fii atentă acia la mine

că eu de-acia nu plec decât cu picioarele înainte!

S-o crezi tu, nebuno ce ești!

- Alo! - E nebună mă-ta!

E nebună de legat! A sărit la bătaie la mine!

Cu poliția te dau afară, fă, nenorocito!

Delia, nu mai zbiera, te rog, calmează-te!

Chem pompierii, te iau pe sus!

Delia, calmează-te, te rog, stai puțin!

- Du-te dracului de nebună ce ești! - Stai, mă, Delia! Stai puțin!

Cu poliția o iau pe mă-ta! Gata! Nu mai stau nimica!

- Delia, stai! - Nu mai stau la discuții, gata!

Mă, tu nu ești sănătoasă? Uită-te la mine, nu ești sănătoasă la cap?

Ai ciufulit-o p-asta, stăpâna casei, ai înnebunit?

La mine nu te gândești absolut deloc?

Mă, știți ceva? Gata, vira cu voi la Butimanu,

că din momentul ăsta eu îmi iau mâna de pe voi, să știți!

Nu mă mai interesează!

I-auzi, i-auzi, ți-ai luat tu mâna de pe mine?

Păi fii atentă acia, că eu zic tot, înțelegi?

Și te duci la fundul sacului!

Auzi, mămico, știi ceva? N-ai decât, da?

Mi s-a luat dracu’ să-ți duc mereu grija, faci ce vrei!

Dar ține cont că dacă eu mă duc la fundul sacului, te iau cu mine, da?

Nu vreau să-ți fac niciun rău.

Știu că săptămânile astea au fost groaznice pentru tine.

Dar și pentru mine.

Nici nu mai știu de când n-am mai mâncat, n-am mai dormit…

M-am gândit mereu la tine.

OK.

Te ascult. Dar te rog să nu divagăm de la subiect.

Și așa am avut o zi grea și…

Hai s-o luăm ușor, OK?

Sigur.

Așa facem.

- Deci, cafea? - Mihai…

Nu, scuze.

Am vrut doar să destind un pic atmosfera.

Fără cafea, gata.

Adela, eu vreau să știi…

Vreau să știi de la început că…

Scuze, trebuie să răspund.

Acasă situația nu e prea frumoasă și…

Alo?

S-a întâmplat ceva?

Adelo! Adelo, ne-am nenorocit, fetică!

Nu știu ce mă fac, că mă scoate ăștia și mă trimite înapoi la Butimanu!

Poftim?

Te rog eu frumos, fă ceva, uite, te rog eu, te roagă și tăticul tău!

- Ce? - Roag-o, mă! Roag-o!

- Alo.. alo… - „Alo”!

Fetică, te rog să vorbești cu Paulică, că tu ești bot în bot acolo-șa cu el…

- Hai! - Nu plecați nicăieri. Așteaptă.

Adela, ce…? Adela!

Nu, c-o iau razna!

Asta ce mai e?

Nu mai înțeleg nimic.

Ce nebună, să sară la mine… Incredibil!

Mă duc și sun la poliție.

Voi ce căutați aicea?

Eu și Adi vrem…

- Delia! - Nu pot să cred c-a venit după mine.

Ascultă-mă bine. Tu pe mine nu mă faci, ai înțeles?

Eu sunt o Andronic cu acte și am tot dreptul să fiu aici!

Nu ești un nimic cu acte!

Și să pleci de unde-ai venit cu tâmpiții ăia doi…

- Mamă! - Sunteți niște lipitori…

Mamă!

Da, iubita mea, ce e?

Vreau să-ți spun că eu și Adi ne mutăm în casă.

Hopa!

- Poftim? - Cum ai auzit. Ne mutăm în casă.

Și nu accept niciun refuz, să știi. Avem tot dreptul să fim aici.

Și dacă ai o problemă cu asta, o să vorbesc cu Paul.

Sunt sigură că el e de partea noastră.

- Și eu zic la fel. - Și tu zici la fel?

Faceți mișto?

Voi faceți mișto?

Voi toți faceți mișto de mine?

E o întrebare capcană?

- Nu, că mă… o iau razna definitiv! - Vrei un pahar cu apă?

Bravo, bă, băiatule, te-ai lipit, te-ai scos, gata!

Gata? S-a rezolvat, ai semnat?

De ce vă bateți joc de părinții mei, dle Andronic?

Adela,

nu-mi bat joc.

Tocmai voiam să vorbim despre asta.

Când? În timp ce ne duceam bagajele la mașină?

Adela, te rog, ascultă-mă.

Fac asta pentru Andreea.

Tu îi știi foarte bine pe Nuți și Mitu

și, crede-mă, Nuți nu e o prezență benefică pentru Andreea, mai ales acum.

E o relație toxică. E mult mai bine așa.

Eu nu pot să accept vreodată ca părinții mei…

Andreea trebuie să locuiască împreună cu mama ei adevărată,

cu Ana Maria, acolo în casă.

Sunt sigură că existau și alte soluții.

Poate existau și alte soluții, dar…

uneori, în viață, trebuie să înveți să faci niște compromisuri, da?

E cel mai bine așa. Pentru Andreea.

Și tu, uite, mă gândesc că ai putea să te muți în locul Andreei, în camera ei.

Oricum e mult mai bine și mai frumos acolo la noi,

decât la Butimanu.

- Ce zici? - Astăzi o să aveți demisia mea.

- Termină, Adela, cu prostiile astea! - Nu, domnule Andronic!

Eu nu pot să accept să lucrez pentru cineva care-și bate joc de familia mea!

Eu întotdeauna am pus familia pe primul loc.

Mihai…

Vreau să te rog ceva.

Aoleu, ce zi, băi, frate!

Doamne, dacă știam c-o să fie așa de greu…

Ce faci, bă, fată?

Ce faci, mă, ce faci? Gândește!

Ce faci? Ce faci ca să fie mai bine pentru tine?

Auzi, mă, să mă mut eu!

Mamă, asta cred că e cea mai tare idee pe care-ai avut-o tu până acum, mă jur!

Bravo, fată! Ești descurcăreață,

așa cum mă așteptam de la tine.

Hai, că lupta asta e a ta.

Ce s-a întâmplat?

Nimic.

Ești sigură? Că nu pare.

E al patrulea taxi care-mi anulează comanda

și trebuie să ajung repede în Izvorani.

- Hai că te duc eu. Că oricum merg încolo. - Nu…

Nu, mulțumesc. Mă descurc.

Ești sigură?

La ora asta,

dacă pleci în juma’ de oră de aici, ai noroc, la cât e de aglomerat.

Îți promit că nu zic nimic tot drumul. Îți jur, nicio vorbă.

Fie.

La câte s-au întâmplat azi, nu mai contează.

E frumos aici.

Mamă, abia aștept să mă arunc în piscina asta!

Da…

Vara e cel mai frumos.

Din șapte zile, cinci sunt aici, la plajă.

Nici n-ai nevoie de mare.

Auzi? Dar ai încercat vreodată să te arunci de la balcon, fix în piscină?

N-a încercat nimeni, dar te încurajez pe tine s-o faci.

Chiar te rog, hai!

- Cred că dacă-ți iei un pic de avânt… - Adi!

Așa zic și eu. Hai!

- L-ai adus repede pe tata? - Păi, da. Nu e taică-tu?

Nu trebuie să vadă și el cu cine vrei tu să-ți petreci viața?

Ia uite ce frumos e!

Livia…

Mama mi-a spus că vrei să te muți cu domnul Adi, aici.

Da!

Păi, nu cred că e o idee foarte bună.

Fac ce vreau.

E viața mea.

Toată viața ai făcut ce-ai vrut.

Aș putea să spun că semăn cu tine, tata.

Și tu ai plecat de acasă, ți-ai refăcut viața în altă parte…

E drept, dar…

O să vii la mine plângând, spunând că ți-ai ratat viața.

Am avut de la cine să învăț.

Tu rămâi aici.

Stai așa puțin. Zi. Bagă.

Ascultă, bă, băiatule.

Dac-o faci să sufere pe fii-mea,

o să regreți și ziua în care te-ai născut.

Foarte bine zis, bravo. Fii atent aici.

Nu te dau pe tine afară acuma, pentru că Livia e fata mea

și vreau să rămână lângă mine.

Dacă-i faci ceva rău…

- Îți rup gâtul. - Auzi?

Hai. Pași pe covoraș.

Cine-i?

Da!

- Bună seara, Mitu. - Bună seara.

Eu n-am venit să dau afară pe nimeni.

Dar acum chiar n-am unde să stau

și în casa lor eu nu mă duc.

Hai, lasă-mă măcar să stau un pic jos.

- Te rog! - Da. Da… intră, te rog.

Intră.

- Apă? Ceai? - Apă, mulțumesc.

- Cafea? - Apă e bine.

Mitule, ce-a zbughit-o aia la polonic…

Ce-i cu asta, Mitule?

Haideți, cred că putem să ne înțelegem ca oamenii.

Cum să nu? Ne înțelegem.

Zi, cum să ne înțelegem?

Unde? Acia. Te pomeni… Dormi cu mine-n pat?

- Nuțică! - Ce Nuțică?

Tot ce fac, fac pentru Andreea. Cred că putem să ne înțelegem.

Ei, uite a venit domnul Paul.

Cred că e momentul să terminăm cu tot circul ăsta.

Intră!

Hai, curaj!

Nici nu știu de ce sunt aici.

Ești aici pentru că ești curios

să o vezi pe cea care ți-a ucis părinții.

Pentru că vrei să mă faci să plătesc tot.

Pentru că vrei să-mi fie rău.

- Dar nu îți e. - Ba da, Mihai.

Simt.

Simt că sfârșitul e aproape.

Și tocmai de-aia vreau să pun lucrurile în ordine pentru familia mea.

Am destule păcate.

Nu crezi că e cam târziu?

Trebuia să te dau pe mâna poliției.

Și ce să fac acuma?

Ar trebui să-ți mulțumesc, nu?

Nu, am greșit că am venit aici.

Nici nu pot să te privesc.

Ai venit aici pentru că ești avocatul firmei mele.

De-asta ai venit aici.

Măcar ascultă ce-am de zis.

Te ascult.

Mâine vreau să convoci adunarea acționarilor.

Și tu, în calitate de avocat al firmei, vreau să mă reprezinți.

Am de gând să las acțiunile mele unuia dintre copii.

Cui?

Nu știu încă.

Tu fă actele, mâine o să trecem și numele.

Trebuie să mă decid.

Totul e un joc pentru tine.

N-ai învățat nimic.

Mi se pare jenant și absolut incredibil

că tocmai eu trebuie să vin aicea

și să vă explic că trebuie, că e momentul să plecați din casă.

Incredibil!

Da… Mitule, lasă că Andreea noastră nu ne lasă să plecăm!

Nu Andreea hotărăște acum! Și fac asta pentru binele ei.

Mamă… gata.

Serios. Plecăm la Butimanu toți și gata.

Oricum, aici nu ne-a fost bine.

Nici eu n-am fost fericită cu familia asta.

Adela, știi foarte bine de ce fac asta.

Ți-am explicat care-i motivul.

- Da. Am înțeles. Pentru binele Andreei. - Exact.

Și eu cred că cel mai bine pentru familia mea

este ca toți să ne vedem separat de drum.

Mamă, serios. Plecăm la Butimanu mâine toți și-am terminat.

Cum? Dar pleacă cucii! Uită-te acia!

Mitule, uită-te acia bine la mine, că eu nu plec d-acia!

- Fii atent, mă, Mitule! - Măi, mamă!

Hai să-ți explic situația mai clar.

Dacă te încăpățânezi,

cel mai probabil o să cheme poliția și o să ne dea afară cu forța!

Cel mai probabil.

Deci, orice am face, chiar dacă ne luptăm, tot acolo o să ajungem.

Și scăpăm mai repede de familia asta care ne-a făcut mai mult rău decât bine.

Adela, te rog!

Domnule Andronic, mi-aș dori foarte mult

ca între noi doi să nu mai existe comunicare.

Mâine o să eliberăm casa. O seară bună.

Eu fac orice să fie puțină liniște.

Doamnă, o să dormiți la mine în cameră în seara asta, până eliberăm casa.

Atât putem face. Haideți cu mine.

Îmi pare rău pentru tot.

- Îți pare rău! - Chiar îmi pare.

N-a fost o zi prea bună, nu?

Nici nu știu ce să zic. A fost o zi, să zicem…

complicată.

Mă rog…

Tu cum te simți?

Sunt bine.

Adică, azi nu mi-a fost rău…

M-am văzut și cu Ana Maria.

Cum merge cu mutatul?

Te rog eu, hai să nu vorbim despre asta, da?

Să știi că nu voiam să insinuez nimic.

Adică, m-am gândit și cred că e mai bine

ca Ana Maria să locuiască aici, lângă noi…

Până la urmă, decât să fim vecini cu Nuți, mai bine cu Ana Maria.

Ești sarcastică?

Nu. Deloc.

Chiar cred și sper că o să fie mai bine.

Cel puțin pentru Andreea o să fie.

În sfârșit, cineva care înțelege.

Puiul lui tati!

- Uite, tata îți promite… - Așa…

c-o să fac liniște aici, în casă, până vii tu pe lume.

Nu-i așa?

- Așa. Așa să faci! - Așa fac.

Îți mulțumesc că m-ai lăsat să dorm aici.

În sfârșit, am reușit să mă odihnesc.

Și, Adela, îmi pare rău pentru toate discuțiile și…

Nu, nu trebuie.

Nu e vina dumneavoastră.

Dar nu mai îmi spune „dumneavoastră”, te rog!

Nu crezi c-am putea să ne tutuim?

Ba da. Cred c-am putea.

Ce crezi că face Andreea?

Nu știu. Probabil că stă în pat. Asta face în ultima vreme.

- De la sarcină, nu? - Da. Cred că da.

Crezi c-ar trebui să mă duc să stau cu ea?

Cred că da.

Andreea e foarte încăpățânată.

Mereu a avut nevoie de cineva care să tragă de ea.

Și acum, cu sarcina, cred că s-au amplificat toate lucrurile

și ar fi mai bine.

Eu trebuie să plec.

Mă duc să-mi dau demisia.

La televiziune?

Da, dar n-o să mă duc acolo, pentru că nu vreau să dau ochii cu Paul.

Cred c-o să mă duc direct la avocatul…

- Îmi pare rău. - Cred că e cel mai bine așa.

- Baftă. - Mulțumesc.

Hai, ’neața!

Hai, salut.

Să înțeleg că iar nu ai dormit?

De unde știi?

Lasă-mă să mă gândesc.

Te cunosc de 24 de ani, probabil de-aici îmi dau seama când arăți ca un zombi?

Corect.

Dar îmi tot stă pe cap situația asta cu Martha.

Nu știu ce se întâmplă la adunarea acționarilor.

Mie mi-a zis să nu mă duc. Să zic că am simptome de gripă.

Deci e ceva grav.

Dar ce?

Dar știi ce? Nici nu mă interesează.

Cu cât știi mai puține, cu atât e mai bine.

E Adela cu demisia.

- Hai că îi răspund eu. - Mersi.

- Ce cauți aici? - Mihai… Am…

Am nevoie să stau.

Ce faci, bre, acuma te-a găsit să dai cu mopul?

Ia uite acia!

Dar unde te duci așa, în halul ăsta?

Unde mă duc? La munte, unde să mă duc?

Unde vrei? Mă duc la televiziune!

Stai acia.

Mă duc la televiziune, că am și eu demnitatea mea, mă, Mitule!

Păi nu mă face pe mine ăsta, Paul Andronic, mama lui!

De nu intru peste el oriunde ar fi!

Nu vrea Andreea să mă ajute!

Lasă, să vezi tu cum mă descurc eu singură!

Mă, Nuțică, tu iar încurci mai mult decât descurci.

Tu ce vrei, Mitule? Ce vrei?

De câte ori am făcut ca mine, a fost bine?

- A fost… - A fost.

- Bine… - Hai c-a fost.

Mă iau după tine,

murim săraci și proști.

Sunt bine, da?

Hai. Te pupic.

Să te-ajut?

Acuma mă ajuți? Târziu!

A venit acest mail.

Mersi.

Ce Dumnezeu, mă? Nu putea să dea telefon?

- Dar ce e? - Mihai.

- Cică e răcit și nu poate să vină. - Ce-i asta, o glumă proastă?

Nu i-ai dat 5% din acțiuni? N-ar trebui să fie aici non-stop?

- Bun, hai să… hai să începem. - Păi să începem.

O scoatem pe Martha nebună și-am terminat.

Fă, fetică, dă-te d-acia, că am o vorbă cu bossul!

Nu pot să cred!

Dă-te de acia! Ia uite la ea ce mă încurcă!

Nu pot să las pe oricine, înțelegi?

Hai să luăm un sfert de oră pauză, da? Și după aia ne vedem.

Fă, fetică, dă-te d-acia, că am ceva de vorbit cu cuscrul, bre!

E Paul Andronic!

Dă-te, bre, d-acia, e important!

Nu pot să las pe oricine aici, înțelege!

I-auzi, bre, „oricine”!

Bre, tuta pământului,

bre, doamna ministru, mata știi cu cine vorbești acia?

- Nu! Și nici n-am curiozitatea. - I-auzi, o dai în curiozitatea?

I-auzi, bre, d-acia! Bre, de viață, de moarte!

- Ce-i scandalul ăsta? - Astea… e toate neavenitele acia!

Eu am venit, domnu’ Paul trebuie să-ți spui adevărul despre Andreea!

Bine. Stai, stai.

Du-o la mine în birou și dă-i o cafea acolo, da?

Hai să-ți spui acuma. Trebuie să-ți spun adevărul!

Nu acum, am treabă. Ai răbdare.

Du-o la mine în birou.

Unde să mă mai duc că mi s-au umflat picioarele!

Nu mai merg, acia stau.

Hai că ne înțelegem acia, da?

Doamna…

Ce-ai rămas așa?

Zici c-ai văzut o stafie.

Și tu? Tu ce cauți aici?

Doamna Martha…

Eu îl aștept pe domnul Paul

și dacă nu vrea el, la matale vin.

Bine, am înțeles.

Să rezolv ce am de rezolvat aici și mă ocup și de tine. E bine așa?

Da. Bre, acia stau că mi s-au umflat picioarele și am bășică.

Nu-i nimic, o să aibă grijă Tania de tine.

Te rog, Tania, du-o undeva, la bufet, la cafenea, oriunde, numai du-o!

- Aici am să termin repede, da? - Da, doamnă.

Urmați-mă.

- Vă rog. - Acuma știi să zici „vă rog”!

Hai, a dracu’ balabustă!

Te rog.

Mersi.

Îmi pare rău, n-am…

N-am mâncat nimic de două zile și azi noapte n-am putut să dorm.

Da, te înțeleg, dar…

nu cred c-a fost o idee bună să vii aici.

- Hei, ce faci? - Mă duc să-mi dau demisia.

Stai, stai, stai! Nu mai bine mergem să bem o cafea?

- Îmi ascunzi ceva? - Nu! Nu, nu…

Mă gândesc că te grăbești,

ar trebui să te gândești, nu cred că asta cu demisia…

- Călin, n-am toată ziua la dispoziție. - Nu, Adela! Te rog! Vreau să spun… Adela…

Adela…

Am venit doar să-ți las asta.

Nu vrei și tu un ceai?

Certificat de la psihiatru.

De asta am întârziat.

Ca să nu mai aud comentarii că nu sunt în deplinătatea facultăților mintale.

Am 50% din acțiuni și vreau să mă retrag.

Sau nu.

Mai bine zis, cred c-o să le las moștenire unui nepot de-al meu.

Dar care nu se numește Luca, fetița mea.

Dar cine e, de unde l-ai mai scos?

Nu vă interesează pe voi.

Vouă nu vă pasă de mine.

Tu, Paul, ai vrut să mă dai pe mâna poliției.

Tu, Delia, vrei să-ți vinzi acțiunile tale

ca să nu le împarți la divorț cu neisprăvitul ăla de bărbat-tău.

Nu se poate așa ceva.

Asta nu se poate.

Vă bateți joc.

Vă bateți joc de munca mea și a tatălui vostru.

Știți ce?

Cred că cel mai bine e să vă vedeți voi de viețile voastre

și să plecați din casa mea, unde vreți.

Personal, nu vreau să vă mai văd niciodată.

Adela, stai!

Lasă-mă în pace! Nu vreau să te mai văd niciodată!