Original subtitles

Vă rog să mă iertați, deja am închis.

Ideea campaniei noastre este…

A apărut. A apărut…

Deranjez?

Gata, trebuie să mergem?

- OK. - Ai emoții?

Da. Foarte mult, de ce să mint?

Stai liniștită. O să fii bine.

Tu, spre deosebire de soră-ta, ai citit câteva cărți în viața ta,

deci n-o să te faci de rușine.

Și oricum, mă bucur c-am înlocuit-o cu tine.

- Era… penibilă. - Hai să nu vorbim despre ea, te rog.

Bine, iartă-mă. Nu vreau să pun sare pe rană, dar…

Vreau să-ți dau floarea asta. Pentru că nu vreau să te mai văd tristă.

Mersi.

Hai, mergem? Că trebuie să intrăm în live.

- Da. - Hai.

Hei, gata, relaxează-te, liniștește-te.

Nu se poate întâmpla nimic rău.

Dacă te blochezi, te uiți insistent la mine,

lași pixul pe masă și o să preiau eu.

- Ai încredere în mine, da? - Da.

Ești cea mai bună și cea mai frumoasă,

te iubește camera enorm, să nu uiți asta.

Eu sunt acolo doar de umplutură,

pentru că aveau nevoie de cineva să prezinte.

Bine?

- Da. - Hai!

- Andreeo! - Aoleu!

Hai s-o chem pe Florica, făi,

că asta descântă la toate gravidele de la Butimanu!

Aoleu!

Descântă asta și de pârțuică și de gâți și de cleștele capului,

de rânză, de vânt, de aduce țaică pe sus…

- Aoleu, taci, taci și lasă-mă în pace! - Și de grețuri și de reumatism!

Îți dai seama! Băi, vrăjitoare e asta, Florica!

Ia. Ia de-acia.

Hai, fă fetică, hai, ia de-acia!

Hai, mă, lasă-mă, am zis!

Ia uite, bre, ce face pe nebuna acia cu mine!

Ce-ai, bre, Andreeo? De ce faci tu așa?

Ce, e vina mea că faci tu acuma copil din flori?

Ia de-acia, te rog eu frumos!

Asta e, că eu când ți-am dat educație, ți-am dat!

V-am zis la amândouă: „Fă, nu veniți la mine la ușă

cu burta la gură, că vă calc în picioare!”

Ți-am zis să taci, pleacă, lasă-mă în pace că nu mai pot,

mai rău îmi faci, pleacă!

Și unde să plec, băi, unde să mă duc? Să mă duc la Honolulu?

Ia uite ce mă trage curentul!

Un’ să plec? Tu nu te uiți la tine, bre?

Că nu ești în stare să găsești un bărbat cum trebuie acia…

- Dar tat’su la copil? - Ei, draci!

- Bagabontul ăsta de avocat! - De unde să știu eu?

De un’ să știi, da? Dar cine să știe? Dușii de pe lume, cine să știe?

Ți-am zis, l-am mirosit din prima, ăsta e jăvrete de caracter,

că poate să aibă ăsta și o mie de facultăți, de unde să…

Ți-am zis, Andreeo „bărbații e porci”? Ți-am zis?

Du-te mai încolo.

- Găsește… a găsit o tolomacă ca tine… - Hai, sictir!

Sictir?

Fată așa ca tine și uite… se împiedică, el se ridică,

merge mai departe, dar tolomaca rămâne acia!

Vai de capul tău! Și uite… uite, fă, la tac-tu!

Cât de băbălache a fost,

dar când am fost eu borțoasă, ce, a mișcat în front?

Da, mă, bine, bine, hai, lasă-mă, ți-am spus, pleacă odată!

Mona, trebuie să plec la birou. Ești OK?

Mona!

- Ești bine? - Da, sunt OK.

Am doar niște grețuri de dimineață,

dar cred că sunt normale în primul trimestru de sarcină, nu?

Ai nevoie de ceva înainte să plec?

Păi… nu, nu cred, cel puțin.

Vreau să mă odihnesc un pic, atât.

Cine-ar fi crezut c-or să fie doi copii mici în casă?

Da. O să fii și tată și bunic. Nu te bucuri?

Ba da.

Aș fi preferat cam alte circumstanțe, dar… asta e.

Hai. Mă suni dacă e ceva, da?

Pa.

- Despre Ana Maria când vorbim? - O să vorbim. Mă grăbesc acum.

- Ești nebună! - Taci!

- Ești o nebună! Ești nebună de legat! - Taci din gură!

A mințit! Tot timpul ăsta a mințit! Uită-te la ea cât de nebună e!

Gata, termină!

- Doamne ferește! - Termină!

Super. Altul care mă ignoră.

Ce? Spuneți ceva, acum.

Ești o nebună, asta spunem!

Știm asta, ai mai zis-o.

De ce nu chemați poliția?

Nu asta vreți? Ca să mă pedepsiți?

- De asta ai făcut așa? - Și de asta.

E bine ca uneori lumea să-și facă griji pentru tine.

Să vezi ce cred oamenii despre tine, cine ține cu adevărat la tine…

M-am săturat.

Fă ce vrei.

Întotdeauna ai vrut să ne manipulezi, de când eram mici.

Să fim de partea ta tot timpul.

De data asta ai mers prea departe.

S-a trezit moarta! Doamne apără și păzește!

Gata! Mi-e de ajuns, am terminat. Fă ce vrei!

Și eu am terminat!

- Mi-e foame. - Da, imediat.

Nu aia, dragă.

Adu-mi mâncare normală, să mănânc ca oamenii.

Doamne ferește ce m-am speriat!

Auzi? Să nu mor proastă. Auzi? Dar lu’ asta tu îi zici…

lu’ scoaba asta de Ana Maria, tu îi zici lu’ asta „mamă”?

- Ce, mă? - „Ce, mă?”

Aoleu, te pomenești că te-a apucat acuma gelozia, că de asta-mi arde mie!

Ce face?

Eu, geloasă? Pe cine, pe amețita asta de foame?

Ea să fie geloasă pe mine!

Ia uite la mine acia, băi, fetică, ce bine mă țiu!

Vai de capul meu! Am născut și uite-mă!

Mă enervează, bre, dă ture p-acia, zici că-i mâță în călduri!

Și pe Paulică ăsta l-am amețit noi,

l-am păcălit, l-am prostit, dar pe-asta…

Bre, mie mi-e să nu miroasă ceva.

Auzi, mă? Ce mi-ai pus în asta?

Vitamine.

Dar e bune?

Are ceva dubios.

Mă, sunt expirate?

Un pic.

Ce-ai, Andreeo, că astea nu expiră,

a zis la televizor, fă, fetică.

Ia uite-o!

Ce-are, bre, că astea e sănătate curată, bre!

- Andreeo! - Aoleu!

Hai c-o trimit pe Florica, da?

Bă, băiatule, dar urât faci, bre!

Moarta! Martha-moarta trăiește!

Ce-ai, femeie, ce-ai?

Coana mare… e vie! Se mișcă, vorbește…

Tot timpul ăsta s-a mișcat!

Mi s-a părut mie c-o găsesc în altă poziție,

dar am zis c-o mută Rodica.

Rodica, tu n-ai simțit nimic?

Nu, de unde? Era țeapănă.

Păi și îi dădeai mâncare cu perfuzia.

Nicio tresărire? Nimic-nimic?

Nimic-nimic.

A, vezi? De-asta ne lipsea nouă mâncarea din frigider!

Păi vezi? Și-ați sărit toate pe mine, că fur eu noaptea din frigider mâncare!

Aoleu! Mă duc să-i dau să mănânce!

Mi-ai luat-o! Stai, gata.

Foarte bună, chiar aveam poftă.

Aștepți pe cineva?

M-ai prins.

E amanta mea sau cred că e bărbatul ei care a venit să-mi rupă picioarele.

Ce glume-s astea?

Ia.

- Bună ziua. - Bună ziua, dom’ procuror.

Șefule, noi am venit cu ploconul la matale.

- De ce? - OK…

Pentru că dl procuror a fost tare bun cu noi.

Și am zis să fim și noi buni cu dumneata.

- Șpagă! - Care? Nu, nu, nu-i nicio șpagă!

- Am venit doar ca să vă mulțumim. - Da, da…

Hai, nu mai stați afară, intrați, intrați repede în casă.

Mulțumim tare mult! Mulțumim mult de tot.

Măi, oameni buni, stați un pic, hai să ne lămurim.

În primul rând, nu vreau nimic

și doi, nu e legal să primesc nimic.

Hai, bre, se poate? Cum să nu se poată?

Ia uite, curcă frumoasă, de la țară! E de-aia… cum îi zice? De-aia…

- Bio! - Bio, i-auzi!

Lasă că, dacă nu poți matale, dau la doamna.

Ia uite ce frumos… ia…

Las-o pe doamna, că doamna are curcanul ei.

- Scuze, noi două ne-am cunoscut? - Nu. Eu sunt Rodica.

- Gia, îmi pare bine. - Încântată, doamnă.

Păi, Rodica, te servesc cu ceva? O cafea, poate…

Da, da, mulțumesc mult de tot, mulțumesc!

Hai, Vali… ia loc. Băi, oameni… Mamă!

Vai, doamna Gia, dar ce frumos sunteți îmbrăcată!

Sunteți așa delicată…

Femeile astea din România știu să se îmbrace!

Au bun gust. Alea din Germania, unde am fost,

chiar dacă au bani, sunt așa, lălâi… despuiate…

Fii atentă. Dacă-ți plac hainele mele, pot să-ți dau câteva.

Uite-le acolo, în punga aia.

Tocmai am aruncat colecția de anul trecut.

- Vai! - Ce noroc ai!

Chiar voiam să le dau de pomană sau… plocon.

Mamă, Vali, urât face nevastă-ta!

Ia-o…

Ține-o, bre, acolo! Ia uite ce frumoasă e!

Cică a fugit de la nunta ei când a aflat

că fiica lu’ șefu’ e gravidă cu logodnicul ei, adică cu ginerele.

Voiam să fiu acolo să văd ce fețe au făcut toți.

- Bună, Adela. - Bună, Tania.

Abia aștept să uite lumea și să nu mai fiu un subiect de bârfă.

Hai, lasă.

- Scandalurile au viață scurtă. - Da. Sper.

Nu-mi place să fiu în centrul atenției.

Am observat.

Doar că, de azi apari pe sticlă,

așa că, vrei nu vrei, o să fii un star!

Lucian, mă bucur că ai fost lângă mine în ultimele săptămâni.

Chiar aveam nevoie de un prieten.

Plăcerea a fost de partea mea.

Prietenii la nevoie se cunosc, nu?

Apropo de prieteni. Te roagă Mona să-i răspunzi la telefon.

De ce nu-i răspunzi?

Mona… M-a sunat ieri când eram în emisie și nu i-am răspuns.

O s-o sun eu.

- Hai să mergem! - Hai.

- Vali, îmi cer scuze pentru deranj… - Stați liniștit.

- Dom’ procuror… - Noroc.

Acuma c-am ieșit din pârnaie,

eu am să-l găsesc pe unchiulețul.

Hai să facem cumva să-i pedepsim pe cremenali.

Vali, eu ți-am mai spus. Nu te pot ajuta.

Nu-i pot găsi pe criminalii unchiului tău, n-am cadavru.

N-am cadavru, n-am dovezi.

Bine. Și Elodia?

Ce-i cu Elodia?

Cum ce? Ăla de se zice c-a omorât-o pe Elodia…

- Așa… - N-a luat 20 de ani de pușcărie?

Păi și ce, a fost vreun cadavru, vreo dovadă, ceva, acolo?

O să râzi, dar chiar au fost dovezi.

Mai mult decât atât, în perioada aia, așa cum a fost,

să știi că presa și-a făcut treaba.

Bun.

Și dacă noi îl acuzăm pe Paul Andronic de crimă,

n-o să fie cum zici matale?

Presa vine și-l mănâncă de viu, nu?

Da… sigur. Da…

Da… Hai că vorbim, te sun eu puțin mai târziu.

Ce cauți aici?

Paul…

Știu că Andreea e fiica ta

și vrei să-i iei apărarea.

Dar fata asta mi-a distrus viața.

M-a despărțit de femeia pe care o iubesc…

Mihai!

Ca să faci un copil, e nevoie de doi.

Cred c-ai aflat asta până acum, nu?

Nu-ți ascund și faptul că m-am gândit

că s-ar putea să fi vrut să te răzbuni pe familia noastră

și pentru asta te-ai folosit de Andreea.

Paul, tu mă crezi nebun?

Aveam de gând să mă însor, eram și eu fericit!

OK…

Și apoi m-am gândit să fac un copil cu cumnată-mea?

Paul, tu te auzi?

Raport toxicologic. Scrie acolo, negru pe alb, că am fost drogat.

Am fost la analize a doua zi.

Ce e, baby? Ți-e somnic?

Simțeam că e ceva în neregulă.

Și uite că așa a fost.

Așa…

Așa…

Asta nu-i o glumiță.

E o acuzație extrem de gravă.

Știu.

Să nu crezi că mă folosesc de asta

ca să mă spăl pe mâini de orice responsabilitate.

Dacă e copilul meu,

și spun „dacă”, pentru că nu-mi amintesc seara aia…

Nu-mi amintesc! Spune că nu-i adevărat! Ce s-a întâmplat?

Nu vreau să cred că mi-ai pus ceva în băutură!

Îl iau și-l cresc eu.

Cum adică nu-ți amintești nimic?

Absolut nimic.

Se mai întâmplă, dacă consumi prea mult…

Am băut atâta whisky.

Mi l-a adus Andreea.

Și pe urmă am adormit instant.

Și m-am trezit dezbrăcat, lângă Andreea.

Ce caut aici? Andreea, spune-mi că nu-i adevărat!

Pe urmă, a venit la nuntă cu pozele alea.

Dar mai e ceva.

Mai e ceva… întotdeauna mai e ceva când e vorba de Andreea. Zi.

Tot în seara aia,

Andreea fusese violată de Bebe.

M-a violat, m-a bătut, te rog eu,

scapă-mă de aici, că nu știu ce să fac, te rog!

Și m-am dus s-o iau de la apartamentul în care s-a întâmplat.

Victimele unui viol au vânătăi, pentru că au fost forțate.

Nu crezi c-ar fi mai multe șanse să fie copilul lui Bebe?

Paul, mă asculți?

Te ascult, am auzit, mi-e clar.

Am înțeles!

Nu mai…

Nu mai pot. Nu, nu mai pot!

Cum dracu’ am ajuns în halul ăsta?

Muncesc ca un cretin, ani de zile, de când a murit tata,

să salvez firma asta, business-ul nostru,

să nu dăm faliment, să nu dau oamenii afară…

aveam o familie închegată, așezată, bine,

și după aia aflu că maică-mea angajează pe unul să-ți omoare părinții,

un gunoi care-mi violează fata, care…

Nu mai, îmi vine să dau foc la tot!

Am zis că n-o să plâng, dar uite că plâng!

M-am simțit mai vie cu tine decât în 20 de ani cu Dorin.

Luca nu mai vorbește cu mine.

A plecat.

Și de Livia nu știu nimic.

Dar mama…

Cred c-ar supraviețui și unui cataclism nuclear.

Ca gândacii de bucătărie.

Râzi, nu? Să râzi!

Sper că mă auzi de acolo de unde ești, că dacă nu, nu știu ce-ți fac!

O urăsc!

Din cauza ei noi n-am fost fericiți.

Ea e vinovată pentru tot.

Gheorghe!

Mă bucur să văd că mai e cineva care și-a amintit de ziua lui Bebe.

Sigur că mi-am amintit.

Da, știu.

Tu l-ai iubit mult pe fiul meu.

Și-mi pare rău că nu v-am ajutat atunci.

Acum mulți ani,

de ziua lui, am fugit la mare, doar cu bani de tren.

Am avut impresia că marea e a noastră.

De unde să fi știut că ăla e cel mai fericit moment al nostru?

După aia s-a dus dracu’ tot!

Viețile noastre au fost distruse de Martha.

Dar în curând o să-și primească și ea pedeapsa.

Dacă tu crezi că ea o să facă o zi de pușcărie, te înșeli.

Lasă pușcăria.

Asta e nimic pe lângă cât o să sufere când o să apară copilul Amaliei.

Fratele tău și al lui Paul.

Și al lui Mihai.

- Interior, exterior, boss? - Nu. Nea Gheorghe e înăuntru, da?

Nu, e la cimitir. Azi era ziua lui Bebe.

Tu vrei să-l întrebi despre fratele lui Mihai, nu?

Da, nu mai am răbdare, trebuie să aflu ceva.

Dar tu crezi că Mihai e pregătit să afle adevărul despre fratele lui,

în starea în care e?

Nu știu.

Mă duc la cimitir. O să văd, poate reușesc să aflu ceva.

- Hai, ne vedem acasă. - Baftă.

Livia!

Livia!

Livia!

- Livia! - Nu mai țipa.

- Hei! - Nu mai e nimeni acolo.

- Bună. - Bună.

OK…

Știi cumva unde e Livia? Că o caut și n-o găsesc.

Și de unde să știu eu?

Se presupune că ar trebui să știi tu, nu? Ești tatăl ei.

Da, sunt tatăl ei și mă gândeam că…

N-a mai venit acasă de vreo două săptămâni

și mă gândeam că s-a retras aici cu papagalul ăla de Adi,

în cuibușorul lor de nebunii.

În cuibușorul nostru de nebunii nu mai e nimeni.

O zi bună, domnule Drăghici.

Laura…

Trăiască mămăica și tătăicul!

Mămăica cremenala!

Ce glume ai pe tine, Mitule!

Haide, dă acolo pe gât!

La anul, bombardierii Achim merge mai departe, bre!

Bună ziua. Să trăiești, nea Mitule.

Sărut mâna, tanti Nuți. Să trăiești, nea Mitule.

Dar ce-i cu voi acia? Ce-i acia, Gara de Nord?

- Unii vine, alții pleacă! - Nu, bre, dar n-avem unde să ne ducem.

Adică, eu stau la a bătrână zi și noapte,

dar Vălicu, săracul, abia a ieșit și știi și tu cum e.

Nu pot să-l iau cu mine acolo.

Ce stați, bre, ca popândăii acolo? Hai încoace, că sunt bine dispusă.

Adu niște pahare, Mitu!

Hai să ciocnim acuma că sunt bine dispusă c-o să fiu bunică!

- Ei, na! - Cum, e Adela însărcinată?

Scârța pârța leanca fleanca. Unde, bre? Andreea!

Păi atunci, nu matale o să fii bunică. Că dacă-i Andreea…

Băi, Vali… asta era, bre, o metaforă.

Adicătelea, vorba vine! Cine-a crescut-o pe Andreea, bre?

Hai, ciocul mic, joc de glezne. Hai, noroc!

- Dă-i! Noroc! - Hai. Noroc.

Eu nu pot să beau că mă miroase a bătrână.

Cred că plânge după mine. Mă duc.

Auzi? Vezi să nu te anturezi prea mult la… Ai auzit?

- Ai auzit, mă? - Da, nu mai, gata, atâta.

Nea Mitule, în tine am baza. Da? Mulțumesc frumos.

- Hai, ziua bună și ai grijă, că… - Sărut mâna.

Mulțumesc tare mult, vă mulțumesc mult de tot.

- Sărut mâna. - Hai, bre, c-ai zis o dată!

„Sărut-mâna”…

du-te acolo-șa și scoate ceva să tratăm omul ăsta.

Niște șunculiță, niște ceapă verde…

- Nu, dar nu trebuie, bre… - Ce nu trebuie, bre?

Păi ce, stăm acia cu inima goală!

Hei, hei! Hai!

- Stai puțin. - Ce e?

Vino încoace.

Așa.

Bun. V-am chemat aici ca să rezolvăm odată problema asta.

Dar tu nu vezi că eu mă simt rău de la sarcină?

Andreea, scuză-mă, chiar nu mai accept jumătăți de adevăr. Pe bune.

Mihai a venit la mine și mi-a adus dovezi că l-ai drogat.

Auzi, mă? Eu chiar am mai văzut bărbați care să fugă de responsabilități,

dar în halul ăsta, pe bune, chiar așa?

Am analize, în care scrie foarte clar.

Așa, și ce? S-a întâlnit hoțul cu prostul?

Pe astea poți să le fentezi ușor!

- Tu de unde știi? - Mă duce capul.

Paul, îți mai zic o dată. Dacă e copilul meu, îl cresc.

Dar cu ea, niciodată.

Eu o iubesc pe Adela.

Adela!

Ai auzit?

Pomenește-i, Doamne, pe cei adormiți.

Pe părinții, frații și copiii noștri.

Și iartă-le toate greșelile

și ține-i în locuri luminate,

de unde au fugit durerea, întristarea și suspinarea.

Dumnezeu să-l ierte.

Dumnezeu să-l ierte.

Era ziua lui azi.

Da…

Nu există durere mai mare.

Părinții să-și îngroape copiii.

Cred că Dumnezeu vrea să mă pedepsească pentru păcatele mele

și mă ține pe pământul ăsta

ca să-mi plâng copilul.

Nu-i adevărat, nea Gheorghe.

Nimic nu e întâmplător.

Ce cred e că Dumnezeu te ține pe pământul ăsta pentru că…

încă ai timp să repari din greșelile trecutului.

Știu că nu e nici locul și nici momentul potrivit, dar…

chiar aș vrea să-mi povestești tot ce știi despre fratele lui Mihai.

Maică-sa nu a murit imediat din cauza împușcăturii.

Au dus-o repede la spital și acolo, doctorii au reușit să salveze copilul.

Bebe mi-a spus ce-a făcut.

Am încercat să aflu tot ce pot

ca să îndrept ceva din păcatul lui.

La spital am ajuns prea târziu.

Amalia deja murise

și copilul urma să fie trimis la orfelinat.

De ce nu l-ai luat tu?

Călin…

O să-ți spun tot.

Andreea, eu știu ce-ai vrut să faci și ai riscat mult.

Iar tu, Mihai, ai intrat în jocul ei.

Am fost drogat!

Incredibil!

Iar începi?

În toată povestea asta, ea e victima. Adela n-a greșit cu nimic.

Auzi? Dar tu cu cine ții?

- Nu e vorba cu cine țin, ci de fapte! - Ba e, mereu!

Opriți-vă. Nu e nevoie să vă mai faceți griji pentru mine.

Oricare ar fi adevărul,

eu nu vreau să mai aud de Mihai.

O relație nu se construiește pe minciuni.

Eu nu te-am mințit cu nimic.

Hai, serios!

Mă crezi proastă?

Ce-ai căutat la Andreea în cameră, noaptea?

Că doar nu te-a drogat pe stradă!

Ai jucat la două capete și așa o să faci toată viața!

Acum a fost Andreea, mâine o să fie altcineva.

Tu chiar crezi ce spui?

Te-a ajutat Lucian să te gândești la prostiile astea?

Poftim? Nu ți-e rușine?

Gata, gata, vă rog, potoliți-vă. Gata!

Mamă!

Măcar tu să mă iubești!

Vă las să… fiți o familie.

Singura lui șansă să supraviețuiască…

era să i se piardă urma.

La scurt timp, Anghel a murit.

La vânătoare.

Ciudat.

Foarte ciudat.

Dar nu înțeleg ce legătură are asta cu copilul.

Are, are…

Pentru că Anghel nu a apucat să afle că fiul lui trăiește

și că e în același cămin cu Mihai.

De asta m-am ocupat eu.

Măcar să știu că e lângă fratele lui.

Nea Gheorghe, zi-mi ceva despre el. Orice, nu știu…

Cum arată, cum îl cheamă…

Nu știu cine e.

Nu știu ce nume i-au dat.

De asta veneam la cămin,

în speranța că o fi și el pe-acolo

și că una dintre amandine o să ajungă și la el.

Și că poate așa o să-l văd și o să…

Tu l-ai dus la cămin și după aia gata, ți-ai luat mâna de pe el.

Nu înțeleg.

N-am vrut să-mi încarc sufletul cu povestea asta.

Și pe urmă,

putea să pară ciudat să mă apuc să pun întrebări,

să fac investigații, să-i deconspir identitatea.

Îi puteam pune viața în pericol.

Știți ce e ciudat?

Vă dați seama că suntem pentru prima oară în viață,

noi trei, împreună?

Și mi se pare așa un sentiment ciudat și că…

e o situație ciudată și că totul ar fi trebuit să fie altfel.

Da, ai dreptate, chiar ar fi trebuit să fie altfel, tată.

Tu ar trebui să ții cu mine, nu cu Adela, pentru că sunt fata ta, nu?

Andreea…

Nu, tata, te rog să mă lași cu sentimentalismele

și cu filosofiile astea ieftine, că nu ține!

Andreea, noi doi am mai vorbit despre toate astea.

Așa că nu mai face pe victima cu mine.

L-ai drogat pe Mihai și cu asta basta.

Bine, tata. Bine.

Tu ține-le tot lor partea cum ai făcut-o până acum

și pe mine lasă-mă să mă descurc singură cum am făcut toată viața mea!

Andreea!

De ce te porți așa cu ea?

De ce-i vorbești așa?

E fata ta și e însărcinată, de ce trebuie s-o lași singură?

Să știi că eu am grijă de ea.

Tu știi că eu retrăiesc toată povestea mea, cu ea?

Și tu te porți exact ca taică-meu, Paul, și asta mă îngrozește!

De ce mereu și mereu trebuie să pleci de lângă cei pe care zici că-i iubești?

Va trebui s-o cunoști mai bine pe Andreea.

Noi suntem părinții ei și, oricum ar fi ea,

noi trebuie s-o protejăm și s-o iubim, Paul!

Zi, bă, ce fac! Zi, că asta-i grea rău de tot!

- L-am rupt! - Da.

- Mamă, zi… - Nu știu, mă, că…

Ăsta, cum te cheamă?

Zi unde-i Livia, că n-a mai venit acasă de săptămâni!

Bă, ești surd?

Zi unde-i fata!

Ia uite cine s-a hotărât să fie tată îngrijorat! Incredibil!

Ce, mă, ai nevoie de Livia să-ți mai dea împrumut niște dineros?

Bă, băiatule, termină cu șmecheriile!

- Bă, alo! - Păi nu mă sperii!

- Zi unde-i fata! - Dorine, lasă-l în pace!

Păi să-mi zică unde-i fata!

- Să mă roage frumos! - Taci, mă, și tu!

Nu știe, chiar nu știe. N-a mai văzut-o nimeni de mult timp.

A zis că pleacă undeva unde simte ea că-i locul ei

și am zis că se duce acasă.

Nu, n-a venit acasă. Mi-a mai răspuns la mesaje, uneori.

- Zi, mă, unde-i fata. - Nu știu.

- Ia zi, bă, care-i primul? - Rocky, dă, mă!

- Îi dau, mă? - Dă, mă!

- Stai, mă, lasă-l! - Dă-i, mă!

- Hai, mă! Dă-i, mă! - Zi, mă!

Vai de mama mea!

- Dă-i, mă, odată! - Mă duc la poliție, mă!

- Du-te, mă! - Bă, una dacă-ți dau…

Gata, gata, potoliți-vă și stați jos că vă dau afară!

Suntem afară!

Serios, crezi c-ar trebui să-mi fac griji pentru fata mea? Să mă agit?

Eu zic să nu te agiți. Să stai liniștit.

De ce?

Că nu-i bine să fii și prost și agitat în același timp.

Mamă, mamă… Mamă, ce mi-a făcut!

- Hai, mă, cum era astea? - Nu știu, mă. Fă-le din nou.

- L-am bătut. - Ei, da!

Cine-ar fi crezut că după 21 de ani o să apari,

o să stăm aici pe ponton

și o să ne certăm din cauza copilului nostru?

- Și atunci ne certam. - Puțin.

E ciudat, eu mă simt de parc-aș avea 16 ani, din nou.

Șaisprezece ani și niște fire albe… La mine.

- Nu te-ai schimbat. - Ba da, m-am schimbat.

M-am schimbat. M-a schimbat viața, am îmbătrânit…

Am devenit…

cinic.

Și cel mai bun lucru care mi se întâmplă e că…

ai apărut tu.

Și Andreea.

Și tu.

Paul, eu n-am venit pentru tine.

Am venit pentru fata mea.

Da, știu.

De-aia mă gândeam

că poate ar fi mai bine să locuiți împreună, o vreme.

Eu am senzația că tot timpul greșesc ceva și ne tot… ciocnim.

Păi eu și astăzi aș pleca cu ea în Germania.

Dar are o sarcină toxică, grea…

Plus, n-are asigurare medicală acolo.

Nu-i vorba de asta, pot s-o plătesc eu, oricând.

Dar poate ar fi mai bine să locuiți aici, în casă.

Cu tine în casă?

Nu, în casa de lângă.

Pe ăștia o să-i trimit înapoi la Butimanu.

Și-așa nu-i suport și nici nu cred că-i face bine Andreei să stea cu ei.

Dacă asta e singura modalitate de a fi lângă fiica mea…

accept.

Dar să știi că nu te-am iertat.

Și nici n-am de gând s-o fac vreodată.

Ana…

taică-tu m-a luat de mână și m-a dus în fața mormântului tău.

Ce puteam să cred? Cum puteam să știu?

Mi-a căzut, pur și simplu, cerul în cap! M-a distrus!

Am umblat luni de zile ca un nebun! Pierdusem tot!

Paul, iartă-mă, dar…

suferința ta e nimic pe lângă ce-am trăit eu.

M-a închis într-o casă,

într-un sat la mama naibii, până am născut.

Și-n fiecare seară adormeam

și visam că a doua zi urma să intri tu pe ușa aia,

să mă salvezi.

- Dar n-ai făcut-o. - Dacă aș fi știut…

- Cum puteam să știu? - Oprește-te, te rog! Oprește-te!

Habar n-ai cum a fost viața mea.

Am născut acasă. M-au mințit că mi-a murit copilul.

De-aia am fugit. De-aia el știa c-am murit.

Pentru că nici să urlu nu puteam în casa aia.

Mă rog, acum…

o să fiu cu fata mea.

Dar pe tine nu vreau să te văd.

- Bună, Lucian. - Bună, Mona.

- Auzi, auzi? - Da…

Dar tu nu mai știi să răspunzi la telefon?

Păi, ești cam măritată.

Și însărcinată.

Mona, ți-am zis de atâtea ori că nu vreau copii,

dar tu te încăpățânezi să-l păstrezi.

Ești tânără, nu?

Poți să rămâi gravidă din nou și de data asta cu soțul tău.

Hai.

Știi ceva?

Eu m-am chinuit mult să rămân gravidă și chiar îmi doresc copilul ăsta.

Așa că nu prea mă interesează ce vrei tu, pentru c-o să-l păstrez.

Da?

Și atunci care-i soluția?

E copilul lui Paul și punct.

Tu nu trebuie decât să-ți ții gura și să uiți că m-ai cunoscut.

- O fi greu? - Ne mai gândim la asta.

Andreeo… Nu mai geme așa, ia ridică-te.

Ridică capul, fată, că nu pot să-ți fac nimic, așa.

Ia, dă-te mai lângă mine, că ești departe rău.

Hai, trage-te oleacă. Așa.

Ia, stai în mâinile mele, așa.

Așa, așa, așa…

Aoleu, fetiță, ce frunte mică ai!

De-aia ți-o fi și rău, eu știu?

Auzi? Ia, ține tu ăsta-n brațe, uite-așa, fii atentă.

Și cu mâna ailaltă…

Și încearcă să bei din el trei înghițituri mici.

Îghițituri mici, așa. Încearcă, hai!

Hai, bre, că am vomitat toată ziua, ai înnebunit? Ia-o de-aici!

Auzi? Fii atentă.

Tu nu vezi că apa asta e descântată pentru tine?

Fii atentă. Hai, încearcă, te rog, bagă limba de trei ori.

Ca câinele, știi cum face câinele când bea apă.

Bagă limba de trei ori. Hai, Andreeo.

Hai, că nu pot să te ajut altfel.

Așa. Și acum suflă în trei zări.

- Ce să fac, mă? - În trei zări.

Hai!

OK, hai că vedem noi acum, Andreeo.

Fată, te-a deocheat cineva rău de tot.

Nu, tu o ții și stai așa liniștită, da?

Și acum stai liniștită, da?

Andreea să rămâie curată și luminată,

ca Dumnezeu când a făcut-o, ca mama ei când a născut-o,

ca argintul strecurat cum e de Dumnezu lăsat,

și soarele pe cerul senin…

Vezi cum e viața asta?

Ai făcut ce-ai făcut și tot cu mine ai ajuns.

- Da. - Hai, poftă bună.

Poftă bună. Dă-mi și mie puțin sarea.

Mersi.

Am fost azi în Butimanu s-o caut pe Livia.

N-am găsit-o.

L-am întrebat și pe papagalul ăla de Adi dacă a văzut-o.

Nimic.

Vine ea acasă. Vrea să mă pedepsească.

Paule, nu stai cu noi la masă?

Nu, nu mi-e foame.

Hai să mergem în birou la tine. Avem de discutat.

- Ce faci, nu mai rămâi cu mine? - Am mai multă treabă. Vin eu.

OK.

- V-a lăsat singur. - Da.

Nu vreți mai bine să veniți să mâncați cu noi, în bucătărie?

- Ba da. - Hai că e păcat să stați aici, singur.

- Da, normal. - Haideți.

E păcat de mine. Că-s băiat bun.

Da.

Noi ne-am cam războit în ultima vreme. Ce zici, facem pace?

Mama nu e zdravănă la cap.

Zic să luăm un avocat să-i luăm toate acțiunile.

O scoatem nebună. Ai vreo problemă cu asta?

Mi se pare că te exprimi cam dur. E totuși mama.

Paul, dar e…

Sunt de acord.

Da?

E timpul să-i luăm tot.

În sfârșit ți-ai revenit.

Da. Mai e ceva care o să te bucure, cred.

Am decis ca Andreea să se mute în casa anexă, cu Ana Maria.

Ana Maria o să stea lângă noi?

Fac asta ca să n-o dau afară de tot pe Andreea.

Și mai am o surpriză pentru tine.

Nuți și Mitu o să plece înapoi la Butimanu.

Îi dăm afară de-adevăratelea?

- Să nu exagerăm. - Îmi vine să te pup!

Te ocupi tu de asta, că n-am timp de prostii, da?

Cu cea mai mare plăcere!

Alo!

Bună dimineața.

Mamă…

S-a mutat litoralul la noi.

Și mie mi-a fost dor de tine.

Pe unde te-ai plimbat, iubire?

Eforie? Costinești?

Ai dat de unul cu bani, nu? Ți-a arătat Mamaia-Năvodari.

Am fost în Spania.

La Luca.

Să mai schimb puțin atmosfera.

Ce atmosferă să schimbi, că juma’ de Butimanu e în Spania!

Am vrut să mă liniștesc puțin.

Păi de ce n-ai zis așa?

Nu te linișteam eu?

I-auzi!

Puteai să dai și tu un semn.

Te caută ai tăi.

Și pe mine m-ai lăsat ca ultimul fraier.

- Au făcut și băieții caterincă de mine. - Săracul!

Să știi că m-am gândit mult la noi doi.

Ei, na!

Și vreau să-ți fac o propunere.

Ascult.

Dar ce faci, bre? Nu poți să dormi la ce sforăie ăsta?

Lasă-mă dracu’ în pace!

- Ești cu curu-n sus, dă-te-n mă-ta! - Măi, femeia pământului.

Noi l-am băgat în mormânt pe unchiu-său.

Și tu îl chemi în casă pe nepot, pe Vali, să doarmă aici!

Eu cred că ți-ai pierdut mințile!

Cum adică, l-ați băgat în mormânt pe unchiu-său?

Îmi pare rău că ești așa, cu capul vraiște.

Știu cât de mult suferi după Adela.

Adela o să-și refacă viața alături de știristul ăla.

Iar eu…

Eu cică o să fiu tată.

Nu vreau să…

îți încarc capul cu chestia asta, dar…

trebuie să-ți zic.

Am fost la nea Gheorghe și…

Și ce-ai aflat?

Bro,

am aflat că…

copilul mamei tale a fost tot timpul cu noi la orfelinat.

În toți anii ăia, el a fost acolo cu noi?

Cine e?

Nu știu.

Mi-a zis că nu știe cine e, cum îl cheamă…

dar dacă mă întrebi pe mine,

a mințit.

Ce vă uitați așa la mine?