Original subtitles

Știu că pare greu de crezut, dar așa e.

Eu sunt Ana Maria.

Mama ta.

Auzi, cucoană?

Ana Maria asta de care zici tu a murit de mult, da? S-a sinucis.

Povești de-astea cu fantome și cu chestii supranaturale...

Așa că, te rog, nu știu cine ești, dar pe unde ai venit, pe-acolo să și ieși.

Hai! Te rog!

Moartea...

mi-am înscenat-o...

ca să scap de bunicul tău.

Știu că pare un gest teribil, dar era singura cale să scap de el.

E un om groaznic.

Mi-a zis că ai murit la naștere.

Încă păstrez scutecul tău.

E singura dovadă palpabilă că ai existat.

Dar nouă luni de zile eu te-am purtat în pântecul ăsta,

ți-am simțit bătăile inimii,

mișcările.

Păi și până acuma unde ai fost?

Și de ce te-ai întors acuma? Ce vrei?

Eram în Germania.

Lucram ca educatoare, și într-o zi am văzut în presa din România că...

Paul Andronic și-a regăsit fiica după 21 de ani.

Și a trebuit să vin ca să te salvez.

Să mă salvezi?

Dar ce faci mătăluță acia?

Uite, îmi desenez rochia de mireasă.

Mi-am cumpărat material și vreau să mi-o fac eu.

Cred că e mai specială așa.

Păi la ce-ai mai dat banii pe materiale? N-avem acia perdele?

Cât cuprinde!

Ia.

Ia să văz.

Aoleu... Da' tu cu asta vrei să te duci la sfat?

Păi, dar ce are?

Fă, fetică, ne râde curcile, ne râde lumea!

Toate vrei să le faci anapoda?

Îmi pare rău să te dezamăgesc, dar eu n-am nevoie de altceva.

O ceremonie simplă cu câțiva oameni dragi e tot ce-mi doresc.

Foarte bine, făi, fetică. Tu nu te gândești la alții.

Dar tu numai la tine te gândești.

Păi, da, mamă, că vreau să fac ce vreau eu!

Că eu mă mărit!

Dar tu nu poți să te abții nici măcar înainte de cununia mea?

Crezi că eu sunt de piatră?

Că pe mine nu mă doare când mă jignești?

Bine, mă...

Tot tu ești victimă?

Moaș-ta pe gheață și cu mumă-ta-n brațe!

Dar te țiu eu minte, Adelo!

Nu mă mai satur să te privesc.

Stai puțin, că nu înțeleg. Să mă salvezi... de ce?

Când am citit în ziarele din România

că Paul Andronic te-a luat să locuiești cu el,

am simțit că înnebunesc.

Păi de ce, că e tata, nu? Ar trebui să te bucuri că ne-am regăsit.

Mie Paul Andronic mi-a distrus viața.

Nu s-a luptat pentru mine, pentru noi, pentru dragostea noastră.

E un om egoist, care nu trăiește decât pentru el și pentru averea lui.

Am venit...

să te salvez de el și de familia lui blestemată.

Hai cu mine în Germania.

Avem atâtea lucruri de trăit împreună!

Atâta amar de vreme de recuperat!

V-am dat mesaj să rămâneți

pentru că voiam să vorbesc ceva important cu voi.

- Bună dimineața și ție! - 'Neața!

Hai, ia și mănâncă ceva.

- Sau ia de la mine. - Nu, nu mi-e foame.

Mihai...

E o chestiune...

foarte importantă.

E ceva ce s-ar putea să-ți schimbe viața în totalitate.

- Păi și vreți să plec, să discutați? - Nu, mă, stai aici.

Zi.

Copilul cu care era mama ta însărcinată trăiește.

Adică tu ai un frate sau o soră pe undeva?

Un frate.

Mihai, ai un frate.

Mi-a povestit nea Gheorghe aseară tot.

Mama ta nu a murit imediat așa cum ai crezut tu.

Medicii au încercat s-o salveze, dar...

n-au putut decât să salveze copilul.

Și mie de ce nu mi-a spus nimic?

Nu știu. Crede-mă... nici eu nu înțeleg de ce există atâtea secrete.

Deci fratele meu trăiește.

Da.

Călin, jură-mi că e adevărat.

Bro, jur, așa mi-a zis nea Gheorghe.

- Dar unde, cum? - Nu știe nici el mai mult.

Dar îți promit că eu o să te ajut să-l găsești, da?

Îl căutăm și-l găsim.

- Trebuie să-l găsesc! - Băi, ho. Stați așa! Stați un pic.

Știu că e dureros, frate.

Că și eu sunt tot orfan, tot de la orfelinat vin.

Înțeleg ce înseamnă ca cineva să-ți zică că acolo, undeva...

ai pe cineva,

că ai și tu familie,

că nu ești singur pe lumea asta.

Dar știu...

știu cât de mult o iubești pe Adela.

Mai avem câteva zile până la nuntă. Hai să...

Hai să ne concentrăm pe asta, ce ziceți?

Iartă-mă că râd, dar...

Cred că e prima oară când tu ai un moment din ăsta așa de profunzime.

- Nu? - Da, să știi.

A fost foarte profund domnul Floppy.

Băi, ce e drept e că voi m-ați salvat de pe stradă, și aș face orice pentru voi.

O să vă ajut și eu să găsiți fratele.

Dar hai mai întâi nunta.

Sau ți-e frică?

Floppy are dreptate.

Bro, uite, vezi?

O să te ajutăm și o să-ți găsești fratele.

Dar acum trebuie să te concentrezi pe nuntă.

- Da. - Nu cred că-ți dorești

s-o pierzi pe Adela.

Da.

Zilele astea trebuie să fie doar despre Adela.

Mă duc la primărie.

Ăștia iar au încurcat data...

- Nu pot să cred! - Nu ne sincronizăm.

- Doamne! - Bă, am o idee.

Ce idee?

- Mi-a venit acum. - Zi!

Ce-ar fi să facem nunta la voi pe ponton?

Sau în curte. Dar am văzut eu un film bun...

Baloane... flori...

Domnu' Floppy, ești foarte deștept azi.

- Păi... hai s-o facem ca-n filme. - Da?

- Dar știi că trebuie să muncim, nu? - Eu am tot timpul din lume.

Da... Eram convins.

- Mă bazez pe voi, da? - Da, bro.

Așa facem. Hai!

- Da. - 'Neața.

Deja mi-e dor de tine. Ce faci?

Uite, abia acum plecat de acasă, mă duc la croitoreasă.

Stai acolo că vin eu să te iau.

Nu știi că nu e bine să vezi mireasa înainte?

Hai, măi...

La câte ni s-au întâmplat, mai e loc de superstiții?

- Eu zic mai bine să fim siguri. - Bine, superstițioasa mea.

Dacă așa vrei, așa facem.

Te iubesc.

Și eu te iubesc.

Nici tu nu mai poți de dorul meu, nu-i așa?

Domnu' Mihai?

Îmi cer scuze. Credeam că e Adela.

Nu, domnu' Mihai, sunt eu, Rodica.

V-am sunat din nou să vă rog ceva.

Dacă puteți să mergeți să-l vedeți pe Vălicu la închisoare,

că mâine ajunge la tribunal, și dacă puteți să mergeți să-l ajutați

că e păcat de tinerețile lui, domnu' avocat,

să rămână acolo în închisoare.

Nu știu dacă am cu ce să-l ajut fără să încalc legea.

Dacă puteți și dacă aveți timp

și posibilitate să mergeți să-l vedeți...

Azi e program de vizită.

Bine.

O să mă duc.

Mulțumesc tare mult. Vă mulțumesc din suflet!

Mulțumesc mult de tot, la revedere!

Ce-a zis?

Hai cu Doamne ajută, poate-l ajută domnul avocat.

- Hai c-o să fie bine. - Doamne!

Am uitat să te întreb.

Cum a fost? Cum a fost la tine vederea cu fata?

Doamne, nu pot să-ți descriu în cuvinte. Ce emoție!

Nu știu, simt că mi s-a luat o piatră de pe inimă

și că pot în sfârșit să respir,

după atâția ani.

Dar gata, de acum, vom fi împreună.

Împotriva tuturor.

Păi și ea ce-a zis?

Vine cu tine?

A zis că se gândește.

Și că-mi dă răspunsul astăzi.

Rodi, să-mi ții pumnii, te rog.

- Da. - Da?

Sigur.

Da.

Țin pumnii strânși.

Ia uite, Ilie, ce ți-am făcut!

Sărmăluțe cu șnițeluț...

Ai acolo și murături bune de la butoi, nu prostii de-alea de la supermarket.

Mamă... nu pot să cred!

Tanti Florica, vă spun sincer, pe cuvânt, nu știu dacă mă credeți,

dar, de când ați venit dv aici, în casă, eu sunt foarte fericit.

- Eu n-am avut niciodată pe nimeni. - Cum n-ai avut pe nimeni?

Nu...

- Dar Steluța? - Ei, Steluța... nu se uită ea la mine.

Hai, mă, Ilie ai răbdare, că e tânără, i-o veni ei mintea la cap.

Că adevărul este, Ilie,

că eu băiat așa frumușel și bine crescut ca tine nici n-am văzut.

- Credeți? - Da!

Hai, mă, Ilie! Ai încredere în mine, ce dracu', că n-am îmbătrânit degeaba.

- Hai, ia și mănâncă. - Da.

E bune.

Ia cu mămăligă.

Ți-am spus că astăzi o să-ți dau un răspuns.

Te-ai decis?

Da, vin. Vin cu tine în Germania.

Tu vorbești serios?

Doamne, Dumnezeule, cât mă bucur!

Poate că un început nou nu-i o idee chiar atât de rea.

Dar vreau să plecăm cât mai repede.

M-am săturat de tot, chiar vreau să încep o viață nouă.

Minunea mea!

Să știi că mă ocup eu de tot. În câteva zile plecăm.

Doamne, ce mă bucur că vii cu mine!

Nu știu cum pot să te ajut.

N-am cum să-mi retrag plângerea.

Haide, bre, că eu nu în matale am vrut să trag!

Ci în nenorocitul ăla de Paul Andronic!

Că el i-a distrus viața lu' unchiulețu'!

Eu n-am cum să fac dispărut dosarul.

Dar pot să fiu avocatul tău.

O să depun altă mărturie

și o să încerc să-i conving pe judecători să schimbe încadrarea.

Bun, nu?

Dar va trebui să mă ajuți și tu.

Da, bre, fac orice!

Bre, știi și matale că aici nu-i bine deloc, da?

Știi cum e în pușcărie.

Dacă n-ai pile, n-ai relații, n-ai făcut nimic.

Uite la mine cum am slăbit că dacă n-ai ce mânca...

cu ce-ți dau ăștia... e greu.

Fac tot ce trebuie, numai ajută-mă.

Va trebui să-l dai în gât pe Paul Andronic.

Să spui tot ce știi.

Să-i ajuți pe polițiști să-l găsească pe unchiu-tău,

viu sau mort.

Care viu, bre, că nu mai e viu de mult!

Săracul de el!

Știi ce om bun era?

Auziți?

Și dacă află Andronicii și vrea să-mi facă felul?

Stai liniștit, că vorbesc eu cu Lascu.

Tu spune tot ce știi

și vedem noi cum te ajutăm.

Păi, poate pot să scap cu suspendare, ceva?

Asta încercăm.

Domnu' avocat!

Dacă faci matale asta pentru mine,

îți promit eu că nu te uit.

O fi de la Andreea.

Sigur e fiartă că soră-sa se mărită cu Mihăiță.

Nu cred. Mie mi se pare că vine de la doamna Delia.

A, da!

Săraca!

Au părăsit-o și amândoi copiii... e singură, singurică.

Auzi, Ica?

Ție nu ți-e frică că o să rămâi singură?

Ei, mai bine singură decât cu un bou care să mă înșele pe toate drumurile.

Da, nu știu.

Mă tot gândeam așa...

Poate că Ilie nu-i chiar așa de rău.

Eu ți-am zis că e nebun după tine!

Păi dacă-l accepți p-ăsta, te face regină!

Da... regina bujiilor și a plăcuțelor de frână. Ia uite, eu sunt.

Ei, lasă, tu apasă ambreiajul acolo și vezi ce iese.

Hai, că terminăm diseară.

Regina bujiilor. Ia uite.

Uită-te la mine.

Ăsta e.

Mi-a zis să-l păstrez, că-l plătești tu.

Da... Ești sigură că pe ăsta-l vrea?

E prea colorat, nu?

Dac-ar fi asta singura problemă!

În fine. Dacă el pe ăsta-l vrea, o să-l iau.

Cât e, o mie, două?

Două sute.

- De euro? - Nu, de lei.

E ieftin.

Măcar atât.

Da, aici la noi, viața e ieftină,

dar nu e neapărat mai frumoasă sau mai fericită. Dar e ieftină.

Da, văd.

Miki, mi-a spus Laura

că și tu ai avut șansa să faci mai multe cu viața ta

și, totuși, te-ai întors aici.

Pot să te întreb de ce?

Nu știu, din confort, din obișnuință... dar mi-am asumat alegerea.

Da.

Voi ce credeți?

Fac bine ce fac?

Uită-te la tatăl tău.

Adică a crezut că poate, și ce-a făcut? A fugit înapoi la vilă.

Da, nu, eu nu vreau să mă întorc acolo.

Nu știu, Livia. Sfatul meu e să te gândești bine unde vrei să fii acum.

Da.

Așa e.

Îți mulțumesc pentru tot, Laura.

Și ai încredere în tata.

Eu sunt sigură că o să se întoarcă. Bine? Am plecat, pa.

- Păi stai, unde pleci? Costumul? - Nu mai am nevoie de el.

Poți să-i spui lui Adi că nu mai mergem la nicio petrecere.

Livia, unde pleci?

Acolo unde aș vrea să fiu acum.

Pa!

- Bună! - Ce faci, cumnățele?

Da, am auzit că o să fii domnișoară de onoare.

Și ce? N-ai încredere că o să mă port bine sau ce?

Nu. N-am.

Dar se pare că Adela are încredere absolută în tine.

Te rog, eu n-o dezamăgi.

Stai, mă, liniștit. În privința mea, nu trebuie să vă mai faceți griji.

- Bună. - Hei.

Ce cauți aici?

- M-a chemat Paul. - Și pe tine?

Da.

Hai să vedem ce vrea. Hai să te ajut.

Sărută-mă.

Și? Ai emoții?

Hai.

Andreea... Paul ne-a chemat doar pe noi doi.

OK. Oricum aveam altă treabă.

Mă bucur că ați venit. Uite, vreau să vă dau cadoul de nuntă.

De ce să plec eu?

De ce să mă dau eu învinsă?

Ea e intrusa.

Eu trebuia să fiu în locul ei.

Cinci la sută din firmă. Nu protestezi. E prea târziu, faptul e deja consumat.

Nu ai voie să refuzi, e un cadou.

Și asta pentru doamna. Domnișoara... încă.

- Nu pot să accept. - De ce?

Ai alergie la perle?

- Cum să nu accepți? Ești ca fata mea, nu? - Mulțumesc.

Nu știu ce-am făcut să merit toate astea, dar mulțumesc pentru tot.

Păi n-ai făcut nimic. Ești tu. Pur și simplu. Așa cum ești tu.

Ești frumoasă, ești deșteaptă,

ești modestă, ceea ce mie mi se pare cel mai important,

nu sunt mulți oameni ca tine.

Și aș fi fost foarte mândru să fii fata mea.

Serios.

Bun. Mai am o rugăminte. Să mă faceți bunic, ați înțeles?

- Eu zic să mai așteptăm un pic. - E cam devreme

Nu mă bag. E doar o propunere.

- Am înțeles. - Când vreți voi.

Mulțumim.

Îmbrățișare de familie!

Și ca tortul miresei, chec cu lămâie. Că de aici a început totul.

Da. Mă bucur pentru Adela.

Chiar sunt făcuți unul pentru celălalt.

Da. Și eu mă bucur foarte tare pentru ea. Mă bucur că scapă de părinții ăia!

Aoleu, fetiță, mi-e dor să dansez! Mi-e dor să dansez o horă!

Hai să dansăm o sârbă, vrei?

Miki, nu vin.

M-a invitat Dorin, dar... nu vin.

Păi de ce? Că e așa, ca în familie.

- Păi și nevastă-sa? - Hai, mă, că nu vine aia!

Ce să caute ea la nunta lu' Adela cu Mihai?

Hai că vii ca partenera mea, vrei?

- Păi și Nicu? - Ei, Nicu, Doamne ferește!

Cum să-l iau pe Nicu cu mine când o să fie băutură și cu bar,

îți dai seama, fără limită?

N-o să-mi mai zică Adela și cu Mihai bună ziua niciodată!

Da, ai și tu dreptate.

Bună!

Rodica e cumva aici?

Bună ziua! Nu, nu e aici.

Vai, dar ce frumoasă ești!

Și rochia...

Mulțumesc.

Astăzi este cea mai frumoasă zi din viața mea.

Mă mărit.

Ce frumos!

Casă de piatră!

- Mulțumesc. - Eu n-am avut nuntă.

Îmi pare rău.

Lasă-mă pe mine cu prostiile mele.

Doar n-o să te întristezi astăzi, tocmai în ziua ta cea mai frumoasă.

Vrei să te ajut?

- Da. - Hai.

Da.

Ține tu părul.

Ești perfectă.

Păi... te las.

O să ne mai vedem?

Nu, nu cred.

Eu plec în Germania, definitiv.

Îmi iau ce-i al meu și...

și nu mai am de ce să stau prin locurile astea.

Să fii fericită.

Eu sunt Adela. Cum vă numiți?

Ana Maria.

Te las.

Mi-a părut bine, Adela.

Și mie.

Să plec?

S-o iau de la capăt?

Sau să rămân să lupt până la sfârșit?

Nu.

Eu nu mă dau bătută.

Bine ai revenit, Andreea.

Păi stai, bre, stai acia, ajută-mă, unde mă duci?

Hai ușor.

Hai, bre.

Uite! Adela...

Uite, fata noastră!

Fata noastră, ce frumoasă e!

Și noi...

Vai de mine... nu suntem gata.

Bre, dar unde ai pescuit perlele alea?

Colierul e de la Paul.

E superb, nu?

Da, dar nu merge.

Adela, îmi pare atât de rău că eu nu ți-am dat nimic...

Stai liniștit, tată.

Ce zici, mamă?

Îți place?

Auzi, bre, Mitule? Eu las așa pe negru sau mai bine pe auriu?

Mai bine pe negru.

Dar mai bine uită-te la fata asta, că de ea e vorba.

Ce vrei să văz la fata asta?

Că dacă nu m-a înnebunit cu rochițica asta! Ce să...

Ia zi mai bine, la cât a zis că vine limuzina?

Cine?

Bre, nu a zis Andreea

că ne trimite șofer cu limuzină să apărem acolo-șa?

Păi ce, ne facem de rușine cu...

Deja avem platouașe de la bufet, de la Butimanu.

Și un sac de cartofi și cu ceapă să aducem și noi acasă, că e limuzină mare.

Păi da... Nuntă de sărăntoci...

Bre, unde e telefonul? S-o sun pe fată.

- Păi e sus, du-te și caută-l. - Ia du-te și caută-l.

- Păi dar eu știu unde l-ai pus? - Hai, bre...

Hai! Hai și tu că tu știi unde l-ai pus! Hai!

Ce să mai...

Ce elegant ești!

Nu mă compar cu tine.

Doamne, nici nu-mi vine să cred că o să fim soț și soție.

- Împreună la bine... - ...și la rău.

Auzi? Dar nu crezi că aduce ghinion că m-ai văzut așa, înainte?

Ți-am mai zis. Sunt doar niște superstiții.

Iubirea noastră e mai presus de asta.

Hai să mergem.

- Am o surpriză. - Ce surpriză?

Va trebui să închizi ochii.

Nu de pe acum.

Mai încolo un pic.

- Bine. - Hai să mergem.

Hai, ușor!

Hai!

Știi ce era mișto?

Să avem niște porumbei... dar mulți de tot...

și, după ce zice Adela „da”,

să le fi dat drumul așa, în văzduh.

Magic!

Da. Magic. Ai văzut prea multe filme tu.

- Hai jos. - Bă...

eu nu ți-am zis,

dar, la un moment dat, am avut un business cu DVD-uri de filme piratate.

Eram cel mai bun.

Păi vezi, ai omis să-mi spui asta,

dar e bine de știut că ești flexibil.

În zilele noastre,

nu știi când vine ziua în care trebuie să te reprofilezi.

Bun.

- Băi, mi-a scris Mihai, e pe drum. - Tu vorbești serios?

Hai să aranjăm repede asta, gata.

Înfige toate florile.

- Așa! - Sunt înfipte, băi.

Ia și tu asta.

Tu ai vorbit cu ofițerul de stare civilă?

Cu cine, mă?

Cum cu cine, mă?

Băi, cine o să oficieze cununia asta?

Tu, mă, tu, nu ți-am zis?

Cum, mă, eu? Că eu de-abia leg trei cuvinte!

- Sunt foarte bune și alea trei! - Băi, frate, ai stricat tot!

Am glumit, mă, ești nebun la cap? Normal că vine!

- Am vorbit cu el, e pe drum. - Doamne!

- Era să fac infarct. - Trebuia să-ți fi văzut fața.

- Băi, nu mai fă glume de-astea. - Hai să terminăm.

Nu e, bre.

Nu e, nu răspunde fata asta neam, bre!

- Unde să... - Poate că nu mai vine.

Păi... deșteaptă ar fi.

Tu ce crezi că eu am chef să merg colo-șa...

la plictiseală, la sfat, să...?

Ce să vezi, bre, acolo?

Unul care întreabă: „vrei să-l iei pe prost de bărbat?”

Și ce să zic... că mă durea și picioarele și mă rodea sandalele...

Am zis „da” și m-am nenorocit.

Da? Te-ai nenorocit?

Uite, după ce ne mai liniștim cu fetele astea ale noastre,

eu...

bag divorț.

Ce faci tu, Mitule?

Unde să te duci tu, băi, băiatule?

Mă duc...

să caut o cumătră.

Da, o cumătră.

Oi găsi și eu o cumătră în lumea asta să mă țină și pe mine la piept.

Păi dar n-ai aicea, mă, băiatule, mă?

Dă-o dracu'... Dracu' te ia pe tine, bă,

că nu tu nu poți să traversezi strada fără mine!

Dă, bre, o țuică, că m-ai enervat acia!

Ana Maria!

Ce faci?

- Bună, Rodica! - Bună!

Te-am căutat mai devreme să-mi iau la revedere.

Păi și Andreea unde e?

Nu știu, n-a apărut încă. Și nu răspunde la telefon.

Crezi că s-a răzgândit?

Nu știu. Mi-e să nu fi aflat Paul.

Dar eu fără fata mea nu plec!

- Ana Maria! Ce faci? - Mă duc să-mi iau fata.

Ana Maria...

Nuțică!

Nuțică!

- Mariana... - Ce?

Ana Maria.

Așa, Ana Maria, am înțeles, bre. Ți s-a pus pata pe năluci acuma.

- Nu e nicio nălucă. E în carne și oase. - Nu, Mitule, e oale și ulcele, de mult!

Am văzut-o a intrat în casă la Andronic, acum!

- Când? - Acum!

- Ei, acu... - Ea era.

Bre! Bă!

Uite-așa, să nu te trag de păr...

Dumneavoastră? Pe cine căutați?

Ce faceți aici?

Sunt o cunoștință mai veche a doamnei Martha.

Aș putea rămâne câteva momente cu dumneaei?

Da, sigur că da.

Îi face bine sărăcuța să audă voci de oameni în jur.

Eu cred că ne aude și acuma, să știți.

Coană mare, ia să faci bine să te trezești!

Poate deschizi și ochii, să vezi ce bărbat frumos a venit să te vadă.

Da? Hai!

Haideți că eu vă las.

Păcat că nu te poți ridica, Martha.

Ca să crăpi din nou,

de ciudă.

În curând,

o să se afle tot adevărul.

Și tu...

n-o să mai poți face nimic ca să-l acoperi.

Sper din tot sufletul să mă auzi.

Ca să plătești pentru toți anii grei de pușcărie

pe care i-a făcut copilul meu din cauza ta.

Să plătești.

Pentru că l-ai băgat în mormânt.

Să auzi,

să fierbi

și să nu poți face nimic,

în timp ce, în jurul tău, totul se năruie.

Ai ucis degeaba, Martha.

Eu sunt ăla care a avut grijă ca lucrurile să fie așa.

Copilul lui bărbat'-tu cu Amalia...

trăiește.

Da...

Trăiește.

A crescut în același orfelinat în care a crescut și Mihai.

Când vor avea un copil, eu voi fi unchiul mai mare.

- Tu? - Da.

Bro.

Eu sunt în '94.

Păi și eu tot în '94.

30 octombrie.

Întâi noiembrie.

- Sunt mai mare! - Hai mă, sunt două zile, nu-i corect.

- Bro, sunt mai mare cu două zile! - Vezi că vin. Mai discutăm.

Ușor... așa...

Stop... Vezi că mai e încă o treaptă... Hai că mai e puțin. Mai e puțin.

- Unde mă duci? - Ai răbdare. Mai e încă puțin.

- Ușor. - Mai e mult?

Nu mai e mult, hai.

Stop.

- Ai simțit-o? Ușor. Încă un pas în față. - Da.

Așa...

Imediat, imediat ajungem. Încă o treaptă acum.

Mică...

Ai grijă! Sunt scânduri!

- Ușor... Vezi că te țin. - Mai e mult?

Nu mai e mult. Mai e un pic.

- Mai sunt trepte? - Nu. Gata cu treptele.

Avem încă doi pași...

Gata... Acum poți să deschizi ochii.

Nu pot să cred!

Băieții au fost cu ideea.

Și eu care credeam că o să fie într-o încăpere rece de la primărie!

Da. Eu am fost de acord imediat cu ei.

Voiam să fie între noi, dar să fie ceva deosebit.

Nu doar niște semnături într-o primărie, nu?

Și ofițerul de stare civilă e pe drum.

E cea mai frumoasă nuntă!

Nici nu credeam că o să fie atât de frumos.

Și dacă vrei,

putem să facem și o paranghelie a la doamna Nuți, dar altădată.

Acum vreau să fie doar despre noi.

Eu mă duc în casă să fac ultimele retușuri și vin.

Sigur. Te aștept aici.

Andreea!

Ai venit.

Mă bucur că ți-au spus băieții de surpriză.

Îmi doresc foarte mult să fii domnișoara mea de onoare.

Nu m-au anunțat băieții de nimic.

Adela, îmi pare rău.

Am încercat, dar nu pot.

Trebuie să-ți deschid ochii.

Poftim?

Vreau să...

Vreau să...

Vreau să-ți arăt niște poze.

Ce poze?

Cu mine și Mihai.

Dar cu botoșii ăia ce e?

Expertul ăsta în nunți.

Cică prevestesc copiii.

Păi da, mă, așa se pune. O pereche albastră și una roz.

Pentru băieței și pentru fetiță.

Dar, sincer, eu aș vrea să fiu unchi de băiat, acum.

Și dac-o să pice și fată, e OK.

Eu, sincer, speram că ai depășit momentul ăsta cu unchiul.

Ți-am spus că eu o să fiu unchi.

Ce naiba, mă?

Vă certați pe cine să fie unchiul unui copil care încă nu s-a născut?

- Dar cine se ceartă? - Nu se ceartă nimeni.

Haideți, dați mâna.

Dați mâna.

- Pace? - Pace.

Așa.

Dar ce face Adela de tot întârzie?

Frate, mai las-o și tu în pace, e mireasă, ce vrei? Se aranjează.

Nu cred.

Nu...

Nu, nu e adevărat!

Nu e adevărat.

Andreea, de ce-mi faci asta?

De ce? Ce ți-am făcut?

Adela, n-am avut încotro.

Sunt însărcinată.

E copilul lui Mihai.

S-a întâmplat ceva?

Trebuie să-ți dau o veste.

Bună, sper.

- E bună? - Da, eu așa zic.

Acum... depinde pe cine întrebi.

Zi, nu mă mai fierbe. Ce e?

Sunt însărcinată.

Serios.

Sunt foarte fericit.

Ana Maria?

Ce?

Am venit să-mi iau fata.

Haide...

- Hai, mă, lasă paharul ăla! - Am emoții.

Ia și inelul.

Tot ce e al meu e și al tău.

Ia-l și pe Mihai.

Vă meritați unul pe altul!