Original subtitles

Mihai,

te rog să n-o părăsești pe fata mea.

Să n-o lași singură.

Ea n-are nicio vină. E un înger.

Bre, ciocu' mic, că jar mănânci!

Adela te iubește foarte mult, Mihai.

Tată, ce tot spui?

Ce să... Bălmăjește că l-a lovit trenul.

Bre, hai, că nu mai am niciun chef!

- Hai acasă, Mitule! - Hai, tată, potolește-te!

Nu mai pot să tac!

Adela este fata...

Tată!

Mitule!

Mitule!

Lăsați-l să respire! Chem acum ambulanța.

- Laura! - Da.

Arde bucătăria.

Dar lasă, mă, telefonul ăla, că toată ziua stai pe telefon!

Mai stai de vorbă și cu mine, generație cu capul în nori care sunteți!

- Nu-mi răspunde. - Cine?

Dorin! Și i-am lăsat nu știu câte mesaje.

Păi poate se ferește de tine.

Nu știu, dar trebuie să vorbesc urgent cu el.

Așa, și crezi că dacă stai cu ochii-n telefonul ăla

îți răspunde mai repede?

I-a dat Delia „like”.

Aoleu, mă duc să vorbesc cu găinile mai bine decât cu tine!

Hopa! Ia uite cine mă sună!

Ia zi, Laura! De ce m-ai sunat? Că sigur vrei tu ceva.

Mătușică, am aflat ceva despre Luca.

Ceva ce n-o să-i pice bine lui Dorin.

Ce? Îi plac băieții?

Aoleu, nu mătușică.

Am aflat că...

am aflat că Luca nu e fiul lui Dorin.

Ce-a făcut?

Păi asta nu e bine, nu?

Păi nu e bine. O să-l bage la pușcărie.

Știi că lui Lascu i s-a pus pata pe Andronic.

Aoleu!

Păi și ce vrei să fac eu, fată?

Păi nu știu, ce, vrei să vin eu acolo?

Ce vrei să fac? Nu știu, spune și tu cuiva.

Să știi că sunt foarte supărată pe tine că m-ai mințit.

- Eu? - Da, tu.

Că ești mătușa puștoaicei ăleia cu care s-a combinat Dorin.

- Da, păi, vă explic. - Așa.

Eu aveam foarte mare nevoie de slujba asta

și poate am omis niște detalii neimportante.

Ba chiar foarte importante!

Să-mi spui tu mie cum mai dau eu ochii acum cu Delia,

când știe că eu te-am angajat?

Dacă e vorba de Delia...

- Delia? - De doamna Delia...

Lăsați că mă înțeleg eu cu dânsa.

O să mă iubească, o să vedeți.

Dacă e Delia de acord să rămâi, bine. Dacă nu, eu nu mă bag.

O să fie de acord.

- Ce faci, măi, Căline? - Nea Gheorghe!

Uite, bine. Am venit să-l iau pe Floppy.

Dar ce, el n-a auzit de transportul în comun?

A auzit, dar...

Am zis eu să fiu drăguț, să nu-l pun să cheltuie...

Are nevoie de limuzină la scară.

Voiam să-ți mulțumesc.

- Pentru ce? - Știi tu pentru ce.

C-ai vorbit cu Delia.

Dar cum de ai aflat?

Vulpoi bătrân.

Și zi, cum a fost?

Cum să fie?

Când l-am văzut, am simțit că mi se taie picioarele.

Ditamai băiatul, ditamai vlăjganul.

Se simte că are ceva din temperamentul lui Bebe.

Așchia nu sare departe de trunchi.

În orice caz, sper ca tu și Mihai să înțelegeți

și să mă iertați că am ținut adevărul ăsta ascuns atâta vreme.

Nea Gheorghe, e OK.

Voiam să te întreb ceva...

în legătură cu...

copilul Amaliei.

Ce să mă întrebi?

Te-am auzit pe tine și pe Paul, vorbeați pe hol,

știu și de la Mihai niște lucruri, dar...

Păi știu eu ce-aș putea să spun, să mai spun? Nu știu...

Eram curios dacă...

Tu crezi că a supraviețuit?

Călin, știi ce?

Lasă lucrurile în trecut.

Da, normal.

Eram doar curios, așa-s...

- Mamă, mi-e o foame! - Ia uite.

De nu mai pot.

Băi, mergem și noi să mâncăm șaorma sau îmi dai iar piept de pui cu avocado?

Dar ai strâns tot pe-acolo?

Am strâns și ce nu trebuie.

Bravo! Hai, liber!

Nea Gheorghe, sper să-ți mai găsești lucrurile.

- Hai! - Cum să nu? Sunt acolo.

Văd eu. Îți spun mâine.

Mitușul meu...

Mitușul meu...

Mă, nu muri, mă! Nu mai mișcă!

Mitușul meu, cui mă lași tu pe mine?

Mamă, te rog eu, nu mai zbiera, că nu ajuți cu nimic, te rog eu, taci!

Fă, tu nu vezi că nu mai vine salvarea?

Și dacă urli în halul ăsta n-o să vină mai repede, taci, te rog eu!

Tată!

Tată, mă auzi?

Hai, Mitule, hai, zi ceva!

Mișcă un degețel, mă, băiatule, te rog eu frumos, Mitușul meu!

Haideți, vă rog, pe aici. Pe aici, vă rog.

Vă rog să nu-l lăsați să moară.

- L-ați mișcat? - Nu.

Bun, foarte bine, faceți loc, vă rog.

Ce ne facem, făi, fetică?

Și-a făcut-o cu mâna lui.

Nu știu ce să fac, bunico.

Nu pot să mai stau aici.

De fapt, nu vreau să mai stau aici.

Simt cum totul mă apasă... pereții, oamenii, totul.

Mă simt captivă.

Ceva-mi spune c-ar trebui să plec, să-mi găsesc locul meu, să plec departe.

Doar că mi-e frică.

Bine, nu mi-e frică pentru mine sau... Eu mă descurc și singură.

Dar mă gândesc la voi.

Mă gândesc la tine, la mama...

La Luca...

Mă iertați că vă deranjez.

Am schimbat și eu apa la florile astea, că e păcat de ele.

Sunt așa de frumoase și miros...

Vai de mine, miros așa de frumos!

Și cred că și doamnei Martha îi plac.

Da.

Draga de ea!

Cum stă ea aici așa, liniștită...

Numai liniștită nu cred că e.

Credeți că visează?

Sau...?

Ne aude, nu?

Ne aude.

Cred că da.

Of, draga de ea!

Cum ți-e și cu viața asta.

Azi ești... mâine...

Azi ești bogat... mâine ești sărac...

Câte de-astea n-am văzut eu...

Apropo, pot să vă întreb ceva?

Da.

Andreea... parcă, nu? Andreea e fata domnului Andronic, nu?

Sau cum a ajuns ea aici?

Da, e... e fata lui Paul.

Dar a aflat acum câteva luni, că nu știa că are un copil.

Dar de ce întrebi?

Întrebam și eu așa. Iertați-mă, eu...

Of, Doamne! Ăsta e păcatul meu cel mai mare.

Sunt atât de curioasă de nu... câteodată nu...

Vă rog să mă iertați.

Ce frumoase sunt!

Nu-i așa?

Tare frumoase.

Vă rog să mă iertați. Mă duc, plec, gata! Că zic numai... și numai tâmpenii fac.

Da.

Din cauza mea s-a întâmplat asta.

Nu trebuia să-i spun de nuntă.

E vina mea.

Hai, mă, că nu se sperie el din atâta lucru.

Avea ceva pe suflet și... uite că i-a pus capac.

Era obosit.

Și aia e!

Că bea mult, gândește și mai mult,

și gândurile și băutura ajunge la inimă dacă le lași de capul lor.

Cât de fraieră am fost! De ce n-am putut să mă abțin?

A adormit. Acum, că e la casa lui, o să fie bine.

A avut doar un atac de panică.

Panică? De ce să-i fie lui frică?

Că-și pierde fata, îți dai seama.

Aia e. Așa zic și eu.

Te iubește, Adelo.

Mulțumim că ne-ați ajutat să-l aducem în casă.

Să mai ia două-trei zile calmantele și o să fie bine.

- Sunteți sigur? - Domnișoară, eu aș recomanda un psiholog.

Și să aveți grijă la diabetul lui. Are glicemia cam mare.

Mulțumim. Haideți că vă conduc!

Iartă-mă, tată.

M-am gândit doar la mine.

Dar n-am vrut să te supăr. Am crezut că o să te bucuri.

Am crezut c-o să fii fericit.

Cred că m-am grăbit.

Vreau să știi că te iubesc.

Ești tatăl meu și o să fiu tot timpul alături de tine.

N-o să te părăsesc niciodată.

Te iubesc.

Te rog să te faci repede bine.

Fă, fetică, ăsta vrea să ne deie-n gât.

Jur că mai bine crăpa inima aia în el.

Tu ce vorbești acolo?

Și eu rămâi singură acia?

Așa, și? Ce, până acuma n-ai fost tot singură?

Când vreodată ați fost voi doi împreună? Numai singuri ați fost.

- Hai, că... - Hai, că ce?

Auzi, mă, mamă, ia lasă tu vrăjeala.

Hai, recunoaște!

Recunoaște că și ție ți-ar fi convenit să-i crape inima-n el.

Că știi că mai devreme sau mai târziu tot o să zică ceva.

Așa e.

Și ce să fac, fă, fetică?

Să-i pui...

Să-i pui perna pe față?

Nu pot.

Nu pot. Nu...

- M-am gândit... - Mamă.

Gândește-te și găsește o soluție.

Gândește... O soluție...

Încă doarme.

Sper să se trezească curând. Eu trebuie să mă duc până la Paul, bine?

- Hai, că vin și eu cu tine. - Hai, duceți-vă.

Să te odihnești și tu puțin, mamă, da?

Ce să mă odihnesc? Stau acia, veghez...

Hai, că o să fie bine. O să vezi.

Ce mă fac eu cu tine, Mitule?

S-a trezit.

Salut, Mihai! Ia loc.

Am auzit de Mitu.

Cum e? E bine?

Da. A avut un atac de panică.

Diabetul, vârsta... s-au adunat.

Dar acum e bine, a trecut.

Bun. Slavă Domnului!

- Bei ceva? - Nu, mulțumesc.

Totul în regulă?

Să știi că m-am gândit mult la...

la tine, la tot ce ai trăit tu.

Și știu foarte bine că e vina...

familiei mele.

E vina noastră.

Da. N-am avut o viață prea ușoară.

Dar acum încerc să mă împac cu trecutul.

E adevărat că taică-meu și cu...

mama ta așteptau un copil?

Da.

Am fi avut un frate.

Sau o soră.

Eu credeam că totul a fost doar pentru bani. Dar...

- Dar mama ta nu știe să piardă. - Da, știu.

Mama e...

Bun.

Vreau să ai cinci la sută din companie.

Nu, stai jos!

Nu e compensație, nu gândi așa.

Nimic nu compensează absolut nimic.

E pur și simplu pentru faptul că taică-tu

nu a fost doar un director economic în firma noastră.

El și cu tata au fost parteneri de afaceri.

Deci e dreptul tău. Ai înțeles?

Nu pot să accept.

Mihai, te rog. Gândește-te bine și acceptă.

Mai am un motiv.

E un motiv meschin, dar pentru mine e foarte important.

Dacă ai o parte din firmă,

vei veni la televiziune.

Am nevoie de tine acolo.

Tu ești singurul om în care am încredere. Ai înțeles

Paul, nu pot să accept!

Martha e sus și e încă nepedepsită.

Mihai!

E maică-mea, ce vrei să fac?

Zi-mi ce vrei să fac, vrei s-o împușc?

Nu vezi în ce hal e?

Și chiar dacă-și revine, o să fie o... o legumă toată viața.

O să trăim cu asta, pur și simplu.

Te rog, înțelege.

Te rog, gândește-te bine și acceptă.

E dreptul tău.

Eu zic să nu accepți.

Că oricum eu n-o să fiu de acord.

Și tu de când iei deciziile astea singur?

Nu ne mai consultăm ca într-o familie?

- Mihai face parte din familie. - Mihai e un criminal!

- Nu el l-a omorât pe Bebe! - Dar cine? Zi tu atunci, cine? Zi!

Asta e treaba poliției să ancheteze. Gata. Nu mai discut.

Și oricum, Mihai a tras.

N-ai tras?

- Eu o să mă retrag. - Stai aici, că plec eu.

N-o să stau aici să mă batjocoriți voi. Poate plec de tot.

Mihai, n-o lua în seamă. E complet nebună.

Deci...

Propunerea rămâne în picioare.

Te rog să accepți.

Cine e?

Fii-ta.

Adela?

A plecat.

Mitule.

Bre.

Andreea...

Andreea e singura ta fată.

De ce ești...

De ce ești rău? De ce ești tu egoist, băiatule?

Ce tupeu!

Cât tupeu!

Bre, Mitule.

Bre,

Andreea e sânge din sângele tău, bă, băiatule!

Tu ții cu o străină?

Las-o. Las-o, se duce, se mărită, e fericită, bre...

Ce, zgârmi acuma rahatul? Ce vrei?

Pentru că nu mai pot! Pentru că nu mai pot, muiere!

Pentru că nu mai pot trăi cu piatra asta în suflet!

Măi, dar ce vrei să faci? Ce vrei să faci?

Lasă-mă!

Am nevoie de aer.

Mă sufoc în casa asta!

Lasă-mă!

- Bre, stai... - Lasă-mă!

Bre, stai potolit, să nu faci prostii acuma!

Tu otrăvești otrava... Criminalo!

Bre, Mitule!

Bre, stai acia că te bate Dumnezeu, bre!

Doamne, fă-l să tacă, Doamne...

Doamne, fă-l să tacă, Doamne...

Știi ce vrea să facă Paul acuma? Incredibil!

Tu ce mai cauți, mă, aici?

Nu ți-am zis eu să pleci?

Nu ți-am zis eu să pleci? Nu ți-am zis să pleci de-aicea?

Dacă te ajut cu ceva, mă lași și pe mine să stau să lucrez aicea?

Eu nu mai negociez cu mahalagioaicele. M-am săturat de voi!

E vorba de băiatul tău. S-ar putea să fie în pericol.

De unde știi tu?

Lascu vrea să-l bage la pârnaie. Știu sigur.

De ce?

Pentru că vrea să se răzbune pe familia Andronic, de-aia.

Și o să facă orice ca să vă distrugă.

Lascu, ăsta, e băiat de treabă.

Dar, când își pune în minte ceva, merge până în pânzele albe.

Vă zic sigur.

Da.

Ce faceți, fetelor? Mi-a zis Mihai că Mitu e mai bine.

- Da. - Da, e mai bine. Doarme.

Bun. În sfârșit, o veste bună!

Bun. Adela. M-am gândit la o chestie și cred că m-am gândit bine.

Aș vrea să fii tu imaginea campaniei noastre.

Ce zici?

- Eu? - Da.

Ești o fată frumoasă, educată... exact ce ne trebuie.

Deci? De acord?

Ce e? Ce te uiți la mine așa?

Felicitări!

Mă duc să mă întind puțin, sunt obosită, n-am dormit toată noaptea.

Deci...

de acord?

Da.

Și acum ce facem?

Ce să facem? O să-i luăm cel mai bun avocat.

Nu vreau să ajung la proces.

- Nu putem să facem o înțelegere? - Luca!

Ce-ar fi să-ți asumi ce-ai făcut?

Și dacă ajung la pușcărie?

Asta e. Asta se întâmplă în mod normal când încalci legea. Ajungi la pușcărie.

Fii serioasă. Doar n-o să meargă la pușcărie pentru o bătaie.

Pe bune!

Ia zi, Luca, spune, câte au fost?

De câte ori, câte rahaturi ai făcut în toți anii ăștia

și noi a trebuit să te protejăm de fiecare dată?

De ce vorbești așa cu mine?

Parcă spuneai că o să fim frați indiferent cine e tatăl meu.

Ce e, Luca, nu-ți place să auzi adevărul?

OK, am greșit, dar pentru asta să ajung la pușcărie?

Altă soluție nu e.

Ești fratele meu, dar altă soluție nu e.

Ba da, e.

Pot?

Dacă ai venit din milă, mai bine pleci.

Am venit pentru că ești sora mea.

Da, aia proastă și neajutorată.

Nu e așa.

Nu ești proastă, Andreea.

Știi foarte bine că, dacă-ți pui ambiția, poți să faci orice.

Se pare că nu pot să fac orice.

Taică-meu a ales pe cineva care nici măcar nu e din familie

ca să fie imaginea unei campanii.

Tu-ți dai seama cum mă simt eu?

La mine nici măcar nu s-a gândit. De ce?

Pentru că eu sunt proastă, incultă, vulgară...

Andreea, nu vreau să ne certăm iar pentru un subiect atât de neînsemnat.

Dar nu mă certam cu tine.

Pentru mine, e important să știu că ești bine.

Și te rog să mă crezi că nici eu nu știam nimic de decizia lui Paul.

Îți dau ție rochia asta.

Nu pot.

E scumpă.

Și e rochia ta.

Dar nu zici tu mereu că ce e al meu e și al tău?

Vreau să ți-o dau ție.

Vreau să o porți când...

o să ai prima ta apariție pe sticlă.

Mulțumesc.

N-ai pentru ce.

Nu suntem noi surori?

- Cioc-cioc! Room service! - 'Neața!

Room service pentru cea mai frumoasă femeie din Europa,

America de Nord, Sud, Australia, Alaska și Noua Zeelandă

- Doamne! - Poftiți!

OK, dar ce-am făcut ca să merit atâtea calorii?

Exiști în viața mea pur și simplu.

Ca o stea strălucind pe cerul vieții mele.

Să ne revenim, totuși. Cum e jos? E pace?

Vorbim de familia Andronic, nu? Pace? Niciodată!

Să știi că pe mine m-a surprins Delia

fiindcă a fost de acord ca Florica să rămână.

Da, mă rog, nu știu cât o să poată să rămână

că soră-mea e cam imprevizibilă, o știi.

Îți iau și eu o guriță de cafea.

Parcă era a mea.

Îmi dai și mie o guriță...

Da. Să știi că și Florica...

E o femeie de la țară, dar e foarte deșteaptă.

Deranjez?

Nu că m-ar interesa.

Nu, surioară, Doamne ferește! Cum să deranjezi? Suntem aici pentru tine.

- 'Neața. - Croissant... 'neața.

- Bio? - Bio, trio... de toate.

S-o angajezi înapoi pe Gia.

Pentru că s-a cuplat cu Lascu, și pentru c-ai dat-o tu afară,

ăsta vrea să-l bage pe Luca la pușcărie.

Sigur, surioară, bineînțeles.

- Atât? - Atât.

Bine. O să sun mai târziu.

Nu mai târziu. Acum.

Hai, mă, te rog eu frumos, n-am chef acum. Vreau și eu să am un pic de liniște, da?

E devreme. O să sun la prânz, hai!

Hai, că sun eu, da?

- Lasă că... - Mulțumesc.

...poate să aștepte Delia un pic, da?

Păi normal că poate să mai aștepte Delia!

Când ce-am vrut eu a fost important cât de cât pentru tine?

Lăsați, că mai degrabă știu eu cum s-o iau pe Gia, da?

- Da, Mona. - O să fiu foarte directă.

Poți să-ți primești postul înapoi dacă Lascu renunță la caz.

Adică vrem să-l lase pe Luca în pace. Ce zici?

Deci așa rămâne.

Da.

E perfect.

Hai, te pup!

Și eu.

Perfect. Mulțumesc.

Trafic de influență. De la doi la șapte ani.

Hai, mă, lasă-mă cu astea.

- Vești bune? - Da.

Paul mă angajează înapoi.

Așa că poți să-l lași pe nepotu'-său în pace.

- Asta n-o să se întâmple niciodată. - Cum nu?

Ancheta e în desfășurare... n-am cum.

Plus că...

Vrei să-ți zic ceva?

Ăștia bogați trebuie să învețe și ei, odată pentru totdeauna,

că unde e lege...

Nu, că nu mă mai angajează înapoi!

Chiar n-am cum. Nu pot să opresc treaba asta.

Eu ce fac?

Crede-mă, la cât de frumoasă ești,

o să te vrea toate televiziunile înapoi pe sticlă.

- Hei! - Hai, salut! Ce faci?

Uite, rezolvam niște treburi.

Îmi pare rău, Adela. Am auzit de tatăl tău.

Cum mai e, cum se mai simte, mai bine?

Da, e mai bine.

Ne-am speriat, atât.

Normal.

Și tu, bro? Ziceai că vrei să-mi spui ceva.

De fapt, voiam să vorbesc cu amândoi.

Paul mi-a oferit cinci la sută din companie.

Vrea să răscumpere trecutul.

Da, dar nu e suficient.

Știu, e dreptul meu. Tata a fost asociat cu Anghel.

Da, tocmai.

Acceptă.

Nu cred că pot.

Ar însemna să fiu părtaș la tot.

Sau poate asta e șansa ta să fii mai aproape de părinții tăi.

Să duci mai departe numele lor.

Trebuie să te împaci cu trecutul ca să mergi mai departe.

O să mă gândesc la asta.

Dar acum vreau doar să fac un duș și să dorm.

Hai, vii?

Nu știu.

Aș trece pe la televiziune, să mă lămuresc cu toată campania asta.

Poți să treci mai târziu, o să înțeleagă.

Hai.

Mi-a zis Gia că Lascu nu renunță.

Și ce vrei să fac eu?

Dacă pățește ceva Luca, e doar vina ta.

E vina mea că Luca e un idiot?

A greșit, să plătească!

Și așa, a greșit de atâtea ori că... eu nu mai pot să-l ajut.

E posibil să facă pușcărie pentru o bătaie,

și amândoi știm că e cineva aici în casă care are mult mai multe păcate decât el.

Și ce propui?

Dacă vrei, poți s-o denunți chiar tu.

Poți?

Ce e asta?

O rochie de la Andreea.

Ca s-o port prima dată când apar la televiziune.

De la Andreea?

Mă surprinde. E un gest matur.

Poate că Andreea s-a maturizat în sfârșit.

Poate că acum, mai mult ca niciodată, putem fi surori.

Da.

Poate.

Și nu vreau să fac nimic ca să stric chestia asta.

Adică?

Am senzația că toată treaba asta cu televiziunea e o greșeală.

- Scuze, dar trebuie să plec. - Unde?

Trebuie să vorbesc cu Paul. Nu stau mult.

Odihnește-te și vin repede.

Lui Mitu i s-a făcut rău azi noapte.

I-am auzit prin casă vorbind. Cică i-ar fi plesnit inima, dar...

Nu, nu i-a plesnit inima. I s-a făcut rău pur, nu știu, de la...

De la stres, oboseală...

N-am auzit prea multe că au amuțit.

Cine-a amuțit?

Hai, că te sun un pic mai încolo, bine? Că mai am niște treabă.

Bine, pa-pa!

Câinii. Tu n-ai auzit câinii cum au lătrat azi noapte?

N-am putut să pun geană pe geană din cauza lor.

Toată noaptea au lătrat.

Dar cu cine vorbeai?

Cu o vecină.

A aflat că m-am întors din străinătate și acuma sună să mă întrebe de sănătate,

să mă întrebe ce mai face ăla, o bârfă, una două acolo,

știi cum sunt femeile.

Și pe cine bârfiți?

Nu bârfim.

E un fel de-a spune.

Ce târziu s-a făcut!

Mă duc, că am altă treabă de făcut.

Da, Adela. Te rog.

Bună ziua!

Voiam să vorbim despre ce mi-ai spus mai devreme.

Ce anume?

- Apropo de imaginea campaniei. - A, da. Te rog.

M-am gândit și...

cred că ar fi mai bine ca Andreea să fie imaginea.

Andreea?

Da.

Nu știu ce să zic. Andreea...

Te rog. Gândește-te.

E mai potrivită.

E mai...

E mai deschisă.

Știe să pozeze...

Nu îi e frică de socializare.

În plus, e frumoasă.

Da, dar eu cred că tu te-ai descurca mai bine.

Nu e vorba de frumusețe.

E vorba de ce transmiți tu, așa cum ești tu, ce dai în exterior.

Sigur, Andreea e frumoasă, e fata mea, nu...

vreau să mă înțelegi greșit, dar...

Te rog. Mai gândește-te.

Eu nu sunt făcută pentru așa ceva.

Eu mă descurc mai bine în spatele camerelor.

Te rog.

Da, bine. O să mă gândesc. O să...

Vedem.

Pe bune, ce e? Ce e?

- A fugit Luca. - Ce-a făcut?

A fugit.

Plec. Adevăratul meu tată mi-a lăsat cheile de la casa lui.

Nu pot să fac o zi de pușcărie. Pur și simplu, nu pot.

O să plec acolo.

Adevărul e că mă așteptam.

Mă duc după el.

- Nu. - Mergem după el.

Nu mergem nicăieri, Delia.

O să ne urmărească poliția.

Și așa o să-l aducă acasă ca pe un fugar.

O să intrăm în belea.

Nu mă ajuți cu nimic.

Tu nu vezi că nu știu ce să fac? Nu știu ce să fac!

Delia...

Delia...

Ai greșit. Asumă-ți.

E doar vina ta, înțelegi?

- Nu! - O să rămâi singură, Delia.

Singură. Înțelegi?

Nu! Nu înțeleg! Nu înțeleg nimic!

Și nu înțeleg de ce toată lumea dă vina pe mine,

că eu n-am făcut decât să încerc să apăr familia asta, atât!

Și acum uită-te și tu unde am ajuns!

Și eu?

Ce trebuie să fac eu?

Să rămâi.

Ce faci, fetiță, unde pleci?

Oriunde.

- Nu mai pot să stau aici. - Păi și cum ai să te descurci tu?

Dacă tata s-a descurcat, o să mă descurc și eu.

Bine, dacă zici tu așa...

Auzi? Nu vrei să-ți dau eu telefonul lu' Laura?

Pentru ce?

Păi casa aia de la Butimanu e plătită de taică-tu,

la urma urmei, ai și tu dreptul să stai acolo.

- Eu? La Butimanu? - Da! Zici și tu că te duci în tabără.

Păi eu am fost în tabără în Thailanda, adică...

Foarte bine. Uite așa o să fie, Thailanda de Bărăgan.

Ce-are?

Nu mă așteptam să te găsesc aici.

Am venit s-o văd.

Crezi că știe că suntem aici?

Nu știu.

Tata, o să-și mai revină?

Nici asta nu știu.

Te las cu ea.

Stai puțin.

Am vorbit ceva cu Adela

și mi-a sugerat să fii tu imaginea campaniei noastre.

- Eu? - Da.

Mie mi s-a părut o idee foarte bună. Ce zici, vrei?

Tata, mai întrebi?

Da, normal că da. Mulțumesc!

Mulțumește-i Adelei.

Mă duc s-o sun.

Da. O să vorbim la televiziune să vedem redactori, cineva,

să pregătești puțin chestia asta și o să fie bine, da?

- Da. - Hai, curaj!

Asta e, mă, mamă.

Încercăm să mergem înainte fără tine.

Mă scuzați, eu o să cobor să mănânc ceva.

Da.

De ce-a trebuit să se întâmple toate astea?

Să faci toate astea?

Eu o să încerc să repar măcar o parte din tot răul făcut.

O să-i dau lui Mihai cinci la sută din companie.

Trebuie să rămână în televiziune.

Mamă.

Mamă, mă auzi? Mamă!

Ce vrei, fă, fetică? Ce arde?

Paul vrea să mă facă imaginea campaniei la care lucrează.

Păi adică...

Adică e fata mea vedetă, bre!

Asta... dacă tata nu vorbește prostii.

Fă-l să tacă.

Ei, să tacă! Ce să-i fac, bre, că ăsta decât mort tace!

Nu știu. Treaba ta.

Te descurci.

Fă-l să tacă.

Ce faci?

Bine.

Uite...

Caut niște lucruri prin arhive.

Face parte din munca ta?

Nu.

Uite, îți zic...

Îți zic ceva...

dacă-mi promiți că n-o să-i spui momentan lui Mihai.

Nu vreau să țin secrete față de el.

Asta e foarte bine.

N-aș vrea să afle nimic acum.

Bine. Te ascult.

Am... am o bănuială.

Copilul pe care îl purta mama lui Mihai...

cred că a supraviețuit.

Doamne!

Iartă-mă.

Și ajută-mă...

și dă-mi putere...

să spun tot!

Ce să spui, Mitule?

Ana Maria!