Original subtitles

- Bună dimineața. - Bună dimineața.

'Neața. N-ai nimica să spui?

Ba da, dar văd că știți deja.

Ce să știe?

Iar nu-mi spune nimeni nimic mie!

- Eu și cu Mihai am decis să ne... - Se mărită, bre! Asta-i vestea!

Ce?

Da.

Văd că veștile bune circulă repede.

- O să vedem noi dacă-i așa de bună. - Și cum, când?

Cât mai repede. Mergem doar la starea civilă.

- Aoleu, ești borțoasă? - Ce?

- Ce? - Nu!

Nu!

Nu vrem o nuntă mare. Mai ales acum, cu restricțiile astea.

Dar nu se poate așa.

De ce n-o venit să te ceară de la tatăl tău?

- E borțoasă, bre! - Taci, muiere, taci.

Eu zic așa.

Mihai să vină să te ceară de la tatăl tău. Că așa se cade!

Îmi pare rău, tată. N-am vrut să te supăr.

N-am știut că țineți atât de mult la chestiile astea.

Păi cum să nu ținem?

Ori facem lucrurile ca la carte, ori, mai bine, nu le facem deloc.

Hai, bre, stai acia jos, că te-a găsit acuma să fii bărbat!

Las' că mai pui și omul pe drumuri de pomană.

Nu, tata are dreptate.

- O să vorbesc cu Mihai, da? - Așa să faci.

'Neața!

Trezirea!

Ho, fată, ce strigi așa, că mă dor urechile!

Ce dracu' cauți aici femeie?

Nu te bucuri că mă vezi? Sunt noua menajeră.

Mă, tu faci mișto de mine!

Ete, na, cum să fac mișto de tine? Nu vezi că am și șorț?

Ce s-a întâmplat?

Bună dimineața, patroane.

Ce cauți aici?

M-a angajat soția matale.

Cum așa? De când?

Deunăzi. Dar am semnat contract, să știi. Am dat cu subsemnatul, sunt legală.

Mai vedem noi.

Tată, eu nu vreau să vină toată mahalaua pe capul nostru.

Dar ce crezi, că eu vreau?

Mona!

Mona!

- E bună cafeluța? - Ieși!

Dar ce e cu liniștea asta?

Bro.

Uite la ce mă gândeam.

Acum, că tu și Adela vreți să vă căsătoriți...

Așa...

O să vreți să fiți și voi singuri.

Și m-am gândit că ar fi cazul să mă mut.

- Și trebuie să mă mut și eu. - Tu ce crezi?

Căline, stai un pic, asta e și casa ta.

Am plătit împreună pentru ea.

Da, mă, asta să fie problema. Lasă că ne socotim noi cumva.

Important e să vă fie vouă bine.

Nu pleci nicăieri până nu-ți dau partea ta.

Ca să ai ce să-ți cumperi.

Mă iei și pe mine cu tine?

N-am unde să mă duc efectiv.

Tu nu trebuia să mergi la muncă?

Ba da.

Ba da.

O să-mi fie greu fără tine.

Dar ai dreptate, eu și Adela avem nevoie să fim singuri.

Dar, te rog, nu te grăbi cu mutatul.

Bine, mă, gata, îți promit.

Și? Nunta, când?

Cununie civilă.

Peste câteva săptămâni.

O să mă duc și pe la Starea Civilă, să văd când au liber.

- Nu pot să cred! - Ce?

Așa, că vorbim despre nunta ta.

- Să știi că-ți stă bine așa. - Așa, cum?

Așa, senin.

Da.

Pot să intru?

Ce e?

Ce e?

Nu crezi că ar trebui să vorbim?

Despre ce?

Tu o să rămâi sora mea indiferent ce se va întâmpla.

Partea bună e că nu trebuie să împărțim același tată idiot.

Luca,

tata e tata.

El ne-a crescut.

Pe mine, nu.

Eu știu că e o situație complicată. Dar tata...

Dorin e cel care a fost aici, cu noi.

Și, pentru el, tu o să fii fiul lui întotdeauna.

Crezi?

Eu cred că i s-a luat o piatră de pe inimă că a scăpat de mine.

Oricum nu mă suportă.

Luca, tu vorbești serios?

Știu că mama te-a cocoloșit toată viața și ți-a făcut toate poftele,

și acuma chiar înțeleg și de ce.

Dar, pe bune, tata chiar ne iubește pe amândoi!

N-am nevoie de iubirea lui!

Tu stai aici și-mi vorbești despre cineva pentru care eu nu simt nimic,

iar adevăratul meu tată e mort!

Îmi pare rău.

Îmi dau seama că ție ți-e cel mai greu.

Acum înțelegi de ce nu pot să mă gândesc la Dorin și la ce simte el?

Dar te rog...

Hai să vorbim toți.

Fă asta pentru mine.

'Neața!

- 'Neața! - Ce cauți aici?

Am venit să-mi iau niște acte de la HR și să lichidez tot ce mai am.

O să-mi fie dor să te mai văd pe holuri.

- Lasă, că o să ne vedem acasă. - Da.

- Ce-i? - Le-am spus alor mei de căsătorie.

Așa, și?

Și mama mi-a spus că mă mărit pentru că sunt însărcinată.

Au!

Și tata s-a supărat că nu m-ai cerut oficial.

Cred că are dreptate taică-tu.

Vezi, eu m-am obișnuit fără părinți.

Dar ei te-au crescut.

Meritau să vorbim și cu ei.

Păi și nu putea să se bucure și el?

Hai, că o să ne revanșăm.

Uite, am o idee.

Să-i invităm pe amândoi la cină

și să te cer oficial.

Ce zici?

Mi se pare o idee excelentă!

Hai!

Ai slăbit.

De ce-ai venit?

Ți-am spus că nu semnez niciun act de divorț.

O să ies de-aici și o să fim bine.

Ai împușcat un om.

Nevinovat.

Da, dar eu nu pe el am vrut să-l împușc.

- Pe Paul Andronic. - M-am liniștit.

Măi, omule, tu nu înțelegi că eu nu pot să trăiesc cu tine așa?

Așa apucat? Eu nu pot pur și simplu! Nu mai pot!

O să ies de aici și mă schimb, îți promit eu!

Ei te schimbi, te schimbi... nu te schimbi deloc, o să fii mai rău!

Dar de ce crezi tu asta?

De ce crezi tu că o să fiu mai rău?

Pentru că...

E ceva ce încă tu nu știi.

Aoleu!

Ce?

Zi!

Eu n-am venit aici pentru tine.

Nu? Dar pentru cine-ai venit?

Ai vreun alt bărbat aici?

Pentru ce-ai venit, mă? E vreun alt bărbat? Zi-mi!

- Că dacă ai vreun alt bărbat... - Taci, mă, și ascultă-mă!

Hai!

Când eram în Germania...

am primit un mesaj pe Facebook de la cineva necunoscut,

în care îmi zicea:

„Hai să ne întâlnim mâine, la ora cinci, la parcul de la colț.”

Și tu te-ai dus!

Că ai zis că e vreun fan de-al tău...

Dacă nu taci, îți cârpesc una de nu te vezi!

Numai bombăni întruna.

Te ascult.

Și m-am dus...

Normal că te-ai dus.

Și m-am întâlnit cu o doamnă.

Simplă.

Nu... nu știam cine e.

Și în momentul în care s-a prezentat...

și i-am auzit vocea...

m-a bușit plânsul.

Dar de ce? Cine era?

Ana Maria.

Vară-ta.

Da, vară-ta.

Ana Maria?

- Da. - Ana Maria trăiește?

Da, trăiește.

Și a venit aici să-și ia fata înapoi.

Fată pe care o credea moartă...

în toți anii ăștia.

Ce foame mi-e!

Uite! Pregătit totul?

Te-ai mai liniștit un pic?

Da, m-am liniștit.

Putem să vorbim și noi pe calm despre chestia asta? Și deschis?

- Da, calm, deschis, normal... - Ce zici?

Calm, deschis, ca și cum ar fi foarte simplu.

Vorbim, vorbim...

- Și acum ce vrei să fac eu? - Nimic. Nimic, Delia.

Am știut dintotdeauna de ce-am plecat.

M-ai mințit, mă.

Ăsta e adevărul. M-ai mințit în tot acest timp.

Hai, poftă bună!

Tu n-ai plecat?

Tu să taci!

Cine ești, mă, tu, să-mi zici mie să tac din gură?

Cine sunt?

Rămân în continuare taică-tu.

Ai vrea tu.

Vă rog, hai să discutăm civilizat. Se poate?

Se poate, da.

Băi, tu n-o să fii niciodată taică-meu. Ai înțeles?

- Bă! Oricât de mare ești, tot te bat. - Ai curaj?

Lasă-l în pace, că suferă.

- Suferă! - Lasă-l în pace!

Din cauza ta a ajuns în felul ăsta.

Vă rog, hai să ne calmăm!

Pe bune, nu cred că e important acum a cui e vina.

- OK. - Trebuie să ne gândim

cum mergem mai departe, nu?

- Deranjez? Ați văzut-o pe Mona? - Nu, n-am văzut-o.

Tocmai am aflat că Luca nu e copilul meu.

Ce e cu Luca?

Tocmai mi-a spus soră-ta că Luca nu e copilul meu.

Pe bune?

Asta e viața, Paule.

Hai, Paul, zi și tu ceva.

Mai bine mă duc s-o caut pe Mona.

Ce tot vrei cu Mona asta, că m-ai înnebunit?

Mona a angajat pe cineva în locul Ginei, și nu cred c-o să vă placă.

- Pe cine? - Pe cine?

Vrea cineva o cafeluță?

Mă scuzați.

Uite, ți-am făcut ouăle cum îți place ție, ia.

- Soacră-mea. - Deci, câte cafele fac?

Doi... patru... șase.

- Hai, că fac eu acuma cafeaua. - Știe cum îmi place ouăle.

- „Citește o carte.” - Da.

Cum ți se pare?

Mi se pare un titlu foarte bun de campanie.

E scurt și la obiect.

Și am putea să-l lansăm chiar la Știri.

Și în fiecare zi să facem câteva promo-uri cu vedete

care să spună același mesaj.

Da!

Am vorbit deja cu niște edituri care vor să-și promoveze titlurile

și au spus că ne sponsorizează.

Perfect. Deci, fii atentă.

În promo-uri, vedetele recomandă o carte.

Da! Chiar...

Știi, am putea să includem și niște titluri clasice.

La răscruce de vânturi sau Mândrie și prejudecată.

Da? Uite unde era romantica!

Deranjez?

- Nu. - Nu.

- Vorbeam despre noua campanie. - „Citește o carte.”

Așa se numește.

Nu credeți că ar fi mai de impact să faceți altceva?

Nu știu, despre...

oamenii străzii sau copiii abandonați.

Unu la mână, există deja

și doi,

cultura tot timpul e pusă pe ultimul loc.

Mă așteptam de la dv, domnule avocat, să înțelegeți treaba asta.

Înțeleg.

Dar sunt o fire mai practică.

Idealismul l-am lăsat la orfelinat.

Haideți să-l întrebăm și pe Paul, nu?

- Oricum, până la urmă, el decide. - Normal.

Dar ce mă bag, că oricum nu mai lucrez aici?

Mergem?

Deci, dacă mai întârzii o dată la muncă din cauza ta, chiar mă supăr.

Bă, eu ți-am zis, încă n-am primit salariul,

n-am bani de taxi, ce vrei să fac?

Oricum, dacă dai toți banii din salariu pe taxi, n-o să rămâi cu nimic.

Hai, du-te!

Nea Gheorghe, am venit!

Nu vreau să vorbesc cu nimeni.

Stai liniștit, nea Gheorghe, că...

doar l-am lăsat pe Floppy, o să plec și eu la muncă.

Nu mă gândesc decât la faptul că am un nepot care...

care, din păcate, are și sânge din familia... aia.

Nea Gheorghe, dar...

până la urmă, tot nepotul tău rămâne, nu?

Da, dar nu știu dacă o să vrea să mă cunoască vreodată.

Da, făi, le-a căzut fața la toți când m-a văzut acilea!

- Mătușică, o să te dea afară. - Da, o să mă dea afară...

Auzi, fată, tu știi ce bine plătește ăștia?

Și mi-a făcut un contract beton.

Stai liniștită, că nu scapă ei așa ușor de mine.

Mătușică, te rog eu să ai grijă și te rog să nu exagerezi pe-acolo.

Florica!

Fată, hai că e sun eu mai încolo. Hai, pa!

Laura, l-ai văzut pe Adi? Nu dau de el.

Nu, nu l-am văzut.

Bine. Te rog să-i spui că l-am căutat, să mă sune înapoi.

Livia, stai!

Dacă ai nevoie să vorbești...

Adică știu că nu avem o relație foarte apropiată,

dar, dacă ai nevoie să vorbești, sunt aici.

Tocmai am aflat că eu și Luca nu avem același tată.

Și că tatăl lui e un om care...

a și murit.

Îmi pare rău.

Adică mi se pare îngrozitor că mama voastră

a ținut asta secret și față de tine, și față de Dorin.

Chiar, Dorin cum a primit vestea?

Nu prea bine.

Nu vreau să pară dubios, dar pot să te iau în brațe?

Ce dracu', mă, tu ești normală?

Vii singură în gura lupului?

Ce-ai, dragă? Am venit să am grijă de tine!

Ce voiai, să te las să te jupoaie nebuna?

OK. Acuma eu sunt OK, tu poți să pleci.

Nu.

- Ce nu? - Nu!

Băi, Florico, nu se poate, bă!

Pe bune, nu se poate să fii menajera fostei mele soții, mă!

Dar ce-are dragă? Banii ei nu e buni?

Nu!

Ei, „nu”! Mă, Dorine!

Vezi că eu am un contract, și am un contract beton.

- L-am dat și la ANAF. - Așa.

- Ce vreți, mă, să vă dau în judecată? - Să mă dai tu pe mine în judecată?

Mă, Dorine, eu cred că tu nu știi cu cine ai de a face.

Tu știi, mă, că pe mine m-a lovit unul cu mașina?

Doi ani l-am târât prin procese până a marcat banul.

Deci vezi că nu știi cu cine ai de-a face.

Florico!

- Vezi că gunoiul nu se duce singur. - Hai că ne ajută Dorin.

Domnul Dorin, vrei să zici.

Mă faci să râd.

Domnu' Dorin, duceți și dv gunoiul, că și așa stați degeaba.

Când ieși din bucătărie, în dreapta, aci, e pubela de gunoi.

Ce...?

Bre, să lași tu pe amărâta aia de Adela să se mărite înaintea ta?

Păi tu ești mai mare ca ea!

Mă, mamă, te rog eu, lasă-mă în pace!

N-am niciun chef.

Și, oricum, subiectul ăsta e încheiat.

Încheiat.

Bre, dar ce-mi zici tu mie,

că dacă-ți puneai tu mintea, nu-l luai tu pe Mihăiță?

Băi, dar ți-am mai zis, mă, că nu despre asta e vorba!

Mihai o iubește pe Adela. Punct.

Asta e. Înțelege și gata!

Bă, nebuna pământului!

Păi îl iubește.

Îl iubește că nu știe adevărul, înțelegi?

De-aia nu te place pe tine, că ești fata lui Andronic.

Dar când o să afle el adevărul, cine e asta, Adela,

nu s-ar mai uita la ea neam,

că ea este fata la ucigașii la părinții lui!

Măi, dar deșteaptă ești, măi,

ești ceva, dai pe dinafară, n-am văzut așa ceva ca tine!

Deci dacă el află adevărul, păi degeaba o mai părăsește,

pentru că eu n-o să mai fiu prin preajmă,

pentru că noi toți trebuie să fugim ca să nu intrăm la pușcărie!

La asta te-ai gândit vreo clipă?

Măi, eu zic că tu renunți... renunți prea ușor.

- Îți dă mama pâinică? - N-am chef să mănânc.

Hai, bre, mănâncă, ia uite acia, numai oase ce ești!

Hai! Da' ce, te-a hrănit ăia acolo?

Nu! Ți-am zis că n-am poftă de mâncare.

Am înțeles. Te-a hrănit, da?

Da. Nu, că nu vreau să mă servească aia.

Care aia?

Florica!

Dacă nu știai, e noua servitoare în casă, în locul lu' Gina.

Du-te, bre, de-aicea. Stai!

Bre, care Florica? Florica...

„Care Florica”? Florica! Câte Florici știi tu?

- Bre, Florica Coteț? - Florica, da.

Vai de capul meu!

A venit aia la...

să spele chiloții la Deliuța!

Nu mi se pare amuzant deloc.

Ei nu, că... când o să văz mutra la vipera... când o să afle...

Vai de mine!

Nuțico! Nuțico, ce faci, fată? Uite, suntem vecine și acilea, vezi?

Bre, Florico, nu scapă omul de tine neam!

De ce, fată? Lasă, că am grijă de fata ta acolo, în casă!

Lasă, fă, nu mai avea tu grijă. Lasă, că se descurcă ea singurică acia.

Da?

Auzi, Nuțico? Ție nu ți se pare amuzant

că eu am intrat în casa aia mare înaintea ta?

Mai zici: „Marș, fă, la coteț”?

Auzi?

Bre, Florico...

Dar Laudita asta a ta tot cu moșul ăla e?

Du-te, fă, dracu', nu mai...

Dă și tu o cafea, c-am venit și eu la tine. Hai!

Hai, simte-te!

Mersi.

Încă un frappé?

Ești sigură?

Adică... Ai mai băut încă două. Îți dai seama câte calorii?

Ce-are?

Da, mă rog, oricum nu mai ești pe sticlă, acum.

Da, bravo, mai pune și tu acum sare pe rană!

Nu vezi că și așa sunt supărată?

Cum să mă dea el pe mine afară?

Tu crezi că eu nu știu ce atuuri am?

Îmi place de tine, că ești încrezătoare.

Și sufletistă.

Da.

Mona, tu ești de partea mea?

Normal că sunt.

Noi două rămânem prietene orice-ar fi.

Ce drăguță ești! Mersi.

Auzi? Dar...

Oare n-ai putea să vorbești tu cu el?

Să mă reangajeze?

Da, îți dai seama că eu o să încerc să-l conving să te primească înapoi.

Mai are el ieșirile astea ale lui nervoase,

dar să știi că el, la bază, e un om corect.

Da, foarte corect.

Mai durează?

O să se rezolve.

„Citește o carte.”

Sună frumos, nu?

Da, e foarte simplu, direct...

Să vedem cum facem să ajungă mesajul la cine trebuie.

Asta a zis și Adela.

Gândiți la fel.

Scuze, trebuie să răspund, e de la editură.

- Da, sigur. - Alo?

Da.

Nu credeam că mai există femei ca ea.

- În sensul că atât de implicată. - Adică profesional.

- E o plăcere s-o vezi zâmbind. - Da.

Știi care e faza? A venit aici doar de câteva luni,

și am senzația că e cel mai bun om al meu.

Și campania asta cu cartea a pus-o pe picioare în câteva zile.

Vreau să-ți spun ceva. Dar nu trebuie să-mi răspunzi acum.

Gândește-te.

Eu cred că Adela ar trebui să promoveze campania asta.

Să fie ea imaginea.

Hei!

Ce faci, iar îți dai demisia?

După câte s-au întâmplat, chiar nu mai vreau să calc pe aici.

Și o lași tu pe Adeluța singură, pe mâna lui Lucian?

Am încredere în ea.

Treaba ta!

Nu același lucru l-aș spune despre el.

Doamnă...

Să vă faceți bine, doamnă.

Că e mare nevoie de dumneavoastră.

Da, doamnă...

Că nebunul ăsta a adus-o pe mătușa amantei lui Dorin în casă.

Vorbește mai încet, poate te aude!

- Dar pe bune, ce-a fost în capul tău? - Tărâțe, ce să fie, nu mă știi?

Mie dacă-mi vorbești frumos, mieros... pun botul imediat.

- Ilie! - Da?

Ilie, uite, ți-am adus un sendviș.

Acum înțeleg ce-a fost în capul tău.

Sau în stomacul tău.

Ce bine arată!

Sendvișul.

Și pentru doamna Martha,

niște farduri, că trebuie s-o machiem un pic,

nu putem s-o lăsăm așa, sărăcuța.

Se vede c-a fost o femeie respectabilă la viața ei.

Hai, ține tu asta un pic, să-i dăm și ei un pic de culoare.

S-o crezi tu!

Ce-are, mă, fata asta?

E la dietă. De-aia e nervoasă.

Stai așa, că am eu niște treburi pe-aici.

Vai, săraca, Doamne, cum arată!

Măi, doamnă, ești albă ca varul.

Trebuie să facem noi ceva aicea cu tine.

Îi dau un pic de blush.

Doamne, iartă-mă, zici c-a murit și-a rămas pe-afară.

Așa...

I-a căzut fața.

Să-i dăm și pe-aici niște umbre, așa am văzut eu la televizor.

Așa...

E bun sendvișul, Ilie?

Mănânci, calule, ovăz?

Ia să vedem noi, doamnă, ce facem noi aicea...

Săraca de tine, ce-oi fi făcut, maică?

Ce păcate plătești tu, de stai așa, lemn?

Aoleu, te-am mânjit!

Ia că-ți fac niște buze mai mari.

Și cred că s-ar bucura tare mult să mergi să-l vezi.

El a suferit enorm când a crezut că tu te-ai sinucis.

Te iubea.

Vali era un copil, dar avea un suflet mare.

Dacă taică-meu n-ar fi fost așa ticălos,

n-aș fi făcut ce-am făcut,

nu mi-aș fi înscenat sinuciderea, dar...

era singura cale să scap de el.

Nu-mi vine să cred că m-a mințit.

Că mi-a zis că fata mea a murit la naștere.

N-o să-l iert niciodată pentru asta.

Lasă gândurile astea negre la o parte.

Și bucură-te!

Bucură-te că ești aici, acum,

și, în curând, o să poți să-ți ții fata în brațe.

Tu nu știi cât am suferit crezând că fetița mea e moartă.

Cred.

Simt că de-abia acum mă trezesc la viață după un somn adânc.

Tot ce vreau...

e să-mi strâng fetița la piept,

să-i spun că mama o iubește.

Că n-a trecut o clipă fără să mă gândesc la ea.

S-o luăm de la început și să uităm tot răul care ni s-a făcut.

Crezi c-o să vrea?

Mă ajuți?

Sunt aici.

Mulțumesc.

Doamne,

nu mai pot să țin în mine

toate păcatele pe care le-am făcut.

Adela vrea să se căsătorească cu Mihai.

Ce-o să fie când Mihai o să afle că e fata lui Paul Andronic

și o s-o părăsească?

O să mă urască și pe mine.

Cât pot să-i mai distrug viața copilului ăsta bun?

Adela cu ce-a greșit?

Și pentru ce, Doamne?

Pentru ce? Pentru nimic!

Acum e momentul.

Acum e momentul să zic adevărul.

Gata. M-am hotărât.

O să-i zic adevărul lui Mihai

când o să mi-o ceară pe Adeluța.

Trebuie să știe înainte să facă pasul ăsta.

Trebuie să știe cine va fi soția lui, Doamne.

Fugi!

Nea Mitu!

- Ce faci, nea Mitule? Nea Mitu! - Ce e?

- Ce faci, ești bine? - Rodico...

- Da, sunt bine. - Sigur ești bine?

Sigur. Iartă-mă, eram cu capul în altă parte.

Auzi, nea Mitule, voiam să te întreb, dumneata îl știi pe procurorul Lascu?

Pe Lascu? Da, îl știu.

Păi și știi unde aș putea să-l găsesc și eu?

Nea Mitu?

Unde pot să-l găsesc și eu?

Păi are... sor'-sa... are un... Cârciuma.

Cârciuma de la noi din Butimanu.

Așa că, dacă întrebi acolo de el, îl cunoaște toată lumea.

Da, bine. Mulțumesc tare mult.

- Sigur ești bine, da? - Da.

Ziua bună!

Da, da, da.

- Hei! - Hei!

Trebuie să vorbim despre Gia.

Vii cu pile?

Paul... Știi că nu ai procedat corect.

Da, știu, am exagerat un pic, Dar... hai că nu contează.

Oricum voiam s-o dau afară.

Dar n-am făcut-o din cauza ta.

Dar tu? Ai procedat corect?

- Nu înțeleg. - Nu?

Menajera asta nouă pe care ai angajat-o.

E mătușa amantei lui Dorin.

Poftim?

Adică... Mi s-a părut mie cunoscută, dar n-am știut... îți dai seama că...

Dar tu-ți dai seama că nu poate să lucreze la noi...

Cu Delia... Vrei scandal în fiecare zi?

Recunoaște că ar fi chiar amuzant.

Foarte amuzant. O angajăm și pe amanta lui Dorin...

Cu Delia împreună... o să fie Raiul pe pământ.

Vai de capul meu! Îmi pare rău.

Dar tu ce-ai plecat așa, cu noaptea în cap? Că nu erai dimineață.

Am fost aici. Am avut o urgență la Știri.

Totul e OK?

Da, normal.

Da.

Fă-mi și mie o cafea.

Da.

Ce bine că ne-am întâlnit! Vreau să vă spun ceva.

Tata unde e?

- Nu știu. - Pe-acia.

Mitule!

Mitule!

Nu știu pe unde umblă omul ăsta. Mitule!

Bre!

Mitule!

Da.

Am ieșit puțin ca...

să... mă răcoresc... să...

Uite, am vorbit cu Mihai

și ne-am hotărât să vă invităm la el acasă.

O să-l cunoașteți mai bine și poate să-mi ceară mâna oficial.

Ce ziceți?

- Păi dar e târziu acuma. - Venim, cum să nu venim?

O să pot să vin și eu, nu?

Doar sunt sor'-ta.

Sigur, dacă-ți face plăcere...

Păi, sigur că poți.

Să vină și Andreea, să fim cu toții, ca o familie,

pentru vestea cea mare.

- Ce veste mare, bre, că știm deja! - Tot o să fie o veste mare.

Nici nu știu ce să fac.

Păi gândește-te că Luca oricum rămâne fratele tău.

Adică uită-te la Andreea și Adela.

Nu au aceiași părinți, dar tot surori sunt.

Da, dar nu asta e problema mea, ci casa aia.

Adică?

Mama.

A ținut totul ascuns atâția ani, a mințit atâția ani.

Toate secretele... tot!

Dar și toți banii...

Banii.

Să știi că nici măcar nu sunt atât de mulți.

Zice săraca fată bogată!

Adi...

eu știu că tu mă placi pentru bani.

Corecție: te plac și pentru bani.

Sau, mă rog, asta era la început. Dar acum te plac...

așa, pentru tine.

Măcar ești sincer?

Da, păi...

cred că ai nevoie de puțină sinceritate în viața ta.

Prinzi repede.

Auzi?

Ce-ai zice dacă aș renunța la tot?

La bani?

Nu știu.

Aș plânge câteva zile, câteva luni, câțiva ani,

ceva decenii, milenii, dar...

ți-aș respecta dorința.

Bun.

De ce? Ce-ai de gând să faci?

- Sper că nu vrei să faci o prostie. - Stai liniștit.

Doar întrebam.

OK.

E cineva?

Doamna Delia!

- Da, eu sunt Delia. - Sărut-mâna!

- Eu sunt Călin, de la IT. - Da, știu.

- Ai venit să pui camerele la mama? - Nu. Le-am montat deja.

Păi ce e?

E... despre Luca.

Eram obișnuită să vină fetele după el, nu băieții.

Mă gândeam că...

ar fi bine să-l cunoască pe Gheorghe.

- Nu e treaba ta asta. - Nu, vă rog... Stați un pic!

Nea Gheorghe e un om minunat. E ca un tată pentru mine.

Și da, știu a greșit, a ținut atâta timp secretele astea doar pentru el, dar...

e un om bun.

Și doar gândiți-vă prin ce trece acum, că și-a pierdut singurul lui copil.

Cred că ar fi bine să-l cunoască pe Luca.

Până la urmă, e nepotul lui, nu?

Asta e tot.

Îmi pare rău.

Sărut-mâna!

Mă, ție nu ți-e milă de Adi?

Dacă tu-l bagi la pârnaie pe băiatul ăla,

tu crezi că soră-sa o să mai stea cu amărâtul ăsta?

- Măi, Nicule, și ce vrei tu să fac eu? - Să renunți la plângere.

Dar nu se poate.

Tu înțelegi că ăștia care l-au bătut

au dat declarație că Luca le-a dat bani ca să-l bată pe Adi?

Așa, și?

O să plătească o amendă

pentru că n-a tăiat factura pentru acțiunile făcute, na.

Tu acuma faci mișto.

Nu se poate! Dar știi ce nu înțeleg eu?

- Tu ce interes ai? - N-am, mă, niciun interes.

Dar e băiat din mahala, și eu țin la oamenii noștri,

spre deosebire de tine.

Am înțeles, acum mă iei cu chestii de-astea... sentimentale.

Nu merge, Nicule.

Băi, eu credeam că vorbesc cu Sebi.

Dar, când colo, vorbesc cu domnul procuror.

Mută.

Domnul procuror? Am auzit bine?

- Domnul procuror Lascu? - Da. Sărut-mâna!

Bună ziua! Eu sunt Rodica, Rodica Dincă. Soția lui Vali, Valentin Dincă.

- Sărut-mâna! Mă bucur să vă cunosc. - Bună ziua!

Și mă bucur că ați ajuns la proces.

Da.

Am și eu o întrebare.

Mă gândeam dacă Vali ar putea să scape dacă victima își retrage plângerea.

Niciodată.

N-ați venit la omul care trebuie.

Băi, fraților, dar ce-aveți, mă, toți azi?

Păi și am venit până aici doar ca să spălăm mașina?

Nu. Am venit să-l cunoști pe bunicul tău.

Hai!

El e Luca.

Deci hai să ne înțelegem.

Deci tu înțelegi că s-a tras?

Că un om a fost internat?

Păi da, dar n-a murit.

Păi n-a murit, dar fapta a fost înregistrată.

Adică poliția s-a sesizat, ca să zic așa.

Păi da, și dacă eu vorbesc cu victima, cu Mihai Popa,

și el își retrage plângerea?

Doamnă, dumneavoastră vă pricepeți și la legi, să înțeleg.

De ce crede toată lumea că, dacă victima își retrage plângerea, făptașul scapă?

Auzi, domule?

Eu nu renunț așa ușor, da?

Dar nu renunța, doamnă! La fix, ne vedem la proces!

- Ziua bună s-aveți! - Sărut-mâna!

Vreau ca Paul să sufere pentru tot ce mi-a făcut.

OK, stai liniștită.

Am vorbit cu un coleg.

Se pare că Luca mai are o pedeapsă cu suspendare.

Se pare că s-a bătut cu cineva acum câțiva ani.

Deci sigur va lua câteva luni bune de pușcărie.

OK?

Am ajuns!

Hai!

Bre, da' ce-i acia, bre?

Vai de capul meu! E palat acia!

Vezi, Mitule? Toți are palate, numai noi, nu!

- Bună seara, bine ați venit! - Bună!

Dar ce faci, bre, ai pus numărul de la casă acia, înăuntru?

Dar e... e... e frumos. Dacă vouă vă place, da'...

Cărămidă bună.

Bre, se simte că nu e mână de femeie acia!

Ce să facem? Doi băieți...

Am angajat pe cineva să ne facă designul interior.

- Doi băieți stă acia? - Stă cu Călin.

- Dar tu de unde știi, cumătră? - Am mai fost pe-aici.

Mă faci și pe mine un tur-retur p-acia, să văz și eu ce e pe-aicea?

Eu?

Bre! Are piscine?

Acia e piscine... Fă, Andreeo, vino!

Stai! Vin!

- Vă rog, poftiți. - Hai, tată!

Aici, pentru dumneavoastră, vă rog.

Spune ceva.

Nu-mi vine să cred că e adevărat!

Doamne, cât s-ar bucura unchiul să te vadă!

Nu.

Nu vreau ca tata să știe nimic.

Pentru el, rămân moartă, deocamdată.

Să nu-i spui nimic.

Păi nici n-aș avea cum.

Unchiul a dispărut.

Cum a dispărut?

Eu cred că Paul Andronic l-a omorât.

Bre!

Are și băltoacă, și piscine...

Dar sus ce e?

Haideți să luăm loc, vă rog!

Așa.

După cum știți,

eu o iubesc pe Adela mai mult decât orice pe lumea asta.

Și... v-am chemat în seara asta aici...

Nu!

Înainte de toate,

vreau eu să vă spun...

adevărul.

Tot adevărul.