Original subtitles

Nenorocito!

E numai vina ta că fiul meu a fost omorât!

E numai vina ta!

Tu!

Tu l-ai trimis pe Bebe să-i omoare pe părinții lui Mihai!

- Martha! - Pune pistolul jos!

Nea Gheorghe!

Nea Gheorghe, te rog, lasă pistolul!

Martha!

Martha, uită-te la mine!

Nu fi parșivă, așa cum ai fost o viață întreagă!

Uită-te la mine!

Și-a primit pedeapsa.

Poți să țipi cât vrei, nu te aude.

Nu mă așteptam.

Nu mă așteptam să fie așa.

Martha...

Hai pe hol să vorbim.

Hai să uităm totul

și s-o luăm de la capăt.

Îmi faci onoarea...

ca aici, în locul în care ne-am cunoscut prima dată,

să accepți să fii soția mea?

Mihai...

Nu putem să uităm trecutul.

Pentru că avem prea multe amintiri frumoase.

Și atunci?

Da, Mihai!

Da!

Îți jur că, alături de tine...

o să fiu iarăși eu.

O să fiu în sfârșit fericit.

Sunt cel mai norocos că te am alături.

Ești cel mai frumos lucru care mi s-a putut întâmpla vreodată.

Te iubesc.

Dar trebuie să-mi promiți ceva.

Orice.

Că n-o să te mai pui în pericol.

Că n-o să mai pui iubirea noastră în pericol.

Îți jur.

Andreea!

Lasă că mă duc eu după ea.

- Stai! - Adelo, lasă-mă, vreau să fiu singură!

Stai... te rog.

Te rog.

Ascultă-mă cu atenție.

Știu ce ai împotriva maică-mii.

Dar, oricât de negru ar fi trecutul,

oricâte păcate ar avea, oricât de vinovată ar fi, e maică-mea.

Dacă te mai apropii o dată de ea, te omor cu mâna mea, să știi!

Nu mă intimidezi tu pe mine, măi, Paulică.

Eu sunt crescut la școala Securității de tristă amintire,

așa cum îi spuneați voi.

Pe tine te știu de când erai un băiețandru,

răsfățat de mămica și de tăticul.

Să nu pui mâna pe mine!

Cu tac-tu am lucrat în trust ani de zile.

Nu mă face pe mine unul ca tine, care habar n-are de ce e-n stare mă-sa.

Las-o în pace.

E paralizată și n-o să-și mai revină niciodată, probabil.

Fiul meu e mort, înțelegi, măi, omule?

E mort.

Și, asta, numai din cauza ei.

Nu ai tu cum să înțelegi durerea de părinte.

Ți se pare că plătește destul pentru răul pe care l-a făcut?

Mi se pare că și fiul tău are o parte din vină.

O parte din vină, sigur că da.

Nu trebuia să se înhăiteze cu una ca Martha, o criminală.

O criminală care n-a comandat numai una, ci două crime!

Spune-mi tot ce știi.

Ești pregătit să suporți adevărul?

Ăsta cred c-a venit s-o omoare pe Muti.

- Cine e? - Habar n-am.

- Lasă-mă să aud ce spune! - Stai puțin, lasă-mă să aud ce spune!

Lasă-mă, că poate știu eu cine e!

Iubire mare...

mare de tot.

- Ce e? - Ăsta e Gheorghe, tatăl lui Bebe.

Nu putea să trăiască toată viața lângă o femeie ca Martha.

Stai, unde te duci?

Aveau de gând să fugă în lume după ce li se năștea copilul,

să fie și ei fericiți, dar n-au mai apucat,

pentru că i-a executat baba asta care zace în patul de acolo!

Stai puțin.

- Ce copil? - Despre ce copil e vorba?

Delia...

Ce copil?

Eu atâta știu.

Hai, nea Gheorghe, să mergem!

Am citit undeva că o soră este atât oglinda ta, cât și opusul tău.

Și m-am tot gândit la ce înseamnă chestia asta

și de ce și tu îl placi pe Mihai.

Și mi-am dat seama că nu suntem atât de diferite.

Dar el te vrea pe tine.

Andreea, sunt sigură că o să găsești pe cineva

care o să te iubească exact așa cum îți dorești tu.

Și dincolo de toate lucrurile care s-au întâmplat între noi,

ești o fată frumoasă, inteligentă, cu simțul umorului...

Sunt convinsă c-o să faci pe cineva cel mai norocos om din lume.

Poate că am toate calitățile astea, dar...

trebuie să învăț să pierd.

Dar n-ai pierdut!

Nu suntem rivale, nu e o competiție.

Suntem surori.

Cum ți se pare asistenta?

E OK, dar...

na, acum, să vedem dacă se ține de treabă, cum se descurcă...

- A mișcat mâna. - Da, a mișcat mâna!

- Dacă se trezește? - Martha!

Ce facem dacă se trezește?

Livia, liniștește-te, că mă panichezi și pe mine.

- Martha! - Bine, hai să sunăm doctorul.

Sună doctorul, acuma!

- Ce se întâmplă? - A mișcat mâna! Cred că se trezește!

O, Doamne... dar e normal să mai aibă un spasm...

- E normal? - Da?

V-ați speriat din atâta lucru?

- Dați-mi mie, că vorbesc eu cu doctorul. - Domnu’ doctor...

- Hai! - Da, mai bine.

Domnule doctor, bună ziua. Din partea familiei Andronic vă sunăm.

Da, doamna are...

- Bine că a fost aici, că noi două... - Da.

- Nu știu, nu-mi plac oamenii bolnavi. - Da, nici mie.

Mona, eu trebuie să plec.

Unde să pleci?

Adică eu nu vreau să rămân singură cu ea!

Nu ești singură, e Rodica aici.

E ea puțin mai ciudată, dar văd că-și face treaba foarte bine.

O să fie bine, da? Te descurci tu. Pa!

Am emoții!

A zis „da”!

Dă-te, bă, dracu’! Eram convins!

Eram convins!

Ia uite-o și pe ea! Să fie într-un ceas bun!

Mulțumim! Să fie!

Am pregătit paharele...

Și șampania!

Hai, Căline, hai...

Trebuie să dea unul pe-afară să fie cu noroc.

Așa...

Mai aduceți unul.

Da, știu că nu vă așteptați să fiu aici, dar...

Am înțeles, să știți.

Adela îl iubește pe Mihai, Mihai o iubește pe Adela...

Se iubesc.

Am înțeles, așa că nu trebuie să vă mai faceți griji pentru mine.

- Să bem pentru voi, zic, nu? - Să bem.

- Hai... - Să...

Pentru Adela și Mihai.

Și pentru fericirea lor.

Fie ca nimeni și nimic să nu vă despartă.

Noroc!

Mai pune-mi și mie.

- Da! - Adi, vreau să te rog ceva.

Da, prințesă. Orice.

Uite ce e...

Te rog din suflet, retrage-ți plângerea pe care ai făcut-o împotriva lui Luca.

A fost greșeala mea. El te-a atacat pe tine din cauza mea și...

- Nu ar fi trebuit să fac ce-am făcut. - Livia...

Te rog, fă-o pentru mine.

Bine, OK.

Mersi. Mersi din suflet.

Stai așa, nu te bucura încă.

E mai complicat.

Trebuie să vorbesc cu Lascu.

- Păi sună-l! - Acum?

E târziu.

Te rog.

- Bine, OK. - Mersi.

Pa-pa!

A făcut o criză și m-a dat afară, că cică oricum nu fac rating.

Dar eu bubui pe Instagram, Sebi! Bubui!

Și acolo se vede popularitatea, nu în sistemul ăla de rating...

pe care nici nu-l știe nimeni.

Gata, liniștește-te, puiule.

Eu ți-am zis că Paul Andronic are bube-n cap.

Mda...

Și dacă începi să cauți în familia lor, au o tonă de secrete, să știi.

Așa e, să știi. Și știi ce mă enervează cel mai mult?

Stă mereu cu fața aia încruntată și cu sprâncenele alea,

de zici că-i e dator cineva cu ceva.

Pe bune, chiar nu am nicio vină că ăla nu a captat sunetul, mă înțelegi?

- Normal că înțeleg. - Nu e vina mea!

Gata, liniștește-te!

Mai ales că acum ai și un iubit cu pile...

Mamă, dacă-l prind să vezi ce-i fac!

Iubit?

Păi da!

Știi, chiar voiam să vorbesc cu tine.

Am niște sentimente...

E un sentiment...

dar acum am un lapsus cred, nu știu cum...

când simți ceva pentru o persoană și...

și simți că...

Practic, omul ăla e...

Asta simt eu acum, dar nu găsesc termenul.

Milă?

Poate fi și milă, dar nu e... e...

E pozitiv, e... când dai așa, din interior și... dar e de bine, știi?

Cum îi zice? Bă, dar ce lapsus am!

Hai, lasă-mă să te ajut.

Tu încerci să spui că mă iubești?

Așa, da. Exact, da.

Te juri că e adevărat?

Hai, sper că n-o să răspunzi tocmai acum!

Lasă-mă puțin, că s-ar putea să fie important. Iartă-mă.

- Alo, da? - Alo, să trăiți, domnu’ Lascu.

- Cine e? - Scuze, sunt eu, Adi.

Da, zi ce vrei că sunt cam ocupat.

Scuze, nu te rețin mult, dar ai putea să faci cumva să dispară plângerea aia?

Și, asta, ca să scape nepotul lui Paul Andronic?

- Cât ți-a dat ca să-ți retragi plângerea? - Poftim?

A, nu... doar că eu nu vreau să creez probleme.

Auzi? În niciun caz. Mai ales acum, că m-ai rugat tu.

Ce să zic, om fi noi prieteni,

dar vezi că sunt mai prieten cu legea decât cu...

Gata, ascultă-mă. Nu pot să vorbesc, vorbim altădată.

Salut!

Și, ia zi, îl arzi pe Paul?

Ce nu fac eu pentru tine?

Da, că ție ți-e milă de mine, nu?

Da, exact asta am vrut să-ți spun. Că e și chestia asta.

Hai, fă, fetică, dar nu mai sta așa, că mi se rupe sufletul!

Mamă, nu înțelegi.

S-a terminat.

S-a terminat tot.

Mihai o să se căsătorească cu Adela.

Ei, se căsătorește!

Bre, e nuntă și nu știu eu?

- Mihai nu mă iubește, mamă. - Nu te iubește.

El o iubește pe Adela.

Ea e mai...

mai bună, mai frumoasă, mai deșteaptă.

Hai că, dacă te pui tu p-aia, păi tu n-ai ce să alegi de ea!

Andreeo, fata mea, nu renunța!

Degeaba, mă, mamă, degeaba.

Mihai nu mă iubește, și, orice aș face eu acuma, n-o să mă iubească niciodată.

Bre, dar tu ce propui acuma? S-o lași pe asta să câștige?

Mă, dar nu despre asta e vorba.

Și...

tu de ce crezi mereu că între noi două trebuie să fie o întrecere?

Știi ceva, mă? Tu ai făcut asta cu noi de când eram mici!

Ești obraznică! Ce, bre, acuma e vina mea?

Da, întotdeauna a fost vina ta!

Eu cu Adela suntem așa cum suntem pentru că așa ne-ai crescut tu!

Pentru că mereu ai băgat râcă între noi!

Eu de când sunt copil

am învățat că trebuie s-o urăsc pe Adela, pe sora-mea!

Bre, mie acuma îmi vine dracii, înțelegi? Păi ba e vina mea, ba e vina lu’ tac-tu!

Nu, Andreeo, nu! Tu! Tu ești singura vinovată!

Dă-te dracu’ de-acia!

Tu chiar crezi că Andreea e OK cu căsătoria dintre noi?

Cred că nu mai poate nici ea.

S-a săturat de atâta luptă între noi.

Dar o să fie bine, o să vezi.

Sper să ai dreptate.

Auzi?

Nu vrei să vii azi la Paul să vorbești cu el?

Au adus-o pe Martha acasă.

E paralizată.

Plătește pentru toate păcatele ei.

Eu nu vreau să calc în casa aia.

Mihai...

Trebuie să punem cărțile pe masă.

Mai ales dacă noi doi vrem să avem un viitor împreună.

Mihai...

Mi-ai promis.

Bine. Ai dreptate.

O să vin să vorbesc cu el.

- Salut, Paul! M-ai chemat? - Da.

Te rog.

Vreau să...

vreau să mă lămurești cu un lucru

pentru că, sincer, nu mai am chef de surprize.

Da.

Tu te-ai întors acasă, da? Definitiv.

Nu, Paul.

Nu. Am venit doar să fiu alături de familie.

Paul, eu și cu Delia nu mai avem nimic în comun.

Mă rog, doar copiii.

Apropo de copii, trebuie să mă duc să-l scot pe Luca de la secție.

Eu nu pot să înțeleg.

De ce-a trebuit să-l bată pe idiotul ăla? Nu pot să înțeleg.

Idiotul ăla este cuplat cu fii-mea.

De-aia.

Lucrurile sunt mai complicate decât credem.

Și tu spui asta așa ca un fapt divers?

Îmi spui așa, liniștit, că fiică-ta e combinată

cu ăla care i-a făcut poze lui fii-mea, le-a pus pe net?

Da.

E ca la casa de nebuni aici.

Apropo.

Dacă o să am probleme la secție, te sun, te rog. Să-mi răspunzi.

Nu. Te rog frumos. Nu conta pe mine.

Știi că mă enervează Luca, ce face și...

Știu.

Știu, Paul, dar ăștia-s copiii noștri. Sângele apă nu se face.

Mersi, Paul.

Brusli!

Ce faci, fată, ce-ai de strigi așa?

- Lasă-mă că sunt nervoasă! - De ce?

- Ce-ți pasă ție? - Cum fată? Nu sunt eu mătușica ta?

Și dacă-ți zic, iar faci mișto de mine, cum faci mereu.

Ei, așa sunt eu, mai zeflemitoare, na!

Ce ești?

E cuvinte din integrame, dar nu știi tu!

- Adică fac mișto de tine, aia. - Hai, mă, mătușică, lasă-mă.

Măi Laura, lasă dracu’ aia jos.

Fii atentă.

Băi, fată, e adevărat că eu uneori sunt mai dură cu tine.

Dar asta, pentru că te iubesc, măi fraierico, ai înțeles?

Hai, fată, zi cine te-a necăjit!

- N-am mai auzit nimic de Dorin. - Lasă ăla jos.

N-am mai auzit nimic de Dorin.

Stai, bă, că la voi e dragoste cu năbădăi.

Da, dar nu înțeleg de ce n-a dat niciun semn. Adică...

Nici nu sunt geloasă, nici disperată, măcar un mesaj!

E măgar!

- Da! - Bună ziua!

Ia uite, vorbești de lup și el și-a trimis șoferul la noi la poartă.

- Pot să intru? - Intră!

Du-te, fată, și deschide-i tu, că ăsta e prost...

- Dar e încuiat! - Nu e încuiat, mă!

Trebuie să împingi în ea!

Vai de capul tău!

Aoleu...

- Sărut mânușițele, domnișoara Laura! - Ce faci, Ilie?

Am venit să iau niște haine pentru domnul Dorin.

Ai auzit, mătușică? L-a trimis să-și ia hainele!

Poate vrei să ți le aleg eu!

Mă gândeam că puteți să mă ajutați, dar mă descurc și singur.

Voiam să vă întreb...

Știți cumva vreo femeie pe-aici, prin sat, care caută de muncă?

Avem nevoie de menajeră la Izvorani.

Da. Acuma.

- Cine? - Îți caut acuma o fată, sigur.

Hai, ce mai stai? Du-te și fă-i bagajul.

Mătușică, ce n-aș da să fiu o muscă mică-mică în casa lor,

ca să aflu și eu ce dracu’ se întâmplă acolo!

Laura, tu ai încredere în mătușica ta?

Stai cu ochii pe Ilie, să nu plece până nu mă întorc eu.

Mă duc să mă schimb.

Andreeo, deci ia, gata, hai, nu mai face pe victima, da?

Ascult-o acia pe maică-ta, că nu degeaba a trăit o viață!

Hei, Andreeo, dacă tu îl iubești pe Mihai,

ți-e clar ce ai de făcut.

Intervii în relația lor, bre.

O cunoști pe soră-ta!

Știi s-o faci să se perpelească și gata, îl părăsește pe prost.

Nu mai pot, mă, mamă.

Am tot încercat. Nu mai pot.

Bre, dar ești cea mai deșteaptă și a mai frumoasă din țară, bre!

Tu ești Andreea Andronic, bre!

Gata, da? Hai. Promiți că nu te lași, da? Nu renunți, bre!

Te rog eu, femeie, lasă-mă în pace, lasă-mă, nu începe iar!

Ia uite...

M-ai terminat de cap.

- Și pe mine. - Nuțico!

Aoleu!

- Cine zbiară, mă? Cine e? - A venit nevasta lui Vali de la Petrești.

Cine, mă?

Bre, n-am încredere în cumătră nici atâtica.

Hai, Rodico, hai!

Ce faci, Rodicuțo? Intră-n casă!

- Bună ziua! - Bună!

Uite-acia!

Fata mea.

Adicătelea e fata lui... Paul Andronic.

Andreea!

Andreea! Tu ești fata lui Paul Andronic?

Da, ce te miri așa?

A, nu, nu... dar eu am lucrat cu Ana Maria.

Lucram la ferma de porci a lu’ domnu’ Traian

când ea era însărcinată,

și zicea că pe fata ei o s-o cheme Adela.

- Adela? - Da, Adela.

Nu, Adela e soră-mea.

Nu, bre, că le-a încurcat ăștia la Sfatul Popular,

a încurcat certificatele

și Andreea... Andreea e Adela.

Și Adela... Adela e Andreea.

Le-a încurcat, bre, și datele de naștere, tot,

ce ne-a făcut acolo-șa proastele alea de la sfat, Rodico...

Vai de mine...

Șocant, nu?

Scuze, Mona, nu te-am văzut.

Adică... ce-a fost și ce-a ajuns.

Mi-e milă de ea, sincer.

Și mie.

Hai, că trebuie să ajungă Rodica imediat.

Da, Ilie. Ce e?

Spune-i să vină. Cei de la agenție n-au trimis încă nimic.

Și de când știi că ești fiica lui Andronic?

De puțin timp.

De când a venit bunicul tău după tine?

Auzi? Dar tu l-ai cunoscut pe bunicul tău?

Auzi, dar care e faza cu tine?

Ăștia din casă știu că tu ești nevasta lui Valentin?

Valentin, ăla care a încercat să-l omoare pe Paul?

Ei, nu...

Oricum, eu am plecat de mult timp în străinătate.

Am stat mult acolo, am muncit, nu...

Valentin a rămas aici să aibă grijă de ferma de la Petrești...

Și oricum nu mai e ce-a fost.

Auzi, dar asta rămâne între noi, da?

Că noi acuma suntem ca un fel de rude îndepărtate.

Familia e pentru familie, nu?

- Ia scuză-mă un pic. - Alo, bre, ce cauți aici?

Am venit la interviu.

Locu' s-a luat.

Nu e pentru locul de asistentă, e pentru locul de menajeră.

Ce face, mă? Tu, menajeră la noi?

- Pe unde se intră, Ilie, pe-aicea? - Hai! Da. Hai!

- Ce faci, tată, gata? - Ce faci?

Exterior, interior?

Mă, frate, mă vezi că m-am schimbat.

Am glumit, mă, dar trebuie să vorbesc cu nea Gheorghe.

Mă aștepți un pic, da?

Nea Gheorghe, poți să vorbești un pic, te rog?

- N-avem ce vorbi noi doi. - Nea Gheorghe...

Uite, mă, așa e de două săptămâni. E morocănos...

- Eu nu suport condițiile astea. - Da, mă, hai...

Are și motive.

Așteaptă-mă, trebuie să vorbesc cu el.

Ți-am spus că n-avem ce vorbi noi doi.

Bă, nenea Gheorghe, chiar nu vrei să vorbești cu mine?

Nea Gheorghe! Sunt eu, Călin, mă știi de atâția ani.

Da...

Călin.

Prietenul lui Mihai...

care l-a omorât pe fiul meu.

L-aș omorî pe Mihai cu mâna mea.

Mihai nu l-a omorât pe Bebe.

Nu-l mai apăra.

Dar nu-l apăr, te rog, lasă-mă să-ți explic.

Sunt sătul de explicații.

Nea Gheorghe...

Eu i-am pus gloanțe oarbe lui Mihai în pistol.

Da, îi pare rău că a tras,

și crede-mă, îl cunosc, Mihai nu...

ar fi putut trăi cu conștiința împăcată dacă l-ar fi omorât pe Bebe.

Dar știam ce vrea să facă, m-am speriat și mi-am zis că e mai bine așa.

De asta i-am înlocuit gloanțele cu gloanțe oarbe.

Stai puțin.

Deci tu i-ai pus gloanțe oarbe?

Da.

Atunci...

Dacă nu l-a omorât Mihai,

cine l-a omorât?

Cine?

- Nu știu. - Doamne Dumnezeule!

Nu pot să cred!

L-au nenorocit prin pușcării

și acum l-au băgat în mormânt!

Ei!

Numai ei au fost!

Cine?

Andronicii.

Hai în casă!

Nu cred că pot să intru.

Da, te înțeleg.

Să știi că eu nu te acuz de nimic.

Tu ești în continuare omul în care am cea mai mare încredere.

Hai! Hai, că avem multe de vorbit.

Putem să vorbim și aici.

E adevărat și asta.

- Și ați venit pentru postul de menajeră. - Da.

Am senzația că vă cunosc de undeva.

Nu...

Nu cred.

Păi de unde?

Aveți experiență de menajeră?

- O viață de șmotru se pune, doamnă? - Da, cred că se pune.

Oricum, nu vă faceți griji, că nu ați fi singură,

mai sunt încă două colege...

După cum vedeți, e o casă foarte mare.

Da, e mare...

Cel mai bine o chem pe Stela să vă explice exact despre ce e vorba, da?

- Da. - OK.

Stela!

Stela!

- Da, doamnă. M-ați chemat? - Da.

Ce faci, Mitule, nu mă mai cunoști, a?

Nicu!

Ba cum să nu, iartă-mă, dar eram cu gândul în altă parte.

Da, auzi, știi la ce m-am gândit?

Am stat eu așa și am calculat,

am tot socotit cam cât costă un secret, cam cât costă altul...

l-am valorificat, l-am cuantificat...

- Nu înțeleg ce spui, fii mai clar. - Nu înțelegi?

Bani, Mitule!

Vreau bani ca să tac din gură.

Păi de unde bani? Eu n-am bani!

Vinzi casa, că și așa nu mai stă nimeni în ea.

Dar am chiriași!

- Da? - Da.

Treaba ta.

Numai că o crimă...

O crimă costă cam mult, Mitule.

Tu ești nebun? Cum să vând casa?

Și cu... cu bătrânul...

Cu bătrânul ce fac?

Treaba ta.

Tu l-ai băgat acolo, tu să-l scoți.

Salut!

Dar, pentru că în pistol erau gloanțe oarbe,

s-a stabilit că altcineva l-a ucis.

Știu, am aflat.

Normal că nu ești criminal.

Iar Călin e un prieten...

super prieten, asta e clar.

Ce chestie!

Deci tu te-ai angajat să lucrezi pentru mine ca să afli...

cine ți-a omorât părinții.

Asta ai...

Asta ai vrut de la bun început, nu?

Da.

Și tu ai fi făcut la fel dacă erai în locul meu.

De ce nu mi-ai spus că ești băiatul lui Bogdan Constantin?

Poate că puteam să te ajut...

Cu ce?

Am trăit toți anii ăștia doar cu gândul că o să mă răzbun într-o zi.

Câteodată, era singurul motiv pentru care mă trezeam dimineața.

Da, nu ți-am spus cine sunt.

În mintea mea,

toată familia Andronic era părtașă, într-un fel sau altul.

Și, totuși, în timp,

am învățat să te consider prieten.

Știu că tu crezi că părinții mei au comandat moartea...

Și eu tind să cred la fel.

Numai că noi doi n-avem nicio vină, să știi.

Și eu te iubesc ca pe copilul meu, să știi.

Să știi asta.

Hei!

- Deranjez? - Nu, cum să deranjezi?

Mă bucur că ai venit, Adela.

Așa, putem să-i spunem împreună lui Paul vestea cea mare.

Ne căsătorim.

Bravo, măi!

Bravo, felicitări! Mă bucur să aud asta.

Lumea are nevoie și de povești de iubire, nu?

Bravo! Să fie într-un ceas bun!

Mulțumim.

Să fiți fericiți.

Da.

Ana Maria...

Ana Maria, câtă nevoie am de tine!

Cât aș vrea să fii cu mine acum!

Mamă, ce bune sunt astea cu cacao!

Astea-s cele mai bune!

Dar și astea cu lămâie... Ia să vedem...

Auzi, Ilie?

Cine-i femeia asta pe care ai adus-o

să dea interviu pentru postul de menajeră și să-i ia locul lu’ mama?

Cine?

A, Flori!

E mătușa Laurei, din Butimanu.

Amanta lu’ domnu’ Dorin?

Păi și tu i-ai zis doamnei Mona cine e?

Îți dai seama că n-o să vrea s-o angajeze

pe mătușa amantei soțului cumnatei ei.

- Eu să-i spun? - Normal că tu, cine?

Trebuie să prind puteri.

- Atunci, vă rog semnați aici... - Ia să dau și eu cu autograful...

- Doamna Mona... - Nu, acum Ilie, am treabă.

Și tu, Rodica, te rog.

- Doamne Mona! - Mai târziu!

Bun. Atunci, contractele sunt semnate.

Sunteți oficial angajate,

și sper să avem o colaborare foarte frumoasă.

- Mulțumim. - Să avem.

Mulțumim.

Da, Ilie, ce s-a întâmplat?

Nu mai contează. Vorbim mai târziu.

Nuțică...

Aoleu, a dat Domnul să vii acasă, bre!

Hai, treci acia la curățat cartoafe, că, după aia, vrei tocană de cartofi!

Lasă, mă, cartoafele!

M-am întâlnit cu Nicu.

La Butimanu.

Ce te duci, bre, ca milogul pe-acolo?

Păi a trebuit să mă duc și eu să mai văd de animale,

că trebuie să vadă cineva de dobitoace, de viețuitoarele alea...

Zi, dobitocul ăla ce-a zis?

Nuțică... a zis că vrea bani.

Dar bani mulți, că să ne vindem casa!

Nuțică, trebuie să dezgropăm cadavrul!

Cum, bre, să vânz casa? Cum, bre, să vânz? Ia uite!

Vezi, Mitule, cum e omul?

Asta e, că dacă nu-l omori,

ăsta nu știe să zică sărut-mâna că l-ai lăsat în viață.

Ăsta zice nu, bre, dă banul,

adică vinde și pe mă-ta, și pe tac-tu și să-mi dai banul!

Asta e... mintea ta, Mitule. Mă iau eu vreodată după tine?

Te mai ascult eu vreodată? La Paștele Cailor!

- Luca, ești bine? - Am fost și mai bine.

Am reușit să-l scot, dar tot o să fie proces.

Ei, proces! Dăm niște bani și-o să scap.

- Nu-i mare scofală. - Nu-i mare scofală?

Mă, băiatule, tu crezi că noi toată viața o să stăm după curul tău?

- Băi, bagă-ți mințile-n cap, băi! - Lasă-l în pace!

De ce să-l las în pace? Este și copilul meu!

Nu-i copilul tău, e copilul lui Bebe!

Ce?

Am venit cu mâncărica.

Știu că nu e cea mai bună, dar...

Te faci tu bine și cobori, și mănânci o supică din aia bună de tot!

Hai să vedem ce facem aici.

Doamne, am senzația că în sfârșit e liniște,

că tot ce trebuia să se întâmple s-a întâmplat

și acum putem să ne concentrăm pe viețile noastre.

Tu, când erai mică...

ai visat vreodată cum o să arate nunta ta?

Cred că toate fetele se visează mirese.

Dar nu vreau nimic extravagant.

Vreau ceva simplu.

Adică între noi doi.

Nu-mi trebuie o recepție cu 100 de oameni

ca să-mi petrec restul vieții alături de tine.

Și eu cred la fel.

Uite, dacă eram în America,

trăgeam o fugă până în Las Vegas și rezolvam.

Dar, dacă tot suntem aici...

Mergem la Starea Civilă?

Da.

- Doar noi doi. - Cât mai curând.

Perfect!

Cred că am rămas dator cu ceva.

Adela...

Vrei să fii soția mea?

Oare ce să zic?

Normal că da.

Da, Ana.

Ea e fata ta.

Tot ea!

Doamne!