Original subtitles

- Cine te-a pus să faci crima asta? Zi! - Nu pot să zic.

Nu vreau să-i fac rău Deliei.

- Zi, sau te omor! - Calmează-te, Mihai.

Veniți cu mine, vă rog.

Știu că ai multe să mă întrebi.

De ce crezi asta?

De ce ai tras?

Mihai.

Ai omorât un om.

Trebuia?

Da.

De ce?

Pentru ce?

Pentru părinții mei.

Pentru mine.

Și cu noi cum rămâne, Mihai?

Putea să fie atât de simplu.

Te rog să mă ierți.

Adela, eu o să te iubesc...

mereu.

Nu.

Nu pot!

Ce liniștită pare!

Zici că ar dormi.

Da. O să-i fie mai bine aici.

La spital era sinistru.

Da.

Și eu cred c-o să-și revină mai repede acasă.

Dacă o să-și revină.

Paul...

Hai, că trebuie să fim realiști, ce Dumnezeu!

După un accident vascular atât de dur,

sunt șanse minime să-și revină.

Martha e o femeie puternică.

Dacă-și pune ceva în cap...

Dacă-și pune ceva în cap, distruge tot.

- Paul... - Nu pot să nu mă gândesc...

că Dumnezeu a pedepsit-o.

Sigur că mă doare când o văd așa, dar...

Mona, sunt atâtea lucruri pe care nu le știi și... lasă...

Păi nu le știu, dar poate că într-o zi o să vrei să-mi povestești tot.

Mă rog, când o să poți să vorbești despre asta.

Da, Tania, zi.

Nu pot să vorbesc acum. Da.

Bine.

Tania!

Bine, hai că-mi povestești când ajung acolo.

- Ce s-a mai întâmplat? - Trebuie să plec.

Păi și mama ta? De-abia am adus-o acasă.

Am niște treburi urgente de rezolvat, da? Și oricum nu pot s-o văd așa tot timpul.

Da, înțeleg că te doare s-o vezi așa.

Tocmai de asta trebuie să mă concentrez un pic pe muncă.

- Te rog, da? - Păi și interviurile pentru asistentă?

Te ocupi tu de chestia asta. Te rog. Hai, am încredere.

Mitule,

tu-ți dai seama?

Să-i ia doctor în dormitor...

Îți dai seama câți bani costă!

Mulți!

Dar ce te interesează cât costă?

Alta-i problema!

Da, bre, dar eu n-aș da atâția bani. Adică, strici orzul pe gâște.

Sărmana femeie!

Să rămână așa,

ca o legumă...

Lasă, că nu-i legumă, asta e stană de piatră.

La ce păcate are, să zică...

Ce să...

Dar tu, Mitule, ai înnebunit? Tu plângi la ăștia, bogătanii?

Ce tot îi tragi atâta cu „săraca femeie”, „săraca...”

Săraci suntem noi, Mitule!

Ce păcate?

Ce zici?

Păi, ce păcate? Ai zis de păcate.

Când am zis eu, Mitule?

Ai zis de păcate.

- Bre, n-am zis! - Ai zis!

N-am zis!

Ai zis, Nuțică.

- Bun, deci cred că... - Te rog, n-am nevoie.

Tu nu ai altceva mai bun de făcut?

Îți pierzi timpul aici.

- Păi da, dar... - O să mă reprezint singur. Mulțumesc.

E în regulă.

Mihai, de la bun început, vreau să-ți spun că nu vreau să ne complicăm.

Vreau să fii sincer cu mine și, crede-mă, în felul ăsta, avem amândoi de câștigat.

Eu am fost cât se poate de sincer cu tine.

Nu am ce să-ți mai zic.

Părinții mei au fost omorâți de el.

Am încercat să-l prind legal.

I-am făcut flagrant.

Dar, în țara asta, criminalii scapă instant.

Sunt avocat.

Știu ce am făcut, îmi asum.

Dar trebuia să fac dreptate pentru părinții mei.

Știi că dreptatea asta o să te coste scump.

Da, domnu’ procuror. De la 15 la 25 de ani.

- Exact. - Și eu o să iau maxima, deci 25 de ani.

Pe care sunt pregătit să-i fac, secundă cu secundă.

I-auzi!

Părinții mei, în sfârșit, și-au găsit liniștea.

Și eu la fel.

Să nu crezi că n-am mustrări de conștiință.

Am omorât un om.

Și o să port asta cu mine tot timpul.

Măi, Mihai,

tare aș dori să știu ce e în capul tău!

De ce te uiți așa la mine?

Tu crezi că eu nu știu?

Crezi că o să te las să plătești pentru ceva ce n-ai făcut?

Nu înțeleg.

Ai vorbit cu el?

Cum a fost?

Credeam că pot să trec peste.

Credeam că sunt mai puternică, dar azi, când l-am văzut...

Și chiar dacă o să intre în închisoare, chiar dacă o să iasă,

Mihai o să aibă mereu pe conștiință moartea unui om.

Și știu că Bebe a fost un criminal, dar de ce trebuia să-l omoare Mihai?

- De ce? - Liniștește-te.

Mihai e nevinovat.

Cum să fie nevinovat, Călin? A omorât un om!

L-am văzut cu ochii mei la pământ!

Mihai nu a omorât pe nimeni.

Poftim? Nu înțeleg.

Ai încredere în mine.

E...

ceva care o să-l disculpe.

Dar acum e o chestiune de timp, atât. Îți promit.

Te rog, crede-mă. O să scape. Da?

Hai, liniștește-te.

Stela...

nu vreau să mi-o iei în nume de rău, dar...

mă rog, îți dai seama

că o să trebuiască să găsesc pe cineva s-o înlocuiască pe Gina.

Adică mă gândesc în primul rând la voi două.

Ica și cu tine nu puteți să faceți față singure.

Stați liniștită, înțeleg.

Da. Și o să mai avem nevoie și de o asistentă,

așa că o să vă rog în viitorul apropiat

să încercăm să ne organizăm un pic mai bine.

O asistentă?

Cineva care s-o supravegheze pe Martha 24/24, da.

Și o să stea aici, cu noi?

O să stea cu doamna Andronic, Ilie. Că doar n-o să stea la tine în cameră.

A, nu, sigur că nu, dar noi stăm foarte rău cu spațiul.

Suntem mulți, ne batem pe câteva camere, e înghesuială, o să fie și mai aglomerat!

Păi și vrei s-o speli tu pe Martha, să-i schimbi scutecele?

Lăsați-l, doamnă, așa e el, vorbește aiurea-n tramvai.

Doamnă...

Dar mai taci odată, mă, nu vezi că mai rău încurci?

Normal că avem nevoie de o asistentă.

Dacă, Doamne ferește, i se face rău și dă ochii peste cap, noi ce facem?

- Știm noi ce să-i facem? - Exact, Stela. Bravo!

Așa că zilele astea o să vină mai multe doamne la interviu

și o să vă rog să mă chemați cum apare câte cineva.

- Da. - Da.

Mersi.

De ce?

De ce nu m-ai ascultat?

S-o ia dracu’ de familie blestemată!

Martha!

Martha, ea e singura vinovată!

Ce faci tu singur aici?

Am înțeles. Să insist sau să plec? Cum îți convine?

Măi, dar vorbește cu mine, ce dracu’?

Ești prietenul meu!

Bă, să mor eu, că nu știu ce să-ți fac.

Mă-ta umblă prin casă ca o stafie, tu stai aici singur ca un huhurez...

A murit cineva despre care nu știu ce să simt.

Adică ar trebui să fiu trist, dar...

Păi nu fi.

Și-așa e viața asta de rahat.

Și ce vrei să fac, să sar în sus de bucurie?

Ziceam și eu așa.

Mereu mi-am dorit un tată adevărat.

- Păi și Dorin? - Păi și Dorin, ce?

El e tată?

Când eram mic, de-abia-i simțeam prezența.

El nu e tatăl meu.

Și crezi că te ajută la ceva să te gândești la asta acuma?

Tu te auzi ce spui?

Și la ce vrei să mă gândesc?

Îți spun eu.

Când iese Mihai de la pârnaie,

mâine, poimâine, peste 25 de ani, când o ieși, îl omor.

De ce?

Pentru că Bebe era tatăl meu adevărat.

Luca...

Și Mihai a...

Cum dracu’ să-ți zic, că doare oricum?

Și Mihai a...

avut motivele lui să facă ce-a făcut.

De ce?

Ce i-a făcut Bebe lui?

Tu știi că părinții lui Mihai au fost omorâți când el era copil.

Amândoi în aceeași zi. Că de asta a crescut el la orfelinat.

Bebe i-a omorât.

Nu. Nu e adevărat.

Întreab-o pe maică-ta!

- Bună ziua! Luca Drăghici? - Da, eu.

Avem un mandat de aducere pe numele dumneavoastră.

Se poate?

Mamă, trebuie să ieși din camera asta.

- Trebuie să mănânci ceva. - Nu pot.

Am adus-o pe bunica de la spital. Nu vrei s-o vezi?

Nu vreau s-o mai văd niciodată.

Mama...

Nu vreau să mai aud de ea.

Nici la înmormântarea ei nu mă duc.

- Cum poți să spui așa ceva? - Mi-a distrus viața.

Luca! A venit poliția să-l ia!

- Pe Luca! Acum! Îl ia acum! - Dar de ce?

- Unde-l duceți pe Luca? - Avem mandat de aducere pe numele lui.

Nu poate să fie adevărat! E o neînțelegere!

- Mamă, nu te agita. - Îmi pare rău, eu execut niște ordine.

Pentru nelămuriri, vă rog să vă prezentați...

Păi și eu vă rog să mă lămuriți acuma!

Că nu puteți să dați buzna peste noi

și să-l luați pe copilul ăsta așa, fără niciun fel de explicație!

- Mamă, liniștește-te! - Luca!

Lasă-i să mă aresteze.

O să mă duc la închisoare și o să fac dreptate.

Moarte pentru moarte, asta o să fac.

- Luca, nu știi ce spui. - Ba știu ce spun.

Nu știi despre ce vorbești, Luca!

- Ba știu foarte bine! - Mama!

Liniștește-te.

- Ce-a vrut să spună Luca? - N-a vrut să spună nimic.

E speriat, săracul, nu știe despre ce vorbește. Ce moarte să...

Cheile... Ce-am făcut cu cheile?

Dar pentru ce ai nevoie de ele, unde pleci?

Vreau să mă duc la Butimanu.

Cred că știu cine a depus plângere împotriva lui Luca.

Vin și eu cu tine.

- OK, mă duc să caut cheile în casă. - Da, bine, te aștept aici.

- Nu e bine deloc. - Normal că nu e bine!

În loc să stea și el să-și plângă tatăl în liniște...

De-asta nu mai avea el nevoie acuma!

Auzi? Noi două nu ne-am înțeles niciodată,

dar vreau să te rog ceva.

Sunt într-o pasă bună. Zi.

Livia nu știe nimic, și nu știe nimeni din casă.

O să le zic, dar am nevoie de timp.

Ca să vezi că nu sunt așa cum crezi tu, o să tac.

O fac pentru Luca, pentru că țin la el.

- Mergem? - Da, hai.

- Ia! - Da!

- Aveți grijă ce faceți pe acolo! - Sunt eu cu ea!

Mulțumesc.

Bro, trebuie să-ți spun ceva, urgent.

- Ideea e că... - Ai vorbit cu Adela?

Da, am mai vorbit... mă rog...

Și cum e?

E...

O să fie bine.

Bro, ascultă-mă, că tocmai asta vreau să-ți spun, e important.

Știi că am vrut s-o cer de soție?

N-am apucat să-i iau inel. Asta ar fi trebuit să fac, dar...

Acum e prea târziu.

Nu e adevărat, bro, nu e deloc târziu!

- Tocmai de-asta, ascultă-mă... - Totul e degeaba.

Acum nu-mi rămâne decât să visez la ce-ar fi putut să fie.

- Mihai! - Dacă nu...

Ascultă-mă!

Aveai gloanțe oarbe.

Eu le-am schimbat.

Înțelegi? Nu tu l-ai omorât pe Bebe.

Altcineva a făcut-o.

Ai făcut tu asta pentru mine?

Da.

Și am vrut să-ți spun.

Am vrut să-ți spun de acum două săptămâni, doar că nu m-au lăsat să vin la tine.

M-am dus la Lascu, am dat o declarație...

Am așteptat să iasă raportul ăla balistic, ca să se lămurească toată treaba.

Deci nu eu l-am omorât pe Bebe.

Nu.

Am vrut să-mi fac dreptate cu orice preț.

Chiar cu prețul libertății mele.

Dar, cât am stat aici, mi-am dat seama că e doar o răzbunare,

și răzbunarea asta n-o să-i aducă pe părinții mei înapoi.

Și, totuși, cineva a tras.

Da.

- Dar nu ai fost tu. - Dar cine?

Nu știu.

Îți dai seama că o să se afle.

Dar nu asta contează acum.

Important e să...

ai tu grijă de tine.

Și de Adela. Să fiți bine.

Tocmai de asta trebuie să vii acasă, da?

- Mai vrei o cafea? - Nu, mulțumesc. Am băut destule.

Ce e?

Am o veste bună, Adela.

- Îl vom elibera pe Mihai. - Poftim?

Glonțul nu provenea din pistolul lui.

Mai mult decât atât...

erau gloanțe oarbe.

Călin se pare că i le-a pus.

Ce, nu e o veste bună, sau...?

Totuși, Mihai a tras.

A vrut să omoare un om.

Adela, mie Mihai mi-a spus tot. Și...

Sincer, eu îl cred.

Deși nu am dovezi.

Nu știu, te întreb. Tu ce-ai fi făcut în locul lui?

Cu siguranță nu m-aș fi gândit să omor pe cineva!

Să iau viața unui om!

Hai, mă, frate!

De câte ori să-ți spun să nu mai vii la mine cu contracte de-astea?

Dar cei de la Contabilitate au spus.

Măi, dar cine conduce televiziunea asta? Spune-mi și mie.

Eu sau ăia de la Contabilitate?

Pe bune, ce să fac eu cu contractele astea?

Spune-mi și mie, ce să fac cu ele? Să le fac confeti?

Cornete de semințe?

Să mi le bag în... Doamne, iartă-mă, ce să fac cu ele?

- Au zis să vă uitați peste ele, ca să... - Ca să ce? Să ce?

Să-i verific eu pas cu pas, dacă-și fac ăștia treaba bine?

Serios. Ia-le de aici!

Să-și ia responsabilitatea, să facă treaba până la capăt, da?

- Și după aia mai discutăm. - Da.

Și le spui că, dacă mai vin la mine cu rahaturi de-astea,

zboară toți, rând pe rând.

- Ai înțeles? - Da.

- Ce le zici? - O să zboare toți.

Să zboare toți! Ai înțeles.

- Da, zi! - Pot să revin.

Hai, mă, dacă ai venit, zi, care e problema?

- E vorba despre emisiunea mea. - Așa?

Tocmai am terminat de înregistrat.

Totul este bine, super, imaginea e perfectă...

Doar că...

nu am sunet la emisiune.

Și care e problema?

- O dăm așa. - Da? Tare!

Mă, tu ești proastă?

Cine e producător?

- Cine e producător? - Eu.

Și de ce n-ai verificat la final dacă totul e perfect?

Alți bani de altă emisiune nu-ți dau. Punct. La revedere!

Dar nu este vina mea. Regizorul...

Băi, m-ați înnebunit cu asta, cu „nu e vina mea”!

În țara asta, când se întâmplă ceva, toată lumea: „Nu e vina mea!”

A cui e vina, dragă?

A lu’ Papa de la Roma? A cui e?

Ce vrei, să fiu eu producător la tine? Să țin și camera, să fiu și sunetist?

- Nu... - Nu mai... gata, hai că mă enervez.

Hai să terminăm. M-am săturat și de emisiunea asta a ta de rahat.

- Audiență 0,01 la mie. Gata! Ești out! - Poftim?

Paul, ce spui?

Bă, ieși afară că mă enervezi, pe bune! Și așa ești tolerată aici!

- Dar... - Ieși!

Aici e sigur, îți spun eu.

Numai aici.

Ți-am zis?

Eram sigură.

Mamă, dar ce surpriză!

Să mă bucur sau să plâng?

- Să plângi, îți spun eu. - Aoleu, așa rău e?

Tu ai depus plângerea?

- Ce plângere? - Bă, îți rup capul!

Andreea, te rog. Nu e momentul.

Răspunde-mi la întrebare.

Habar n-am despre ce vorbești.

Adi, uită-te bine la mine. Nu te pune ca mine.

Sunt în stare de foarte multe lucruri pentru familia mea.

Vezi că te rupe în două.

Deci?

- Da, mă, eu am depus plângerea. - Mamă, eram sigură...

- Andreea! - Deci eram sigură că tu ai...

- Te rog frumos, potolește-te! - Da, mă, și ce dacă?

Eu habar n-aveam că el a fost. Am făcut doar ce mi-a zis Lascu.

Poliția a făcut anchetă și aia a fost.

Și pe Luca l-au dat în gât ăia pe care i-a pus să mă bată.

- Minți, bă! Minți! - Andreea, te rog!

- E suficient! - Lasă-mă-n pace!

- Sunteți nebune la cap! - Tembelule!

De ce nu m-ai lăsat, mă? De ce nu m-ai lăsat, că-l omoram aici!

Important e că am aflat cine a făcut-o.

- Am aflat. Și acuma ce facem? - Habar n-am.

Eu o să mă duc la tata, trebuie să vorbesc cu el.

- Da, bine. Hai să mergem! - Nu, tu stai aici.

Te rog. Ești mult prea agitată.

Ce dracu’ caut eu...

Ai venit pentru interviu?

Interviu?

Pentru postul de asistentă.

Medicală? Asistentă medicală?

Da.

Da. Vreau, dacă trebuie, vreau.

OK, atunci, hai să mergem în casă, da?

- Eu sunt Simona, apropo. - Eu sunt Rodica. Îmi pare bine.

Hai!

Am făcut o vișinată...

Mamă... de la cap la coadă.

Prima vișinată. Vreau să-ți dau...

Bine, e puțin cam dulce, dar eu cred că e ceea ce trebuie.

Tată, îți mulțumesc, dar eu nu pot să beau.

Hai, noroc!

Noroc!

Zi, tati.

Nu pot să stau foarte mult.

Eu am venit să te rog să te întorci acasă.

E un haos total.

Ce s-a întâmplat?

- Pe Luca l-a luat poliția. - Ce-a făcut?

Da.

Mama e în depresie, nici nu vrea să iasă din casă.

Dar de ce, mă, ce s-a întâmplat? Deodată, așa?

Azi-dimineață au venit cu mandat de aducere și l-au luat.

Are legătură cu pozele cu Andreea, îți dai seama.

Cineva l-a dat în gât că a pus niște golani să-l bată pe Adi.

„L-a dat în gât”? Hai, mă, Livia, tu nu vorbeai așa, mă!

L-a dat în gât!

Pe bune? Asta e problema acum?

Hai, mă, tată, serios!

Am nevoie să mă ajuți.

Mai ales că toate astea se întâmplă din vina mea.

Tati...

Am nevoie de tine.

OK.

Am să vin și o să încerc să rezolvăm situația.

Vreau să știi că pentru tine o fac.

Doar pentru tine.

- Mulțumesc. - Fata lu’ tata!

Laura...

Pleacă.

Cum?

Du-te.

Stai, că nu e ce crezi tu.

Pe bune, mă duc puțin acasă să rezolv niște lucruri și...

Nu... nu te părăsesc.

Dorin. Te rog, pleacă până nu mă răzgândesc.

Îți mulțumesc.

Hai!

Pa!

- Și ai mai îngrijit vreodată pe cineva? - Sigur că da.

Am lucrat trei ani în Germania.

- Am avut grijă de o bătrână paralizată. - A, bun.

A murit săraca. Aoleu!

Am stat lângă ea până în ultima clipă, la capul ei, am avut grijă, a fost...

Aoleu, câte am tras, dar, mă rog...

M-am întors în țară pentru că mi s-a făcut dor de...

Și când ai putea să începi?

Păi... când ați vrea?

Iartă-mă, dar chiar nu pot să țin interviuri toată ziua,

am și altă treabă.

Cât mai curând.

Soacra mea are deja nevoie de îngrijire,

așa că, după cum spuneam, nu pot să țin interviuri la nesfârșit.

Hai mai bine s-o cunoști întâi, și îmi dai după aia răspunsul, OK?

- Bine. Da. - Acum.

Mersi.

Ce faci, măi, fetiță, că, de când ați plecat,

aveți numai necazuri și agitație în viața voastră.

Fiindcă sunt mulți proști pe lumea asta care se bagă unde nu trebuie.

Asta e problema.

Eu zic că e și de la mulți bani.

Ai dreptate, mai bine rămâneam aici.

Eram săraci, dar măcar eram liniștiți.

Adela, ce surpriză! De când nu te-am mai văzut!

Mi-era așa de dor de tine!

Hai, că eu vă las.

Nu. Rămâi. N-am chef să mă cert.

Știu, dar mă gândesc că nici nu ai vrea să mă ai prin preajmă, așa că...

Așa că ia stați voi amândouă, pentru că am făcut o plăcintă cu dovleac.

E rețetă nouă, și vreau s-o gustați.

Hai, că mă duc să văd ce face. E în cuptor acuma, da?

Ești bine?

Nu.

Nici eu.

Am cam obosit să nu-mi fie bine.

Dar tu de ce nu ești bine?

Ghici!

Ce proastă sunt!

Mihai. Nu?

Da.

- Bună ziua! - Să trăiești, nea Mitule!

Să trăiesc, dar pe cine căutați?

Bre, Mitule, închide, bre, ușa, că mă trage curentul!

- Nuțica! - Ții ușa aia deschisă...

Nuțică, e cineva aici!

Da, bre, dar îmi iese toată căldura acili-șa din casă.

Nuțico!

Ia uite, bre!

- Rodica! - Da...

Te uiți ca curca-n lemne, bre! Rodica lu’ Vălicu!

Rodica! Tu, iartă-mă, nu te-am recunoscut! Au trecut anii!

Da, au trecut anii, am mai îmbătrânit și eu...

Ei, lasă că te ții bine.

- Tot frumoasă. - E vârsta... e frumoasă, bre.

Mânca-ți-aș ochișorii tăi, dar pe unde...

Te-a mâncat așa, să pleci departe de bărbat?

Pe unde? Franța, Italia... Spania...

- Germania. - Germania.

- Germania? - Germania, da.

Frumos acolo-șa, da?

Civilizație.

Nu ca acia, toate țoapele...

Și?

Se câștigă bine, da?

Se câștigă bine peste tot, dar dacă muncești mult.

Dar nici acolo nu mai e ce-a fost.

Nu mai sunt bani, nu mai e treaba cum era odată.

- S-a amărât, da? - Da.

S-a amărât și ei, vezi, Mitule? Nu mai e nici nemții ce-a fost!

Plus că m-a luat așa un dor de casă...

Și...

Și de Vali...

Vai de mine! Am aflat în ce belele a intrat.

Și tot timpul i-am zis:

„Bă, gândește înainte să faci ceva, gândește!”

Dar el, nu!

Băiat bun, dar nu-l duce capul, bre.

Fix ca Mitu.

Da.

- Ce, intri înăuntru? - Intru, da, intru...

Așa, Rodico... Ahzen Wihzen.

Când ți-oi trage un Ahzen Winzen de...

Și...

Ai vorbit cu el, l-ai văzut?

Da, am vorbit.

E bine.

Bine, atât?

Nu știu ce vrei să-ți spun.

Oricum, azi îl eliberează.

Îl eliberează? Păi asta e super veste, fata mea!

Dar cum de-l eliberează, adică...?

Avea gloanțe oarbe.

Pe bune?

Păi și atunci ăla cum a murit?

Adică s-a speriat de la împușcătură sau ce?

Nu știu. A mai tras și altcineva.

- Cine? - Nu contează.

Mihai!

Nu acum, Andreea, te rog.

Adela!

Adela, trebuie să vorbim, te rog.

Chiar așa, nici măcar o...

Hai, că-s curioasă dacă vă place.

Dar unde-i Adela?

Hei!

Credeam că te găsesc în cameră.

Uite, mi-a recomandat cineva să stau la aer.

Foarte bine.

Probabil cea care te-a trimis pe tine aici.

Livia.

Să știi că n-am venit aici să mă cert.

Cât despre Luca, eu cred că o să fie... o să fie bine.

- De unde știi tu? - Nu știu, dar simt.

Cred că toată treaba asta e mai umflată decât trebuie.

Asta ai venit să-mi zici?

Se pare că da.

De ce, e penibil?

- Cam penibil. - OK.

Dar mulțumesc oricum că ai încercat.

Da, am încercat.

- Bun. - Mai stai puțin.

De ce?

Vreau să-ți zic că...

m-am purtat îngrozitor cu tine. Iartă-mă.

OK...

Bine, pe de altă parte,

știi că mie-mi place tot timpul să te contrazic,

dar, de data asta, îți dau dreptate.

Mersi.

Și eu m-am purtat îngrozitor cu tine.

Iartă-mă.

Am fi putut fi fericiți.

Nu ne-a lipsit nimic.

Eu cred că, totuși, ne-a lipsit ceva esențial.

Ce?

N-am știut să ne iubim ca doi oameni maturi.

Iartă-mă că te-am chemat așa din scurt, dar eu sunt cam varză la astea.

Vreau să punem camera asta acolo,

undeva pe lângă pozele alea,

și, după aia, cum monitorizăm, pe telefon... sau laptop?

Păi da, de pe orice. Ați descărcat aplicația?

Nu. Ce aplicație?

Păi, na, camera merge foarte bine,

dar puteți să monitorizați de pe o aplicație specială...

Știam eu că n-am făcut ceva. Sunt cam varză la astea.

- Dați-mi mie. - Hai că-mi vine să le dau de pereți.

Așa...

L-a...

L-au eliberat pe Mihai.

Cum așa?

Nu a tras el.

El avea gloanțe oarbe. Altcineva a făcut-o.

Stai puțin!

- Stai că asta e de SF ce spui tu. - Știu.

E adevărat. Chiar eu i-am schimbat gloanțele cu cele oarbe.

Nu a fost el.

A fost altă persoană acolo,

cineva de care Mihai nu a știut.

Gata, am pus să se descarce aplicația.

După aia, trebuie să vă faceți un cont și cam asta e.

Stai că e incredibil, asta e...

Încă mai procesez chestia asta.

Ar trebui să vorbesc cu el.

Să încerc să lămurim lucrurile, dacă se mai poate.

Presupun că știi...

Da, știu.

Doar că nu...

Nu pot să am eu nicio părere.

E între dumneavoastră și Mihai.

Adela...

Te rog, ascultă-mă.

Iar? M-am săturat de explicații și de povești și de promisiuni!

Ai făcut ce-ai făcut și asta nu se poate șterge.

Adela, nu sunt un criminal.

Doar tu mă poți salva.

Să te salvez?

Eu... Tu te auzi ce spui?

Nu mai căuta salvarea în mine sau în Călin sau în altcineva.

Nu. Doar tu poți să te salvezi.

Și să știi că cel mai mare dușman al tău n-a fost Bebe.

Sau Paul.

Cel mai mare dușman al tău ești tu.

Ai dreptate.

Ai mers mult prea departe, Mihai.

Mult prea departe.

Știu.

Și aș face orice să dau timpul înapoi.

- Bine ai venit! - Bine v-am găsit!

Ce-ai crezut tu? Că noi stăm în căsoaia aia?

Eu așa am avut impresia.

Păi așa trebuia, dar...

Hai, că mă apucă dracii iar.

Păi și ce faci?

Accepți? Nu!

Cum să nu accept? E o slujbă!

Și, în plus, oricum n-am ce face, se găsește de muncă greu...

Plus că eu zic că e semn de la Dumnezeu.

Trebuie să stau aici pentru procesul lui Vali...

Păi dar...

Dar unde o să stai?

Fă, fetică, ce, te ține ăștia la ei în casă?

Păi dar cum?

Păi mi-au zis că-mi dau cameră!

Când nu dorm cu a bătrână, am camera mea!

Du-ne dracu’-n capul lor!

- Nuțică... - Ce bre, ce-am zis?

Am zis du-ne dracu’-n capul lor!

Ce vrei?

Pe mine mă iertați, mulțumesc de cinste,

mă duc să-i sun pe ai mei, să le zic că e totul bine.

Ne mai vedem noi pe-aicea, mai auzim unii de alții!

Auf wiedersehen!

Ahzen Wihzen!

- Pune ceva mai gros pe tine! - Da, da, da...

M-am încheiat, e bine. Hai, la revedere!

Ahzen Winzen c-am dat de dracu’, Mitule, cu Adormirea Maicii Domnului acili-șa.

Să vezi tu dacă nu-și bagă asta nasul în tot... fix ca bărbat’-su!

Păi și ce vrei să fac eu?

S-o omorâm și pe-asta!

De vei pleca

Să iei...

Alo, domnu’? Unde mergeți?

Aoleu!

A fost mai simplu decât mă așteptam.

Am intrat asistentă în casa lor.

În casa familiei Andronic, da.

Deci planul merge mai departe.

- Pot să vă întreb ceva? - Sigur.

Ne aude?

Nu cred.

Nu știu. Posibil.

Toți anii ăștia...

și atâtea minciuni și...

Totul se plătește în viața asta, Căline!

Să știi.

Și cu ce preț?

Și pentru ce?

Pentru bani.

Da.

Așa e.

Îmi pare rău că... Dac-am zis ceva ce nu...

Da. Stai liniștit.

Nicio problemă. Îți mulțumesc pentru ajutor.

Pentru puțin. Oricând aveți nevoie, mă sunați.

Oricum, aplicația, o să vedeți, e foarte ușor de folosit.

Mi-a omorât copilul!

Singurul meu copil!

Au fost niște săptămâni îngrozitoare.

Săptămâni în care n-am făcut altceva decât să mă gândesc la tine, la noi.

- Adela, m-am luptat... - Dar de ce trebuie să fie totul o luptă?

Vezi, eu asta nu înțeleg. Lucrurile ar trebui să fie simple!

Și nu putem să facem nimica să schimbăm ce s-a întâmplat,

dar putem să facem ceva acum, pentru viitor.

Știu că poate sună ciudat.

- Dar nu mai vreau să aștept. - Ce să aștepți?

Vreau să fii alături de mine,

pentru totdeauna.

Ce faci?

Adela...

Am trăit toți anii ăștia cu senzația că știu cine sunt,

ce vreau, încotro mă îndrept.

Am umblat ca un orb,

cu gândul că răzbunarea...

o să mă facă fericit.

Că o să-mi aducă liniștea.

Dar nu mi-a adus decât și mai multă tristețe.

Și. în tot timpul ăsta...

am avut în fața mea cel mai frumos om din lume.

Un om care mi-a demonstrat că viața mea nu înseamnă doar răzbunare.

Viața mea poate însemna și iubire.

O iubire pe care vreau să o împărtășesc cu tine.

Toată viața mea

și încă o zi în plus.

Adela...

Vrei să fii soția mea?