Original subtitles

Aoleu, îmi pare rău, n-am știut că e a ta.

Adică eu am luat-o și am pus-o în sicriul lu’ mama,

ca să aibă și ea pe lumea cealaltă și...

Chiar îmi pare rău, n-am știut.

Sper să nu te superi.

Nu. Foarte bine, mă bucur că ai făcut asta.

Mama ta era o femeie foarte bună.

Să știi, chiar îmi pare rău.

Mulțumesc.

Domnu’ Paul...

Îmi pare rău.

Stela, stai liniștită, nu e nicio problemă.

Ai auzit ce a zis și Adela.

Îmi pare rău.

Gata, stai liniștită, da? Hai!

Uite, ia-ți liber restul zilei dacă vrei.

Du-te și plimbă-te puțin sau odihnește-te, da?

Mulțumesc.

- Scuzați încă o dată. - Nu mai. Te rog, lasă scuzele.

Săraca Stela.

Nici nu vreau să-mi imaginez cum e să-ți pierzi mama.

Mămico,

eu ți-am promis că palma aia n-o s-o uit așa de ușor.

Să nu crezi că-ți mai permit încă una!

Ce faci tu?

Ce faci tu, fă, fetică, să-mi permiți mie?

Păi eu te-am făcut, eu te omor!

După tot ce-am făcut pentru tine...

Pentru mine?

Pentru mine? Pentru tine! Pentru tine ai făcut tot ce-ai făcut!

Ești cea mai lacomă femeie pe care-am văzut-o pe fața pământului!

Fă, dar tu la tine te-ai uitat?

Te-ai uitat în oglinda aia mare și frumoasă din camera ta?

Sau tu decât îți aranjezi părul?

Să nu crezi că discuția asta s-a terminat.

Ai înțeles, da?

În sfârșit, o să se termine tot.

M-am săturat de tot și de toate.

Doamne...

Sunt pregătit să mă pedepsești pentru tot ce-am făcut.

Ce zici, bre, acolo, ce-ai mai făcut acolo-șa?

Păi tu nu vezi?

În jurul nostru sunt numai morți!

Dumnezeu ne pedepsește pentru păcatele noastre.

Nea Gheorghe!

Mihai!

Ai venit să mă vizitezi iar.

Bebe e fiul tău.

Ai vorbit cu Călin.

Da.

M-am dat de gol.

Trebuia să se întâmple și asta odată și odată, nu?

Normal c-am vorbit cu Călin. E fratele meu, nu putea să-mi ascundă așa ceva.

Iar Bebe este fiul meu și este normal să încerc să-l protejez, nu?

Deci tu ai venit la orfelinat toți anii ăia ca să mă ții departe de el?

Nu, Mihai, eu țin la tine cu adevărat. Asta nu este o minciună.

N-aș vrea să pățești ceva.

- Ești ca și fiul meu. - Eu nu sunt fiul tău!

În toți anii ăia, am crezut că ești un om bun,

care are grijă de copiii de la orfelinat!

Dar m-ai dezamăgit și tu!

Mihai, e adevărat, la început veneam acolo pentru...

Încercam să îndrept greșelile făcute de fiul meu.

- Dar după aia... - După aia, ce?

M-am atașat de voi și...

Două jucării nu pot să-i înlocuiască pe părinții mei, înțelegi?

- Mihai... - Să nu te mai văd!

Dacă vrei să mă lovești, lovește-mă.

Măi, încetează! Dă-i drumul!

Nu ți-am spus adevărul ca să-l iei la bătaie pe nea Gheorghe!

Mihai!

Îmi pare rău. Nea Gheorghe, ești bine?

Da, sunt bine.

Taci din gură. Uite, a venit Maica Precista.

Adeluța...

Pe mine vă rog să mă scuzați, trebuie să plec.

Am alergie la trădători.

Pisi?

Nu uiți ce-am vorbit, da?

Nu uit nimic.

Adeluța...

Ai întrebat-o pe Stela dacă e la ea cruciulița?

Dar mai dă-o la naiba de cruciuliță, bă!

Da, dar, din păcate, Stela nu știa a cui e și a pus cruciulița în sicriul Ginei.

Cum, cum, cum? Ce-a făcut?

- Ce păcat! - Ce... ce, ce-a făcut?

A pus-o în sicriul Ginei.

Foaie verde cruciulița

Dumnezeu s-o ierte pe săraca femeie.

Așa e, Dumnezeu s-o ierte.

C-a văzut ea veverița

Ce ți se pare așa de amuzant?

Auzi, bre? Ia să zici tu bogdaproste că sunt eu bine dispusă.

Mă jucai cu Mitu al meu Că-i frumos ca un dulău

Mă jucai cu Mitu al meu

Să știi că nu trebuia să pui pe cineva să-l bată pe Adi.

Are buza spartă și chiar nu e vina lui,

Nu înțeleg ce vorbești.

Eu am trimis pozele cu Andreea.

Eu sunt vinovată.

Nu trebuia să te răzbuni pe Adi. El chiar n-are nicio vină.

Stai puțin.

Nu pot să cred. Tu ai trimis pozele alea la presă?

Da.

Și...

Îmi pare rău, dar asta e. Mi-o asum. Ce...

Să fiu singura care nu greșește și nu face prostii în familia asta?

- Uite că nu se poate. - Măi, este...

De ce nu mi-ai zis mie?

De ce?

Tu cât o s-o mai ții pe fiică-ta într-un clopot de sticlă

până să se afle că e din neam de mitocani?

Adică neam cu mine, cu tine, cu fii-ta, cu fii-tău...

Cu tine...

Vă rog să nu vă mai certați din cauza mea, bine?

Băi, ești...

Te rog, oprește-l pe Mihai.

Nu vreau să-i facă vreun rău lui Bebe.

O să-l opresc.

Dar nu pentru că mă rogi tu,

ci pentru că-mi pasă de el.

Cum ai putut, nea Gheorghe?

Cum ai putut?

În toți anii ăștia,

tu știai cine-i adevăratul criminal al părinților lui Mihai

și n-ai spus nimic.

L-ai lăsat pe săracul Mihai să agonizeze.

Și, de fapt...

Criminalul era chiar băiatul tău.

Fiul meu nu este vinovat.

El doar a făcut ce i s-a zis.

Și cine i-a zis?

Știi foarte bine cine i-a zis.

Acuma pleacă.

Da.

Sper să scăpăm cu toții cu bine.

Mi se pare absolut incredibil.

Băi, tu ești nebună la cap? Știi ce-a făcut fii-ta?

- Livia a trimis la presă pozele alea. - Așa, și?

Pentru că e geloasă pe Andreea din cauza lu' tâmpitu' ăla de Adi.

- E stupidă complet! - Da, și Andreea e aia din poze!

Nu se compară ce-a făcut fii-mea cu ce-a făcut fii-ta!

Hai, mă, încetează! Dacă-l mai pui și pe fii-tu la socoteală,

o să fii mama cea mai varză a anului, din toată lumea!

Aoleu!

Ce-i aicea, dragă? Ce-i cu cearta asta?

Uite, iată!

Fii-tu zice că fiică-mea i-a făcut nu știu ce lu’ fiică-sa care e o curvă!

Alo! Ia uite-o!

Ai mai dat și banii pentru facultăți în Elveția!

Încetați! Mă doare capul, gata!

Nu vă mai certați din cauza copiilor! Faceți ceva cu ei, educați-i!

Ei ce să facă dacă voi vă comportați în halul ăsta?

Copiii fac ce învață de la părinți.

Aoleu, că mi-ai dat și tu niște sfaturi de mă doare capul!

Hai, clasa a IV-a, caramba la școală, că întârzii!

Mama mă-sii!

- Ești bine? - Nu, nu sunt bine. M-am tăiat.

Nu la asta mă refeream.

Ustură! Ce dracu’, mă?

Ce-i cu tine?

Ești cu gândul în altă parte.

Se vede?

Da.

Da, normal, sunt cu gândul la fii-mea.

Măi, Livia nu e ca Luca, înțelegi? Nu e ca Luca, e altfel.

A luat-o pe căi greșite și nu înțeleg ce s-a întâmplat cu ea.

Toată viața am sperat că n-o să semene cu maică-sa.

Și uite că...

Mda.

Deși ești aici cu mine,

tu încă ești cu gândul la fosta ta familie, în Izvorani.

Da, Laura. Sunt cu gândul în Izvorani pentru că sunt copiii mei,

și, cât o să trăiesc, o să rămână copiii mei!

Hai mă, zău, pe bune?

N-au nicio vină că s-au născut într-o familie

în care nu există iubire și înțelegere.

Deci eu am greșit că nu mi-am dat seama că așa o să fie?

Dorin, tu încă ești prins în fosta ta familie.

Ce proastă am fost să te cred! Incredibil!

- Măi, Laura, stai, mă, puțin. - Lasă-mă, vreau să fiu singură.

Băi, Laura...

Dar ce-am făcut, mă? Ce-am zis, mă?

Ce dracu’ am zis?

Hei, hei, ce faci? Nu mai salutăm lumea?

Ce faci, mă? Nici măcar nu te-am văzut.

Am capul vraiște.

Tu ce faci, stai în mașină? Nu intri în casă?

E scandal cu maică-mea și cu Paul. N-am chef de ei.

Hai că vin și eu.

Bă, Luca...

Am crezut că numai unde e sărăcie e scandal, dar...

văd că și unde sunt bani e fix la fel.

Cred că în toate familiile e la fel.

E tipul ăla de relație „iubire și ură”.

Apropo, cu plăcere.

Pentru ce?

Cine crezi că l-a căpăcit pe Adi?

Eu cu niște băieți.

Am auzit când i-ai spus lui Paul cine ți-a făcut pozele alea.

M-am gândit că merită o lecție.

Bă, mă lași?

Tu ai făcut asta, mă?

Pana mea, nici măcar nu știu ce să zic!

Zi „mersi”.

Mersi.

Oricum, e un golan și o merita.

Poate așa învață și el cum să se poarte cu o femeie.

Să îndrăznească să se mai ia vreodată de tine!

Acum, mai nou, am văzut că se ține după soră-mea.

Data viitoare, îl omor direct!

Bă, Luca, bă...

Măcar tu te mai gândești la mine.

Știi...

Dacă n-ai fi fata lui Paul Andronic,

noi am fi perfecți unul pentru altul.

Ce vrea, mă, ăsta?

- Ce vrei, mă? - Calmează-te.

Vreau să vorbesc cu Luca.

Ce faci?

Uite, nu mai pot de bine.

Am auzit că v-ați certat iar aseară.

Ai auzit bine.

Nu știu, nu mai pot cu familia asta. Mi-a ajuns până peste cap.

Dar chiar nici nu mai vreau să vorbesc despre ea.

- OK. - Unde ești, mă, unde ești?

Dar ce cauți așa, ca disperatul?

Am eu o chestie...

mai veche... e o chestie de-a mea... de mult.

Și tu, Mona, ce faci? Ești bine? Da, uite, nu mai pot de bine.

Aștept să rămân însărcinată cu Sfântul Duh.

Mersi că m-ai întrebat!

Indiferent ce ai auzit sau o să auzi despre mine,

vreau să știi că o iubesc pe mama ta

și am s-o iau din locul ăsta, îți jur.

Și de ce-mi spui mie lucrurile astea?

Uite...

Eu am o casă în Spania.

Atât am reușit să adun și eu în viața asta.

Dar hai să nu te plictisesc cu detaliile.

Vreau să ți-o dau ție.

- De ce să mi-o dai mie? - Pentru că tu ești...

Ce faci, Bebe, cu nepotul meu?

Nimic, vorbeam și noi ca între bărbați.

Păi, tu nu ai o treabă de făcut?

Ba da.

Se rezolvă.

Păi, ce mai stai?

Ce voia ăsta?

Nimic. Hai c-am plecat și eu.

Mihai!

Bro.

Mihai.

Mihai, te rog, lasă pistolul.

Mihai, te rog.

Nu are rost.

Totul a fost o minciună.

Te rog.

Nu, n-a fost totul o minciună.

Noi doi nu ne-am mințit niciodată.

Și dacă vrei să renunți la planul ăla idiot de răzbunare pentru cineva,

atunci fă-o pentru mine, pentru fratele tău!

Simt că viața mea s-a sfârșit.

Mihai. Mihai, te rog! Mihai!

Lasă pistolul jos!

Nu te mai juca așa cu el, că se poate descărca!

Nu mai pot, Căline.

Simt că mă sufoc.

Bro, te cred.

Bro, te rog.

Hai.

Te rog.

Du-te pe terasă.

Ia o gură de aer.

Adună-ți gândurile.

Da, ai dreptate, o să...

M-ai chemat.

Închide ochii.

Hai, ai încredere. Închide ochii!

Ține ochii închiși...

Ce e asta?

Deschide.

Îți place?

E superbă.

Eu și Ana Maria ne-am făcut cadou câte o cruciuliță.

Și asta este cea pe care am primit-o de la ea

acum foarte, foarte multă vreme.

Seamănă puțin cu cea pe care am pierdut-o.

Mă bucur.

E a ta.

E a ta!

Nu știu ce să spun.

„Mulțumesc”.

Ce e?

Ce s-a întâmplat?

Adela...

Ești un om bun.

Și ai fost mereu generos cu mine și...

Eu nu pot să te mint.

- Nu meriți să te mint! - Nu înțeleg, Adela.

- Nu înțeleg. Ce e? - Trebuie să-ți spun ceva.

Trebuie să-ți spun adevărul despre Mihai.

Ce cauți aici?

- Trebuie să vorbim. - Nu vorbim nimica!

E un balamuc în toată casa asta, ca de obicei. Simt că-mi pierd mințile!

Vreau să vorbim despre Luca.

Nu e momentul acum, ți-am mai zis! Nu vorbim nimic despre Luca!

Hai să fugim, vrei?

Numai prostii spui. Nu fuge nimeni nicăieri și nici nu vreau.

Ba da, o să vrei. O să vezi.

Dar mai întâi trebuie să-i zic adevărul lui Luca.

Dar ce-i cu tine, ce-ai?

E mai bine să nu știi.

Dar trebuie să rezolv ceva și după aia totul o să fie bine.

- Ce? - Nu pot să-ți zic.

Dar o să mă întorc să te iau, și o să fugim.

Hai, du-te acum. Du-te!

Da!

Mamă...

- Ce e, Luca? - De ce stai cu geamul deschis, că e frig?

M-am gândit să aerisesc un pic.

Auzi, tu ai idee de ce mi-a dat Bebe cheile de la casa lui?

Ce casă?

Păi a zis că are o casă în Spania și mi-a dat cheile de la casa lui.

Ai idee de ce ar face asta?

Luca, trebuie să-ți zic ceva despre tatăl tău.

Ce?

Bună, Laura! Ce faci?

Laura!

Bună. Scuze, nu te-am văzut.

Ce faci, mă?

De ce ești așa tristă?

- Nimic. - Hai că te cunosc. Zi ce ai!

Adevărul e că sunt puțin tristă.

Ai nevoie de o prietenă să te asculte?

Mersi. Ești foarte drăguță.

Lasă-mă să ghicesc.

- Probleme în cuplu. - Cum ai știut?

- Chestiile astea se citesc de la o poștă. - Da.

Sunt complicate relațiile de iubire.

Da, dar ce s-a întâmplat?

Nimic.

Asta e problema.

Absolut nimic!

Pentru că așa se întâmplă când te îndrăgostești de un bărbat

care deja a fost căsătorit și deja are o familie,

pentru că-și pune mereu pe primul loc familia lui!

Și acuma...

mi-am dat seama că vreau și eu o familie...

a mea!

M-ai speriat.

Dar tu nu poți să intri decât așa, pe furiș?

Tată.

Ești bunic.

Ce?

Luca este copilul meu.

Poftim?

Da.

Delia n-a spus nimănui până acum.

Toată lumea crede că e copilul lui Dorin.

Dumnezeule!

Atâtea încurcături cu familia asta!

Bine, toate ca toate, dar un fiu, Bebe, un fiu, un copil...

Ce copil, că e bărbat în toată regula!

Și tu acum ce ai de gând să faci?

- Mai am o ultimă datorie. - Ce?

- Trebuie să termin ce-am început. - Adică ce?

Adică să scap de Mihai.

- Nu, să nu faci asta. - Ba da.

E singura cale să scap odată de povestea asta!

Potolește-te! Să nu faci asta.

Ba da. Doar așa o să pot să am și eu grijă de băiatul meu.

Bebe, nu! Termină cu prostiile astea! Termină cu tâmpeniile astea!

Ascultă-mă ce spun.

Din momentul ăsta, eu, gata, nu-ți mai acopăr urmele.

Păi tu te auzi ce vorbești, ce gândești?

Cum poate să-ți treacă ție prin cap să ucizi un om?

Un om a cărui viață deja ai distrus-o?

Nu te-am rugat eu de atâtea ori!

Nu te mai apropia de familia Andronic

și de scorpia aia de Marta,

care e prea lașă ca să-și păteze propriile mâini cu sânge?

Dacă fac asta o să pot să fiu cu Delia!

- Mi-a promis că o să mă ajute. - Ce spui? Ți-a promis că te ajută?

Așa cum te-a ajutat și atunci când i-ai ucis pe părinții lui Mihai?

- Atunci a fost altceva! - Ce-a fost atunci?

Situația a scăpat de sub control.

Trebuia să mă ocup de Amalia. Nu știam că Bogdan va fi acasă!

Și da, nu știam că Amalia era însărcinată!

Mă, Bebe, mă, băiatul meu, mă...

Alege și tu, o dată în viață, drumul drept.

Ascultă-mă ce-ți spun.

Du-te și cere-i iertare lui Mihai.

Da, nu te uita așa la mine.

Mai căiește-te și tu acuma, cât mai ai timp.

Fă-o măcar pentru fiul tău.

Te duci, îi ceri iertare lui Mihai și după aia...

După aia poți să dispari.

Dar nu crezi că e prea târziu pentru asta?

Niciodată nu e prea târziu...

să te schimbi.

Ești mai bine?

Da. Mersi.

Da?

Trebuie să ne întâlnim.

E Bebe.

Zi-mi unde.

Bun.

Unde, ce?

Unde, ce, Mihai? Ce vrei să faci?

De ce vrei să te duci acolo? Zi!

- Îmi pare rău, Călin. - Te rog.

Trebuie să merg.

Mihai!

- Da. - Totul e în regulă.

Bebe o să se vadă cu Mihai și totul o să se termine astăzi.

Nu, nea Gheorghe! Nu e deloc în regulă! Mihai nu e în toate mințile!

Spune-mi și mie, știi unde se întâlnesc?

Nu, nu știu.

Băiatul lui Bogdan Constantin?

Partenerul de afaceri al tatălui meu?

Da.

Și mi-e foarte teamă pentru Mihai.

E convins că tu și familia ta

ați fost implicați în moartea părinților lui.

Și n-o să se lase până când n-o să demonstreze

că voi l-ați angajat pe Bebe ca să-i ucidă părinții.

Bebe?

Stai puțin.

Bebe era băiatul lui Gheorghe, șeful pazei!

Doamne Dumnezeule, cum de nu m-am gândit la asta?

Nu m-am gândit nicio clipă.

Ei erau tot timpul...

Și cu Delia...

Doamne!

De-aia a plecat Delia după înmormântare în Elveția.

În grabă... Că Bebe...

Stai puțin. Și Mihai ce ți-a mai spus?

Ce-a văzut, ce știe?

Mihai s-a ascuns sub pat când i-a omorât părinții.

De-asta a scăpat.

Și a apucat să vadă mâna tatuată a lui Bebe.

Așa și-a dat seama cine e.

Era în casă în momentul ăla,

când i-a omorât părinții?

Doamne Dumnezeule, ce-o fi văzut copilul ăsta!

Nu pot să cred ce-mi spui.

Iartă-mă, trebuie să ies.

Nu!

Poate nu trebuia să afli de la mine.

Da, Călin.

Ce-a făcut Mihai?

Doamne, nu pot să cred.

Ai idee unde e?

Da, din fericire, și-a pierdut la un moment dat telefonul

și am reușit să-l localizez

și asta încerc să fac și acum.

Gata, l-am găsit!

Se îndreaptă spre nordul Bucureștiului.

Adela, te rog, ești mult mai aproape de el decât mine.

Du-te după el acum, te rog mult de tot!

Mihai e băiatul lui Bogdan Constantin.

Știai?

- Știai! - Ce?

Că e un șarpe care s-a infiltrat în sânul familiei noastre?

Normal că știam. Trebuia să aflu, ca să-mi apăr familia.

Ce legătură ați avut tu și tata cu moartea părinților lui?

Doamne ferește! Cum poți să vorbești așa de taică-tu?

- Ce legătură, mamă? - Vezi-ți de treabă!

Lasă pastilele astea! Nu mai fă pe sfânta!

E adevărat, nu?

Voi i-ați omorât.

Voi i-ați omorât pe Bogdan și pe Amalia.

Îmi vine să înnebunesc. Am trăit toată viața într-o minciună.

N-am făcut decât să țin cu dinții de banii și de onoarea familiei noastre.

De bani și onoare?

Bani și onoare! Îmi vine să mă dau cu capul de pereți!

Nu pot să cred că toată viața l-am plâns pe tata ca pe un sfânt!

Am muncit toată viața ca să-i duc înainte afacerea,

să duc înainte ce-a construit el,

și, de fapt, voi doi sunteți niște criminali!

Cum ați putut să faceți asta, mamă?

Mama mea...

Bogdan și Amalia erau prietenii voștri în tinerețe.

Făceați revelioane, concedii, zile de naștere împreună!

Taci!

- Erau familie! - Taci din gură!

Nu știi nimic și nu înțelegi nimica.

- Tu nu știi ce-am suferit eu! - Ce-ai suferit, mamă?

Ai suferit într-atât încât să acoperi două crime?

Pentru ce? Pentru bani, ca să le luați toată televiziunea?

Să fie toată afacerea a voastră? Pentru bani, nu?

- Prostii! - Doamne Dumnezeule!

Îmi vine să înnebunesc pur și simplu!

Îmi aduc aminte cum plângeai... și te credeam!

Plângeai la Bellu în fața a două sicrie acoperite.

Covor de cale albe.

Cumpăraseși sute de cale. Albe!

Ai chemat toți prietenii la cimitir

și, după aceea, la parastas, la nu știu ce restaurant de lux!

Și după aia îmi aduc aminte de tata

cum își îneca amarul în alcool în fiecare noapte!

Cum ați putut, mamă, să faceți așa ceva?

Paul... Paul, tu nu știi. Tu nu știi ce-am suferit eu.

Nu știi ce e în sufletul meu.

Și pe copilul lor de ce nu l-ați ajutat? Măcar pe el să-l fi ajutat!

Mihai e băiețelul ăla bucălat care se juca aici în living,

îmi aduc aminte, cu trenulețul ăla electric.

Ați vrut să le stârpiți tot neamul de pe pământ, asta ați vrut!

- Luca! - Lasă-mă în pace!

- Luca, stai puțin! - Lasă-mă!

Dar ce e cu voi?

Are maică-ta să-ți povestească ceva.

Destul de important.

Hai, spune-i.

Spune-i cum l-ai angajat pe Bebe, marea ei iubire,

să-i omoare pe Bogdan și Amalia.

Așa, și?

Știai?

Îmi vine să vomit.

Îmi vine să vomit. Nu... Nici nu pot să vă mai văd.

Nu vă mai suport! Să nu vă mai văd, pe niciuna!

- Dorin? - Da.

Uite, cred că trebuie să vorbim.

Da, să vorbim.

Păi, să vorbim.

Am văzut deja că ai vorbit cu Aura.

O să afle tot satul, înțelegi?

O să se dea și la televizor.

O să vorbească și popa în biserică.

Da, și foarte bine am făcut că am vorbit cu ea,

pentru că am realizat ce vreau de la viață!

- Ce vrei de la viață? - Vreau un copil!

Da! Vreau o nouă familie.

Nu vreau să fiu pe locul doi.

Și vreau să știu dacă ești dispus să începi o nouă familie, cu mine!

Așa, mă, hodoronc-tronc?

Am venit cu o veste bună, ca să facem pace.

I-auzi.

Ți-a venit mințile la cap.

Noi două putem să stăm liniștite.

Paul n-are ce să ne facă.

Dacă află adevărul și vrea să ne bage în pușcărie,

îi avem la mână.

Cu ce-i avem noi?

Ca să zic așa...

și bogații au secretele lor.

Și morții lor.

Adicătelea?

Adicătelea,

acum ceva vreme,

familia Andronic...

a pus să fie omorâți părinții lui Mihai.

Dă-te, fă, de-aci!

S-a oprit.

În care clădire, că-s mai multe?

Stai să văd.

Vezi că trebuie să fie o clădire înaltă. E cam singura de acolo.

I-am văzut mașina! Opriți aici, vă rog.

Te-am adus aici să-ți mărturisesc tot.

Te ascult.

Da, așa e.

Eu ți-am omorât părinții.

Mihai, știu. Sunt un om de nimic.

Singurul lucru care mă face să mai am un dram de umanitate

este că am aflat că am și eu un fiu.

Am și eu un tată,

am o femeie care mă iubește, nu știu de ce, dar mă iubește.

M-am schimbat, Mihai. Sunt un om mai bun. Regret ce-am făcut.

Cine te-a pus să faci crima asta? Paul Andronic? Marta? Anghel? Zi!

Poți să-mi spui și mie ce se întâmplă? Ce se întâmplă?

De unde știe Paul că Bebe i-a omorât pe Amalia și pe Bogdan? De unde?

Nu știu.

Nu știu, înseamnă că mai știe cineva.

Sau probabil... Poate chiar Bebe i-a spus!

N-are cum. Bebe n-ar face așa ceva!

Îl cred în stare de orice.

Nu pot să zic.

Nu vreau să-i fac rău Deliei.

- Zi sau te omor! - Calmează-te, Mihai.

Nu mă calmez până nu-mi zici tot!

Oricât de mult ai avea dreptate să mă omori, crede-mă.

Nu vrei să trăiești cu moartea unui om pe conștiință!

Delia.

Ăsta trebuie eliminat din viața noastră.

- Crede-mă. - N-avem cum.

N-avem cum.

Bebe e tatăl lui Luca.

Când m-ai trimis în Elveția, eram însărcinată. Luca e copilul lui.

Delia...

- Delia, nu se poate! - Muti!

- Nu se poate! - Muti!

Muti!

Paul!

Paul, vino încoace imediat!

Muti!

Trezește-te!

- Muti! - Mamă?

Sunt Paul Andronic. Am nevoie de o ambulanță, urgent!

Mamă!