Original subtitles

Vreau să dispară pozele alea! Dar știu că sunt peste tot. Tocmai de-aia!

Nu mă interesează cum faci, fă tot posibilul și să dispară.

Mă suni.

Salut! Hai la mine-n birou!

Am vorbit la o mânăstire să facem parastasul de o săptămână.

Să împărțim acolo.

E deja aranjat.

Ce zici?

Da, așa facem.

Ai nevoie de ceva?

Du-te și odihnește-te, Stela.

Nu pot, doamnă, nu pot să dorm, trebuie să...

fac ceva să uit,

să-mi fugă gândurile.

Hai, că n-ai mai dormit bine de când s-a prăpădit maică-ta.

Nu pot să-nchid un ochi.

Cum închid, cum o văd

și nu-i e bine, săraca.

Se chinuie.

Nu s-a dus cu sufletul împăcat.

Hei, fetică...

o să cheme poliția,

că dacă nu ți-aș fi zis c-o să cheme, da’ asta e...

Termină, mă, odată cu asta, ți-am zis!

Vai, dragă, ce să treacă?

Ce să treacă?

Ești fata lu’ Paul Andronic, ăsta mută munții pentru tine!

Bre, tu bagi om nevinovat la pârnaie...

Ei, hai, lasă, că nu-i așa nevinovat! Stai tu liniștită!

Da? Da’ de ce nu spui tu că nu-ți mai aduci aminte?

Da’ bravo, mă! Și cine o să mă creadă?

Te crede, că eu am văzut în filme! Un pic, acolo, tot crede!

Hai, lasă-mă cu prostiile astea, că știu eu ce trebuie să fac!

Ce?

Ei, ce? O să le zic că nu pot să merg la poliție

pentru că au apărut pozele alea cu mine!

Și că acum nu e bine să fac vâlvă, trebuie să stau ascunsă, asta o să le zic!

Aoleu...

Bre, dar ce poze ai făcut, artistice...

Nu i-am zis lu’ tac’-tu’?

Bre, Mitule! Să-ți fac una mare, ți-o pui acolo-șa pe perete,

lângă calendarul de la biserică!

Hai, mă, termină, te rog!

Ce „termină”! Să-mi crape mie obrazu’ să nu mai pot eu să mă duc eu în Butimanu!

Da, că asta e problema ta acum, nu? Nu că sunt eu pe toate gardurile!

Păi, bre, Andreeo!

Eu m-am pozat acolo-șa cu... veverița la vedere?

Știi ceva? Dac-ai venit să te iei de mine, mai bine pleci!

Nu plec! Uite-acia stau!

Că trebuie să fac educație, că v-am scăpat din mână, bre! Pe amândouă!

Și pe tine, și pe sor’-ta!

Tu te-ai înhăitat cu ăștia dă p-acia?

Păi nu dau eu milităria jos din pod, Andreeo?

Lasă c-o ai tu pe Adela

care-i și mai bună și mai deșteaptă decât mine și-ți ajunge!

Hai, mai gata!

Uite, te-ai supărat... și ce treabă am eu?

Păi tu ești fetica mea! Băi, proasto!

Că eu pe tine te iubesc!

Doamne, că nu mai mă vezi acia!

Că am palpitații, că nu mai poci de inimă...

Da, mă! Hai, gata! Calmează-te!

O să fie bine, mă descurc, ți-am zis!

Păi, sper!

Ei, speri tu! O să mă duc acolo să vărs trei lacrimi, îi dau pe ăștia pe spate!

După aia, trece timpul, uită și mă lasă-n pace!

Da’ dacă-l ia Delioara p-ăsta de bărbat?

Ar fi chiar culmea! Pana mea...

Să stați acolo-șa la masă, tu de-o parte, ea de-o parte...

Hai, mă, termină cu astea! Lasă-mă!

Hai...

Hai...

că-i amuzant!

Nu, amuzant nu e deloc!

Auzi? Ia du-te tu acasă la tata, că mișună ăștia la ușă încontinuu.

Nu vreau să te găsească pe-aici.

Cât te iubește mama, puiule, fetica lu’ mama!

- Da, știu! - Multe nu știu, mama...

Zi acolo-șa „și eu pe tine,” mămica mea scumpă dragă!

Mămica mea scumpă, te-ai uitat la prea multe filme!

Te rog să pleci acasă și să pui ăla de unde l-ai luat!

Alo! Am zis că nu vreau să te vadă nimeni, femeie!

Vai de mine...

- Ce faci, bre...? - Hai, pa!

Pa!

Pa!

Trebuie s-o convingem pe Andreea să facă plângere.

Neapărat!

Eu cred că-i prea târziu.

Au trecut deja patru zile.

Trebuia să meargă la medicul legist, da’... chiar dacă mergea...

Ce? Dacă mergea, ce?

Andreea n-are nicio urmă de violență fizică.

Niciun semn care să ateste că...

Nu vreau să crezi că mă-ndoiesc de toată treaba asta,

dar să fim realiști!

Nu mă interesează chestia asta! Vreau ca nemernicul ăla să plătească.

Putem spune c-a sechestrat-o și asta chiar e-adevărat, nu?

OK, da’... va trebui să meargă la poliție.

Să dea declarații peste declarații. Vrei tu s-o faci să treacă prin asta?

Exact asta am spus!

Uite cum facem!

Mă duc eu să vorbesc cu ea și să văd ce-ar avea de declarat.

Da’ acuma nu mai batem la ușă sau cum?

Lasă asta!

Vreau să-mi spui ce a fost între noi doi.

Nu vreau să cred că...

mi-ai pus ceva în băutură.

Hai, mă, Mihai, pe bune?

Te credeam mai deștept!

Ți-am mai zis că nu mai știu nici eu ce s-a-ntâmplat!

Tot ce știu e că...

la un moment dat mi s-a rupt firul de tot și am picat lată!

Bine! Dacă vrei să știi ce s-a-ntâmplat, este clar c-am băut prea mult!

Și... asta nu e ceva rău.

Ba da, Andreea, e!

Eu nu-mi pierd mințile de la un pahar.

De ce dracu’ nu-nțelegi că nu vreau nimic de la tine?

Nu te vreau și n-o să te vreau niciodată!

De ce?

Pentru că... ești așa cum ești! Ți-am mai zis!

Ah, da! Știu! Sunt... rea și vulgară și altceva?

Nu mai contează, Andreea. Vreau să nu mai vorbim.

Să nu mai vorbim despre asta niciodată. Încearcă să-ți iei gândul de la mine!

Da’ nu-i așa ușor.

O să-ncerc să fie!

Dar lasă asta.

Paul vrea să mergeți acum la poliție să dai declarație.

- La poliție? - Da, la poliție!

- Să le spui că Bebe te-a sechestrat. - Da’ nu m-a...

Bă, voi, voi nu vă dați seama că eu nu pot să fac asta acum?

Voi vă bateți joc de sufletul meu?

Eu nici măcar, Mihai, nici măcar nu pot să mă gândesc la chestia asta!

Cum aș putea să fac asta în momentul ăsta?

Andreea, te rog, lasă vrăjeala asta ieftină!

Care vrăjeală?

Andreea! Hai, nu ești gata? Hai că mă grăbesc, mergem la poliție!

- Asta încercam și eu să-i zic! - Hai acum...

Da’ nu vreau, tata! Nu vreau! Cum poți să faci așa ceva?

- Plecați și lăsați-mă singură! - În cazuri din astea trebuie neapărat...

- Nu! Lăsați-mă singură! - Andreea!

Nu vreau am zis! Pleacă! Lasă-mă!

Doamne sfinte!

Da, ăsta așa stă!

De când a prins moarta-n cârlig, uite-așa stă! Ca statuia!

Mi se pare îngrozitor ce vi s-a-ntâmplat.

De ce-i așa îngrozitor? Se mai întâmplă!

Păi, nu vezi în fiecare zi un om mort, mamă!

Așa, și?

Ce, o luăm acuma toți razna?

Da’ el așa e.

Sensibilios așa, că e... ardelean.

Bună ziua!

Să trăiești, bre!

Iertați-mă că apar așa din senin,

da’ poliția vrea să vă pună câteva întrebări.

Dacă vreți, vin cu voi în calitate de avocat.

Da’ ce ne trebuie avocat, că n-am făcut nimic de data asta?

Cum adică, de data asta?

I-a luat moarta creierii acolo-șa! Numai prostii spui!

Hai, Mitule, vezi că nu i-a dezlegat aia picioarele și te ia după ea! Hai!

Nu s-a văzut drac mort! Hai, c-acuma mergem!

Singur?

Unde sunt ceilalți?

Mama e cu Stela și Delia nu vrea să mă vadă.

Și Andreea?

Cum se simte? Ce face?

Nu vrea să iasă din cameră.

- Hai! Îți pun ceva? - Vin imediat.

Eu nu vreau să merg la poliție! V-am spus!

Mona sunt!

Ce vrei?

Dacă tata te-a trimis să mă convingi să mă duc, eu nu mă duc!

Pot să intru măcar să vorbim față în față? Te rog!

Bine, intră!

Ce vrei?

Să știi că nu m-a trimis taică-tu.

Bine... ce vrei?

Andreea, nu poți să stai închisă la tine-n cameră toată viața.

Și Paul nu-ți vrea răul! Din contră!

Hai să mergem împreună la masă și rezolvăm noi după aia.

Nu pot.

Mi-e... rușine! O să râdă toți de mine.

Dar n-o să râdă nimeni, că tu n-ai făcut nimic greșit!

Andreea...

Gata...

O să treacă.

Mona...

tu crezi că eu sunt un om rău?

Nu.

Nu ești.

Hai...

Asta-i preferata mea.

Sexy și rea.

Da. Mă rog...

Sunt mișto, da’ cred că cine le-a făcut e mare pervers.

Eu nu-nțeleg ce-a fost în capul ei.

Nimic. Îți spun eu! E pustiu.

E... nu știu. E ca-n Bărăgan! Patinoar!

Ei, hai, mă...

De ce? Nu-i așa?

Nu zic că nu, da’...

Auzi? Tu nu vrei să-mi faci niște poze din alea?

Ce să fac?

Doamne...

Salut!

- Salut, Adiță! - Hai noroc!

Da’ tu ce ești așa plouat? Nu vezi ce frumos e afară?

- Auzi, tu ai vorbit serios cu... - Cu ce?

Cu pozele alea.

Hai, mă, glumeam!

Păcat!

Nu credeam că vrei să te mai vezi cu mine.

Ai căzut în plasa ei. Eu nu știu ce-a fost în capul tău.

Andreea n-are nicio dovadă.

Nu există urme de violență fizică, așa că nu i-am făcut nimic.

Nu i-ai făcut nimica, pe bune, nimic!

Hai mă, ce dracu’? Zici că suntem copii și ne jucăm cu vorbele!

Delia!

Eu doar pe tine te iubesc!

Dar nu doar cu mine te culci! Nu?

Nu trebuia să te vezi cu ea! De ce te-ai văzut cu ea?

De fraier!

Și acum regret ce-am făcut.

Nu, n-ajută nimic cu regretele astea, să știi!

Pe Dorin l-ai fi primit înapoi chiar și după ce te-a-nșelat.

Nu fi tu așa de sigur!

Și-atunci, ce facem aici? Zi-mi! Vrei să mă pun în genunchi?

Vrei să-mi cer iertare? Zi-mi ce vrei să fac, că fac!

Singurul motiv pentru care suntem noi aici e Luca.

Ce treabă are Luca cu toată povestea asta?

Luca e copilul tău.

Hai să te ajut!

Să știi că înțeleg foarte bine de ce n-ai vrut să mergi la doctor.

Paul, vreau să mâncăm.

Dar la poliție trebuie să mergem neapărat, Andreea.

- Ai fost sechestrată. - Paul!

- Să mergem să ce? - Să ce?

Ai fost sechestrată. Vreau să dai o declarație, e foarte important.

Vreau ca nenorocitul ăla să intre în pușcărie! Asta vreau!

Nu pot.

Păi... cine o să mă creadă pe mine după ce au apărut... pozele alea?

Și ce-i cu alea? Ce-i cu pozele alea? Cine le-a trimis?

Nu contează. Eram... mică și proastă.

Te întreb asta de trei zile, Andreea. Cine le-a trimis?

Andreea...

ai încredere în Paul.

Adi.

Doamne sfinte...

Incredibil cum te... înhăitezi cu toți idioții...

Ai avut dreptate cu Andreea. M-a mințit.

Da...

Îmi pare rău că nu te-am crezut.

Nu mai contează.

- Chiar nu mai contează! - Ba da, Adela.

Povestea asta nu trebuie să rămână așa.

Mi se pare culmea ironiei că la început eu eram cea care cădea în plasa ei mereu.

Și acum eu sunt singura care vede cum e cu adevărat!

Da, știu.

Da’ mai e ceva.

Ce?

Dimineața...

Hai, Mitule!

După...

Doamne, ferească...

Bre, două ore? Două ore să se pregătească?

Vai de mine!

M-a luat toate transpirațiile!

Hai, lasă-mă!

Tată, ești bine? Ai nevoie de ceva?

Nu, nimic. Să mergem, atât. Să terminăm odată!

- Și știe ceva? - Nu, nu știe nimica.

Trebuie să afle!

O să afle, dar nu acuma. El știe că Dorin e taică-su.

- Da, dar îl urăște pe Dorin! - Și ce? Dorin a fost lângă el tot timpul!

Delia, nu este vina mea că nu am fost eu lângă el!

O să afle! Îți promit c-o să afle! Da’ nu acuma!

Să nu ne grăbim! Trebuie să avem răbdare, te rog!

- Câtă răbdare? - Câtă trebuie!

- Și câtă trebuie? - Nu știu! O să vedem!

Singură?

Nu, sunt cu Gina aici cu mine la masă. N-o vezi?

Poftă mare, Ginuțo!

Ce?

Nimic, mă! N-am chef de vorbă!

Auzi? Știi ce voiam să te-ntreb?

Ce vrei să faci cu pozele alea cu Mihai?

O să le folosesc eu.

Când o să am nevoie.

Da’ nu acuma.

Nu e cazul să mai apară și alte poze cu mine!

Rămâne cum am stabilit. N-află nimeni că le-am făcut eu.

Da, mă, da!

Perfect!

Am destule pe cap și asta mai lipsea acuma!

Auzi, da’ dacă tot ai pozele astea cu Mihai, de ce nu i-ai zis că...?

Mă, tu n-ai altă treabă?

- Nea Gheorghe? - Imediat!

OK!

Băi, eu o să mor de frig aici!

Hai, mă, încetează odată cu asta!

Stai liniștit că te descurci! E un început! Asta contează!

Mă gândeam la ceva mai stabil!

La un birou, un scaun, un calculator, ca orice om!

Da, mă, știu că la asta te gândeai și crede-mă c-am încercat să rezolv!

Da?

Am sunat la bancă și nu s-a putut!

Când au auzit că nu ai facultate, au zis că nu merge!

Ce? Facultate?

Da! Și când au auzit că nici liceul nu l-ai terminat, au zis...

„Da, bine, o să ne mai gândim!”

Așa au zis?

Hai, mă, Florine, tu ai mâncat stricat? Cum să zică așa? Nu!

Ăsta e începutul tău, cu pași mici! Ușor-ușor!

Pe bune! Chiar îmi pare rău! Am încercat, na!

Asta e tot ce am putut să găsesc.

- Dar să nu mă faci de râs! - Salut, Căline!

Nea Gheorghe! Ce faci?

- Mi-ai adus ucenicul! - Păi...

L-ai convins să încerce?

De adus, l-am adus. De convins, mai greu!

Bă, Florinache, băiatule! Tot omul începe de jos.

Pe urmă, cine știe? Poate...

Asta-i sub nivelul mării!

Lasă, mai vorbim noi! Hai să-ți dau echipamentul!

Chiar!

- Azi începem treaba! - Haida!

- Nu sunt așa convins! - Hai!

Nu e nimeni pe-aici, e-nchis sau ce?

Nu, nu e-nchis! Așteptați un pic c-o să vină imediat cineva.

Nu, o să vin altădată. Mă grăbesc! Mersi!

Muti...

cum ești?

Cum să fiu, Livia?

Supraviețuiesc.

Cine se aștepta să apară pozele alea?

E greu să crezi că nepoata ta...

poate să facă așa ceva.

Eu mă refeream la Gina.

Știu cât țineai la ea și...

Era-n casa asta de dinainte să mă nasc eu.

Mda, Gina...

Vezi, tu, Livia, oamenii, când mor, e ceva ireversibil.

Noi, cei care rămânem, ducem greul după aceea, știi?

Și-acuma, iartă-mă, dar problema noastră este Andreea.

E... e grav, nu?

Paul e la pământ.

Mda...

- Îmi pare rău. - Ție? De ce?

Ce, tu ai făcut-o așa pe Andreea?

Nu, da’...

dacă nu apăreau pozele...

Apărea altceva!

Crede-mă!

Doamne, nu mi-am putut închipui că fata asta poate să fie atât de...

necizelată.

Da, a moștenit totul de la maică-sa.

Chiar așa era Ana-Maria?

Era...

fată de provincie.

Atât.

Mda...

Unchiul vorbește despre ea

ca și cum n-ar mai exista altă femeie ca ea pe planetă.

Da... prima lui dragoste!

Da’ dac-ar fi luat-o de soție, ar fi văzut și el ce vedeam eu atunci.

Ai cunoscut-o?

Așa, fugitiv.

La început am crezut că e una din cuceririle lui. N-am știut cine e.

După aceea, s-a întâmplat ce s-a-ntâmplat cu bunicul tău

și cam asta a fost.

Da, și mama și unchiul s-au întors.

Da... S-au întors.

La o casă plină cu probleme.

Douăzeci și mai bine de ani de nefericire!

De ce spui asta?

Cum, de ce, Livia?

Tu consideri că noi suntem o familie fericită?

Mă rog, acum...

În fine, da’ am avut și noi momentele noastre de bucurie!

Aoleu, ești drăguță...

Uite că m-ai făcut să zâmbesc într-o zi ca asta!

- Muti... - Da.

O să treacă nebunia asta.

Da?

Eu...

cred că de-abia acum începe.

Eu am încredere-n tine.

Mereu ai avut grijă să fim bine.

Mă bucur, Livia.

Mă bucur că măcar tu vezi asta.

Draga mea...

Hai, mă, Nicule! Unde-ai fost?

C-am avut nevoie să m-ajuți cu baxurile alea de bere

și noroc că era Dorin aici!

Ia uite!

Sper să fie suficient.

- De unde ai banii ăștia? - Economiile mele!

Mă, Nicule, tu-ți bați joc de mine? Glumești?

I-am strâns la ciorap vreo câțiva ani.

Am vrut să-ți cumpăr o mașină, da’...

acuma chiar cred că ai nevoie de ei.

Asta-i minunat!

Sper să te-ajute.

Meriți!

Chiar meriți!

În felul ăsta, pot să plătesc

pentru tot răul pe care ți l-am făcut în anii ăștia.

Doamne, Nicule, nu știi ce fericită m-ai făcut!

Mulțumesc mult, mult de tot, mulțumesc!

Uite-l, gata echipat, bun de muncă!

Florinache, ți-aș fi dat eu și o cravată, da’ nu prea se potrivește, mă!

- Nea Gheorghe, ești hazliu! - Nu?

Haide!

Spor la treabă! Acolo-n dreapta!

Se pare că s-a făcut băiat bun.

Da...

o să vedem.

Îmi pare rău de el așa, îți dai seama, l-am găsit pe stradă, spăla parbrize.

O să-i fie destul de greu la început, da’ o să se obișnuiască.

- Apropo! - Da.

- Te căuta mai devreme cineva. - Cine? Adică, cum arăta?

Mă, era un bărbat înalt, părul mai rar, geacă de piele...

Fiul meu! Zicea el c-o să treacă să mă vadă.

Cum adică?

Fiul tău s-a întors din străinătate?

Da, dar n-o să stea mult.

Nea Gheorghe, cum ziceai că se pornește aspiratorul ăla,

că-mi dă de cap.

Hai că-ți arăt eu! Bine că n-ai apăsat, să nu sară ceva în aer!

Hai!

Așteptați un pic c-o să vină imediat cineva.

Nu... Haideți că vin altădată. Mă grăbesc. Mulțumesc!

Singură?

Da.

Să nu spui că s-au terminat problemele în casa asta de nu-i nimeni pe-aici!

Nu cred că-i momentul să fii cinică.

Ce, nu era tot timpul cineva pe-aici care se agita și se ambala, inclusiv eu?

- Muti... nu e bine! - Normal că nu e bine.

Ținea la Gina. Cred c-a fost un șoc pentru ea.

Da, mai ales că s-a-ntâmplat totul atât de brusc!

Ei, brusc! N-ai văzut cum umbla pe-aicea?

Adică?

N-ai văzut-o că era tot timpul cu ochii roșii?

Eu am văzut-o de atâtea ori noaptea pe ponton.

N-am crezut c-o să se-arunce.

- Chiar crezi că s-a aruncat? - Da, cred că-i fila o lampă.

- Da’ poate a căzut. - Da’ poate a aruncat-o cineva!

- Mamă! - Hai, mă! Ce vrei să fac? Glumesc și eu!

Da’ nu pe teme din astea! Te rog din suflet!

- Fii și tu serioasă măcar o dată! - Da...

Acuma tu ești mama și eu sunt fiica. Îmi place!

Nu, că nu se poate vorbi cu tine!

Ce-i? Da’ ce-i? Ce s-a-ntâmplat?

Nu, că tu... n-ai capacitatea să-nțelegi acum.

Te rog! Zi-mi ce s-a-ntâmplat! Ce te frământă?

Pozele cu Andreea.

Drăguța mea...

- Tu-ți faci griji pentru panarama aia? - Nu. Îmi fac griji pentru Paul.

E clar că cine a făcut asta cu pozele a vrut să-i facă rău Andreei,

dar nu s-a gândit că...

Cine a făcut asta cu pozele merită un premiu!

Hai, mă, mamă! Serios! Eu nu... Chiar ești imposibilă!

Nu pot să discut nimic cu tine!

Da’ tu te iei de mine că nu sunt serioasă și tu ești înțepată! Nu-nțeleg de ce!

Da, sunt! Că poate am și eu o problemă

și vreau să vorbesc cu cineva la modul serios!

Da’ tu nu faci nimic altceva decât glume proaste și răutăți!

Și chiar nu ești atentă la ce vorbesc cu tine!

- Sunt aicea, te ascult! - Aparent, nu e suficient!

Și te mai întrebi de ce a plecat tata.

Nu pot să cred că-mi zici asta și că-mi reproșezi așa ceva!

Ba da!

Păi atunci, du-te și vorbește cu taică-tu! Hai!

Chiar asta o să fac!

Pot să te rog să faci ceva pentru mine?

Vorbești cu Muti?

Te rog?

Bine.

Nu știu, facem ce facem și ajungem iar aici.

Din vina mea, Mitule?

Ți-a trebuit ție pescuit!

Când ți-am zis, bre: „Lasă, Mitule, undița, că-i frig”, da’ tu...

Eu vorbesc, eu aud!

Mihai, e o simplă formalitate.

Păi și dacă-i o simplă formalitate, de ce nu ne-am formalizat noi acasă?

Vreau să-mi scrieți locul unde-ați găsit-o și ora. Și să semnați jos.

Semnează, bre!

E-n regulă, puteți să semnați.

Bre, da’ asta s-a aruncat așa, ca proasta, în lac?

Nu știu, nu pot să vă răspund la întrebarea asta...

Poate că s-o fi aruncat!

Da’ de ce spuneți asta?

Știți ceva?

Vă rog eu să semnați și să nu mai spuneți nimic. Vă rog!

Să trăiți, șefu’!

- Hai, bre, că semnăm. - Așa facem.

Semnează, bre, frumos, acolo!

Stela...

- Stela! - Da.

- Hai, gata, te rog! Du-te și dormi puțin! - Nu pot să dorm.

Las-o pe Ica! Termină ea!

Da’ măcar du-te și te-ntinde puțin! Odihnește-te un pic, te rog!

Te uiți la televizor, o să-ți facă bine. Hai, că-ți fac un sandvici, da?

- Oricum n-ai mâncat nimic, da? - Nu mi-e foame!

Vreau să știu...

ce s-a-ntâmplat.

Vreau să...

Hai, gata...

Gata!

Te rog, liniștește-te, te rog!

Dacă n-a fost un accident?

Și nici nu s-a aruncat singură?

Cum adică?

Mama n-avea de ce să-și ia viața, Ilie!

Cred că...

cineva...

Da’ de ce? Ce-a făcut ea, săraca?

Stai puțin, tu crezi că cineva...

cineva a omorât-o pe Gina?

Da’ cine s-o...?

Nu știu...

N-ai văzut-o cum era, săraca?

Îi era frică, era speriată, era agitată, Ilie.

Ceva știa.

Stelo,

îți jur că dacă cineva e vinovat de moartea Ginei,

am să-l fac să plătească!

Te rog, liniștește-te!

Au semnat. E totul OK. O să vină și ei acum.

- Și nu mai au nimic de făcut, nu? - Nu, stai liniștită!

Sunt martori. Trebuie doar să semneze o declarație.

Nu-nțeleg de ce mereu ei! De ce se-nvârte totul în jurul nostru?

Salut!

Hai cu noi să facă plângerea Andreea!

Da’ chiar nu cred că ăsta-i un moment bun.

După ce-au apărut pozele alea, n-o să mă creadă nimeni!

Da’ de ce trebuie să te creadă cineva?

- Tu trebuie doar să spui adevărul! - Exact!

Nici tu nu mă crezi, nu?

Pozele alea sunt din telefonul lui Adi

cu mult timp înainte să mă despart eu de el.

De unde știi tu?

M-ai înșelat cu Adi luni de zile.

- Adela, ai grijă ce spui! - De ce?

Te fac de rușine?

Și dacă tot suntem sincere,

Bebe chiar te-a violat

sau doar ai înscenat tu tot ca să vină Mihai după tine?

- Adela... - Vreau să știu adevărul!

Tata, vreau să mergem acasă acum!

Nu înainte să răspunzi la întrebare.

Tu o crezi pe ea?

Nu! Vreau să răspunzi la întrebare.

Ce faci, Stela?

De ce nu te odihnești?

Nu am stare, doamnă.

Chiar nu am. Am...

- Am încercat, da’... - Da.

Te înțeleg, da’... hai, te rog! Mai încearcă!

Te rog!

Încerc.

Doamnă...

nu vreau să vă supăr, da’...

pot să vă-ntreb ceva?

Spune!

Credeți că mama ar fi fost în stare să se sinucidă?

- Of, Stela... - Vreau să știu, doamnă!

Am fost așa de oarbă, încât să nu văd că are o problemă?

Adică... chiar așa, sub nasul meu?

Poate că...

Cred c-a fost un accident.

Și dacă n-a fost?

Nu vom ști niciodată.

Și eu ce fac, doamnă?

Nu pot să rămân cu întrebarea asta!

Tu...

o să-ți trăiești viața mai departe, liniștită,

o să-ți fie bine aici.

Îți promit, eu o să am grijă de tine.

Da?

- Haide... - Mulțumesc, doamnă.

- Da’... - Da’... Gata.

Gata, nu te mai frământa atât! Te rog!

Hai, du-te și întinde-te un pic în pat.

Încearcă să te liniștești. Te rog eu frumos!

Mulțumesc.

Stai liniștită.

- Chiar mulțumesc! - N-ai de ce.

Mersi!

Miki,

pot să te-ntreb ceva?

Da, spune! Orice!

E ceva personal și să nu mă-nțelegi greșit.

Dar tu și Nicu de ce n-aveți copii?

Păi, când eram tineri, nici eu, nici Nicu nu ne-am dorit.

Adică eu eram cu plecările mele în Franța, el era pe șantier,

iar acum suntem prea bătrâni să ne mai gândim la asta.

Și nu regretați?

Păi, nu, că... na! Ne asumăm!

Că, na! Dacă nu ne-am dorit... Ne asumăm asta!

Da’, mătușă-ta nu-i la fel?

Mătușă-mea a vrut în tinerețe, dar n-a putut. Plus, a lăsat-o bărba’-su!

Da’ de ce mă-ntrebi?

Dorin nu vrea și tu vrei copii?

Nu a zis că nu vrea, da’ nici încântat de idee nu e.

- Normal, mă! El are doi! - Ei, pe naiba!

Adică Livia ce mai vine pe-aici, dar băiatul... parcă nu e.

Bună!

- Bună! - Tata e aici?

Da. E cu Nicu, în spate, mută niște navete.

Dorin! A venit Livia!

Imediat!

- Da’ tu? Pari tulburată. - Nu... Sunt obosită.

Hai să mergem înăuntru!

- OK. - Hai.

Am auzit că nu ești bine.

M-a dat de gol Livia?

E bine că măcar ea are grijă de mine.

Tu chiar crezi că nouă nu ne pasă?

Da’ nu cum îmi pasă mie.

Până la urmă, așa ne-ai învățat!

N-ai fost tu mereu leoaica aia care-și apără puii și familia?

Ne-am obișnuit așa! Ce să-i faci?

Da?

Și ce facem dacă...

dacă eu, într-o zi, n-o să mai pot?

Tu o să poți până la ultima suflare.

O să-ți aperi mereu familia.

Da, da’ dacă...

Dacă n-o să depindă doar de mine? Ce facem?

Adică?

Păi, dacă...

o să vină așa...

o să vină...

nu știu, din afară, ceva, o...

o forță care să ne distrugă?

Tu te referi la pozele alea cu Andreea

și la toate minciunile pe care le-ndrugă ea?

Nu. Nu, Delia.

Vezi, tatăl tău...

atât c-a avut mulți dușmani și...

- Fabulezi... - Nu...

Parcă suntem într-un film cu spionaj!

Te rog, nu!

Nu, noi... noi amândoi, taică-tu și cu mine, am muncit mult,

am făcut sacrificii să construim afacerea asta și noi...

Nu am fost tot timpul...

înțelegi... așa...

fair play.

- Asta a fost demult, în trecut! - Dragă, așa erau vremurile atunci!

Da, dar,

trecutul ăsta mă...

Of, Doamne, mă urmărește.

Păcatele astea din trecut, știi? Astea ies la suprafață.

Și cred că eu acum...

va trebui să plătesc restanța.

- Muti... - Ce fac?

- Ce fac? - Muti!

Tu n-o să vii la noi după ajutor!

Dar sunt liniștită, să știi!

De ce?

Pentru că tu o să rezolvi tot, ca de obicei!

- Uite, tu râzi de mine! - Nu!

Gândește-te puțin!

Nu m-ai trimis tu la dracu’-n praznic ca să mă desparți de Bebe?

N-ai făcut tu ce-ai făcut cu tata și-a căzut Bebe de fraier?

Nu l-ai despărțit de marea lui iubire pe Paul? Sună oribil, știu!

Dar eu sunt sigură că, în capul tău, ai vrut să-ți salvezi familia.

Ai avut un scop nobil.

Văd că-nțelegi!

Înțeleg!

Dar nu sunt de acord, să știi.

Oh, Doamne!

Cum semeni cu tatăl tău!

Poate!

Mi-e așa de dor de el câteodată.

Știu.

Și mie!

Mult!

Tot timpul!

Mereu mă gândesc la el.

Și pentru el...

pentru el am să fac tot ce pot eu să ne fie bine la toți!

I-am jurat asta!

I-am jurat!

Te-am întrebat ceva!

- De ce mă-ntrebi dacă nu mă crezi? - Andreea!

- Pentru ce mă întrebi? De ce? - De ce faci asta?

Da’ nu am făcut nimic!

Nu poți să minți cu așa ceva! Nu înțelegi? Nu poți să minți că ai fost violată!

Suntem persoane publice!

Dacă iese scandal pe tema asta, o să fie îngrozitor pentru multă lume!

Sunt fete cărora li se-ntâmplă chestia asta!

Și nu sunt crezute! Nu poți să minți!

Da’ nu am mințit! Tu nu-nțelegi că nu am mințit?

Atunci, spune cum s-a-ntâmplat. Spune ceva!

Da’ ți-am spus deja tot! Ce vrei să mai auzi de la mine?

- N-ai zis nimica! - Lasă-mă-n pace! Nu mai! Gata!

Eu nu cred că e implicat în moartea părinților tăi.

Cine?

Paul!

De ce crezi asta?

Păi n-ai văzut c-a venit cu Andreea la secție să-l denunțe pe Bebe?

Da! Ca să se-asigure că intră din nou la pușcărie!

Mă rog... Tu ești convins că Paul e vinovat

și nimic nu poate să te mai facă să te răzgândești!

Faptele, Adela!

Am nevoie de fapte! Dovezi!

Am nevoie de ceva concret. Până atunci, nu cred nimic.

Da’ ești prea prins în chestia asta și nu mai vezi nimic altceva!

De ce avem noi discuția asta acum?

Pentru că am crezut că te-ajută!

M-ar ajuta să ai încredere-n mine.

Aveam.

Și unde-a dispărut?

Ce faci? Unde pleci?

Îmi pare rău c-am deschis subiectul ăsta! E vina mea! Trebuie să plec!

Îmi pare rău că mă vezi așa, da’... așa se-ntâmplă pe-aici pe la noi!

Mai ajuți un vecin, mai cari o ladă...

Ei, stai liniștit! Nu te rețin mult. Voiam să vorbesc ceva cu tine.

Da! Te rog!

Ai... văzut pozele cu Andreea?

Da. Cred că juma’ de țară le-a văzut! De ce?

Am făcut o tâmpenie!

Nu! Stai, că m-ai luat prea din oală așa, și...

Deci: tâmpenie, poze, ce legătură are chestia asta cu tine?

Eu am trimis pozele.

Nu, mă! Nu!

Nu, mă... Ce dracu’, mă, Livia? Începi să semeni cu maică-ta?

Serios? Nu m-ajuți!

Păi, ce vrei să fac? Să te iau în brațe, să-ți spun: „Bine-ai făcut!”?

Ce să fac?

O să se supere și Paul! Iar o să iasă scandal!

Băi, Livia, nu! Nu m-așteptam! Serios, nu m-așteptam la chestia asta!

Știu! Tocmai de-asta nu știu ce să fac!

Dorine! Mă omoară, tată, navetele-astea! Hai mai repede până nu dau ortu’ popii!

Bine, mă, Nicule! Vin acum! Stai puțin!

Nu știu ce să zic! Că m-ai luat așa, din scurt.

O să mă gândesc la ceva, la o soluție, da’... pe bune, Livia!

Sunt foarte supărat pe tine! Nu m-așteptam, înțelegi?

Îmi pare rău...

E greu să fii tată!

E greu!

Nu-i vorba de iertare, că te iert! Că ești fata mea!

O să ne gândim! O să mă gândesc! Înțelegi?

Ia loc, bea o cafea și așteaptă-mă să vorbim. Da?

- Te iubesc! - Și eu!

- Hai, să trăiești, nea Mitule! - Sănătate!

Ce faci? Cum ești?

- Hai! - Nu mai pescuiesc niciodată în viața mea!

Oh, te cred!

Și mie mi-e greu, să știi!

Da’ na! Te mai uiți în baltă, mai uiți de necaz.

Ia și mata o gură!

Nu.

- Hai, te mai încălzești un pic! - Nu...

Nici eu nu beau, de fel, da’ mai gust așa, din când în când.

Mă gândesc că, uite, te duci la pescuit și... peste ce dai?

Of, Doamne! Îmi pare așa de rău...

Nici nu vreau să mă gândesc ce pățeam dacă eram...

Păi eu leșinam pe loc!

Mă duceam bâldâbâc la fund! Îți spun eu sincer!

Păi mai bine m-aș fi dus eu bâldâbâc, să scap odată!

Of! Dumnezeu s-o ierte!

Parcă...

parcă mi s-a făcut semn.

Ultima dată când am venit aici pe ponton, am găsit o cruciuliță.

- O cruciuliță? - Da.

- Și ce-ai făcut cu ea? - Am luat-o!

- Și unde-i? - Am dat-o!

- Cui? - Lu’ Stela.

Lu’ Stela?

Da, am crezut c-o să-i poarte noroc, da’ m-am înșelat.

Lu’ Stela?

- Ce s-a-ntâmplat? - Nu știu! Întreabă-l pe unchiu-tău!

Au sărit doi pe mine de m-au rupt!

Dacă nu se băgau niște oameni de pe stradă, la spital eram!

Îmi pare rău.

Păi, ai și de ce!

Tu ai trimis pozele, nu?

- Adela! - Da!

Adela!

Cruciulița e la Stela.

A găsit-o Ilie și i-a dat-o lu’ Stela.

Da’ el nu știe a cui e!

Lasă, tată, că o-ntreb eu mai târziu. Nu e momentul acum!

Ba este! O-ntrebi frumos, că doar n-o să se supere!

Sau rogi pe Paul s-o întrebe.

- Pe Paul? Ce treabă are Paul? - Ziceam și eu așa, ca prostu’!

Nu, tată! Abia și-a-ngropat mama!

N-o-ntreb pe Stela nimic.

Ce să mă-ntrebi?

- Dumnezeu s-o odihnească. - Mulțumesc.

Nu, nimic. Nu e momentul acum.

Niciodată nu-i momentul.

Hai! Hai în casă, că-nghețăm! Hai!

- Du-te! - Mă duc!

Vii?

Nu mai vreau!

Gata! M-am săturat!

Ce, măi? Dai, așa, buzna...

Ce vrei, să crape inima-n mine, mai fac și palpitații.

Am obosit, bă, mamă! Tu-nțelegi?

Scoate toți banii ăia pe care i-ai luat și plecăm! M-ai auzit?

Eu nu mai rezist în casa aia!

Plecăm! Și să rămână cu Adela, să facă ce vrea cu ea!

Extraordinar! Un’ să plecăm, bre? Ce-ai înnebunit?

Oriude pe lumea asta, numai aici să nu stăm, înțelegi?

Oriunde! Departe de-aici!

Hai, ne calmăm, haide, te calmezi, c-ai dormit prost, bre, fetică!

Hai, ia d-acia o vodcă...

Nu măi, mamă, tu nu m-auzi? Uită-te la mine! Plecăm! Gata! Eu renunț!

Cum să reunți, fă, fetică? Cum să renunți?

După tot ce-am făcut pentru tine și-am... făcut sacrificii... Cum să renunț?

Ce sacrificii? Mă doare undeva de sacrificiile tale! Tu nu mă vezi?

Că nu mai pot acolo! Nu știu cum faci,

da’ vreau să dispărem cât mai repede și definitiv!

Eu nu mai pot să stau în casa aia! Nu mai rezist! Nu mai vreau! Înțelegi?

Te mai aștept mult?

Cu ce ocazie această întâlnire neașteptată?

Nu te-am chemat să facem conversație.

Simplu! Tu doar taci și m-asculți.

Și foarte atent.

- Nimic nou sub soare. - Încă mai vorbești?

Am o soluție pentru tine.

Dacă faci ce-ți cer eu,

îți promit, îți jur că Delia va fi doar a ta.

Numai că pentru asta...

va trebui să-l omori pe Mihai.

Spune!

Ce e?

Mă simt și prost.

Nu vreau să mă-nțelegi greșit.

Mai ales acum că mama ta...

E legat de mama?

Nu.

Atunci?

Hai, Adela, zi! Ce poa’ să fie așa grav? Zi-mi ce e și vedem noi după aia!

Bine. Doar că...

Fie! Te-ntreb direct.

Am primit o cruciuliță de la tata.

Da? Și?

Nu vreau să crezi că...

doar c-am auzit că e la tine.

Ce cruciuliță?

Mihai!

N-o să-ți vină să crezi ce am aflat!

Ce-i? Ce s-a-ntâmplat?

- Bebe... - Ce-i cu Bebe?

Bebe e fiul lui nea Gheorghe!