Original subtitles

- Voi unde ați dispărut? - Păi, nu ne-ai trimis tu afară?

- Și Bebe unde e? - A zis că are puțină treabă.

- Cum ți se pare? - Foarte cool.

- Nu e ca ratatul ăla de Dorin. - Mă bucur că-ți place de el.

Și?

- E serioasă treaba între voi? - Se pare că da.

Foarte bine că nu suferi după Dorin.

De ce-i zici Dorin și nu "tată"?

Pentru că nu l-am simțit niciodată ca un tată.

N-am avut nicio legătură cu el.

Nu ne-am înțeles niciodată.

Uite, cu Bebe, abia ne-am întâlnit și am simțit o legătură.

Hai, mă duc la televiziune. Te las.

Ai grijă.

Pa, Muti!

Vrei să-ți fac un rezumat sau ai auzit tot?

- Ce-i asta? - Ce să fie? O coincidență.

Auzi? Ce planuri ai tu cu Livia?

Păi, o să mergem mai târziu să luăm masa în oraș, la un restaurant.

O să vină și Adela.

A, da? I-auzi! Ce restaurant?

Unul de pe lângă facultatea lor.

Eu nu cred în coincidențe.

Nici eu.

Vă las.

Mă întorc la facultate.

- Adela, stai! - Lasă-mă.

- Ascultă-mă, te rog. - Ce să ascult?

Că de fiecare dată când cred că putem trece peste, apare ea.

Deci tu crezi că ne putem împăca?

Credeam. Acum nu știu.

Eu sunt convins că o să putem trece peste tot.

Și Andreea?

Ți-am zis că-mi placi când ești geloasă?

Serios? Îți arde de glume?

Sper să-ți placă să rămâi singur în stradă. Pa.

Ce s-a întâmplat?

Știu că ai să-mi spui să nu mă bag, dar nu pot.

Nu pot s-o las să se distrugă, să ne distrugă compania,

Știu, ai dreptate.

Serios?

Chiar nu mă așteptam să fii de acord cu mine.

Delia e complet iresponsabilă. Chiar...

ne pune în pericol toată afacerea.

Da. Știu.

Și ce facem? Ce facem cu ea?

Am decis să cumpăr eu acțiunile lui Dorin după partaj.

La asta nu m-am gândit.

Tu-ți dai seama ce-ar fi făcut sărăntocul ăsta cu acțiunile din partaj?

Ce cuvânt ar fi avut el de spus în consiliul de administrație?

Bun. Uite ce vreau să facem.

Ce-i rămâne Deliei, o forțăm să ne vândă nouă.

Bine?

Și după aia, cu banii obținuți, o să aibă bani mulți,

o să-și trăiască viața de femeie liberă, liniștită.

Cu pușcăriașul ăla? N-a ajuns că i-a sucit mințile la 16 ani?

Văd că nici în ziua de azi nu se potolește.

Mamă, las-o să se dea cu capul de pragul de sus, să vadă cum e, da?

Nu vezi că degeaba ai trimis-o în Elveția ca să scape de Bebe?

După aia s-a cuplat cu Dorin, altă poamă.

O să dea de greu și tot la noi se întoarce.

Doamne...

Paul, nu știu cum am ajuns noi în situația asta.

Eu cred că taică-tu s-ar răsuci în mormânt să vadă ce face soră-ta.

Ieri a fost o zi grea, nu?

Nici n-ai idee.

Mamă, îmi pare rău că în ultima vreme ne-am cam contrat.

Iartă-mă. Chiar. Asta nu înseamnă că...

Stai liniștit.

Stai liniștit. Toată lumea se ceartă, nu?

Și nu suntem noi oamenii care să punem la suflet vorbele spuse așa, la nervi, da?

În orice caz, eu în tine-mi pun baza. De asta să fii sigur.

Doamne, dă-mi un semn!

Nu știu ce să fac.

Să țin secretul în mine?

Sau să fac dreptate?

Ție ți-a fost bine aici la noi în casă, sau nu?

Și bine și rău...

- Ce, am avut de ales? - Păi, puteai să pleci oricând.

M-ați fi lăsat să plec, la cât de multe știu?

Nu mai vreau să fiu părtașă în lucrurile astea necurate.

Gina, e târziu.

Ești obosită.

Și oamenii obosiți vorbesc prostii.

Da, doamnă.

Eu cred că trebuie să te odihnești.

Și să-ți mai ții gura.

Ce face acolo?

Nu știu.

Dar cică acolo s-ar fi împușcat răposatul din greșeală.

Am fost dintotdeauna cu ei.

I-am înțeles.

Le-am fost recunoscătoare pentru tot.

În casa asta n-am avut griji pentru ziua de mâine.

Dar cu ce preț?

Voiam să vă întreb de...

Bebe.

Nu el e cel care i-a omorât pe Bogdan și Amalia?

Gina...

Da.

În viața ta...

să nu mai spui așa ceva în casa asta.

Ai înțeles?

Mă doare, dați-mi drumul!

Pleacă.

Să aflu că am acoperit o criminală?

Doamne...

Deci eu n-am înțeles nici data trecută când mi-ai povestit.

Cum să te împuști din greșeală la vânătoare?

Nu știu.

A plecat la vânătoare de rațe pe lac, a uitat să pună piedica la pușcă,

s-a enervat, a dat cu pușca de pământ și ea s-a descărcat.

Vai, mama mea!

Ceasul rău.

Și-a zburat creierii. Juma’ de cap nu mai avea.

L-au băgat în sicriu de plumb, nu l-a mai văzut nimeni de-atunci.

Aoleu, nu mai povesti că mi se face rău.

De când cu Bebe ăla, umblă ca o fantomă. Nici nu mai doarme noaptea.

Mamă!

Mamă! Hai, să intrăm. Hai, te rog!

Haide, te rog frumos, hai cu mine.

- Haide. - Nu, lasă-mă.

Haide.

Hai. Hai să stai cu mine, hai.

Fata mea.

Haide!

Ce faci, puișor? Ești supărat că te-au lăsat lebedele?

Hai că stau eu cu tine.

Îmi plac doar rațele și alea pe varză murată.

Mac, mac!

- Bună. - Bună.

I-ai luat locul Adelei.

Da. Poți să zici că da.

- Adela s-a întors la facultate. - Da?

Și Andreea era în trecere, a zis să salute un amic din Butimanu.

Nu, mă, tâmpitule, chiar îmi era foame.

Și o să vă fac onoarea să mâncați cu mine. Nu vă bucurați?

Dar ce ne mai bucurăm! Nu?

- Și? Ce vrei să mănânci, verișoară? - Ceva care să nu-mi stea în gât.

- Nu știu dacă ai variante. - Găsesc eu.

Cine-a supărat o fată așa frumoasă?

Păi, cine putea?

- Andreea. - Dar ce-a mai făcut soră-ta?

E mereu lângă Mihai!

Se ține ca un scai de el!

Nu trebuie să fii geloasă. Nu ai încredere în el?

Ba da. Dar în ea n-am încredere.

Și-a pus în cap să fie al ei și face tot posibilul să ne despartă.

Și văd că-i reușește.

Păi da!

Andreea îmi știe punctul sensibil.

Mersi, tată. M-ai făcut să realizez ceva.

Dar pentru ce, fata mea?

Ce faci?

Propunere.

- Hai să facem o plimbare. - Unde?

Până la nea Gheorghe.

Nea Gheorghe de la orfelinat.

Nea Gheorghe!

- Voi încă țineți legătura cu moșul ăla? - Mai ținem.

Mamă... băi, ce Amandine ne aducea la orfelinat!

Da, frate!

Am apă-n gură. Crezi că mai are și acum Amandine de-alea?

Bă, nea Gheorghe cred că întotdeauna o să aibă un stoc de Amandine undeva.

Adevărul e că ne-a ajutat tare mult în perioada aia.

Pe bune, fără el, nu știu ce ne făceam.

Bă, mie nu mi-a dat decât de două ori Amandine.

Hai, mă, lasă Amandinele, că nu despre asta vorbeam.

Dar oricum, tu întotdeauna ai avut o problemă

cu toți oamenii care veneau să ne viziteze.

- Da, pentru că veneau... - Așa...

...plecau... și ne lăsau tot acolo.

- Și eu chiar nu voiam mila lor. - Frate...

Ce e, bro?

Nimic.

- Andreea... - Ce-i cu ea?

Băi, toată situația asta e...

Gata, calmează-te.

Uite, noi voiam să mergem până la nea Gheorghe.

Te bagi? Ți-ar prinde bine.

Nu zici rău. Hai!

Păi, hai să mergem. Hai, îmbracă-te. Ia-ți telefonul...

N-ai cum, mă. Iar mă sună asta.

- Andreea? - Da.

- Hai să ne vedem la mașină. - Bine, hai.

Da, Andreea, ce mai vrei?

Domnule avocat, păi e frumos să mă lași așa, singurică?

Să știi că mi-am dat seama că tu ai aranjat toate astea, nu?

Dar de ce zici asta?

Că eu doar am vrut să mai vorbim despre Bebe.

Andreea, când mai ai ceva să-mi spui, te rog să mă suni.

Mersi că vrei să mă ajuți,

dar dacă vine la pachet cu tot ce-ai făcut azi, nu, mersi,

mă descurc și singur.

Ce țăran! Ce te-a apucat, mă, mămico?

Fetică, am o veste bombă!

Explodează cășile astea două dacă nu ți-o spui!

- Aoleu, așa mișto e? - Vai de mine!

Fă, fetică, Paulică vrea să o sape pe soră-sa asta pe la spate.

I-auzi!

Vrea să-i ia lu' asta toate acțiunile pe care o să le piarză ea

în urma partajului cu Dorinache.

- Înțelegi? - Hopa! Tăticul a început să joace murdar.

Dar de ce crezi că vrea să-i facă asta lu’ Delioara?

Hai, lasă, nu te forța, că știu eu ce am de făcut cu informația asta.

Bravo, mămico, te-ai descurcat foarte bine.

Păi ce nu fac eu pentru fetica mea?

Hai, pa!

Zâmbești, toată ziua zâmbești. Ce-ți pasă?

Ce vrei, Mitule?

Păi, lucrurile e rezolvate, recuperarăm scrisoarea,

secretul nostru e în siguranță...

și fetica noastră e...

E bine, bre, supermega de bine ce e!

Aoleu!

- Ce e? - Nuțică...

Ce vrei?

Să știi că nu ți-am spus tot.

- Adică? - Mai știe cineva de scrisoare.

Nicu.

Nuțică!

Dă-te dracu’ de pămpălache, bre Mitule!

Păi de unde să știu eu de Nicu?

Că nu te-am ascultat când vorbeai acolo la telemobile, bre?

Bre, dar cât să fii de tâmpit să vorbești așa lucruri pe telemobil,

când știi că ăștia ne ascultă, bre, să ne cipuiască, să ne...

Acolo vorbești, bre, cu perdea.

Așa... Of, Doamne... Ce vrea Nicu...

Stai tu, bre, liniștit că am eu ac de cojocul lui!

Vai de pielea lui!

Nicu.

Nicu...

piticu’.

Gino...

Ce-ai, măi?

Ce e cu tine? Tu ești bine?

Te-am văzut adineauri pe ponton.

- Ilie... - Zi.

Dacă pățesc ceva...

Promite-mi că o să ai grijă de Stela.

- Gino... - Eu mă duc.

Te-ai dilit? Ce să pățești?

Nu știu.

Am coșmaruri, visez urât.

Dă-le, Doamne iartă-mă, de coșmaruri, du-te și tu la biserică,

vorbește cu un popă

îți face un maslu, îți deschide cartea...

Vorbesc ca bunică-mea. Dumnezeu s-o ierte, Doamne...

Sau vorbește cu coana mare.

Ce să-mi facă mie coana mare?

Coana mare? Păi nu știe ea tot ce mișcă în casa asta?

Cere-i un concediu. Te mai odihnești și tu puțin.

Adevărul e că...

sunt foarte obosită.

Păi vezi?

Promiți, da?

Hai, mă... vezi-ți, mă, de treabă... ce...

- Ilie! - Nu!

De ce n-o mai ajunge la platou, că trebuie să intre curând pe post?

- O să vină. - Scuze!

În sfârșit, a dat Domnul să vii și tu la serviciu!

Scuze, vin de departe.

Da? Cât de departe?

Ți-l prezint pe Lucian.

O să lucreze cu noi în trust de acum înainte, Gia-Lucian, Lucian-Gia...

- Mona, tu ești OK? - Da, n-am nimic.

- Hei. - Ce-are?

Stai, stai puțin să...

Mona...

- Doamne, Mona! - Stai, ușor!

- Ia apă... - Bea niște apă.

Nea Gheorghe, deranjăm?

- Nea Gheorghe! - Ce surpriză!

Ce surpriză îmi faceți voi mie acuma, măi, băieți!

Ce faci, măi, Florine?

- Nu te-am mai văzut de... - Bine...

Iertați-mă, m-ați prins așa, cu pământ pe mână.

Tocmai sădeam un soi nou de orhidee.

Floarea preferată a Martei Andronic.

Și ce mai faci, măi, Florinache? Pe unde-ai mai umblat, ce-ai mai făcut?

- Cu ce te ocupi acuma? - Mi se zice Flopi acuma.

- Flopi! - Da, Flopi.

Nu mă înnebuni. Sună bine. Dacă așa-ți place ție...

- Cu ce te ocupi? - Cu nimica.

Tocmi de-asta am venit la tine, nea Gheorghe. Ne gândeam că...

Că ce?

- Că ai putea să-l ajuți pe Flopi. - Da, sigur...

Pot să-i găsesc oricând un loc aicea. Ce știi să faci mai bine, ce vrei tu?

- Păi tu mă vezi pe mine să spăl mașini? - Nu asta făceai și în stradă?

Ei, ce părere ai?

Nu e vorba de bani mulți, dar e o muncă cinstită.

Ori tu nu prea te omori după munca cinstită, așa-i?

Nu ne faci și nouă o cafea?

Vă dă tata... Hai, că tocmai am făcut niște spaghete.

- Spaghete! - Hai!

Ce bine-mi pare c-ai venit în vizită!

Te pomenești că ți s-o fi făcut dor de mine.

Păi, chiar mi-a fost dor de tine.

- Hai, poftim, intrăm? - Da, adică...

- Mai bine rămânem afară la aer curat. - OK.

- Nu vreau să te superi pe mine, doar că... - Stai liniștită, nu.

E foarte îmbâcsit aeru-n casă și...

Mă duc să vă pun o masă la aer,

uite aici la soare, să stăm de vorbă aici.

Dar chiar nu trebuie să te deranjezi atâta pentru mine.

Stai liniștită, te rog.

Laura! Așa.

Eu mă duc să-ți fac un ceai, să te mai încălzești puțin.

Chiar te rog. Mersi.

Stai jos.

Auzi, Laura?

Voiam să te întreb...

Ce-a fost între Adi și Andreea?

Livia, știi cum e la noi.

Relațiile nu sunt pe viață. Mai o caterincă, mai o glumiță, na...

Și tot o caterincă e și cu tata?

Nu. Dorin e iubirea vieții mele.

Fiecare înțelege ce vrea.

Auzi, Andreea? Mihai e al meu.

Cineva are simțul proprietății.

De câte ori să-ți mai spun? Suntem împreună, așa că lasă-l în pace!

Îl iubesc, mă iubește și nu mai băga strâmbe între noi, că nu-ți merge.

Dar nu e vina mea că el vrea să se vadă cu mine.

Ești foarte bună.

Știi imediat când să vii cu replica perfectă.

Dar problema e că te cunosc, Andreea.

Și încep să te cunosc din ce în ce mai bine.

Vrei să ai tot.

Ca nu cumva să fie cineva care să aibă ceva ce tu nu ai.

Nici nu vreau să mă gândesc ce mi-ai fi făcut

dacă eram eu fata lui Paul.

Dar nu ești.

Norocul meu. Că altfel cred că mă aruncai în lac.

Mă doare să crezi că aș putea să-ți fac ceva.

Și pe mine mă doare să cred că mi-ai face rău.

Hai să fim sincere.

Noi două suntem diferite.

Și te iubesc doar pentru că ești soră-mea.

Dar dacă te-aș vedea acum pe stradă pentru prima dată,

n-aș vrea să am vreo treabă cu tine.

Frumos.

Hai, aruncă cu tot veninul în mine.

Andreea,

stai departe de Mihai.

Atât îți spun.

Și dacă nu stau?

Ce-o să faci?

Eu sunt Andreea Andronic, momentan zece clase peste tine.

Ai grijă cât de sus urci. Că s-ar putea să cazi definitiv.

Mersi.

Mona, ești bine? Ce-ai pățit?

Da, sunt OK. Doar puțin amețită acum.

Hai.

- Bună. - Bună.

Mă bucur să te revăd. Nu mă așteptam să te întâlnesc aici.

- Locuiesc vizavi. - A, da?

- Da. - Pe bune?

Lăsați politețurile pentru mai târziu. Hai să mă ajuți.

Pe curând.

Deci mai vrei să știi despre Adi sau Andreea?

Da, chiar aș vrea să știu ce-a fost pe bune între ei.

Bârfele spun că...

Andreea s-ar fi combinat cu Adi când el încă era cu Adela.

Așa...

Știu că e prietena ta, doar că...

Andreea chiar are un caracter de nimic.

Sincer, nici nu cred că am fost vreodată prietene.

Ia uite, mi-a venit nepoata!

Poftim?

Păi, Livia e acum un fel de fata ta vitregă, înțelegi?

Deci e și nepoata mea.

Fiecare înțelege ce vrea.

Scuz-o pe mătușica, dar uneori depășește anumite limite.

Nu-i nimic. Până la urmă are dreptate, nu?

Vezi, mă? Vezi?

Tineretul mă place. Nu ca tine, care zici că-s demodată.

Hai că vă las.

Mă duc să vorbesc cu Nuțica, că mă sună de dimineață întruna.

Precis asta are nevoie de mine s-o ajut cu ceva.

- Te rog. - Mulțumesc, dar nu trebuia.

Sunt un domn.

Bună.

- Bună ziua. - Salut!

Bună!

Dar tu ce faci aici?

M-au chemat la Știri pentru un interviu nu știu exact pentru ce

și am înțeles că s-a amânat,

a pățit ceva realizatorul sau ceva de genul ăsta.

- Sunteți procurorul Sebastian Lascu? - Da.

Lucian Rădescu, îmi pare bine. Cu mine trebuia să aveți interviul.

- Pe bune? - Da.

Doar că a apărut o urgență, a trebuit să reprogramăm...

- Dar aveți timp zilele următoare? - Sigur că da... n-am nicio treabă.

- Perfect. Mersi. - Cu mare drag.

Păi, hai că mă duc să-mi iau mașina.

- S-a făcut frig. Salut. Ciao. - Salut, pa-pa.

Ți-am făcut și ceaiul.

Mulțumesc.

Bine, păi eu mă duc la mine, vă las să vorbiți.

OK.

Nu trebuie să vă feriți de mine. Pe bune, chiar sunt adultă.

Pentru mine, tot...

copilul meu frumos și bun o să rămâi.

Apropo de oameni buni. Maică-ta ce mai face, tot nervoasă?

Te mai interesează... mama?

Normal că mă interesează. E mama copiilor mei.

Păi... ce să zic?

Mă bate la cap cu Adi,

despre care bănuiesc că tot tu i-ai zis, că n-avea de unde să afle.

Absolut. Îmi pare bine că te bate la cap.

Chiar te rog, Livia, nu te mai apropia de individul ăsta!

Uite ce e, tată.

Atâta timp cât tu ai pretenția ca eu să-ți accept relația cu Laura,

mă aștept să faci același lucru

și să accepți orice relație aș avea eu cu oricine.

Nu ți se pare corect?

Ba da.

Maică-ta a mai zis ceva de partaj?

- Serios? - Da.

- Tată, pe bune. - Pe bune.

Chiar credeam că-ți pasă de familia asta și de mine.

Dar de fapt, pe tine te interesează doar banii.

- Nu-i adevărat! - Incredibil!

Livia, nu, pe bune, m-ai înțeles greșit!

- Niciun "Livia"! - Pe bune!

Livia!

Nu mai am nici bani de chirie, nu mai am nimic!

Și în timpul ăsta, maică-ta stă în lux la Izvorani! Nu e normal!

- Am avut și eu un aport în căsnicia asta! - Tată, scutește-mă.

Livia, te rog, nu pleca!

Livia, te rog, nu pleca! Livia, nu face asta, te rog nu ple...

N-ai băut nici ceaiul!

- Mamă, mi-e o foame... - Și mie. Leșin!

Hai că mă duc eu.

Hei. Se poate?

Da, normal.

Hai că vă las să vorbiți.

- Cine-i asta, mă? - Taci, mă... îți povestesc, treci aici.

Ce faci aici?

Am greșit.

Te cred și te iubesc, Mihai.

Auzi? Să știi că eu mai fac aici curat un pic și plec acasă, nu mai stau.

A zis că vine de-acu’ două ore, mă!

Dar ce treabă ai cu el?

Ei, am o treabă, m-a rugat Nuți să-i zic ceva.

- Eu stau și-l aștept. - Treaba ta!

Ce face fetele?

Hai, mă, Nicule, că mor aici așteptând să vii tu.

Am fost la muncă. Dar ce arde așa?

Păi arde, că m-a rugat Nuți să-ți zic să te duci până la ei la Izvorani.

Ce?

Nu... eu nu mă duc.

Hai, mă, Nicule, mă, că a zis femeia că i-a crăpat o țeavă la bucătărie.

Nu poți s-o lași fără apă, mă!

Un inginer să repare țevile de apă. Nu, că asta întrece orice obrăznicie!

Hai, mă, Nicule, nu poți să lași oamenii așa, la ananghie!

- Da, mă, Nicu salvatorul! - Hai, mă, Nicule, mă!

Bine. Mă duc.

Bună seara.

Tu ce cauți, măi, aici sau mai bine zis pe cine cauți?

- Salut! - Am venit să te văd pe tine.

Sau poate am venit să deslușesc niște mistere.

Mistere? Ce mistere? Că nu e niciun mister aici.

- A servit? - Nu, mă, e... dus.

- Ești OK, Mona? - Da.

Mona, iartă-mă. Eram într-o ședință. M-a sunat Gia. Ce s-a întâmplat?

Nu te îngrijora.

Ce să se întâmple? Nimic!

Adică... niște mici efecte secundare de la medicația pentru fertilizare.

Nu știu... dacă-ți face așa de rău...

Dar v-ați ambalat voi degeaba. Eu n-am nimic!

Poate e mai bine să oprești tratamentul.

Pe bune? Mai bine pentru cine?

Bebe...

- Ce cauți tu la mine în cameră? - Am venit să vorbim.

Noi două, să vorbim? Ce să-mi zici tu mine, mă?

Uite, mătușico, ca să vezi că țin la tine am venit să-ți spun ceva,

un secret.

Nu zău.

Și dacă mai faci mult mișto de mine nu ți-l mai spun.

Dorin vrea să-și vândă acțiunile după partaj, lui Paul.

Dorin, bărbatu-tău...

Lui Paul, frate-tu... taică-meu...

Paul nu mi-ar face niciodată asta.

Uite că vrea să-ți facă.

Și de ce mi-ai spune tu mie asta?

Pentru că dacă e așa cum spui, tu ai avea de câștigat.

Ai moșteni mai multe acțiuni. De ce te-aș crede eu pe tine?

Am obosit. Vreau să facem pace.

Noi două, pace?

Am încercat.

Auzi?

Dar tu chiar aveai de dat un interviu azi sau mă urmărești?

L-ai auzit pe om.

Eram programat.

Sau n-ați avut timp să vorbiți?

Ești cumva gelos?

Da... nu...

poate...

Am de ce?

Nu.

Doar nu mai suntem iar împreună, nu?

Doamne ferește. Nu suntem împreună.

Ce-ai, mă, mamă, mă?

Păcate.

Multe păcate.

Nu înțeleg.

Vorbește cu mine!

N-ai încredere în fiica ta?

Ba da.

Nu te-am văzut niciodată așa, mă, mamă!

Am mai fost o dată așa.

Demult.

Când am ajutat o criminală.

Poftim?

Am mâinile murdare de sânge!

Mamă, stai, nu! Mamă! Mamă, despre ce vorbești?

Mi-e frică! Nu mai vorbi... Zi-mi cine e criminala!

Doamnă?

Doriți ceva?

’Neața.

Bună dimineața.

De ce mă analizezi așa?

Dar ce, n-am voie?

Ba da, ai.

Să știi că n-aș suporta să ți se întâmple ceva vreodată.

De ce să mi se întâmple?

Adică vreau să spun că înțeleg de ce trebuie să cauți vinovatul.

Chiar dacă asta te pune în pericol.

Adevăratul vinovat e din familia Andronic.

Știu asta.

Așa că o să încerc să fiu din nou printre ei.

Să mă apropii din nou de ei.

Sunt de partea ta, Mihai.

Da?

’Neața.

Am înțeles de la Florica că aveți probleme cu o țeavă.

Care e, asta de la chiuvetă?

Stai așa.

Imediat o rezolv.

Dar stai oleacă.

Ce, te grăbești?

Păi...

Hai, ia un loc.

Să-ți tragi și tu sufletul, Nicule.

Ia uite-l.

Uite, Mitule, a venit Nicu.

- Noroc. - Întotdeauna e foarte plăcut aici la voi.

Păi atunci ia, te rog, loc.

Păi nu m-ați chemat să repar țeava asta?

Lasă...

E o mică încurcătură. Nu tu trebuie să repari.

Eu trebuie să repar.

Gura aia a ta spartă.

Hai, mă, Nuțico, de ce vorbești așa?

Hai, bre, că mi-a zis pămpălache ăsta că ți-a zis secretul nostru!

Ce secret? Că eu nu știu niciun secret.

Nicule...

ascultă acia ce-ți zic eu, da?

O vorbuliță dacă scapi...

o vorbuliță...

și te-ngrop lângă moș.

Femeie bolundă ce ești!

De Traian nu știe nimic! El știe tot adevărul despre Adela!

L-ați omorât pe boșorog?

Îmi dați și mie pâinea prăjită, vă rog?

- Sigur! - Sigur, cum să nu?

Ce cavaleri!

Cred că e prima dată când cineva îmi zice că sunt cavaler.

Cum adică... cavaler!

- Cavaler! - Îți dai seama?

Sper că nu și ultima.

- Da, nu știu ce să zic. - Da, nici eu!

Adela, s-a făcut cam târziu.

Da. Mă duc să-mi iau laptopul de sus.

Auziți, ce planuri aveți pentru azi?

FIFA.

- FIFA. - OK. FIFA. După?

Nu știu. Oricum nu ne aștepta, că o să venim târziu.

Ne-am gândit că poate așa o să ai și tu parte de puțină intimitate.

- Chiar asta voiam să vă rog. - A, da?

Gând la gând cu bucurie. Mersi mult.

Auzi, Flopi?

Știu că la spălătorie tu nu vrei să mergi.

- Nu. - Dar te-ai gândit ce să faci cu viața ta?

Lasă că mă descurc eu. Nu e problemă. Întotdeauna m-am descurcat.

N-ai tu grijă, că am eu grijă, înțelegi?

Păi sper. Că știm cu toții ce grijă are el!

- Hai, ciao, poftă bună. - Baftă.

Cât să mănânci, mă? Hai să jucăm o FIFA.

Liverpool. M-ai bătut.

Măi să fie!

Fix pe tine voiam să te văd.

Pe mine?

- Mă, tu ai cam pus ochii pe mine. - Hai, lasă vrăjeala!

Zi-mi ce știi despre Mihai Popa.

Și mie ce-mi iese?

Poftim?

Adică ce, mă, tu vrei informație gratis?

Sunt vremuri grele, tăticule.

Are dreptate Delia. Ești periculoasă.

- Rău de tot. - Îmi place de tine.

Ne asemănăm mai mult decât crezi tu.

Nu zău? Și ce anume-ți place la mine?

Deranjez?

Da.

Dar stai liniștită că așa ești tu, deranjantă.

Hai, te pup.

Ce e?

Auzi?

Te credeam femeie cu capul pe umeri.

Te rog să ai grijă ce și cui vorbești, da?

Noi două avem o înțelegere.

Aveam o înțelegere.

Ce... ai spus?

Aveam o înțelegere.

Înainte să aflu tot adevărul, doamna Marta.

Ați omorât doi oameni nevinovați!

Cum ați putut să faceți asta?

Taci din gură, că nici ea nu era nevinovată.

I-a sucit capul lui Anghel.

Urma să-i facă un copil și să plece împreună în lume să mă lase singură.

S-ar fi ales praful de casă, de afaceri, de trust,

de... mine.

De voi.

Nu mă băgați pe mine în treaba asta.

Vă rog să nu mă băgați pe mine în chestia asta!

Eu nu vreau să am povara asta!

Doamne păzește!

Ești la fel de slabă ca și Anghel.

Atunci când a aflat adevărul,

când a auzit ce am făcut, și-a zburat creierii.

Lașul.

Laș?

A fost curajos.

Și poate a vrut să fie cu ea pe lumea cealaltă,

să vă lase singură așa cum meritați!

Taci din gură!

Pe noi să nu ne așteptați la masă. Suntem la mine în cameră.

Doamne Dumnezeule, ce familie!

- De când vorbește asta așa cu noi? - Lasă că o să mă ocup eu de ea.

Da...

Sărut mâna, doamna Marta. Ce mă bucur să vă văd!

Eu, nu.

Pot să știu și eu de ce stăteai de vorbă cu proasta aia?

Nimic. Doar ne-am salutat.

Pe bune? Crezi că n-am văzut-o cum se dădea la tine?

- Păi și ce era să fac? - Să n-o bagi în seamă!

- Pe bune? - Pe bune!

- Mi se pare mie sau ești geloasă? - Nu sunt geloasă deloc!

Nu am nimic cu Andreea.

Și nu e ca și cum ți-am ținut eu cont ce-ai făcut toți anii ăștia!

Păi nici n-aveai cum, că erai la pușcărie c-ai omorât doi oameni, nu?

Auzi, știi ce?

Eu o să plec.

- Stai puțin că n-am vrut să zic... - Ba da, ai vrut!

Și de fiecare dată când n-o să-ți convină ceva,

o să-mi scoți ochii cu asta.

Te iubesc.

Dar nu am chef să accept asta de fiecare dată.

- Stai puțin, unde te duci? - Lasă-mă!

Bebe!

Și ce note ai luat tu la ultimele examene?

Salut.

- Deranjez? - Hei!

Tu? Niciodată! Ce faci?

- Eu vă las. - Nu, poți să stai și tu.

Că doar știi ce vreau să-i spun lui Paul.

Aici e o coaliție...

Să nu-mi spui că te-ai hotărât să te întorci?

Ba da.

Vreau să lucrăm din nou împreună.

- Și poate așa ne apropiem mai mult. - Băiatul meu s-a întors!

Bravo, s-a întregit familia.

Tată, ce căuta avocatul lui Andronic la tine?

Dar tu ce faci acum, mă spionezi, sau ce?

Nu te spionam, veneam să te văd.

- Poate că ar trebui să știi. - Ce să știu?

Cine e Mihai.

Ce vrei să spui?

Mihai...

este de fapt...

Numele lui adevărat este Mihail Constantin.

- Cum adică? - Da...

Copilul Amaliei și al lui Bogdan Constantin.