Original subtitles

Te fac eu să taci pentru totdeauna!

Ce-i cu tine, mă, femeie, ți-ai pierdut mințile?

Mitule...

O singură dată să mai scrii ceva în viața asta a ta

fără să știu eu și te omor!

Ai înțeles, da?

Ai înțeles?

E clar?

Te omor!

Trăiesc și eu liniștită și scap lumea asta de un prost.

Dar de ce tăcem toți așa?

- Voi doi vă cunoașteți, nu? - Sigur.

- Eu n-am avut onoarea. - O s-o ai acum.

Gura. Din momentul ăsta vorbesc doar eu.

Ai ceva să-mi spui, Delia?

- Păi n-ai zis tu că vorbești doar tu? - Încetează cu teatrul ăsta ieftin.

Mai ales la comemorarea morții tatălui tău.

Acuma tu te prefaci că nu știi cine-i Bebe?

Încă un tacâm pentru viitorul meu soț.

Tu nu zici nimic, Paul?

Ești destul de mare să hotărăști singură cu cine vrei să trăiești.

Ce să zic? Bebe, bine ai revenit în familie.

Niciodată! Doar peste cadavrul meu!

- Ori eu, ori el! - Mamă!

Ce faci, nu ești gata?

- Pentru? - Pentru marea masă?

Nu, eu nu vin.

Mie nu-mi plac chestiile astea,

Nu-ți place coliva?

Nu.

Cum vrei.

Andreea!

Pot să te întreb ceva?

Da, sigur, ce vrei să știi?

Ce-ai putea să-mi spui despre...

despre Adi?

Îți place de el!

Ei, nu e chiar așa. Adică...

Nu e băiat rău.

Dar normal, vine din mediul din care vine și...

Scuze, n-am vrut să te jignesc.

Stai liniștită că nu mă jignesc așa de ușor.

Da, e un băiat...

Da, e un băiat bun.

Adică... e un băiat bun, dar trebuie cizelat, așa...

Dacă vrei să te bagi în treaba asta, bagă-te.

Are... un suflet bun.

Serios?

Știi că ce-mi spui tu acum e fix opusul a ce mi-a spus toată lumea.

Ei, lumea! Lumea e proastă. Nu-l știe cum îl știu eu.

Mda... Cobor că mi-e foame tare.

- Ultima strigare. Vii? - Nu, mersi.

- Andreea! - Da?

Îți mulțumesc. Chiar m-ai... m-ai ajutat.

Cu plăcere. Și-altădată nu mai cere!

Mamă, te rog.

Te rog din suflet, ia loc,

te rog.

Tata s-ar bucura să știe că Bebe e aici.

Ne știm din copilărie, ne-am jucat împreună, era... din familie.

Prostii!

Bebe și... ia zi.

Ce-ai mai făcut, pe unde ai umblat?

Păi, abia am ieșit din pușcărie.

Cum așa? Pentru ce?

Nu știați?

Eu, nu. Tu știai ceva?

De unde să știe doamna Marta?

Dar nu-i nimic, lăsați că vă povestesc eu cum a fost.

Prin ’98 eram cu o femeie care era dependentă de heroină.

Știi tu cum era în anii ’90, o găseai pe toate străzile din București.

Când a murit lângă mine de supradoză,

mi-au băgat în cârcă și un trafic de droguri.

Erau niște legi pe vremea aia...

mai ceva ca pentru crimă.

Da...

Bună seara!

Ei, mâncăm colivă?

N-am avut ocazia să ne cunoaștem.

Bebe.

Andreea.

Dar știu că doamna Delia nu pierde timpul!

Adică?

Nici n-a divorțat bine de domnul Dorin că și zice că se mărită cu unul.

Și eu cred că e mafiot.

- Ce? - Bebe zicea că-l cheamă.

Cine?

Unul... Bebe.

Bebe e la noi la masă?

Doamne sfinte!

Asta ce mai are?

Curaj!

Mamă, Călin!

Ce casă mișto aveți!

Da... e OK.

E OK?

Nu vezi ce ponton aveți?

Păi eu n-am mai văzut casa așa decât în filmele alea bune

sau în ziarele cu care mă învelesc când adorm pe stradă.

Hai că mă faci să mă simt prost!

Cum ai ajuns în halul ăsta?

La 18 ani mi-au dat drumul din orfelinat.

BAC n-am dat...

Unde să mă duc?

M-am împrietenit cu niște băieți...

și asta facem.

Ba spălăm un geam, ba parcăm o mașină...

Supraviețuim.

Uite cum facem.

O să te duc sus.

Faci și tu un duș,

o să-ți dau niște haine curate de la mine și...

o să-ți fac patul aici să dormi în living.

Pe stradă nu vreau să te mai întorci, niciodată.

Pe bune?

- Și Mihai n-o să zică nimic? - Ce să zică?

Tu ai uitat că ne aveam ca frații?

Facem orice unul pentru celălat.

- Mă faci să... plâng. - Hai încetează... încetează.

Până la urmă, e un gest pe care l-ai fi făcut și tu.

Nu cred că poți să înțelegi.

Pierdusem orice fel de speranță.

Mersi, Călin.

Hai. Îți arăt sus, faci un duș și după aia mergem să mâncăm ceva, da?

Da.

Să știi că eu mai beau cu tine încă o bere,

doar dacă promiți că nu faci urât.

- Păi ce, mă, berea e alcool? - Păi, dar ce e?

Berea e aliment în Germania.

- Bine! Hai noroc! - Hai, măi!

Ce faci, de ce-i dai să bea? Știi că face urât la băutură.

Hai mă, liniștește-te. N-auzi că nu e alcool, e aliment?

E aliment...

Ia... ia că mă sună cineva.

Cred că e o problemă de afaceri.

- Tu, afaceri? Hai că mă faci să râd. - Fii atentă.

Da, vă rog. Nicu Scoarță la telefon.

Ne-a prins Nuțica. Să nu spui nimic la nimeni că ne omoară.

Poftim?

Mai lasă-l și tu în pace, nu te mai lua atâta de el.

Dar nu mai vreau să bea!

Acuma chiar n-a exagerat. Bea și el o bere. E... e în regulă.

Da...

Și...

Bună seara.

- Bună. - Bună.

Îmi dai, te rog, și mie un kg de făină? Că vrea bunica cică să facă o prăjitură.

Da, imediat.

Bună, Sebi.

Bună.

Ce faci?

Bine, uite, prin Butimanu. Tu?

Bine. Și eu, pe-aici.

- Ce faci cu făina? - Păi, vrea bunica să facă o prăjitură.

- Super. - Da.

- Cu ce... cu ce face prăjitura? - Păi... cu nuci... cu vișine...

Mamă, super!

Nu vrei să stai să bei și tu cu noi o... o apă?

Văd că bei bere.

Nu, asta nu e bere, asta e apă de... de Butimanu.

- Apă de Butimanu. - Da, și e foarte bună.

OK.

- Uite aici, făina. - Mulțumesc.

Las-o... pune-o... că o ia când pleacă. Ca să nu...

Că ziceam că dacă pleci, știi, o iei atunci.

- Dar nu vrei să stai și tu cu noi? - Nu, mă duc să-i duc căciula lui Nicu.

OK.

Și?

O face așa, pe vatră?

Da, pe vatră. De ce? Îți place, vrei să guști și tu?

Mamă...

Hai, Gina, ce-ai încremenit?

- Servește, te rog, coliva. - Da, doamnă.

Servesc domnișoarele.

Poftiți.

Pentru răposatul meu soț și tatăl vostru.

Dumnezeu să-l ierte.

- Dumnezeu să-l ierte. - Dumnezeu să-l ierte.

Doamna Marta a spus să fie și pentru Bogdan și Amalia,

Dumnezueu să-i ierte și pe ei.

Cred că asta este pentru domnul.

Să fie primit.

- Îmi pare rău, dar vă las. - Mihai, stai puțin!

Nici n-am apucat să vorbim.

Voiam să te rog să te întorci la companie.

O să mă gândesc la asta. Dar mă retrag acum.

Mă scuzați și pe mine.

Cred că nu le-a picat bine coliva.

Andreea...

Nu e momentul de glumițe.

Nu pot să cred!

El e, nu?

El ți-a omorât părinții.

I-am văzut tatuajul.

Nu pot să cred.

Nu cred! N-ai cum să-l aduci la masă

pe bărbatul din coșmarurile care m-au măcinat toată viața!

Și să-l pui fix în fața mea!

Și eu nu pot să zic nimic.

Nu pot să le spun că Amalia și Bogdan erau părinții mei.

Și stau și mă uit cum mănâncă din coliva părinților mei.

Și tac.

Știu că n-ai cum să uiți niciodată ce s-a întâmplat, dar...

liniștește-te.

Ce poți să faci acum?

Acum îmi dau seama că toți ăștia de aici, toți sunt vinovați.

Doamne, dac-aș putea,

aș da foc hardughiei ăsteia, cu toți înăuntru.

Să moară toți ca șobolanii.

- ’Neața. - ’Neața!

Ce faci?

Nu atât de bine.

Am întârziat la televiziune.

Este foarte târziu,

nu am un alt schimb de haine

și trebuie să mă duc îmbrăcată la fel ca ieri.

Să vezi ce-o să-și dea seama Tania și o să bage strâmbe!

Înfiorător.

Da.

Ascultă-mă.

La cât de frumoasă ești,

n-o să observe nimeni că ești îmbrăcată la fel.

Mulțumesc.

Dar glumești, nu?

Deloc.

Vrei să mai stai cinci minute să bem și o cafea și să...

să mai povestim...

Cu ocazia asta ne și elucidăm cu s-a întâmplat aseară?

Aseară a fost aseară.

Și când ne mai vedem?

Nu știu.

- Când mai face bunică-mea o plăcintă. - Am înțeles.

Păi atunci spune-i că...

Dă-i telefon și zi-i că o să trec eu astăzi

să-i duc un sac de făină.

Ce glumeț ești!

Ce faci, măi?

Ce?

Tot pe tinerii ăia îndrăgostiți și nebuni îi văd când mă uit la noi.

Ce zici, bă?

- Bine, acum suntem mai distinși. - Bătrân ești tu! Ia zi, ce faci azi?

- Nimic, de ce? - Vreau să te prezint copiilor.

Nu crezi că ne cam grăbim?

Cam cât de bătrâni ai vrea să fim până să le spunem de noi?

Bine.

Căline!

Călin, doarme cineva pe canapeaua noastră!

Alo!

Domnu’!

Hai, bună dimineața. Cu cine avem onoarea?

Mihai! Ce faci, mă?

Mamă!

Băi... De când nu te-am mai văzut!

Nu mă recunoști? Sunt eu, Florin, de la casa de copii.

Florin.

De la casa de copii.

Bă, Florine, de când nu ne-am văzut! Mi-a zis Călin că v-ați întâlnit.

Mi se zice Flopi acuma.

Mă iertați, domnu’ Flopi.

’Neața.

Ce faci, bro?

Am vrut... am vrut să-ți spun de ieri că...

îl aduc aici să stea cu noi,

dar când ne-am întors de la masă, tu deja erai în camera ta.

- Dar puteai să bați la ușă să mă întrebi. - Știu.

Chiar nu puteam să-l las pe stradă pe vremea asta.

Da, mă, stai liniștit.

- E OK dacă rămâne? - Da, mă, e OK.

Domnu’ Flopi, puteți să stați aici cât doriți.

Până-ți găsim ceva de muncă.

De muncă?

Mersi.

Mersi.

Ce faci, Livia?

- Ce faci? - Mă duc la facultate?

Și aseară tot la facultate ai fost?

Aseară? Am fost în cameră.

Știi că nu-mi plac parastasele și înmormântările.

Asta a fost? Sau te-ai văzut cu băiatul ăla?

Să înțeleg că ai vorbit cu tata?

Ați reușit să aveți și voi o conversație

mai lungă de cinci minute fără să vă certați?

Nu mai ocoli subiectul și zi-mi ce te-am întrebat.

Mă grăbesc. Mă așteaptă Adela.

Ești obraznică!

Pa!

Da, ești foarte obraznică!

Hai, bună dimineața că frumoasă este viața.

E, nici chiar.

Auzi, dar ce s-a întâmplat aseară?

Pe mine mă întrebi?

Păi ce-ai vorbit cu Mihai înainte să plece?

L-am văzut așa, mega-tensionat. V-ați certat?

A, nu.

Deloc.

Din contră.

Suntem foarte apropiați,

Trece printr-o perioadă mai dificilă.

Niște probleme personale.

A, da. Știu. Mi-a zis și mie. Știu.

- Ce? - A, nimic.

- ’Neața! - ’Neața.

- Mergem? - ’Neața, da. Hai.

Crezi că avem timp pe drum să ne oprim la un frapuccino ceva, un latte?

Nu cred. N-avem curs cu Balaurul?

Aoleu. Ba da, ai dreptate. Trebuie să ne grăbim.

Hai, fuguța, să nu se supere proful pe voi.

- Pa, Andreea. - Pa.

Tocilarele.

Adi, ce mai cauți aici?

Adela...

Adi a venit pentru mine.

Am înțeles.

Te deranjează?

Nu.

De ce să mă deranjeze?

Păi... știu că ați fost împreună.

Ei... a fost acum o mie de ani.

Și tu nu ești sora mea,

așa că...

Treaba voastră.

Serios?

Vai, cât mă bucur! Îți mulțumesc din suflet!

Mi-ai luat o piatră de pe inimă. Chiar nu știam cum o să reacționezi.

Super! Bine acum că s-a rezolvat, tu ce faci mai încolo? Bem o cafea?

Crede-mă că mor să beau un frapuccino, doar că trebuie să ajungem la facultate.

Avem un curs super strict.

Adică un curs cu un profesor foarte strict.

Vă face probleme, ceva? Vrei să mă ocup de el?

- Ce amuzant e! - Eu vorbesc serios.

Am o idee mai bună.

Hai să ne vedem în pauza de masă a noastră, la facultate.

- La cafeneaua de lângă. - Da, sigur.

Adela, vii și tu, da?

Sigur nu vreți să fiți singuri?

- Ba da. - Ei...

Ar fi foarte frumos să fim așa, în gașcă.

Nu?

Hai. Abia aștept. Hai să mergem.

O să fie drăguț.

Mersi.

Adi, să știi că noi ne grăbim foarte tare,

nu știu dacă am timp să te las undeva în drum.

E OK, mă descurc eu.

Da? Bine.

- Ne vedem. - Ne vedem.

Bro.

Te-ai supărat că l-am adus aici pe Florin?

Nu, mă. Nu e asta.

Iartă-mă... am capul praf.

Aseară, la Andronici,

l-am văzut pe ucigașul părinților mei.

Pe Bebe.

Și?

- Era în dormitor la Delia? - Nu.

Mai rău.

Stătea la masă cu toată familia Andronic.

Cum ai putut să te abții să nu-i dai un pumn în gură?

Nici eu nu știu.

Cu greu.

Dar acum e clar.

Toate drumurile duc la Paul.

Cred că el l-a pus pe Bebe să-i omoare pe ai mei.

Da, Andreea.

Bună, ce faci?

Auzi? Voiam să vorbim despre faza aia cu școala

că nu mai am chef să fac cafele la televiziune.

Andreea, tu știi că eu nu mai lucrez pentru taică-tu.

- N-am cum să te ajut, - Măi, dar ce rău ești!

Și eu care aveam niște informații despre Bebe...

Păcat că nu vrei să ne vedem.

Ce informații?

Păi îți spun când ne vedem.

Bine. Spune-mi unde.

Bine, dacă insiști tu să ne vedem uite, fii atent,

o să caut un restaurant mișto și îți trimit adresa prin mesaj, da?

E bine așa?

Auzi, hai că ne auzim mai târziu. Te pup, pa.

Ce cauți, mă, aici?

Uite...

mi-a fost dor de tine.

Ți-a fost dor, mă, da?

Ți-a fost dor de mine, ți-a fost dor de Livia

sau ți-a fost dor de Adela?

- Sau de toate trei? - A... ai aflat?

Hai, bună dimineața.

Ce faci, mamă, nu știi să bați la ușă? Dai buzna așa...

Ce-ai, n-ai somn?

Doamne, nu mai ai pic de intimitate în casa asta!

De-aia n-ai venit aseară la parastasul lui bunică-tu.

Erai ocupat!

Da, am avut niște treabă.

Da, și tu și sor’-ta. Luca, uită-te la mine!

O conduci frumos pe domnișoara la un taxi și te aștept la masă, da?

Nu. Nu mi-e foame.

Nu mă interesează. Faci cum ți-am zis. Hai.

Și mai repede!

- Păi? - Ce? A, stai...

Da.

Ce subțirel e, Mitule, nu mai e gros ca înainte.

Bre, ăștia chiar că sunt ultimii.

Hai că e bine.

Ce făcuși, bre, îmi vopsiși fântâna albă?

Ce frumos!

Frumos pe dracu’ că se zăngălește în două zile.

- Ce face? - Se murdărește.

Albastră trebuia s-o faci.

Bleu.

- Dorine! - Da.

Hei, cuscrul!

Salut. Florica mi-a zis că ești aici.

- Noroc. - Noroc. Ce faci, Mitule?

Vezi ce înseamnă aer curat de țară? Că se mută tot Izvoranu acia.

Și tot Butimanu la Izvoranu. Ai văzut cum se întoarce roata?

Nuțico, ne lași un pic? Că vreau să vorbesc și eu cu Dorin ceva.

Păi...

Hai, ce vrei?

Deci acia e casa mea, bre!

Hai, Nuțică, lasă, mă, gura, ia du-te tu până la Florica

că mă duc eu la animalele mele că mi-e așa de dor de ele, săracele!

- Mersi, Mitule. - Hai, te rog, ia loc.

Chiar mi-era dor de fotoliile astea de Butimanu.

Da.

Am venit să vorbim despre Delia.

Mă gândeam.

Bună!

Mamă, spuneți-mi că aveți ceva de mâncare că înnebunesc de foame.

- I-auzi! - Oare de ce?

Ce vrei să zici?

Păi crezi că nu știu c-ai fost aseară la Gheorghița? Sau, mă rog, Gia?

- Hai, spune tot. - Stai puțin...

Acuma am făcut legătura.

V-ați împăcat?

Ce, mă, eu cred că Sebi n-a uitat-o niciodată.

Dacă, dacă mă mai bârfiți,

mă duc în secunda asta în oraș și mănânc... șaorma.

Bine, dacă nu vrei musaca...

Nu cred! Ai făcut musaca?

Da, din aia...știi cum, grecească, cu vinete, cu tot ce trebuie,

dar nu-ți dau nimic până nu spui tot.

- Nu-i așa, Laura? - Așa e.

Îmi pare rău, dar să știi că ăsta e șantaj.

Am și smântână proaspătă!

Mă, zi, ce vrei să-ți zic?

Cu ce încep?

Păi... tot!

Tu cine ești?

Eu sunt Bebe.

- Luca. - Am vrut să vă cunoașteți.

Să afli de la mine că noi suntem într-o relație.

Sper că nu te deranjează.

Nu.

Taică-meu oricum era un pămpălău.

Pe tine te văd un tip așa... mai descurcăreț, să zic.

Mersi. Apreciez.

- Și? De când vă cunoașteți? - Din tinerețe.

- De vreo 24 de ani. - Nu mai zi cu cifre!

Asta e înainte să mă nasc eu.

Da, înainte.

- Bre, Florico, dar cât praf faci! - Dar când veniși, că nu te văzui?

Auzi, ai venit în vizită?

Am văzut că a venit și domnul Paul să vorbească cu Dorin.

Nu știu, bre, eu am venit să-mi iau cașcavalul.

- Ce cașcaval? - Chiria, bre, de la...

De la ginere-meu?

Ginere-tău?

Păi parcă ți-era antipatic!

Nu, eu îl accept!

Îl accept, că e om de vază.

- De ce e? - De vază, ești surdă?

Bă, dar ce expresii pe tine, fă, Florico!

Păi ce, fată, de când mă mișc și eu în lumea bună

m-am mai cizelat și eu, na!

Bre, tu dormi cu dicționarul sub pernă?

Dar ce credeai, fă, că numai tu intri în înalta societate?

De unde, bre, Dorin în înalta societate? Că mă faci să râz acuma!

Ei, mă rog...

Dar tu cu ce te mai lauzi?

- Cu ale mele. - Care ale tale?

- Domeniile, bre! - Ce domenii ai tu, fă?

Cum, bre, Florico... acia...

- Așa... - Locurile de veci...

Ți-a dat locuri de veci și la Izvorani?

Nu, bre, dar o să-mi dea.

Unu, doi, trei...

Bre, nu-mi dai și mie o cafea?

Mă ții acia... ești femeie de vază!

Hai că-ți dau... hai, haide...

Uite cum m-am gândit eu să facem.

Te ajut cu partajul dacă-mi vinzi mie acțiunile.

Ce să fac?

Sunt de acord cu partajul și te ajut, doar dacă îmi vinzi mie acțiunile tale.

M-ai luat așa prin surprindere și...

Mă gândeam că ții cu soră-ta.

În mod normal, da.

Numai că a cam luat-o razna, din păcate.

Delia a început să se poarte complet irațional

și n-am chef să mai aibă putere în companie, înțelegi?

Ce-a mai făcut?

Aseară a fost comemorarea lui tata și a făcut...

- O nefăcută. Mă rog, nu mai discutăm. - În fine.

- Comemorarea... - Douăzeci și trei de ani.

Incredibil.

Bine, adevărul e că la comemorările astea,

la cinele astea, iese tot timpul cu scandal.

Cam așa e în fiecare an.

Ce să-i faci, mă?

Moartea lui tata a lăsat multă durere chiar și după 23 de ani.

Deci, facem așa?

Te ajut cu partajul,

nu-ți pune nimeni bețe în roate și-mi vinzi mie acțiunile, da?

Preț bun.

Delia!

Delia, vino încoace!

Da, Muti, ce mai vrei?

Ce e?

Cum ai putut să-l aduci p-ăsta la noi în casă lângă copiii tăi?

Tu ți-ai pierdut mințile?

Luca!

Ia ieșiți voi puțin, te rog, puțin afară la aer, hai.

Hai să mergem.

Hai că iese pe nasoale.

Ție nu-ți convine să-l vezi pe Bebe

pentru că a intrat la pușcărie din cauza ta.

Tu l-ai pus să omoare doi oameni.

Știu adevărul, mi-a spus Bebe tot.

- Tot? - Da, tot.

Mi-a zis că tu l-ai pus să-i omoare pe Bogdan și pe Amalia pentru că tata...

Taci!

Muti...

eu am înțeles multe.

Și am decis să nu mă bag, să mă ocup de mine și de copiii mei.

Dacă vrei să nu afle toți,

eu zic să accepți relația asta și să mă lași în pace!

Oricum n-ai de ales.

Doamne... Ce familie!

Și cum a fost la ore?

Nasol.

Avem o grămadă de învățat.

Adela, mă gândeam poate ar fi drăguț să învățăm împreună pentru examene.

Da, sigur.

- E mai ușor așa. - Și mai plăcut.

Alo?

Da, bună ziua.

Da, știu că v-am blocat mașina,

de asta am și lăsat numărul de telefon în geam.

Da, sigur, vin imediat s-o mut. La revedere!

Am blocat pe cineva. Mă întorc repede.

Și uite cum am rămas noi doi,

ca pe vremuri.

Mi-e dor de tine.

Pe bune?

Vezi că tocmai s-a ridicat Livia de la masă.

Și?

Auzi?

Tu o să fii noul meu tată?

Nu.

Eu nu vreau să-l înlocuiesc pe tatăl tău.

Glumeam. Oricum asta e o casă de nebuni.

- Ce mai contează o intrigă în plus? - Da.

Fiecare familie cu nebunii ei.

Și eu sunt oaia neagră în a mea.

Eu zic s-o iei pe mama și să vă cărați de-aici.

Să plecați cât mai departe.

Și eu aș face la fel dac-aș fi în locul vostru.

Doamna Marta...

- Îmi cer scuze. - Măi, ce m-ai speriat!

Nu mai veni așa pe furiș, pe la spatele oamenilor!

Vrei să fac infarct? Știi că...

am probleme cu tensiunea.

- Doamne ferește... - Mă scuzați.

Voiam să vă întreb de...

Bebe.

Nu el e cel care i-a omorât pe Bogdan și Amalia?

Gina...

Da.

În viața ta...

să nu mai spui așa ceva în casa asta.

Ai înțeles?

Mă doare, dați-mi drumul!

Hai, pleacă!

Dă-te, bre, de-acia!

Vai de capul meu!

Ce draci mi-a făcut aia, Florica!

Bre, ușor, că o rupi!

Vai de capul meu...

Ea se vede mare doamnă, bre...

Ea e în înalta societate!

Ea ce crede? Că îl ia pe Dorin, pe ginere-său

și să vezi ce leapșa o să-și ia că ăsta e coate-goale, bre,

ăsta nici bani de chirie nu are, bre!

Ce să... Ce să mai...

Nuțică, mi-e foame.

Așa.

Și?

Când scriai scrisorele nu-ți era foame?

Bre, Mitule, tu nu știi că ăia de știe să scrie, moare de foame?

Du-te colo-șa la frigider și ia niște răbdări prăjite.

Auzi? Dacă-ți zic un secret,

îmi dai să mânc?

Știi tu secrete...

Ce secret?

Ăsta, Dorin, nu-i așa coate-goale, dar ce să-ți spun eu...

Zi, bre, de Dorin.

Păi, Dorin nu e așa coate-goale.

L-am auzit cum vorbea cu Paul

și a spus că îi vinde toate acțiunile pe care o să le primească de la Delia

adică după ce se îmbogățește... după...

După proces, după...

Înțelegi?

Bre, vorbește colo-șa cum trebuie, să înțeleg ce spui!

Păi ce n-ai înțeles?

Dorin nu e chiar așa coate-goale precum știm noi.

L-am auzit cum vorbea cu Paul

și a zis c-o să-i vândă toate acțiunile lui Paul

pe care o să le primească de la nevastă-sa după partaj,

de la Delia!

Adică Paulică o lucrează, bre, pe soră-sa?

Ce hulpav, bre... Hulpav! Să puie el laba pe tot!

Acum îmi dai să mânc?

Pentru?

Pentru secret!

Ce, bre, ăsta-i secret?

Mitule,

eu nu sunt servitoarea ta.

Punct!

Dacă ăsta s-o îmbogăți,

putem să mărim și noi chiria.

Exact.

Bună...

Poftă... bună.

Măi, deci tu chiar ești nesimțit.

Te dai la mine când ești cu Livia,

Hai, mă, zi că nu mai simți nimic pentru mine.

Măi, de câte ori să-ți mai spun?

Eu sunt cu Mihai acum. Îl iubesc pe Mihai.

Hopa! Ia uite cine-a venit!

Ce-i asta?