Original subtitles

E scrisul mamei mele.

- Și? - Și nimic!

Nu-nțeleg.

Nu e nimic de înțeles.

- Ce faci? - Plec!

Cred c-am făcut o greșeală că m-am întors!

Unde vrei, mă, să te duci?

Vreau să fiu singur. Îmi pare rău.

Cred c-am greșit.

N-ai greșit cu nimic. Lasă-l, o să se-ntoarcă.

Are nevoie de timp și de spațiu.

Mona... Hai, ieși de-acolo.

Îmi pare rău pentru...

- O să fii bine. - Nu...

Nu știi cum e ca femeie să descoperi că nu poți face

ce-ai putea face, ce-i mai frumos pe lumea asta...

Dacă nici înseminarea n-a mers...

Nu știu...

Și sunt convinsă că Paul n-o să accepte să repetăm procedura.

Nu cred că e singurul lucru frumos pe care poți să-l faci, să știi.

Da, e adevărat că un copil e o minune, dar...

Mona, ești o femeie frumoasă, ești elegantă, ești sexoasă...

E de-ajuns să intri într-o cameră și toată lumea e geană pe tine.

- Exagerezi. - Ba nu exagerez.

Nu exagerează absolut deloc.

Am auzit.

Nu exagerează deloc. Gata.

Gata...

Ești frumoasă! Te iubesc!

Și sigur c-o să avem și un copil. Sigur!

Adică ești de acord să mai încercăm?

Sigur că sunt de acord! Sigur că vom avea un copil!

Sigur că... și simt eu așa, că va fi și băiat.

Deocamdată nu e nimic.

Deocamdată... Uită de asta.

Hai.

O să fie bine. O s-avem un copil.

- Și tu vrei un frățior, nu? - Da, tăticule!

Vezi?

Gata, măi! Hai, c-o să fie bine.

- Ceai. - Mersi.

E groaznic să știu că nu pot să fac nimic pentru el.

Da, știu. Așa mă simt și eu.

Nu-nțeleg, unde-ai găsit cartea aia?

Într-o cutie veche, în casa în care stăm acum.

Și am început s-o răsfoiesc din curiozitate.

Auzisem de ea și am găsit dedicația asta.

„Pentru tine, dragostea vieții mele, cartea ta preferată.

Cu iubire nesfârșită, Amalia.”

Și cui crezi că i se adresa?

Nu știu. Nu știam nici cine e Amalia.

Nu cred că era pentru tatăl lui Mihai.

N-ar avea niciun sens să fie în casă la Andronic.

Da...

Și am mai găsit un indiciu.

Astăzi, am văzut-o pe Martha. Citea o carte.

Și era fix aceeași carte!

- Hai, mă... - Serios!

Carte pe care i-a dat-o cadou soțului ei pentru că era cartea lui preferată.

Și o citește în fiecare an la comemorarea morții lui.

Bre, în ritmul ăsta, tu o să faci ficatul cât Casa Poporului!

Mai lasă-mă!

Stai cu gura pe mine ca câinii!

Ce faci, fă, fetică?

Ce-ai pățit, bre?

Ți-a luat... boii de la bicicletă? Ce ai?

Voiam să te-ntreb ceva, da'... vin mai târziu.

Ia stai acia! Stai acia...

Bre! Ce faci, Mitule?

Ți-e somnic? Las' acia! Hai la cuchi!

Hai, bre, d-acia!

Uite, am acia de vorbit ceva cu fata mea, ca fetele deșteptele! Haide!

Hai, bre! Fuga d-acia!

Da, fuga... Aș fugi eu departe!

Da'... cât te-am iubit, Nuțică...

Stai aci! Ia stai aci!

Păi zi, fetică, ce-i? E rău! Ce ai?

- Paul și Mona. - Așa...

Chiar vor să facă un copil.

Așa...? Și?

Te-a chemat pe tine acolo, să fii, să le dai permisiunea?

Ia zi!

Mamă...

Ție chiar ți s-a atrofiat creierul?

Am mai vorbit despre asta, nu?

Dacă Paul și Mona fac un copil, ce se-ntâmplă cu mine?

Răspunde!

Hai, lasă, că-ți răspund eu! O să ajung pe locul doi! Nu?

Pentru că toată lumea o să-l pupe-n cur pe plodul ăla nesuferit!

Și eu o s-ajung la gunoi!

Se duc dracu' și bănuții...

c-o să-i mănânce fraierul ăla mic pe toți...

- În câte luni e borțoasă asta? - Nu e borțoasă încă!

Păi, și-atunci...

Fă, fetică, tu ești proastă?

Zău, bre, că mă sperii eu acia!

Du-te, bre, nu naște nimenea pe nimeni!

Încearcă, mă, merge la doctor!

Hai, bre! Fă, Andreio!

Tu crezi că... se face-așa copiii, imediat?

Dă-te d-acia! Mai e mult până departe!

Ai tu grijă ce faci! Să nu pierzi locul, bre!

Te duci acolo... să te dai bine pe lângă ei,

să fii... fata aia de-o vrea Paulică, bre!

Puternică...

Să nu te lași! Înțelegi?

Fii așa, ca mine!

Ia uită-te la mine, bre! Ia, uită-te la mine!

Ptiu! Frumoasă ești, bre!

Andreio!

Ia ascultă acia la mine!

Ia uită-te la mine!

Bre! Hai...

alungăm gândurile rele și... fetică!

Mă, termină cu astea! Mă doare și capul!

Ia dă-te dracu' d-acia, că eu am probleme d'ale mele! Dă-te...

Ce-ai pățit?

Mi-am adus aminte de domnul Anghel, săracul...

Fie-i țărâna ușoară...

Sunt 23 de ani...

Eu nu știu când au trecut.

Lasă, nu-i mai plânge atâta de milă

că, la câți bani avea când a murit, sigur a murit fericit.

De ce vorbești prostii?

Tu așa crezi? Așa crezi tu că era fericit?

Ăștia de au bani, crezi că sunt fericiți?

Era trist, săracul!

Tot timpul stătea singur lângă șemineu și bea.

Uneori îl vedeam cum plânge, da'... mă făceam că nu văd.

Păi de ce plângea?

Păi nu știu ce chin avea pe sufletul lui.

Cum era să-l întreb?

M-ar fi zburat, una-două!

Da' ce stau eu aicea să-ți explic ție, să-mi bat gura degeaba?

Ai ridicat poșta astăzi?

Nu... am uitat.

Păi, vezi? Du-te și ia plicurile că poate ninge la noapte

și nu vede coana mare scrisul! Hai!

Aoleu, ăștia degeaba-s bogați, că primesc facturile prin poștă.

Mă, mamă, acuma scrii pe online.

Adică, gen, poți să intri în aplicație și să plătești...

Îți dau una pe scăfârlia aia, de nu te vezi!

N-ai fugit?

- Hai, fuguța! - Da!

Iete-te la ea!

Mihai! De ce ai vrut să vii la ora asta?

Vorbește, omule! Ce s-a-ntâmplat?

Vorbește, Mihai! Ce-i?

Dacă aflu că și tu m-ai mințit,

îți jur că pentru mine toată lumea asta se termină în noaptea asta.

Cum adică, să te mint? De ce să te mint?

- Poate asta o să-ți spună ceva. - Ce-i asta?

Citește!

- Ți-am zis s-o pui la poștă! - Am pus-o în poștă!

În care poștă?

Păi, în poștă, în cutia de poștă din față de la poartă, de la Paul.

Că-i lipită, apoi vine gardul și casa-i în față.

Trebuia s-o duci, să-i pui timbru și să vină cu poștașul!

Așa, o să se prindă că vine de la cineva apropiat!

Păi până vine poșta cu poștașul... E mai bine cum am făcut eu!

Paul o s-o găsească el singur,

și mâine, toată lumea o să știe că Adela e fata lui!

- Ce faci, Stelo? - Doamne, ce m-ai speriat! Doamne...

Auzi... e ceva acoloșa și pentru mine?

Pentru tine? Nu, că tu nu stai la numărul ăsta.

Și eu oricum nu mă uit.

Hai, bre, uită-te acoloșa...

- De ce? - Așa, să nu mori proastă, de ce...

Tu cu mă-ta sunteți motorul la casa asta. Ăștia bea, mănâncă... Te rog eu frumos...

Stelo, stai să-ți zic acuma.

Aștept și eu ceva important, de la primărie, bre!

Noroc c-aveți și voi o cutie poștală!

Nu bre, că încurcă ăștia cutiile poștale. Te rog eu frumos!

Hai că mă uit când ajung în casă și dacă e ceva, vin și-ți zic, da?

Bine, hai uită-te acuma!

Păi da' lasă-mă-n pace, că am și treabă, îmi și îngheață mâinile!

Lasă-mă-n pace! Doamne...

Du-te dracu'...

M-am nenorocit!

Băiatul meu, poate c-ar trebui să-nțelegi

că inimii nu-i poți comanda niciodată pe cine să iubească.

Da...

Anghel Andronic s-a îndrăgostit de soția celui mai bun prieten.

A fost o dragoste...

o dragoste nebună.

Atât de nebună, că la un moment dat nici nu mai puteau să dea înapoi,

n-aveau cum, pentru că...

așteptau un copil. Amalia era însărcinată.

- Un copil? - Da... un copil.

Își făcuseră și un plan.

După ce năștea Amalia, trebuiau să te ia pe tine și să plece undeva,

undeva departe, unde să poată fi împreună, fără să trebuiască să se mai ascundă.

Nu-și doreau decât să fie fericiți. Atâta tot! Voiau să fie fericiți!

Chiar dacă tatăl meu și Martha ar fi avut de suferit.

Știi cum e?

Câteodată în viață, ca să fii fericit,

trebuie să calci pe cadavre.

Ești cinic...

Spun adevărul.

Da!

S-au iubit nebunește.

Într-o seară...

Într-o seară, Anghel s-a-mbătat.

L-am dus eu cu mașina.

Mi-a spus tot.

N-a fost foarte fericit.

Iubirea asta a lui a venit la pachet cu multe nenorociri.

Nici măcar nu a fost un om rău.

Să știi că mama ta...

Mama ta reușise un lucru extraordinar.

Reușise să dea... cum să spun?

Să dea un sens vieții lui!

Știi că, în toată povestea asta, de fapt,

nimeni nu poate fi considerat vinovat.

Asta a fost soarta lor.

Deci când a fost împușcată,

mama era însărcinată cu copilul lui Anghel Andronic.

Da.

Și de ce l-au omorât și pe tata? N-are nicio logică.

Ghinion!

Pur și simplu ghinion să fie acasă în noaptea aia.

Acum e clar.

Deci nu Anghel Andronic i-a omorât pe părinții mei, cum credeam eu inițial.

Acum înțeleg totul mult mai bine.

Avem trei suspecți.

Martha, Delia sau Paul.

Sau poate toți trei.

- Știi cumva cine a apăsat pe trăgaci? - Nu!

Doar știu...

Fetică...

Ce dracu'...

Doamne... Mă, tu nu ești sănătoasă la cap? Ce dracu' cauți, mă, aici?

Ce... Pe-unde ai intrat, mă?

Pă horn, ca Moș Crăciun!

- Pă ușă am intrat, fetică! - Ce dracu' vrei? Ce cauți aici?

E tac-tu'!

A făcut-o dă oaie!

A pus în cutia dă poștă o scrisoare pentru Paul...

că Adela e fata lui!

Ce-a făcut, mă?

A luat-o razna... făi!

Da' problema e că Stela a luat ea prima scrisorile coloșa...

n-am apucat să iau scrisoarea și eu am venit aci.

Am căutat-o peste tot! Da'...

Nu știu ce ne facem, Andreio...

Ce dracu' ne facem?

Cum poți să ai atâta răbdare cu mine?

Te iubesc, Mihai!

Și-mi pare rău că m-am băgat. Am fost egoistă.

Dar vreau să știi că sunt aici și nu plec nicăieri.

Și vreau să te-ajut, da'... lasă-mă să te-ajut.

Nu te mai opune!

Ai avut dreptate.

Cu ce?

Mama și tatăl lui Paul au avut o aventură.

Și copilul pe care-l aștepta mama era copilul lui Anghel.

Adică fratele tău.

- Și fratele lui Paul. - Da.

- Hei, Andreea! Ce faci? - 'Neața! Bine. Căutam...

Dă-mi, coffee!

- A venit poșta? - Da! Am luat eu plicurile!

Dacă nu e fierbinte... măi, dacă nu e fierbinte...

Ce-i? Aștepți ceva important?

Nu! Eram curioasă dacă am primit eu vreun plic.

- Și unde sunt? - I le-am dat doamnei Delia.

Vă mai aduc ceva?

Nu! Foarte bună! Mersi!

Andreea!

Andreea, ești OK?

Nu! Mersi! Te rog eu!

Te rog!

- Flo... - Dă-te-n...!

- Florine, tu ești, mă? - Bă... ce faci, mă?

Bă... de când nu te-am mai văzut!

Ce mașină ai! Să moară familia mea!

Da, lasă asta! Zi, ce faci tu aici?

Ce dracu'? Și eu la birou!

- Aici? - Aici!

Tu erai un băiat deștept! Nu înțeleg ce s-a întâmplat...

Băi, poveste lungă! Îți povestesc eu.

Bine. Scuze! Hai...

Hai că trag eu aici. Mai stăm de vorbă.

Întorc!

- Bag-o aici! - Nu pot să cred!

Să stăm de vorbă!

Bă, ce chestie!

Noi cam riscăm acuma!

Și? Nu-ți place, sau preferi ceva mai convențional?

Am avut noi vreodată ceva convențional?

Ei, uite, vezi? De-aia m-am îndrăgostit eu.

- Ce faci diseară? - De ce? Vrei să mă inviți undeva?

- Da! - Unde?

- O să vezi, e surpriză. - Ce surpriză?

O să vezi!

Da', mă. Și cam așa!

Deci de patru ani nu fac nimic altceva decât să mă duc din loc în loc,

din cartier în cartier...

încerc să trăiesc.

Și, de dormit, unde dormi?

Depinde. Vara e ușor! Vara găsești să dormi oriunde. Chiar găsești!

Iarna-i mai greu, când vine frigurile alea mari...

De obicei ne ducem în gară...

sunt niște trenuri acolo care sunt abandonate de la Grivița...

Ne băgăm mai mulți acolo, facem focul...

În tren...

Da! Lasă!

Zi, ce mai face Mihai?

Am auzit c-a ajuns bine! E OK?

Da, e... e OK, e avocat.

Și e bine. Noi locuim împreună.

Locuiți împreună!

Ca frățiorii, mă! Ce tare!

Mda...

Bă, câte lucruri m-a-nvățat Mihai în viața asta! Băi...

Da, Florine, da', vezi, nu s-a lipit mai nimic de tine.

Apropo, nici nu-mi mai spune Florin! Nu mai știu să răspund la numele ăsta!

Mai nou, mi se zice Floppy!

- Floppy? - Floppy!

Bine, Floppy.

Nu mai pot să stau. Trebuie să plec.

Nu vreau să-mi înțelegi greșit gestul ăsta.

Ia și tu ceva să mănânci ca lumea.

Săru' mâna! Ce să zic? Te-aștept și mâine să-ți șterg geamul...

Lasă, lasă geamul! Ai tu grijă de tine!

Mi-a părut, bă, bine!

Ai grijă!

Anghel, Sofia,

Ștefan,

Ileana,

Victoria, Ionel

și... ajunge, că n-o să trec toți morții până la al șaptelea neam!

- Haideți, doamnă, cum sunteți... - Ce e, Gina? Cum sunt?

Sunt o femeie rea?

Nu, doamnă, nu! N-am vrut să zic asta, Doamne ferește!

Ba da.

Sunt o femeie rea.

Și am fost femeie rea. Nu m-am gândit decât la mine!

Tot ce-am făcut pe lumea asta a fost să calc pe cadavre!

Fără să mă uit înapoi niciodată. Și pentru ce?

Tot aici am ajuns.

Tot mai aproape de moarte.

Fără nicio bucurie!

Totu-n jurul meu se năruie.

Copiii mei nu-și găsesc liniștea, Gina.

Familia mea se destramă ușor-ușor.

Nu sunteți o femeie rea, doamnă. Chiar nu sunteți! Pe cuvântul meu!

Vreau să mai adaugi pe cineva.

Pe cine?

Amalia și Bogdan.

Cândva, cei mai buni prieteni ai mei.

Nu sunt cei care au fost împușcați?

Păi, și de ce să-i trecem?

M-am gândit... zilele astea la ei, tot timpul, așa...

Și cred că... atâta lucru pot să fac și eu pentru ei.

Visez?

- 101? - Dalmațieni?

Nu, mesaje! Mi-ai dat 101 mesaje! Ești insistent!

M-am îndrăgostit! Ce vrei să fac?

Bine... Am mai auzit-o pe-asta, să știi!

- Jur pe tot ce-am mai sfânt! - Da?

Jur! Aș face orice pentru tine ca să mă crezi! Orice!

Bine, păi... hai cu mine la tata, atunci!

Deja? Vrei să-ți cer mâna?

- Nu, vreau să... - ...să-mi ceri tu mie mâna!

Nu! Vreau să mergem să vorbim.

Ce să vorbim?

Tu știi să vorbești pe limba Laurei, gagică-sa.

Și aș vrea să văd dacă pot să-i conving să renunțe la toată povestea asta.

Nu știu ce să zic.

E treaba lor! Eu nu prea m-aș băga.

Nici nu știu ce să le zic.

Vedem. Nici eu nu știu ce să le zic, dar improvizăm!

Pe bune! Acuma... tu ai zis c-ai face orice pentru mine!

- Asta am zis? - Da, asta-i zis!

- Nu cred. - Ba da! Hai!

- Da? Sigur? - Da!

- Poate n-ai auzit tu bine. - Eu am auzit foarte bine.

- Ești sigură? - Da!

OK! Dacă așa am zis...

- Laura! - Da!

Hai că vin să te-ajut!

- Să trăiești, nea Dorin! - Hai noroc!

- Hei, Livia! - Bună!

Ce faci aici?

- Păi... am venit să te văd. - Da?

Bună ziua!

Ce surpriză!

Bună!

Ia și tu gălețile! Ajut-o!

Mulțumesc!

Și?

Păi, și cu astea ce fac, nea Dorine?

Hai, ia vino cu mine, mă!

Tu și Adi?

Eu și Adi, ce?

Nu, nimic! Dar să ai grijă.

Adică-i cam place să zboare din floare-n floare

și te lasă și cu buza umflată.

Cred că mă descurc și singură, mersi.

Și poate ar trebui să renunți la rolul ăsta de... sfătuitor.

Nu ești mama. Ești doar amanta lui taică-meu.

Mersi.

Și acum ce-ai de gând?

Nu știu.

Trebuie să mă gândesc. Să mă adun.

Trebuie să învăț să trăiesc cu povestea asta.

Pentru mine, mama era o sfântă.

Acum...

Ce pot să fac pentru tine?

Nimic.

Știu că vrei să fii lângă mine și-ți mulțumesc.

Dar acum... cred că am nevoie să fiu singur.

Și nu vreau să mă urăști pentru asta.

Înțeleg că vrei să fii singur.

Dar nu pot să-nțeleg când dispari așa, fără să zici nimic.

Mă doare foarte tare că te știu așa și că nu pot să fac nimic pentru tine!

Știu și-mi pare rău.

Nu mai spune asta. N-are de ce să-ți pară rău.

- Ce faci? - Plec. Ai spus că vrei să fii singur.

Te rog, nu mă-nțelege greșit!

Stai liniștit!

O să fiu acasă.

- Caută-mă când ești pregătit. - Adela!

Te iubesc!

Și-ți mulțumesc.

Să nu-mi zici că...

Asta e...

La dracu'! M-a luat palpitațiile acia!

Mămico... Ia vezi!

Ia vezi, că noi două suntem în situația asta din cauza ta, da?

Tu mai bine te-ai ocupa de tăticu.

Să-i bagi mințile-alea-n cap!

Că dacă nu, o să ne bage el pe noi amândouă la balamuc!

Fă, dracu' ceva ca să tacă odată pentru totdeauna!

Of, Andreio, leagă melița!

Las' că-l pui eu cu botul pe labe!

Prea l-am lăsat să latre!

Da, așa zic și eu, mamă, da...

Alo, în sfârșit, răspunzi! Ce faci? Unde ești?

OK! Dacă nu vrei să răspunzi, e-n regulă!

Aveam niște vești pentru tine, da'... te interesează?

- Sper că e ceva pe bune, de data asta. - Doar mă știi. L-am văzut, e aici.

Cine?

Cine? Bebe, omul tău!

E cu Delia, la ea în dormitor.

- M-am gândit că vrei să știi! - Tu nu glumești, nu?

Nu, Mihai, nu glumesc. Și, sincer,

mi-ar plăcea să ai mai multă încredere în mine.

Cred că ăsta ar fi un început bun!

- Ce zici? - Bine.

Mulțumesc.

Îți place... whisky-ul japonez?

Salut!

Ești bun!

Fac ăștia...

Afumat...

E excelent!

- Scump, special, da' e o zi specială. Nu? - Absolut.

- Noroc și... să fie-ntr-un ceas bun! - Chiar!

- Oh! Adela! - Bună ziua.

Uite, vreau să ți-l prezint pe Lucian Rădescu. Îl știi, nu?

- Adela Achim. Îmi pare bine. - Îmi pare bine.

Noul nostru coleg. Îl știi, nu?

Da! Am auzit doar lucruri bune despre tine.

Mă bucur să aud că ai venit în echipa noastră.

Și eu sunt... copleșit de cum stau lucrurile.

- Parcă e prea frumos să fie adevărat! - E adevărat. O să fie bine, o să vezi.

Știi ce te rog? Pe la birou, prin redacție,

mai fă-i și tu cunoștință cu ceilalți, să-l primească toată lumea bine,

să-l intergăm în echipă. Da? Te rog!

- Sigur! - Așa! Mersi!

Cu plăcere!

Lasă, mă, laptop-ul ăla!

Bă, ești nebun? M-ai și speriat! Ce dracu' faci aici?

Fii atent! Hai să-ți zic una bună! Ghici cu cine m-am întâlnit eu astăzi?

De fapt, nu!

Ghici cine mi-a spălat mie parbrizul astăzi?

Cine?

Florin!

Florin, mă! Puștiul de la orfelinat!

Spală parbrize?

Da, săracul e... în stradă de patru ani.

Destul de trist. I-am... i-am dat niște bani să-și ia ceva de mâncare...

A fost o întâlnire destul de ciudată.

Hai, mă, zi, ce ai? Că te văd după față.

M-a sunat Andreea.

Bebe e cu Delia, la ei în casă.

Și acum chiar muști orice spune Andreea? Mie asta mi se pare incredibil.

Ce anume?

Asta! Că Delia ar putea să-l țină pe omul ăla în casă!

Sau, na! Te trezești că poate-l ține chiar la ea în dormitor și...

Hai, termină! Da' dacă-i adevărat?

Vreau să mă conving. Și o să mă duc acolo.

Vreau să termin odată cu povestea asta! Nu mai pot să trăiesc așa, nu...

Da, mă, te cred...

Mersi.

Nu cred c-o să fie foarte greu.

Opa! Ce-i cu voi aici?

- Bună! - Bună!

- Deci, ne auzim la telefon, da? - Sigur!

Ne vedem. Pa!

- O zi frumoasă! - Pa!

Pa!

Auzi?

- Îți place? - În ce sens?

În... sensul biblic! Hai, mă, lasă vrăjeala!

- Vezi că eu l-am cunoscut prima, da? - Da! Nimic nou.

Așa că trebuie să stai la rând.

Poți să-l iei liniștită. Nu mă interesează.

Adela!

Vezi că doamna Martha a păstrat un loc și pentru tine

la masa de comemorare a răposatului.

- Să te-mbraci în negru, bine? - Da, sigur! Mersi că mi-ai amintit.

Și eu?

Ce anume?

Păi, pe mine cine mă invită?

Păi... tu oricum vii, nu? Tu faci parte din familie!

Da, normal!

Eu fac parte din familie.

Dorine!

Mă, Dorine! Fii atent că ăsta e un derbedeu!

Bă, ăsta o nenorocește, să știi, dacă stă de capul ei!

- Mă, ăsta nu e de nasul ei, mă! - Am înțeles! O s-o sun, o să vorbesc.

Dorin, tu știi că rar îi dau dreptate, dar are dreptate femeia!

OK!

Adică e și rău, și prost și în plus, a luat la rând toate panaramele din sat!

Care panarame, mă, c-am înțeles că e... a fost și cu Adela, și cu...

Ei, cu Adela nu...

Da, mă rog! Nu știu cum a avut norocul ăsta!

E Adela prea bună și l-a lăsat să umble după ea,

dar, crede-mă, Livia ar trebui să se țină departe.

Bine! O să vorbesc!

Dar nu pot să-i spun, mă, chestia asta! Pe bune!

Ei, nu poți!

Păi, da, mă urăște și-așa c-am plecat de acasă!

Eu zic să vorbești cu Delia. Sigur reușește ea!

Bine, o să vorbesc.

Ce faci? Sun-o! Ce-aștepți?

- Sun-o, mă! Ce te mocăi atâta? - Mamă, măicuța mea!

- Ai gusturi bune! Mulțumesc! - Mda!

Și lui Dorin tot eu îi luam haine.

N-a fost în stare să învețe nimic în 25 de ani, nici măcar să se-mbrace.

- Nu-mi pui și o cravată? - Ba da! Stai un pic că rezolvăm!

Ia uite, vorbesc de lup...

Da! Ce vrei?

Bună, bună, Delia! Scuză-mă că te-am deranjat.

Te sun în legătură cu Livia.

Băi, am înțeles că vorbește cu un băiat de-aici din mahala, din Butimanu,

unu', Adi

cu care vorbește, ăsta am înțeles că e mare golan.

Mă rog, că umblă cu tot felul de oameni ciudați...

Te rog eu frumos, vorbește cu Livia.

Da' ce, te-a apucat acum grija copiilor, sau ce?

Nu ești tu cumva ocupat s-o educi pe Laura?

Hai, mă, vorbesc serios! E chiar o problemă serioasă asta!

Bine, hai că... o să vorbesc cu ea.

Auzi? Ce-ai făcut cu cravata aia neagră? Ai luat-o la Butimanu sau ai lăsat-o aici?

- Ce te interesează? - Păi, uite, vreau s-o ard!

Ah, OK! Vezi că e-n dulap, pe raftul de sus.

Un' te duci, făi, fetică?

La comemorarea tatălui lui Paul. M-au invitat.

Eu de ce n-am știut?

Nu știu! Vrei să vii? Vrei să-i întreb?

Nu, că am niște treabă.

Bine! Seară frumoasă!

- Ce faci, frate? - Ai mâncat ceva azi?

Ce să mănânc, mă? Răbdări prăjite? Ce mă-sa...

Bă, mersi!

- Hai, urcă! - Unde mergem?

Urcă, mă, că nu-ți fac nimic! Avem puțină treabă! Hai!

Hai! Dacă-avem treabă, avem treabă!

- Ce faci? - Bag și astea, ce să fac!

Nu pot să plec fără ele.

- Pune-ți centura, te rog! - Hai!

Te fac eu să taci pentru totdeauna...

- Bună seara! Deranjez? - Mihai! Nu, deloc!

Nu ne-am văzut demult. Mă bucur că ai venit.

Te rog, ia loc!

- Ce faci? Ești bine? - Da!

Îmi pare bine că n-ai uitat de comemorarea morții lui Anghel.

Te rog, stai jos! Bei un whisky? Vin?

Nu. E-n regulă. Mulțumesc!

Ce faci aici?

Bună seara!

Scuzați-mă c-am întârziat! A durat mai mult îmbrăcatul.

Ce? Ah! Stați! Ce nepoliticoasă sunt! Mai avem un invitat

Surpriză!