Original subtitles

Și de ce vrei să semnez eu hârtia asta dacă tu l-ai eliberat pe Bebe?

Pentru că ai pus oameni pe drumuri degeaba.

Ai chemat mascații, ai vrut să fii zmeul zmeilor

și ai făcut un flagrant pe genunchi.

Totul e strâmb în țara asta. Dar totul!

Și noi, ca niște imbecili, ca niște creduli,

continuăm să luptăm cu morile de vânt.

Mihai, vezi că tu în secunda asta nu mai ești avocatul acuzării.

Vezi că tu ești direct implicat,

și-mi pare rău să-ți spun, dar, Mihai, mă dezamăgești.

Eu?

Da, tu.

Pentru că în secunda asta tu nu ești la bară.

Ești într-un SF în care, sincer, nici tu nu crezi.

Ți se pare SF că mi-au fost împușcați părinții?

Dar nu avem nicio dovadă că Bebe ăsta este criminalul, tu înțelegi?

De unde știi? Că avea un tatuaj cu un șarpe pe mână?

Tu uiți că ăsta a făcut pușcărie.

În pușcărie toți se tatuează. Cu același tatuaj!

Te rog eu, gândește-te, are logică sau nu?

Eu nu semnez nimic.

Arestează-l din nou. Fă dreptate.

Doar de-aia te-ai făcut procuror, nu? Mă rog, măcar în teorie.

Și...

Chiar l-a arestat?

Da. Chiar da.

Mihai a fost foarte inteligent.

A făcut un flagrant și...

Pac! L-au ridicat.

Știi ce e tare? Adică...

impresionant.

- Cum și-a dat seama Mihai că el e? - Nu.

După un tatuaj.

Avea un tatuaj pe mână, cu un șarpe. Și Mihai a ținut minte!

A avut imaginea atunci când a omorât-o pe mama lui.

Era același om. Același tatuaj.

Tu-ți dai seama ce minte bolnavă avea criminalul ăla?

Deci după ce c-a omorât-o,

a vrut să se asigure c-a făcut-o și i-a verificat pulsul.

Tată, nu mai pot să țin totul în mine. Simt că explodez dacă nu spun adevărul.

Dar ce s-a întâmplat?

Marta Andronic trebuie să plătească pentru tot răul pe care l-a făcut.

Stai puțin.

Crede-mă, eu sunt tatăl tău

și sunt singurul care-ți vrea binele cu adevărat.

Dar...

cu familia Andronic să nu te pui.

O să te îngroape, așa cum a mai făcut și altădată.

Cel mai bine ar fi să pleci.

Pleacă undeva, departe.

Nea Gheorghe ești OK?

- Ești atent? - Da.

Mihai chiar crede că amărâtul ăsta cu șarpele pe mână

este adevăratul criminal? Că el este și autorul moral al crimei?

Autorul moral nu, adică... toate firele duc către Andronici.

Da...

Și cu familia Andronic nu te pui.

Au bani. Au putere.

A luat-o razna rău de tot.

Toate minciunile pe care le-am zis s-au întors împotriva mea.

Mamă, liniștește-te.

Uite, să știi că eu, spre deosebire de sor’mea,

cred că tata ți-a făcut un mare bine când a plecat.

Ești tânără, ești bogată, ești mișto... o să-ți refaci viața imediat.

Dar eu nu despre taică-tu vorbesc.

Adică, despre taică-tu vorbesc, dar...

Nu e ce crezi tu.

Nu înțeleg.

Doamne, ce greu...

Doamne, ce greu îmi e, nu știu ce să fac...

Mamă... hei! Mamă, uită-te la mine. Hei!

- Ce e, ce-i cu tine? - Sunt praf.

Ce e, iar ești în depresie? Du-te și tu la un psiholog.

Când te-am născut pe tine aveam 22 de ani,

nu știam nimic despre viață. M-am agățat de tine și de zâmbetul tău

și așa am putut eu să merg mai departe, înțelegi?

Tu să nu pleci niciodată de lângă mine, ai înțeles?

Alo, Delia?

- Ți-au dat drumul? - Da.

Stai puțin că nu pot să respir.

Mi s-au tăiat picioarele.

Tu chiar ai ieșit?

Bre, mă mai auzi?

Sau vorbesc acia, singură, cu dușii de pe lume?

Da, mă, fată stai așa

că vreau să scap de niște rochii, că nu mai am loc în dulap.

Fă, nebuno, tu vrei să arunci bunătățuri de rochii?

Donez dragă, nu arunc.

Auzi? Astăzi mă scoate tăticul la masă în oraș.

I-auzi, bre!

Ce faci, mă, acolo cu ăla? Închide-l că nu te aud!

Ce să fac, bre, bat și eu acia niște ouă

să fac niște bezele că mor dacă nu mănânc niște bezele!

- Păi și tata? - Și ce? L-am îmbolnăvit eu de diabet?

Las' că lui îi fac uite aci niște... ceai de teci de fasole.

Păi, dar ăla scade glicemia.

Da, bre, dar nu și dacă pui acolo ce trebuie!

Andreio mai ești pe fir?

Da, mă, mă gândeam. Mă gândeam...

de ce nu pune Adeluța botul mai repede?

La ce să pună botul?

Adică de ce nu vine într-un suflet la tat’su care-i grav bolnav?

Că numai ea cu inima ei bună poate să-l scoată din boală pe tăticul.

Lasă, fă, că vine... vine azi acia.

Tu ai grijă acolo la tăticuțul tău, da?

Andreio, să fii și tu, mamă,

mai rafinată mai deșteaptă, așa ca mine.

Să nu se vază tot timpul că ești de la Butimanu!

Da, mă, bine, hai pa.

Paul Andronic este mai versat decât taică-su,

mai educat...

Deh, altă generație.

Ce tot spui acolo?

Vreau să spun că el știe să disimuleze mai bine.

Dar până la urmă este la fel de răzbunător.

Măcar... măcar ăl bătrân era pe față.

Nea Gheorghe,

tu l-ai cunoscut pe tatăl lui Paul?

Da, l-am cunoscut.

Acum nu mai contează.

Cum adică nu mai contează? Stai puțin!

Spune-mi cum l-ai cunoscut!

Nea Gheorghe, spune-mi, că nu mai pot!

Pe bune? Adică Mihai și cu mine

ne chinuim de ani de zile să aflăm adevărul

și acum tu vii și spui „da, eu l-am cunoscut pe tatăl lui Paul”?

Măi copii...

De ce tot vreți voi să vă întoarceți într-un trecut care să vă strice viețile?

Ascultă-mă ce spun eu.

Călin, mai bine să nu știi

ca să nu suferi și mai mult.

Ce să știu?

Mai bine spune-mi ce știi tu.

Eu știu multe.

Dar nu pot să spun că nu mă lasă religia.

Nu zău. Ce religie?

Eu am fost ofițer de securitate.

M-am ocupat îndeaproape de paza și protecția trustului media

în care acționari

erau tatăl lui Andronic

și tatăl lui Mihai.

Nu vă băgați în chestia asta că o să vă frigeți.

Rău de tot.

Amândoi.

Hai, du-te.

Du-te, că mai am treabă.

Îmi pare rău, domnule procuror, dar timpul meu a expirat.

Așa că v-aș ruga să încheiem această discuție.

Mihai, îmi pare rău, dar nu te pot ajuta.

Eu înțeleg.

De-aia mă duc la procurorul general. Ce-am de pierdut?

Oricum am pierdut tot.

O să faci mult mai multă vâlvă.

Iarăși anchetă, iarăși declarații...

Știi și tu.

Ești conștient că nu ești acoperit până la capăt.

Măi, omule, ești în breaslă. Caută dovezi!

- Nu te mai duce la șefi. - Te-au mituit?

Da. Îmi pare rău, nu știu ce să zic. Îmi pierd timpul cu tine.

Fii atent. Să presupunem că... că ar fi vrut să mă mituiască.

Cu ce să mă mituiască, mă? Ăla n-are apă după ce să bea.

Să se facă dreptate chiar de-ar fi să piară toată lumea.

Nu asta am învățat noi la Drept, domnu’ procuror?

Sau ai trecut prin facultate ca gâsca prin apă?

Ne jignim, da? Bine, mă, hai să ne jignim. Continuă. Că după aia urmez eu. Hai, zi!

O să picați toți. Cu tine în frunte.

Eu nu sunt amărât pe care să-l învârtiți voi cum vreți.

Tatăl meu a avut și el acțiuni la cel mai mare trust media din țară.

A fost un om influent.

Putea să răstoarne guvernul dacă-și punea mintea.

Cine și de ce l-a omorât... știa ăsta.

- Cine, mă, Bebe? - Da, Bebe.

Pe care ți l-am oferit pe tavă și tu, în nici 24 de ore, l-ai eliberat.

- Mă scuzați. - Bună, Adela!

A, deci n-am fost singuri?

Adela locuiește aici, dacă te interesează.

Adică voi...

Mă rog, nu e treaba mea. E în regulă.

Ai grijă. Mă duc până la Izvorani, la ai mei.

Vă urez o zi... liniștită!

Da, mulțumim. Ciao!

Da. Unde rămăsesem?

Te întrebam ce joc faci.

Eu am făcut totul ca la carte. Am chemat mascații.

Te-am chemat și pe tine, să vezi cu ochii tăi.

Mi-au pus microfon.

Omul a venit.

Și când era gata să vorbească, poate să spună adevărul...

Stai! Nu mișcă nimeni!

Zi, mă!

Un idiot a hotărât să-l aresteze. De capul lui.

Zi, mă!

Pentru că așa se fac lucrurile în țara asta.

Fiecare după cum îl taie capul.

Nu mă interesează ce-ai făcut în viața asta,

nu mă interesează trecutul tău, nu mă interesează nimic.

Te iubesc!

Liniștește-te. Sunt bine.

Nu-mi vine să cred!

Să te aresteze ca să te bage în pușcărie din nou!

S-au purtat frumos cu tine?

Da, chiar s-au purtat. Mi-au dat să și mănânc.

Termină.

Delia totul a fost bine.

Din fericire, și-au dat seama repede că au făcut o greșeală și uite-mă aici.

Nu te mai las să pleci.

Hai.

- Certificatul de naștere. - Mulțumesc!

Ți l-am adus.

Să nu-i spui mamei că te-am ajutat, te rog.

Stai liniștită. Mă-ta n-o să știe nimic.

Mă-ta? De când vorbești tu așa?

- Cafeaua. - Mersi.

Dar, mă rog, dacă mă uit în jurul meu, n-ar trebui să mă mai surprindă nimic.

- Livia... - Da, tată.

Eu și cu mama nu mai avem nimic să ne spunem.

Am avut o viață îngrozitoare alături de ea, înțelegi?

M-am simțit tot timpul ca într-o pușcărie, ca într-o închisoare.

Eu eram tot timpul ăla sărac și amărât

care trebuia să danseze după cum îi cântă prințesa de la Izvorani,

aia care s-a născut bogată, alintată și cu lumea la picioare.

Dar gata, s-a terminat.

Am evadat.

Pur și simplu mă simt și eu liber și fericit.

În mizeria asta?

Mă mir că n-ai făcut bube.

Poți să faci bube și la vila de pe lac, să știi.

Mai ales dacă-ți iese răutatea prin piele.

Nu zău?

Livia, nu vreau să mă cert cu tine, pentru că-l iubesc pe tatăl tău.

Dar tu știi ce înseamnă să te îndrăgostești?

Ai un iubit?

Uite că n-am.

Lasă.

O să pună mâna pe tine un cocalar

care o să te vrăjească doar pentru banii tăi.

Ar trebui să înveți de la tatăl tău. Să nu repeți aceeași greșeală.

Cred totuși că nu e treaba ta ce fac cu viața mea, bine?

- Livia, te rog... - Nu, niciun „Livia”.

M-am săturat de voi toți. M-am săturat să mă puneți la mijloc.

Și tu și mama ați uitat un singur lucru.

Eu sunt copilul aici. Pe mine trebuie să mă protejați.

Dar voi ce-ați crezut? Că e mai bine să mă folosiți, nu?

Și mai nou primesc sfaturi de la viitoarea mamă vitregă, nu?

Tare!

Foarte tare!

Felicitări!

Hai că am trăit niște lucruri până la 22 de ani. Mersi de cafea.

- O, Doamne... - Iartă-mă. Nu am vrut să mă bag.

Nu, e OK, e OK ce i-ai spus.

Da, dar a avut și ea dreptatea ei. Cred că te moștenește.

Nu, nu cred.

Dac-aș fi avut eu tupeul ăsta la vârsta ei, nu mai rămâneam cu Delia.

Mai bine atunci, că dacă plecai, pe mine mă găseai în scutece.

Hei! De ce trebuie să-mi amintești tot timpul ce vârstă ai?

Pentru că-mi place că te enervezi! Și pentru că nu-mi pasă!

Muiere, dar mănânci de zici că se bat turcii la gura ta.

Ce vrei, bre, bezelele e viața mea.

Păi da, că la mumă-ta ai mâncat bezele în fiecare zi.

Ce mă jignești, Mitule?

Te-ai găsit acuma, după o viață de amar și chin,

n-am voie și eu să fac ce vreau eu?

La ce bun atâta bunăstare?

Așa că lasă-mă tu pe mine cu bezelele mele

și tu vezi-ți de ceaiul ăla al tău ca să mai scază zahărul din sânge!

Bre, te uiți în gura mea ca câinele, leșini pe-aci de poftă.

Ia!

Bagă și tu două că n-oi muri.

Dar promiți. Două bezele bagi două pilule de-ale tale.

Ia, bre... dacă vrei tu să iei, ia.

Deci e adevărat că vrei să-i faci rău.

Doamne ferește!

Cum, dar ce, e copil mic să-i dau peste mână să nu mai bage-n gură?

Ce vrei să-i dau palme, jap-jap? Bre, dă-le de-aci...

De ce minți, mamă? De ce minți?

Că știu de la Andreea că-i pui zahăr pe ascuns.

- Gata? - Mergem?

Haina ta.

Vino puțin. Hai! Vino încoace.

Hai, curaj!

Stai jos un pic.

Poftă bună!

Noi...

stăm aicea și mâncăm covrigi cu lapte bătut, ca săracii?

Tata, am crezut că mă scoți și pe mine în oraș la un restaurant mișto!

Sunt foarte mulți oameni care asta mănâncă toată ziua.

Și câte-o ciorbă din când în când.

Păi și noi suntem săraci ca oamenii ăia și eu nu știam?

Știi care e problema? Problema e că ai uitat de unde ai plecat.

Trebuie să faci o facultate și să muncești.

Tata, dar tu chiar nu mă înțelegi deloc?

Eu am avut o viață grea, da?

O viață chinuită, amărâtă,

eu n-am avut șansele pe care le-a avut Livia cu Luca.

Le-au avut.

- Păi și eu ce-am zis? - Le-a avut.

Acordul subiectului cu predicatul.

Adică, subiectul în cazul de față este „Livia și Luca”. Adică „ei”.

Acordul cu predicatul... ei LE-AU avut.

Dar, mă rog. Nu ne luăm acuma din câteva detalii. Să continuăm.

Nu mai ai voie,

de acuma, să fii agramată,

nu mai ai voie să faci scandal, nu mai ai voie să te îmbeți

și să te faci de râs în direct la televiziune.

Nu se mai poate.

Păi și ce să fac, tata?

Spune-mi ce să fac și eu fac orice, dar spune-mi tu.

Te aduni și faci ceva cu viața ta.

Nu te mai trezești la 11-12 sau când se crapă de prânz când vrei tu,

nu mai aduci băieți din mahala la tine-n dormitor, da?

Și în general trebuie să înțelegi,

trebuie să înveți că viața nu e un tort de ciocolată.

Hai! Ia cu mac. Calzi.

Am înțeles da... o să fac ce zici tu.

Bun. Vezi că se poate?

Deci, de acum înainte, accepți deciziile mele.

- Da. - Bun.

Facem așa. Îmi dai cardul,

ți-l iau

ca să înțelegi că nu scoatem bani dintr-un sac fără fund

Doi. Te angajez la televiziune.

Trei. O să ai un salariu din care trăiești.

- Pe bune? - Da.

Păi și dacă nu-mi ajung banii ăia, eu ce fac?

Nasol. Dacă nu-ți ajung banii, ai o problemă.

Dar trebuie să vezi partea plină a paharului,

partea pozitivă a lucrurilor.

Nu plătești chirie, nu plătești întreținere,

nu plătești pentru mâncare,

nu plătești pentru hainele pe care le porți. Nu plătești tu, nu?

Apropo, am văzut extrasul de cont.

Ai scos niște sume...

Nu vreau să mă mai gândesc. Nu mai contează.

Absolut nejustificat.

Hai, mănâncă!

Paul, trebuie să vorbim.

Scuze, știu îmi dau seama că deranjez, dar e urgent.

Trebuie să vorbim despre copilul nostru.

Da, sigur. Hai!

Hai, poftă bună. Ne-am înțeles, da?

Zi bună!

Aoleu, am uitat!

Și să-mi aduci cardul. Nu acuma.

Azi.

- Hei! - Tu ce cauți aici?

Ți-am văzut mașina și am zis să te salut.

- Nu te bucuri că mă vezi? - Nu.

Știi ce am auzit?

Că umbli după două în același timp.

Și?

Degeaba, că tot sunt singur.

Adică, liber.

Ia zi, te fac o plimbărică?

- Joci cărți? - Nu!

Păcat.

Auzi?

Hai să nu mai lungim vorba.

Ești combinată?

Nu cred că e treaba ta.

Deci nu ești.

Eu pot să te ajut dacă vrei.

- Vrei? - Cum adică să mă ajuți?

Uite așa.

O să pună mâna pe tine un cocalar, o să te vrăjească doar pentru banii tăi.

Nesimțita nesimțitelor!

A văzut-o bogată și acuma bagă strâmbe Andreea asta!

Vezi cum se vede că nu e sânge din sângele meu?

- Hai, lasă teatrul ăsta. - Ce teatru, fă, fetică, ce teatru?

Păi ești zărghită? Ce, eu vreau să omor pe omul meu?

Doamne Dumnezeule!

I-a luat Dumnezeu mințile de când a plecat cu bărbatul ăla, înțelegi?

Nu vorbim despre mine acum.

Îmi dai tu mie lecții? Ia zi, îmi dai tu mie lecții?

Nu ți-ar fi rușine? Mie mi-ar crăpa obrazul de rușine

să stau în casă cu un bărbat fără cununie, fără un rost...

Sigur că tu ai fost ușă de biserică pân’ la cununie!

Nu-ți aduci aminte când te-am văzut în parc

ca Scufița Roșie și Lupu după tine?

- Gheorghe Lupu. - Eu zic să taci. Ăla-i în pușcărie.

Mamă...

Mamă, râdem, glumim, dar treaba e serioasă.

De ce să tăcem toți? Ce crezi, că ne joci pe degete?

Te-am respectat și te-am iubit

și am trecut peste toate nedreptățile pe care mi le-ai făcut.

Ia adu, tată, aparatul de glicemie.

Fă, fetică, nu ți-e... Bre, vorbești așa cu mama ta?

Doamne ferește! Golanul ăla a învățat-o.

Golanul ăla?

Golanul ăla e omul pe care-l iubesc și pe care-l respect,

ceea ce tu n-ai făcut niciodată cu tata.

Ce vrei? Ce urmărești de fapt?

Să te-ntorci acasă, fă, fetică...

că ne-ai lăsat acia singuri și amărâți și ca vai de noi...

nu mai putem de dorul tău...

omul ăsta uite cum se topește pe picioare...

De ce crezi că i-a crescut așa glicemia?

Ai grijă, fă, fetică, eu zic acia

ai grijă ce faci că o să-l ai pe conștiință.

Păi dacă lui tata îi e atât de dor de mine

îl iau să stea cu noi și tu rămâi singură aici. E bine?

Tată, n-ai adus aparatul?

- E sus. - Hai sus să-ți facem bagajul.

Eu te-am ajutat cu procesul tău.

Acum vreau să mă ajuți și tu.

Am nevoie de un pistol.

Fără serie, fără număr.

Unul care să nu existe pe nicăieri.

Da, măi, cu gloanțe adevărate, doar nu de jucărie.

Plătesc oricât.

Dar am nevoie de el, azi.

OK, zi-mi unde să vin.

O să fiu acolo.

Ce faci cu ăștia?

Ce-i asta?

Ce-i asta, mă?

Zi, Mihai, ce-i asta? Ce vrei să faci? Pe cine vrei, mă, să împuști?

Pe criminalul care mi-a omorât familia.

Justiția nu face nimic.

Poliția, la fel.

Eu le fac flagrant

iar ei, niște boi,

îl eliberează.

Nu, singurul bou ești tu! Bă, Mihai, uită-te la mine.

Nimeni nu-i mai aduce pe părinții tăi înapoi, înțelegi?

Sunt perfect conștient de ce implică o crimă.

Dar eu nu mai pot să trăiesc așa.

Și Adela?

- Adela, dacă mă iubește, o să mă aștepte. - Da, cu siguranță!

Adela o să vină la pușcărie să-ți arunce mâncare peste gard! Mă, tu te auzi?

Mihai.

Tu o iubești?

O iubesc.

Dar iubirea asta m-a făcut să mă îndepărtez de la planul meu.

Nu se vede.

Iubirea te face un om slab, neatent.

Nu trebuia să mă îndrăgostesc.

Nu trebuia.

Tu nu... nu...

Îmi pare rău, tu nu ești sănătos la cap, Mihai.

Tu știi de unde vin?

De la nea Gheorghe.

Care mi-a spus ceva ce...

m-a lăsat mască.

E ceva ce te interesează.

E ceva ce ar putea să facă puțină lumină în povestea asta.

Nea Gheorghe l-a cunoscut pe tatăl tău.

Și pe Andronic... ăl bătrân.

Nea Gheorghe a lucrat la paza și securitatea trustului.

Nu pot să cred.

Mă duc să vorbesc cu el.

OK. Poate renunți totuși la ideea cu pistolul.

Spune-i Adelei c-am iubit-o.

I-am lăsat și un bilet.

Am o veste bună și una foarte bună și...

- Cu care vrei să încep? - Cu amândouă.

Zi!

În primul rând te-am cam mințit... puțin.

Asta e vestea bună sau foarte bună, că nu prea sună...

Da, ai dreptate.

Eu am mai fost la un medic fără să-ți spun

și mă rog, am trimis și niște analize de sânge la un laborator din Anglia.

Cert e că mi-au venit rezultatele

și sunt șanse să rămân însărcinată pe cale naturală.

Bravo, dragilor, bravo! Foarte bine, puneți-vă pe treabă.

Mulțumim pentru aprobare.

Ne dai și indicații acuma? Vrei să ne apucăm acuma?

Paul, totuși locuiesc și eu în casa asta. Am dreptul să vorbesc?

- Da, sigur, sigur. - Mersi.

Intră, Gina, că se răcește cafeaua aia,

că discuțiile astea la noi țin la nesfârșit așa că...

Mersi.

Mersi.

Tu vezi că sunt foarte stresat în perioada asta, da?

Mă simt ca un...

ca în ringul de box, în corzi.

- Sigur că vreau... - Dar nu acum. Vrei, dar nu acum.

Un copil cu mine.

Trebuie neapărat să decidem acuma, să ne punem pe treabă, așa ca la comandă?

Putem să ne hotărâm când o să am 50 de ani, să zicem.

Nu e vorba...

Nici nu știu să mă port ca un tată. Nu vezi ce fac?

Cu Andreea am dat-o în bară.

„Ai dat-o-n bară”. N-ai, Paul, ce să-i faci.

Nu e vina ta. Ea n-are cei șapte ani de acasă și n-o să-i capete niciodată.

Tu trebuia s-o lași acolo și să-i dai bani să mănânce.

E o primitivă, Paul.

Ea, dacă are ce mânca, e tot ce-i trebuie.

Marta, te rog eu, putem să nu vorbim despre Andreea

măcar o dată și să ne concentrăm pe mine? Pentru că nu mai pot!

Paul, simt că înnebunesc în casa asta!

Toată lumea are câte o viață și eu nu fac nimic!

N-ai o viață?

Întoarce-te la Știri.

Întoarce-te la Știri, la televiziune.

Aia-ți plăcea să faci. Aia era viața ta. Fă-o.

Și... după...

- îți promit că o să facem și copil. - Nu te mai cred.

Vrei să-ți dau în scris? Zi, îți dau în scris, facem un contract?

Lasă-mă câteva luni și o să fie bine.

Câte? Câte luni?

Trei... Șase... juma’ de an, da.

Șase luni, da?

- Șase luni și atât. - Da.

Și mă întorc la Știri, mă întorc ca șefă. Da? Măcar atât merit și eu.

Șefă... Tu ești șefa mea.

Normal. Că doar nu te-ai măritat degeaba cu patronul.

Pe bune?

Uite că nu-mi răspunde acum,

dar nu cred că o să fie o problemă dacă te muți cu noi,

Măi, fata lui tata, hai să stăm strâmb și să judecăm drept.

Unde mă duci tu pe mine de-aici, din căsuța mea, de la femeia mea?

Într-un loc unde o să trăiești liniștit.

Aoleu!

Ia uite, 340. E enorm!

- Unde sunt pastilele? - Păi, am mai luat azi. Aici.

Da, ai luat, dar să nu le uităm.

Măi, fata lui tata, unde să plec eu de aici, te întreb? Unde?

Bună, rea, mumă-ta e nevasta mea. Am trăit atâția ani cu ea!

Vreau să-i dăm o lecție.

Vreau să înțeleagă că lumea nu începe și se termină cu fițele ei.

Tu nu înțelegi că-ți spune special zahăr?

Nu cred asta!

- Dar tu de unde știi? - De la Andreea.

Măi, lasă că și Andreea mai minte.

Mă, nu mai suna, mă... că poate-i ocupat și-l deranjăm.

- Hai mai bine să rămânem acasă. Te rog. - Nu. Mergem. Nu discut.

- Te rog! - Mergem.

De ce m-ai pârât, fă, lu’ sor’ta?

Eu fac pe dracu’n patru să-l ai tu pe avocat

și tu mă bagi în gura lu’ sor’ta!

Mamă, lasă-mă că acuma am eu necazuri mai mari.

I-auzi! Ce necazuri ai tu, fă?

S-ajung eu să-mi zică asta că sunt criminală?

Păi și ce, mă, nu ești?

Fă, fetică, eu l-am băgat pe ăsta-n pământ pentru tine, făi!

- Ca să fii tu cocoană! - Sunt pe dracu’ să mă ia!

M-a lăsat Paul cu covrigu-n gură că vrea nevastă-sa plod!

- Așa, și? - Și?

Păi tu nu-ți dai seama cum ar fi acuma să vină unul mic și drăgălaș, gen?

Păi se mai uită ăsta la mine?

Și mai e ceva.

Ce mai e?

Ca să-și bată joc până la capăt,

mi-a zis că mă trimite la muncă pe salariu.

Ce fă? Cum să te te trimită pe tine la muncă? Ce, a înnebunit lupul?

- Și asta nu e tot. - Dar ce mai e?

Vrea cardul înapoi.

Ce face?

- Care card? Cardul meu? - Cardul meu, mamă, taci din gura aia!

Măi, fată, n-ai spus că mi-l dai mie dacă stau aici în cocina asta?

- Mamă, dă-mi cardul ăla înapoi. - Nu-l dau!

Dă-mi cardul înapoi că dacă nu, îi zic că l-am pierdut,

sună și-l închide și oricum nu mai e bun, înțelegi?

La dracu’! Boul ăsta de Andronic

să vezi cum mă trimite înapoi pe mine la Butimanu, mă întoarce acolo-șa...

Fir-ar a dracu’ de viață! Când n-ai noroc, n-ai noroc.

Dar nu înțeleg, tu, fii-sa, de ce nu l-ai luat la întrebări?

- De ce nu l-ai luat la rost? - Păi, n-am cu cine să vorbesc, mă!

Dar o să ies eu și din asta, că știu ce am de făcut.

Ce? Zi și mie.

Ce să-ți zic ție, mă, că tu ești varză!

Tu adu-o pe soru-mea acasă și eu mă mărit cu Mihai, și asta e.

- Dar de ce să... - Ca să se mire proștii care întreabă.

Pentru că Mihai e omul lui de bază, înțelegi?

E ca băiatul lui, gen. Și o să fie fericit că o ia pe fii-sa.

Auzi apropo de fii-sa, ce tot face aia sus?

S-a întors acasă?

- Da. Să-l ia pe tat-tu cu ea. - Unde să-l ia?

La Mihăiță. Să stea cu ei, acolo.

Ia-o p-asta, gen.

Ce-mi ascunzi?

Spune-mi ce știi despre părinții mei.

Dac-aș ști ceva care ar putea să te liniștească,

fii sigur că ți-aș spune.

Spune-mi tot! Acum!

Măi, băiatule, tu ești un suflet chinuit.

Eu am fost un suflet chinuit!

Nu-i ușor să-ți ții mama de mână și s-o vezi murind și să ai doar 6 ani!

Să-ți iei bătaie la orfelinat!

Tu ai fost singura noastră lumină, singura noastră bucurie!

Așa că, te implor, spune-mi tot, că altfel fac moarte de om!

Da.

I-am cunoscut pe părinții tăi.

Și încă foarte bine.

Știu bine cât au muncit, știu bine cum au făcut banii.

- Și tot banii i-au omorât. - Nu.

Deși tu ești convins că a fost o răfuială de afaceri.

Îți spun eu că a fost o crimă...

pasională.

Adică ce vrei să-mi spui? Că tata o înșela pe mama?

Și amanta a trimis...

Dar nu se leagă.

De ce l-a omorât și pe tata?

- Vorbește! - Eu atâta pot să-ți spun!

Și Andronic ce legătură are cu toate astea?

Oprește-te tu!

Mihai, înțelege-mă.

Morții nu se întorc niciodată din mormânt.

De ce vrei să-ți nenorocești viața?

Atât ai să-mi spui?

Da. Și asta spre binele tău.

Află că un criminal umblă liber.

Eu l-am dat pe mâna poliției. Ei l-au eliberat.

De unde știu eu că de mâine nu ucide din nou?

- Oprește-te. - Niciodată!

Mihai, oprește-te.

Mihai!

Se scuturau toți trandafirii

Mamă...

Ce e în casa asta...

Au luat-o razna toți, nu se mai opresc.

Te referi la doamna Mona care iar vrea să rămână gravidă?

Ei... Nu. Asta nu-i nimic.

Dar... poate o să avem o altă gravidă.

- Andreea. - Nu! Mai încearcă.

Adela?

Măi, mamă, să nu-mi faci vreo surpriză.

Delia.

Doamna Delia? S-a împăcat cu dobitocul?

Nu! Dar tocmai a intrat cu unul în casă și s-au dus în dormitor.

Mă rog, din față nu l-am văzut dar din spate, mamă,

era înalt așa și zvelt... a dat lovitura!

Ale naibii bogătance, n-am văzut!

Nici n-a plecat bine ăla și l-a adus p-ăsta.

Și eu stau ca proasta de 15 ani și frec la oalele astea.

- Păi e vina noastră că acceptăm orice. - Da, bine zici. Chiar că e vina noastră.

Dar n-avem de ales, fata mea.

Despre ce vorbim acum?

Despre ce vorbim...

Vorbim despre faptul că ziua s-a încheiat.

- Ce faci? - Sărut mâna!

Să trăiești, Ilie!

Ce faci, Stelo?

Ce faci, mă? Nu te-am văzut de două zile.

- Ce faci? - Am treabă.

M-a pus domnul Paul să stau după unul pe care vrea el să-l angajeze.

De două zile stau după el.

I s-a stricat mașina și a trebuit să-l plimb prin tot Bucureștiul.

E frumos?

Frumos?

- Nu la fel de frumos ca mine, dar merge. - Ca tine nu e nimeni, Iliuță.

Ia uite aici. Ai pierdut tu cumva asta?

Nu.

Înseamnă că e a cuiva din casă.

Nu cred. Ăștia nu umblă la biserică. Ia!

Ce-am găsit al tău să fie.

- Pentru mine? - Da.

- Orice, oricând, Steluța. - Mulțumesc!

Ia uite ce frumușel e!

Vine.

Lasă-mă pe mine. Ia, fă pe supărata acuma!

Cum ești, tata?

- Am 340. - Îl iau la mine.

Foarte bine, chiar mă bucur că-l iei la tine și că ai grijă de el,

să mai schimbe și el aerul, ca să-și revină mai repede.

Adelo, numai la tine te gândești!

Doamne, cum să gândiți voi așa ceva de mine,

că poate-oi fi scăpat și eu puțin zahăr acolo,

dar eu nu fac rău, nu sunt eu aia să facă rău!

Mitule, vrei să mă lași tu pe mine acuma singură?

Bre, după atâția ani,

stăm acia împreună și tu mă lași singură pe lumea asta?

Mă, Nuțică, mă, stai liniștită, că n-am murit!

O să mă întorc!

Dar acuma vreau să stau și eu cu fata mea.

Hai să mergem, tată.

Adela, înainte să pleci vreau să-ți zic eu ceva, te rog.

Tu să nu uiți că orice s-ar întâmpla între noi, dar orice ar fi,

noi două rămânem surori, da?

Și chiar mă bucur foarte tare că îl iei și că ai grijă de el.

Da.

Pot?

Da.

Hai.

Nu, Mitușul meu, nu mă lăsa! Te rog eu, nu pleca, te rog!

La revedere, Nuțică!

Și să ai grijă ce faci.

Fata mea.

O s-o lase. O să vezi.

Bravo, mă! Deștepte suntem!

Aoleu, cât de proastă e Adela asta, Doamne!

Ai văzut? Ți-am zis că rezolv? Mihăiță o să fie al meu.

Păi, da, bre, cine te ia cu tat-tu după tine?

Asta e. Mihăiță...

Să trăiască ginerică că l-a luat pe Mitulică.

Cinci bani, zece bani și-ncă 25 de bani

Piramide... piramide...

Auzi? Mai ușor.

Câtă nevoie am avut de asta!

Mă bucur că am putut să te ajut.

- Unde-ai fost tot timpul ăsta? - La închisoare.

Au... ce romantic!

Nu te mai las să pleci niciodată, să știi.

- Ce e? - Nu-i așa de simplu.

De ce? Nu ne mai poate face nimeni nimic.

Ba da. Marta.

Nu mai are nicio putere. N-are ce să facă.

Delia, acum mulți ani,

Marta mi-a promis că o să ne lase să ne căsătorim...

cu o singură condiție.

Care?

Să omor pentru ea.

Pe cine?

Familia Constantin.

Marta a ordonat crima.

Apoi, ca să scape de mine, mi-a înscenat traficul de droguri.

N-a avut niciodată intenția să te lase cu mine.

Mama ta e în stare să facă orice ca să apere ce-i al ei.

Gina! Ție ți-a fost bine aicea la noi?

Aoleu, doamnă ce m-ați speriat! Dar n-aveți somn?

În noaptea asta, nu. Dar nu mi-ai răspuns.

Ție ți-a fost bine aicea, la noi în casă? Sau...?

Și bine și rău...

- Ce, am avut de ales? - Păi, puteai să pleci oricând.

M-ați fi lăsat să plec? La cât de multe știu?

Gina... e târziu.

Ești obosită.

Și oamenii obosiți vorbesc prostii.

Da, doamnă.

Eu cred că trebuie să te odihnești.

Și să-ți mai ții gura.

- Am venit cu tatăl meu. - Bună seara, băieți!

Să trăiți! Haideți, vă rog!

Hai, tată!

Mihai unde e?

Voiam să-l întreb dacă poate să stea câteva zile tata aici.

Da, normal că poate să stea.

Mihai... nu știu, nu-mi răspunde nici mie la telefon.

Dar unde e?

- Stai jos, tată. - Da, vă rog. Stați jos.

Ce ai?

Adela...

Mihai m-a rugat să-ți dau asta.

Dragă Adela,

știu că după ziua de azi o să mă urăști pe cât de mult m-ai iubit.

Dar nu pot altfel.

Părinții mei nu se vor odihni în mormânt până când eu,

singura dovadă a trecerii lor prin lume,

nu le voi răzbuna moartea.

Nu am vrut să fii parte din planul meu.

Nu am vrut să-ți stric viața.

Adela... ai încredere în mine?

Da, am.

Îți jur că într-o zi îți voi spune tot.

Ești tânără, deșteaptă, minunată.

Ești cea mai frumoasă întâmplare din viața mea.

Să nu te schimbi niciodată!

Să rămâi mereu așa cum ești.

Meriți mai mult, Adela.

Meriți un om care să te facă fericită. Eu nu pot.

Ți-am zis, eu cred că sunt doi oameni importanți în viața mea. Călin...

și cu tine.

Soarta ne-a ales un alt drum.

Adio, dragostea mea.

Te iubesc mai mult decât orice pe lumea asta.

Și eu te iubesc.

Te iubesc enorm!

Mihai.