Original subtitles

- Hai noroc. - Hai. Până la fund, da?

- Dacă te ține pe tine... - Accept provocarea.

Auzi, bă, Luca?

Nu știu de ce ne-am certat noi, mă, până acuma.

Că noi doi... cam semănăm așa.

Da. Mă rog... nu prea, dar înțeleg unde bați.

Eu zic să bem pentru o nouă prietenie.

Pentru oile negre ale familiei Andronic.

Tată?

Tată, ești bine?

Că a dat Domnul! Că se prăpădește acia omul și tu umbli sorcova!

Nu mai exagera, muiere. Mi-e rău de la diabetul ăsta al meu

Uite că mă ia cu transpirație.

- Păi nu ți-ai luat medicamentele? - Ba da.

Poate că n-am luat una... două...

Tată, acuma vreau să văd cum le iei.

Fă, fetică, dar nu mai bine rămâi tu acia?

Uite, s-a întunecat... Umbli așa teleloaică pe drumuri?

Nu pot. Îmi pare rău. Dar o să trec și mâine să văd cum e.

Sigur. Păi, acia, mătăluță crezi că-i gară, bre.

Gara de Nord. Hai, fetică. Hai.

Stai acia, uite acia, cumințică, potolită...

Lasă că e mai bine dacă se odihnește noaptea asta.

Dormi și te refaci, da?

O să încerc, fata tatii.

Dar nu știu de ce s-o fi întâmplat așa, că n-am... n-am mâncat nimic dulce.

- De la ștres. - Stres.

Lasă, fă, că știu eu. Uite.

Fetica ta acia... dulce... dormi!

Auzi, bă, Luca?

- Unde? - Unde?

Unde țineți, mă, voi băutura în casa asta?

Acolo... în dulapul ăla. Hai.

Hopa! Sărut mâna... hai sictir. Hai acolo.

- Mamă... - Aicea.

Mamă...

Da... e de câteva sute de euro... n-o să observe nimeni că lipsește.

Ia să vedem, mă, Luca, ce știe, mă, să facă?

Ptiu, dă-l dracu’... Adu, mă, paharul, dă-l încoace.

Și pentru Luca...

Noroc! Hai, salut!

Ce faceți, mă, în halul ăsta?

Uite, Luca, e nevasta lu’ Moș Crăciun să moară...

Ne plictiseam și ne-am gândit să spunem niște bancuri să râdem și noi.

Voi ați venit beți la mine în casă?

Care bunico, eu? El!

El e... n-ai cu cine să vorbești.

Buni... petrecem și noi puțin, atât!

E... e bairam!

Semănați ca două picături de apă.

Bă, Luca, ți-am zis eu mă? Ți-am zis, nu?

Numai că de la tine aveam pretenții, Luca.

Hopa!

C-am băgat bani toți în fundul tău ca să-ți facem educație.

Asta barem a fost crescută de lupi.

- Lupi? - Sălbatico!

Auzi, cucoană?

Ia-ți... Stai, bă, lasă-mă!

Ia că mă duc eu înapoi la lupii mei.

Că ăia nu mă judecă.

- Hai, bă, Luca, să mergem. - Hai. Auzi?

Dar unde mergem?

Cum, mă? La Butimanu. La lupi.

Hau, hau, hau...

- Ce, mă, vrei să dăm cu banul? - Hai.

Ia uite, bunico, că nepoțica ta a făcut o rimă.

Că românul s-a născut...

Poet!

Vezi că completează fraza. Păi, da?

Hai, bă, Luca, bă, că noi doi suntem... gemeni.

- Hai, bă, să mergem. - Hai.

Auzi bunico? Să mor, ești bombă, mă! Ești blană, mă, în roșul ăla!

- Moartea la pasiune, așa se cheamă! - Pa, buni!

- Hai bă, Luca, bă... - Hai, mă...

Tu știi ce frumos e la Butimanu, mă?

E bine. Viitorul familiei Andronic.

Bine am ajuns.

Și dacă-ți vine să crezi, mama m-a implorat să mă întorc acasă.

Că, vezi Doamne, i s-a făcut lui tata rău,

a făcut o criză de diabet că am plecat eu.

- Și vrei să te întorci? - Nu!

Adică mi-e milă de el, dar... eu vreau să fiu cu tine.

Vreau să-mi trăiesc viața mea.

Te iubesc, Mihai. Și nu vreau să te mai pierd.

Și eu te iubesc.

Uneori am impresia

că toate grijile pământului sunt pe umerii tăi,

dar o să fie OK, o să vezi.

Și? Te-ai mai gândit?

- Te întorci la televiziune? - Chiar vrei tu asta?

Păi, ce altceva să facem?

Adică...

Eu mă cunosc.

Și dacă e să mă întorc...

o să mă gândesc din nou la răzbunare.

Și știi că asta nu face bine nimănui.

Eu cred că o să găsești cea mai bună soluție.

Am încredere în tine.

Hai că dacă facem treabă bună poate mă face corespondentă la știri.

Am ceva între dinți?

Nu?

Trebuie să arăt bine, este un subiect destul de important.

Aoleu, gata?

Bună ziua, România. Sunt Gia Ruben și vă prezint în exclusivitate...

Bă, alo, Luca! E Gia, mă!

...un material exploziv dintr-un sat din apropierea Bucureștiului.

Locuitorii unei străzi din satul Butimanu

riscă să rămânâ fără case din cauza buldozerelor...

Gia!

Andreea! Nu vezi că filmează?

...care vor face loc unui nou drum european

- Gia, ce faci mă? - Andreea, stai, nu vezi că filmează?

Nu mă anunți și pe mine, nu mă suni?

Nu dai și tu un telefon, mă, chiar așa? Stai, mă, nebunule!

Cu camera... Vă pupă Andreea!

A venit aici în Butimanu să facă Pilates.

Știu și eu de-aia fără minge. Pilates!

Hai că și-așa n-are minge acia. Și cu piciorul...

- Te rog eu frumos... - Pilates!

Ce-i, mă, dragă? Ce-ai, mă, fată? Ce-aveți, mă?

Ce-ai, mă? Păi lasă, mă, că repară...

Știi cum repară? Lipește, taie, lipește, taie...

- Se repară, mă! - Ești proastă. Eu plec!

Andreea, tu n-auzi că suntem în direct, adică pe post, acum?

- Ce, mă? - Dă-te de-aicea!

Stai, mă... adică acum...

Gata, ne-au tăiat, au băgat publicitate!

- Acum? - Da! Acum!

Adică pe mine acuma m-a văzut toată lumea?

Da, toată lumea.

Aoleu.

Asta chiar a fost în direct?

Tu vorbești serios?

Spune-mi că nu-i adevărat.

- E delicioasă cât e de proastă. - Bine că Luca al tău e ușă de biserică.

E altceva la băieți, se maturizează mai târziu, dar fi-ta e...

Hai, lasă că i-am văzut pe amândoi beți. Nu-i mai lua apărarea lui Luca.

Poftim pentru ce-am muncit eu cu taică-tu.

Iar începi.

Ce faceți bă în redacție? Dormiți?

Și reportajul ăsta de ce nu l-ați tăiat mai devreme?

Bine vorbim la birou.

Trebuie să am o discuție cu Andreea, că nu mai merge așa.

Ce discuție? Tu nu vezi că nu înțelege nimic?

Râzi ca...

- Neața, somnorosule. - Neața.

Aș putea să mă obișnuiesc cu asta.

Cu ce? Să-ți aducă cineva cafea la pat?

Nu.

Cu zâmbetul tău când mă trezesc.

Hai, cobor și eu și ne bem cafeaua împreună.

Eu trebuie să plec.

Mă duc până acasă...

până la fosta mea casă, să văd cum se simte tata.

Sper să se simtă mai bine și să nu fie un motiv să te întorci acolo.

Nu cred că ar face tata așa ceva.

- Mă duc. - Stai...

- Ce? - Vino puțin.

Vino puțin.

Să-mi ajungă până ne revedem.

Andreea, trebuie să vorbim.

- Acuma? - Da, acuma.

Mă cam doare capul.

Andreea, fii atentă la mine. Uită-te la mine.

Nu înțelegi că mă doare capul?

Andreea, gata, m-am săturat. Nu mai accept comportamentul ăsta.

- Ce comportament? - Ce comportament?

Ce comportament?

Tu chiar nu-ți dai seama? Nu mai ții minte ce s-a întâmplat?

Atât de alcoolică ai ajuns?

Să-ți spun eu ceva, fetițo. Ai dat-o în bară rău de tot.

Sincer, mai rău de atât nici nu se putea.

Tu te-ai făcut de...

Te faci de râs în direct la televiziunea mea, tu ai înnebunit?

Ție nu ți-e rușine?

Nu-ți pasă de...

Nu ți-e rușine, nu-ți pasă de familia asta?

N-ai pic de respect?

Ești incredibilă!

Deci până acum ți-am trecut cu vederea absolut tot! Absolut tot, Andreea!

Dar ne-ai târât, exact din cauza asta ne-ai târât în mocirlă pe toți!

Oricât aș încerca să te susțin, să te înțeleg,

să-ți iau apărarea,

oricât aș încerca să te ajut să-ți construiești o viață frumoasă...

Incredibil! Nimic nu se întâmplă! Nu se lipește nimic! Degeaba!

Ce să mai fac?

Și mai rău de atâta, scandalurile se țin lanț!

În continuu, nu te oprești!

Gata, m-am săturat!

Uită-te și tu la sor’ta.

Uite ce fată cu capul pe umeri a produs mahalaua asta

de care te-ai plâns încontinuu, din prima zi.

Eu nu mai am nicio soră.

Păi, la ce te așteptai?

Să-ți mulțumească?

Pentru ce? Pentru că o înșeli pe la spate cu Adi,

că încerci să i-l furi pe Mihai?

Ce, să te ia în brațe să te pupe?

Mi-e așa de dor de ea, tata...

Eu fără soru-mea... eu...

nu mai sunt eu... nu știu...

Eu... sunt pierdută, așa...

debusolată, nu știu...

Cred că și de asta m-am comportat așa.

Dar tu ai încercat să vorbești cu ea sincer?

Sincer, Andreea, sincer.

Să vorbești cu ea, să-i ceri iertare, s-o recâștigi...

Nici măcar nu mai vrea să vorbească cu mine.

Mi-a zis că...

o să mor singură.

A zis Adela așa?

O să vorbesc eu cu ea.

Bun. Azi nu mai ieși din casă. Uită-te la mine, ai înțeles?

Te odihnești, dormi. Nu mai ieși din casă.

Să n-aud că ai făcut altă prostie. Să n-aud!

Și ia și tu o aspirină, ceva de cap.

Singură...

Crucea mă-sii de viață! Ia uite-o și pa-asta...

Ce vrei, fă, acuma? Zi

Nuțico! Ai auzit, fată, veștile?

Ce vești?

Fată, s-a anulat demolarea, fată.

S-a dat la știri, la televizor, acolo la televiziunea lu cuscru-tău.

Fii atentă. S-a făcut niște anchete p-aicea

și s-a aflat că s-a dat mită ca să se facă drumul ăsta, înțelegi?

Că de fapt drumul ăsta nu trebuia să treacă pe-aci peste casele noastre.

Și gata! A căzut proiectul!

Fă! Florico! Nu pot să cred! Fă, tu vorbești serios?

Ce, fată, ți-aș spune eu prostii?

Doamne, Maica mea, Măiculița mea... Fă Floare!

Făi! Fă, nu ne mai demolează ăștia cășile?

Da, fată, da...

Auzi, fată? Nu vii și tu încoace să bem și noi două ceva să sărbătorim?

Fă, ești proastă de behăi!

Cum să sărbătorim? Întâi protocolul, bre, Florico...

Păi, să mă duc acilea, la Andronici,

să le dau o prăjitură, o clătită,

ceva bre,

că e ăștia toți rahitici, se ține toți pe păpădie...

Hai, bre, te pup!

Stai, fată, că termini cu ei și după aia nu vii încoa?

Hai, fată, să bem și noi amândouă un vin, ceva...

Mă lași să mă apuc de treabă? Hai!

Proastă de behăie, dar... Ia, măi.

Îți mulțumesc că ai venit.

Da. Trebuia oricum să trec pe la ai mei.

Dacă vreți să știți, am vorbit cu Mihai, nu mi-a zis nimic sigur,

dar eu cred că până la urmă o să se întoarcă la muncă.

Da, mulțumesc, dar nu despre asta e vorba.

Despre Andreea.

Nu știu dacă ai văzut știrile...

Mă rog, nu contează.

Ideea e că...

Uite, te rog eu din suflet, încearcă s-o ierți.

Te rog, fă-o pentru mine.

Nu e în stare de nimic fără tine.

Nu știu ce să zic.

Am nevoie de o dovadă clară ca să pot s-o iert.

I-am tot dat șanse, dar până nu văd că vrea să se schimbe

și că renunță la minciuni, nu pot.

Trebuie să mă duc. Tata nu s-a simțit bine ieri.

Îmi pare rău. Sănătate multă.

Te mai rog o dată. Te rog.

Încearcă s-o ierți.

Te rog.

O, cine a venit!

Tată, ce mă bucur că ești mai bine!

Fă, fetică, cum vii acia, cum se luminează și el!

Dar ce-i cu prăjitura asta? Sper că nu i-o dai lui tata.

Doamne, fetică, te-ai dilit? E pentru Andronici.

Pentru Andronici.

Că ne-a salvat casa de excavatoare de... de corupți...

Serios? Deci nu ne mai pierdem casa din Butimanu?

Și ca să fie fericirea completă, fă, fetică,

hai și tu înapoi acasă să ai grijă de tat’tu, să vezi ce mănâncă...

O să mă mai gândesc.

Așa. Foarte bine. Să te gândești.

Până te gândești eu mă duc la Andronici, cu prăjiturica la casa mare.

Sunt bine?

Și tu tată ce-ai vrea?

Și tu vrei să mă întorc?

Ascultă...

eu nu vreau să mă bag...

Știi tu mai bine cum să-ți trăiești viața.

Faci ce vrei.

Dar n-ar fi mai bine totuși să te întorci acasă?

De ce să te arunci într-o relație...

Ești încă atât de tânără, ai toată viața în față...

Dar tu faci ce vrei...

Hello?

Tu ce cauți aici, Nuți, ce mai vrei?

De ce nu aștepți să-ți deschidă cineva ușa?

Sărut mâna, vecinica.

Am făcut o prăjiturică pentru matale.

Că... pe bune...

ne-ai dat pe spate pe toți!

Am intoleranță și la glutem și la tine.

Bre, ce începem acia cu jigniri, cu...

Hai, lasă fițele astea, că eu te-am citit pe mata. Ai suflet mare.

Bre... ce gest ai făcut mata, familia ta...

Ce gest?

S-a trimis Știrile, bre, la noi la Butimanu

și-au oprit ăia demolarea!

- Tu vorbești de reportajul ăla al Giei? - Păi?

Bre, când a intrat televiziunile pe fir, știi ce-a a fost acolo?

I-a prins pe toți, că e corupți, că d-alea... gata, s-a oprit treaba.

Ce, vroia ei să facă drum european, Delio, peste cășile noastre?

Fugi de-acia de...

Bre, de-aia eu zic să-ți dea Dumnezeu, Măiculița Domnului, noroc, bre Delio...

Eu îți mulțumesc. Ia de-aici.

Și eu mulțumesc și Florica și toată mahalaua, bre.

Stai liniștită, mamă, că nu ea și taică-miu v-a ajutat.

Dorin!

El a chemat-o pe Gia și echipa de la Știri.

- A făcut-o pentru Laura. - Poftim?

Dar ce, am zis ceva neadevărat?

Dorin a intervenit pentru că... o iubește pe Laura.

Și acum o să plâng, sau ce? Să facă ce vrea că nu-mi mai pasă!

De-aia ai ajuns cum ai ajuns.

- Ia asta. - Taci acia bre!

Dădui acuma eu cu bâta-n baltă hop țop și tu. Dar ce-i?

Aoleu, mă, mamă, n-ai idee ce noapte am avut.

Dar nu mă pune acuma să-ți povestesc că n-am niciun chef de morală.

Dar ce-ai mai făcut? Că mă ia cu palpitațiile acia.

Hai, mamă, lasă-mă. Zi ce-ai făcut cu Adela.

Ce-ai făcut?

Hai, bre! Care e slăbiciunile la Adela?

Slăbiciunile ei e Mitu, bre!

Acolo puțin „aoleu mi-e rău” și fuge aia, vine mâncând pământul.

Și ce-ai făcut tu ca să-i fie rău lui tata?

Fă fetică... pui ce trebuie unde trebuie. Puțin zahăr în ce poftește.

Și țaca-paca „au, au, ce rău îmi e, vai, diabetul...”

- Băi, mamă ești... - Auz?

- Genială, mă, ești! - Stai bre că-mi strici acia cățelul.

- E capră. - Unde, bre?

Hello!

Răspunde odată, nemernicule!

- Mamă? Vreau să vorbim. - Nu pot acuma, Livia. Te rog.

Nu mă pot concentra. Uite, îl sun pe taică-tu și nu răspunde.

E vorba de tata.

Știu. A ajutat-o pe fufa aia de la Butimanu.

Mamă, tata s-a mutat la Butimanu.

Poftim?

Da. Locuiește în casa părinților Andreei.

Tu vorbești serios?

Da.

Și cred că-i place acolo.

Nu că ăsta a luat-o razna complet.

Bă, mi se pare atât de ciudat că trebuie să plec la muncă fără tine.

Eu pot să o să mă obișnuiesc cu asta.

Tu? Fără muncă?

Nu chiar.

Dar aș vrea să-mi deschid propriul cabinet de avocatură

și să preiau doar cazurile care-mi plac.

- Uite unde era haiducul. - De ce nu?

Oamenii buni nu mai au pe nimeni de partea lor.

Din păcate așa e.

Mă, sincer,

în primul rând trebuie să te vindeci tu.

Eu încerc, dar e greu. N-am mai aflat nimic de bărbatul ăla.

Pe Andreea nu mai vreau s-o întreb,

dar sigur mi-ar fi zis ea dacă l-ar fi văzut.

Bro.

Liniștește-te. Pe bune.

Eu sunt convins că o să apară atunci când te aștepți cel mai puțin.

Acum, pe bune, chiar sunt curios ce ai tu de gând să faci.

Habar n-am.

Dar văd eu, pe moment.

Sper să nu faci vreo prostie pe care s-o regreți după.

Stai liniștit. El e doar un pion.

Eu vreau să aflu adevăratul criminal.

Am plecat. Pa.

- Auzi? Hai să împărțim o Eugenie. - Da.

Uite.

Nu, că e superb!

Băi... ce...

- Băi, Delia, te rog frumos! - De ce, că e perfect!

Uite, „Magazin mixt”! Vai de capul tău!

- Ce dracu’ cauți aici? - Sărac te-am luat sărac ai rămas!

Delia, ce dracu’ cauți aici?

De când folosești tu televiziunea familiei mele

s-o ajuți pe domnișoara asta?

Așa fac oamenii buni la suflet, știi?

Aoleu, dar ce-oi fi tu, vreun salvator al României, sau ce?

- Delia, te faci te tot rahatul. - Față de cine, față de asta?

Bine, eu vă las. Devine penibilă situația... și doamna.

Uită-te la ea ce cercei are, Doamne ferește!

Hai, nu, pe bune de ce-ai venit aici? S-o jignești pe Laura?

Da, și de asta, de ce nu?

- Te rog frumos să pleci. - Așa fac.

Auzi, ce voiam să te întreb...

Dacă ai strâns deja bălegarul de la grajduri

sau urmează să faci chestia asta?

O să-ți răspund foarte sincer.

Am strâns deja bălegarul de la grajduri și mă simt foarte bine,

mai fericit decât toți banii din lume.

Înțelegi? Ar trebui să faci și tu chestia asta.

Desigur.

OK.

Vreau să știu și eu ce ai de gând.

În caz că ai uitat avem doi copii împreună.

Nu. N-am uitat.

Eu le dau tot ce pot. Copiii pot să vină să se mute aici.

- Da. Pe lângă voi, pe-aicea. - Te rog să te cari.

Da. O să fii tatăl anului sau ceva?

- Salut Paul. - Salut.

- Băi, voi v-ați vorbit sau ce? - O să-l trimit pe Ilie să te ia.

- E important, te rog vino. - OK.

Mersi.

Bebe, ce faci? Ai chef să ne vedem?

N-aș vrea într-un loc public.

Da, știu unde e.

Păi ne vedem acolo.

Bine.

Da, domnule doctor.

Doamnă Andronic, am sunat să vă dau rezultatul analizelor.

Vă rog. Spuneți.

Din păcate lucrurile nu stau tocmai bine.

Șansele să rămâneți însărcinată pe cale naturală sunt foarte mici.

Sunteți sigur?

Da. Foarte sigur.

V-ați gândit la fertilizare in vitro?

Nu.

Dar... mă rog, aș vrea să încercăm tot ce e posibil.

Vorbiți cu soțul dumneavoastră

Și... am avea nevoie să vină și el la un set de analize.

Da. Vorbesc.

- Vă mulțumesc, la revedere. - La revedere.

Cred că ai fi un tată foarte bun. Și putem să mai încercăm.

Să mai încercăm.

Am vorbit cu doctorul

și mi-a spus că a trecut suficient timp de când am pierdut sarcina,

așa că ar putea să mă monitorizeze acum mai atent și...

ar fi OK, n-ar însemna că s-ar repeta.

V-ați gândit la fertilizare in vitro?

Pur și simplu nu cred că sunt capabil să am grijă de un bebeluș.

Paul, dar știi foarte bine că n-ar trebui să te sacrifici tu.

Am putea să angajăm șapte bone și, oricum, responsabilă în principal voi fi eu!

Tu chiar nu înțelegi că vreau și eu un copil al meu?

Vorbiți cu soțul dumneavoastră.

Și... am avea nevoie să vină și el la un set de analize.

- Promit că rezolvăm. - Ce?

Copilul.

Bună, Paul.

Tocmai am vorbit cu medicul meu

și mi-a spus că aș putea rămâne însărcinată doar cu fertilizare in vitro

și știu că tu nu vrei un copil acum,

dar voiam să te rog să mergem amândoi să ne facem niște analize,

să-mi spui și tu când ai avea timp să mergi la medic...

Bine. Hai că mai vorbim acasă.

Îmi pare rău că ai problemele astea cu Delia,

dar măcar...

ar trebui să stai de vorbă cu Luca. Ai văzut reportajul ăla?

Eu n-am înțeles ce căuta Luca acolo, cu Andreea.

Ce căutau... s-au îmbătat, erau praf.

Îți spun eu, ăștia sunt periculoși când sunt împreună.

Au aceeași fire, o iau razna la fel. Praf!

De aia zic, vorbește cu el, că cu Delia n-am ce să vorbesc.

Delia nu face altceva decât să-l apere, întotdeauna.

Știu.

Știi că nu mă respectă Luca deloc.

Apropo de respect.

Ce ți-a venit, mă, s-o trimiți pe Gia să facă reportajul ăla la Butimanu?

Da.

Pe bune, nu te supăra acuma, dar în calitate de ce?

Paule, în calitate de nimic.

Eu niciodată n-am avut un loc în familia asta.

- Hai, mă, că nu e asta! - Ba fix asta e.

Vrei să-ți spun adevărul?

Am făcut-o pentru oamenii ăia amărâți din Butimanu.

- Era singura lor șansă. - Am înțeles.

Dar pot să-ți pun și eu o întrebare, mai personală așa...

- Nu te superi? - Nu.

Ai făcut-o pentru oamenii ăia sărmani din Butimanu,

sau pentru o anumită gagică?

- Nu e... nu e ce crezi tu. - Nu?

Nu, pentru că Laura nu e o simplă gagică,

nu e o simplă amantă, înțelegi?

Paule, eu am să divorțez de Delia

și nu se va întâmpla asta din cauza Laurei.

Eu cu Delia nu mai sunt fericit de foarte mult timp.

Da. Îmi pare rău.

Știu cum e într-un cuplu când începe fiecare să vrea altceva de la viață.

Ce, și tu ai probleme cu Mona?

Nu chiar...

Tu știi că ea-și dorește mult un copil,

dar acum a devenit pur și simplu obsedată, e obsedată de chestia asta.

Acuma mă târăște să fac tot felul de analize și investigații pentru...

asta... fertilizare in vitro.

Acum am problemele astea cu Andreea,

pe bune, n-am nici chef nici timp de asta.

Paule, o să râzi, dar...

eu chiar cred că am soluția la problema asta a ta.

Hai să bem.

Știi ce nu înțeleg eu?

De ce vrea moștenitoarea unui imperiu să fie cu un pușcăriaș?

- Nu-mi pasă de asta. - Dar nu știi cine sunt cu adevărat.

Serios, cu toții avem secrete. Și nu înțeleg ce e cu vorbăria asta.

Am crezut că astăzi facem altceva.

Delia...

am făcut ceva oribil

și vreau să știi tot înainte să mergem mai departe.

Dar mai lasă-mă odată cu trecutul ăsta că m-ai înnebunit, pe bune!

Dar nu pot...

Sunt vinovat de o crimă.

Știu! Dar nu e vina ta că fata aia a murit de supradoză

și nici mare traficant nu cred că erai.

Nu, Delia.

Am omorât doi oameni.

- Minți! - Nu.

Nu-i adevărat!

Tu ești o fată tânără, ești o fată frumoasă,

poți să ai un bărbat oricând vrei tu.

Da, dar nu pe ăsta, nu?

- Dar de ce? De ce nu pe ăsta? - Pentru că ăsta ne poate distruge.

Delia!

- Hello! - Hei! Ce faci?

- Stai să te ajut. - Perfect.

Miroși a alcool.

E de la alcool. Am băut și eu un pic.

Ca să-ți faci curaj să-mi spui că nu mergem la medic?

Nu. Lasă că vorbim noi. Vorbim noi de asta.

Da? Când?

Uite, eu am... stai puțin.

Eu am înțeles ce mi-ai zis tu, deși m-ai luat prin surprindere.

Și n-am zis „nu”. Am zis „nu”?

Dar n-ai zis nici „da”.

Uite cum facem.

Ca să nu se supere nimeni.

Mergem înainte cu investigațiile și după aia ne întâlnim noi doi,

ne uităm așa unul în ochii celuilalt și ne hotărâm.

Ne gândim și ne hotărâm.

- Da? - Da, așa facem.

- Păi nu e bine? - E bine.

Așa!

Scuze, deranjez?

Nu. Hai încoace că aveam de vorbit cu tine.

Stai liniștită, e în toane bune. Cele mai bune.

- Te-am văzut. Nu e... - Vigilent.

- O iau înainte. - Stai că vin acuma.

Așa.

Am vorbit cu Adela și e foarte supărată pe tine în continuare

și vrea o dovadă clară că te-ai schimbat, că nu mai minți,

că ești sinceră și chestii de-astea.

Tata, îți promit că o să rezolv eu situația asta.

Știu ce trebuie să fac ca să mă ierte.

Și... o să fii mândru de mine.

Foarte bine.

- Mingea e în terenul tău. - Bem ceva?

Nu, că te-ntinzi acuma. Ai grijă.

Tu știi cum zic ăștia la televizor.

- Acoolul... - Așa...

- Dăunează grav sănătății. - Da. Așa.

Și nu fă ce face popa, fă ce spune popa. Ai grijă.

Hai nu mai... Bine!

Lift n-avem în casa asta?

Adela!

Adela!

Adela!

Ce vrei, Andreea?

- Ți-ai pierdut mințile, ce cauți aici? - Trebuie să vorbim.

În niciun caz. Noi două nu mai avem nimic de discutat.

Adelo... e urgent. Pe bune. Trebuie să vorbim neapărat.

Ai zis că vrei să vorbești. Vorbește.

Nu-mi dai și mie o alună, o sămânță, un suc, ceva?

Andreea...

Ce crezi că vrea?

Sigur vrea să-și bage din nou coada.

N-am niciun dubiu.

Oare ar fi cazul să intervenim?

Adela a văzut ce-i poate pielea, n-o să mai aibă încredere în ea.

Uite ce e.

Adela...

Fie ce-o fi, noi două o să rămânem surori întotdeauna, da?

Și vreau să știi că te iubesc foarte mult.

Și n-o să te mai mint niciodată.

Chiar vreau să ai încredere în mine.

Și ca să-ți arăt că e așa, am venit să-ți spun un secret.

Ce secret? Te-a cerut Adi?

Hai, soru-mea, te rog, că și așa nu mi-e ușor să fac ce fac.

Mama i-a pus zahăr lui tata în mâncare ca să te facă să te întorci acasă.

Poftim? Cum adică?

Păi, știi că dacă mănâncă zahăr i se face rău de la diabet.

Da, știu dar nu înțeleg de ce i-ar face mama așa ceva.

Pentru că nu e de acord cu plecarea ta.

Am plecat din cauza ta!

Da, hai să nu despicăm firul în patru,

eu am venit ca să-ți spun adevărul, ca să nu te lași influențată de mama.

Doamne, cum e posibil?

Am înțeles că vrea să mă manipuleze pe mine,

dar de ce să-i facă rău lui tata?

Pentru că pentru el te-ai întoarce.

- Adela, ești bine? - Da, mă rog...

Nu știu.

Îți mulțumesc că mi-ai spus adevărul.

Dar acum, te rog să pleci.

Am nevoie de timp și de spațiu ca să procesez ce mi-ai spus.

Da. Bine. Dar...

Noi două ne-am împăcat, da?

- Suntem iar prietene, da? - Nu știu.

Nu știu nimic acum.

Am înțeles.

- Dorine! - ’ți-aș gura ta!

- Bă, Dorine, bă! - Da, bre!

Bă, să știi că ai crescut în ochii mei.

Da...

Păi uite, mă, la tine, ești băiat de comitet, dă-te dracu’de-aicea!

Păi uită-te, mă, la tine.

Tai lemne, cureți bălegarul, salvezi mahalaua de la demolare!

Îți mulțumesc, bă, Dorine,

că dac-ar fi trebuit să mă mut nici nu știam încotro s-o iau.

Lasă, bre, că n-am făcut mare lucru.

Bă, să știi că...

Bă, fii atent acolo.

Auzi? Fii atent că eu m-am răzgândit.

Păi dacă și tu cu Laura

vreți să fiți împreună și sunteți fericiți

cine sunt eu să mă bag între voi?

- Corect. - Hai să te pup, bine-ai venit în familie.

Stai, bre, liniștită.

Hai, bă, așa.

- Hai pa. - Sănătate!

- Hai, taie lemne. - Tai.

Bebe!

Tată, nu mai pot să țin totul în mine.

Simt că explodez dacă nu spun adevărul.

Dar ce s-a întâmplat?

Marta Andronic trebuie să plătească pentru tot răul pe care l-a făcut.

Stai puțin.

Crede-mă, eu sunt tatăl tău

și sunt singurul care îți vrea binele cu adevărat.

Dar...

cu familia Andronic să nu te pui.

O să te îngroape, așa cum a mai făcut și altădată.

- Cel mai bine ar fi să pleci. - Da, dar...

Pleacă undeva, departe. Pleacă...

înainte să fie prea târziu.

- Poate soluția e să spun tot. - Nu!

Tot ce vreau e să scap de durerea asta de pe suflet.

Nu, te rog eu frumos, Bebe, să nu faci asta.

Ba da. Am să spun tot adevărul.

Adevărații vinovați trebuie să plătească pentru asta.

Atunci măcar lasă-mă să-ți recomand un avocat bun.

Lui poți să-i spui tot și el sigur o să te înțeleagă.

Bine, fă ce vrei tu.

- Crezi că e adevărat? - Nu știu.

Nu înțeleg de ce i-ar face mama așa ceva lui tata.

De ce, doar ca să mă oblige să mă întorc?

Dar nici în ce spune Andreea n-aș avea prea mare încredere.

Adică...

Hai să gândim un pic rațional.

De ce ar da-o în gât pe aliata ei?

Are ea un scop.

Doamne... nu pot să cred că asta e familia mea.

Dacă mi-ai fi spus acum câteva luni că mama încearcă să mă saboteze

și că soră-mea mă minte, aș fi zis că ești nebun.

Măcar în tine pot să am încredere.

Da?

Alo, domnul avocat Popa?

Da, eu sunt, cine mă caută?

Un prieten vechi al familiei Andronic. Vreau să vă fac o mărturisire.

Ce faci, Delia?

Bei?

Toți ați devenit, mă, alcoolici în casa asta?

Vreau să fac o mărturisire.

Zi-mi ce ai de zis.

Sunt multe de zis.

Dar mai întâi aș vrea să știi că-mi pare rău

și că dacă aș avea o a doua șansă aș face lucrurile altfel.

Acum 24 de ani, cineva a vrut să fac o crimă.

Semn de lașitate, ca să nu-și păteze mâinile cu sânge.

- A apelat la mine. - Cine?

Cine te-a pus să ucizi?

Și de ce?

Răspunsul e simplu.

Băi, nu mișcă nimeni!

Zi, mă!

Zi, mă!

Zi, mă!