Original subtitles

Vecină, ești acasă?

Hai, bre, mai repede, că mor de foame acia!

Ai mâncat juma’ de pâine pe drum!

- 'Neața. - 'Neața.

Mă, tată, mă, așa dezvelită, mă? O să răcești, mă, și dai în alte alea.

Nici nu ți-ai dat bine jos gipsosul.

Sunt bine, tată. Mă duc doar câteva minute până la Paul

să iau niște documente, și după aia mă întorc să lucrez.

Păi și dacă e doar câteva minute la ce te-ai împopoțonat așa?

Dar ce e asta?

E de la tata. Mi-a dat-o de ziua mea.

A zis că e din familie.

Eu știu că noi n-am avut mare zestre, dar...

e foarte frumos că s-a gândit...

S-a gândit așa la tine, măcar o dată.

Da. Mă duc. Și când mă întorc, poate fac ceva de mâncare de prânz.

Ce drăguță!

Bă, nebunule, tu i-ai dat crucea lu’ Ana Maria?

Păi, e dreptul ei! E de la mumă-sa.

Doamne ferește! Eu mor...

Tu dai în mine fir-ai al dracu’ de...

Dracu’ să te ia!

Doamne ferește, că mă ia cu capul, bre!

Doamne, Mitule, zi și mie,

tu vrei acia să ne nenorocești pe toți, pe mine, pe Andreea noastră, bre?

Doamne, Maica Domnului Măiculiță...

Măiculița Domnului, Doamne iartă-mă,

zi-mi și mie cum să-i dai tu crucea de la Ana Maria

lu’ asta, bre, de ziua ei? Zi și mie cum?

Bă! Bă, dacă o recunoaște Paul, și o recunoaște,

tu vrei să ne ia dracu’ iarăși la vilă, la întrebări? Ne spulberă, Mitule!

Mitule, ascultă ce zic eu acia, ne spulberă!

Bre, faci ce-oi ști

și-i iei crucea aia dracu’ înapoi!

Nuțică... e cruciulița fetei. O are de la măicuța ei.

Bre, Mitule.

Bre, tu asculți ce zic eu acia sau vorbesc cu dușii de pe lume?

Tu să faci ce-oi ști și să iei crucea aia înapoi, bre!

M-am săturat. Măcar atât să aibă și fata asta, o cruciuliță, atât.

- Doamne feri! Bre, Mitule... - Atât! Ți-am zis!

Du-te... du-te...

- Muiere nebună! - Mitule! Mitule!

Du-te tu de-aici!

Vai de capul și de zilele mele, bre...

Dar ce vrei acu, ce vrei?

- Alo? - Mama?

Ce faci? Pe unde umbli, că te caută coana mare?

Gina!

Ginuțule!

Ginuțule!

Ginișor!

Bună ziua.

Bună, Adela. Știi ce te rog eu?

Ia materialele astea, mi le-au dat ăia la târgul de televiziune.

Mai fă tu o căutare pe net,

vreau să luăm ceva de la casa asta de producție că arată bine.

Uită-te în programele astea,

vezi ce audiență au și ce merge mai bine, da?

OK, o s-o fac cât de repede pot. Vorbim mai încolo.

- Te ajut eu. - Mă descurc și singură.

Vorbim mai încolo.

Ciao.

Hei, domnișoară scorțișoară, ce faci? Gata, nu mai ești oloagă?

Mi-am scos piciorul de câteva zile din gheată, dar n-ai de unde să știi.

Nu te mai vede omul la față.

Am fost ocupată.

Ți-am zis că mă văd cu un tip și acum totul a devenit foarte serios.

Sigur, și stai cu el non-stop.

Nici pe la mama și pe la tata nu mai treci.

Dar vorbesc cu ei la telefon. Ce-ți pasă ție?

Mă rog, treaba ta. Mă duc să fac un raport pentru Paul.

Aha.

Pentru Paul?

Chiar te-a rugat Paul sau tu încă mai speri că ești tu fata lui?

Subiectul ăsta e încheiat.

Paul și-a cerut iertare și eu nu vreau să fiu altcineva.

Nu vreau să iau ce nu-i al meu.

Că tot a venit vorba de ce nu e al tău,

tu și Mihai... v-ați despărțit, nu?

De ce te interesează?

- Chiar vrei să știi? - Da, spune.

Adela... aș fi preferat să afli treaba asta de la altcineva.

Ar fi fost mult mai ușor pentru amândouă.

- Dar spune odată! - Iubitul meu e...

Mihai.

Mihai al meu?

Al tău? Parcă v-ați despărțit, nu?

Și, până la urmă, chiar nu e vina mea că el s-a îndrăgostit de mine.

Deea, nu vreau să aflu toate detaliile.

Stai, mă, puțin! Adela, pe bune, pleci așa?

Măi, dar așa e viața.

Tu chiar ai crezut că o să te iubească, nu știu, o veșnicie?

Măi, eu ți-am spus, te-am avertizat,

am încercat să fac tot ce am putut eu ca să nu suferi tu,

dar, pe bune, Adela, perioada asta de doliu trebuie să se termine.

Cât să aștepți să-ți treacă?

Vă las.

Încă mai e supărată pe tine.

Da.

Încerc în fiecare zi s-o sun, să vorbesc cu ea, dar cred că mi-a blocat numărul.

Așa e ea. Ține la supărare.

- Ce mai vrei, mă? - Fă, a aflat șomoltoaca.

- Ce, mă? Cine? - Bre, Gina, Andreea!

A aflat că Adela e fata lu’ Andronic!

- Uite-o pe șomoltoaca. - Vin acum.

Ce e?

Andreea, ce s-a întâmplat?

Andreea, unde fugi? Andreea!

Mamă!

Cine țipă?

Gina!

Adela! Tatăl tău e...

Fă, fetică, revino-ți! Revino-ți!

Tatăl tău, Adela... este...

- Ce-ai făcut? - Cred c-a căzut.

Ca proasta!

Hai ușor, hai să te ridici, îmi spui mai târzu de tata.

Adela... tatăl tău...

Hai, mă, fată, ce stai și belești ochii ăia, du-te și adu o cârpă rece,

o cârpă cu apă, ca să nu facă cucui!

Hai, mă, odată, femeia asta moare cu zile lângă tine și tu stai și te uiți?

Ce dracu’ facem?

- Ce s-a întâmplat? - A căzut, s-a lovit rău.

Cine?

Hai că vine uite! Are ochii deschiși...

E bine, merge pe picioarele ei.

Eu sun la salvare.

- Adela... - Hai, Gina, gata.

Săraca de ea.

Aoleu cum e viața asta!

De ce a trebuit să i se întâmple asta lu’ mama?

N-a tras destule?

- Bine că nu e așa grav. - Eu m-am speriat foarte tare.

Stai liniștită. Acum o să-i dea un somnifer și o să doarmă dusă.

Și mâine o s-o ia Ilie și o s-o ducă să-i facă un RMN.

Și o să fie bine, o să vezi.

Ceasul ăl rău, aia e.

Ceasul rău.

Dar eu nu înțeleg, ce căuta la voi în casă?

Nici eu nu știu.

Ceasul rău.

Hai să mergem în casă, nu vrei? Că e frig tare.

- Stela, ai tu grijă de mama ta, da? - Da, normal.

- Noapte bună. - Noapte bună.

- Noapte bună. - Adela, stai că te conduc eu.

Lasă-mă. Noi doi n-avem ce vorbi.

De ce?

Adela, ce-am făcut?

Cât timp credeai că poți să ne joci așa pe amândouă?

Pe cine să joc?

Întreab-o pe prietena ta Andreea.

Ce i-ai spus?

Hei, ce mă iei așa?

Nu te juca cu mine. Ce i-ai spus?

Adevărul, iubi.

Adevărul pe care și tu îl simți, și tu îl știi, dar...

n-ai curajul să mi-l spui.

Andreea, eu și Adela...

Doamne, eu știam că bărbații sunt emotivi, dar nu mă așteptam și la tine.

Ești avocat. I-am spus că... că mă iubești. Că ne iubim.

Ești o mincinoasă. Eu nu te iubesc! N-o să te iubesc niciodată!

Nu zău! După tot ce-am făcut pentru tine?

Ești avară, ești rea, ești vulgară! Nu te plac. Înțelegi? Dar deloc!

Eu o iubesc pe Adela. Obișnuiește-te cu asta.

Păi și atunci de ce ai stat după mine ca un cățeluș?

Nu tu m-ai sunat că se ținea bărbatul ăla după tine?

- Nu tu erai disperată? - Bărbatul ăla are legătură cu tine.

Deci vezi?

- Totul ne leagă. - Scutește-mă.

- Mergem acum la soră-ta și spunem tot. - Nu fi nesimțit!

Nu sună, bre. Când nu vrea ea să sune mă fierbe așa, fără apă.

Doamne, Doamne, sfânta zi de astăzi Doamne Măicuța Domnului, apără-ne.

Să nu-mi spui că te rogi pentru amărâta aia.

Dar ce căuta aici?

Ce căuta? Căuta să ne piarză, înțelegi? Să auză ea ce vorbim noi acilea.

Crăpa-i-ar pipota-n ea de șomoltoacă hoață și...

- Ce e? Cum e? - S-a lovit la cap.

- Și? - Vai de mine!

- Moare? - Nu! O să fie bine, mamă.

O să fie bine? Păi și ți-a zis ceva?

Își aduce aminte tot?

Nu știu. Auzi, dar ce căuta ea aici?

Bună seara.

Ia uite cine a venit pe la noi! Bună seara.

- Deranjez? - Ei cum să deranjezi?

- Parcă mai contează? - Bei o... un ceai?

Nu, mulțumesc. Am venit să vorbesc cu Adela.

Am treabă. Mă duc să fac ce-a vrut Paul.

- Mă duc să... - Să?

Băiatu’...

Domnu’ avocat.

Tu ai grijă să nu-ți bați joc de fetele mele, da?

De niciuna dintre ele.

Și vezi că Andreea e și o Andronic. Andreea Andronic!

Hai, du-te...

Auzi băiatu’? Dar nu stai mult, da?

Că la mine-n neam fetele nu stă singure cu băieții noaptea-n casă.

Ce faci, bre, acuma stai și te uiți la mine?

Du-te, bre, c-a pornit cronometrul, tica-tica... hai!

Golan!

Băiat bun.

Se vede că nu te pricepi deloc la bărbați.

Ia mai zi odată.

Mitule...

Eu nu știu ce căuta Gina la ei în casă. Că a căzut pe scara aia tâmpită.

Că mai are și mama dreptate

când zice că e cu fundul în sus rău de tot casa aia.

Acuma nu vă mai convine nici casa?

Dragă, asta este prima casă

pe care a făcut-o bunicul tău acum 25 de ani.

Alte vremuri, alte scări...

- Dar, concret, ce s-a întâmplat? - Păi, concret, concret deci...

Gina era la ei în casă, nu știu de ce, repret.

Și mama a vrut să intre în casă, ea s-a speriat,

a ieșit pe scara aia de afară

și a căzut de-a berbeleaca cu cracii în sus, concret.

Gina la voi în casă.

- Cam dubios, nu? - Da.

Stela. Hai și tu aici cu noi.

Și liniștește-te, hai c-o să fie bine, da?

Hai, mă, Steluțo, o să fie bine. Așa a zis și doctorul.

Dar nu pot, doamnă, nu pot!

Era să moară!

Cum să moară mama?

- Știți... - Steluța...

Hai mai bine tu cu mine la baie,

să-ți dăm cu apă rece pe față ca să-ți revii, da?

Hai, Steluțo, că n-a murit nimeni de la o căzătură.

- Eu nu mai înțeleg nimic. - Nu e pentru prima oară.

Tu mă faci acum pe mine proastă, sau ce? Ia zi!

Pe bune? Ce-aveți și voi acum?

Delia e supărată pe mine că am încercat s-o ajut.

Nu crezi c-ar fi trebuit să mă întrebi și pe mine

dacă sunt de acord sau nu? Ce zici?

Acuma Dorin crede că eu te-am pus pe tine să-i dai bani ăleia ca să-l lase în pace.

Așa, și? Nu contează. Important e să se întoarcă, atât.

Dar nu așa.

Și nici nu mai vreau, am și eu orgoliul meu.

Da, știm asta cu toții.

Nu ține nimeni cu mine în casa asta.

Mai suferă și de mania persecuției.

Asta-i mai lipsea. În rest, le are pe toate.

Adela... te rog.

Nu vreau să aud nimic.

Nu vreau să te mai văd. Te rog să pleci.

Eu nu te-am mințit.

Te rog, nu mai pot.

Doar n-o crezi pe Andreea. Ea minte tot timpul.

Și are o plăcere sadică în a manipula oamenii.

Dar n-o să-i permit să ne distrugă viața.

Și dacă e adevărat că voi doi...

E un om atât de meschin!

În loc să se bucure de viața pe care o are acum,

că a scăpat de sărăcia de la Butimanu...

Și eu tot din sărăcia de la Butimanu vin.

- Adela, eu n-am... - Nu face pe marele avocat!

Nu mai cred nimic din ce-mi spui.

Nu te-am mințit

când am spus că m-am îndrăgostit de tine din prima clipă.

De când mi-ai dat chec de lămâie.

Și o să lupt pentru tine

până o să fii a mea.

Mihai.

Ți-am spus că noi doi trebuie să ne oprim.

Nici nu știu de ce sunt geloasă.

Până la urmă ești liber, poți să faci ce vrei tu.

Adela...

N-o mai asculta pe nebuna de soră-ta.

O să te las acum.

Să te gândești la ce ți-am spus.

Într-o zi o să fii soția mea.

Te iubesc.

Steluțo, potolește-te.

Potolește-te și ține-ți gura, că dacă nu, te dau afară din casa asta.

Și pe tine și pe mă-ta.

Mă, tu auzi?

Dar lasă-mă dracului să plâng! Nici să plâng n-am voie?

Dar plângi fata mea, până crăpi!

Dar ai grijă ce vorbești! Ai înțeles?

Fă Andreio...

ție ți-e frică de noi?

Ce vorbești, mă, tu acolo?

De ce tot timpul tu și mă-ta

ascundeți sub preș tot felul de domnu’ Paul?

- Steluțo... - Bă, ia, mă, mâna de pe mine?

Știi ce cred?

Cred că mă-ta a împins-o pe mama pe scări.

- Ești dusă cu pluta. - Oi fi!

Dar n-am terminat.

Când își revine mama, o să aflu eu de ce a fost la Nuți.

Steluțo, eu te-am avertizat.

Nu puteți să ne omorâți pe toate.

Fir-ai a dracului de tută!

Eu v-am avertizat să nu mergeți dincolo, la familia Achim. V-am avertizat, da?

În sfârșit, se poate întâmpla oricui. Doamne ferește.

Vreau să meargă la doctor. De ce n-ați dus-o la spital?

Că nu e așa grav!

- A venit salvarea... - Și ce-a zis?

I-au dat un somnifer acum și mâine vine iar doctorul de familie...

domnul doctor al nostru și o să-i facă și un RMN

așa, să se asigure că nu e nimic ascuns.

Exact asta se întâmplă când nu respectați regulile.

V-am rugat ceva. Asta se întâmplă.

Uite-l și p-ăsta.

Ce-ai mă, ce plângi așa?

Doarme săraca.

Păi, doarme, foarte bine dacă doarme.

- Doarme dusă și cu gura căscată. - Ei, are polipi.

- Are polipi? - Polipi?

Sforăie noaptea.

Sforăie? Voi nu sunteți sănătoși.

Păi, acu' mai devreme murea direct și acuma are polipi și sforăie?

Bine, noapte bună.

Ico...

Cum, fată, are polipi?

Da.

Păi și de ce nu se operează, dacă sforăie?

E treaba ta?

Măi, fată, ascultă-mă.

Dacă se mai mărită și ea o dată în viața asta,

și sforăie noaptea, n-o lasă bărbat’su?

Păi, am avut eu o verișoară în Roșiori.

Sforăia ca locomotiva în gară. O auzeam de peste drum.

Păcat de ea, săraca. A avut o nuntă frumoasă.

I-a făcut tat’su nuntă.

A tăiat un vițel, a tăiat și o oaie, că în sfârșit o ia și pe ea cineva.

Dar avea defect, sforăia. De-aia n-o lua nimeni.

Înțelegi?

Nu.

Mă, vino încoace...

Deci, dacă se mai mărită și ea o dată în viața asta. Se mărită.

Și sforăie în noaptea nunții. N-o lasă bărbat’su?

Haide, măi...

Tu ai sta să-ți sforăie unul în noaptea nunții?

Ce faci, muiere?

Nu vezi ce fac? Mă alimentez.

Am ars-o pe sărăcie atâta timp...

parizer tăiat subțire de vedeai Parisul prin el.

Uite, acum o ard și eu. Pe bogăție... pe bunăstare...

că n-am crescut degeaba fata la mahăr, la ăl mai șmecher de-acia.

Ia uite. Am mai pus-o și pe asta.

- Tu unde ai fost? - La poartă, să duc gunoiul.

Și m-am văzut cu domnișoara Ica.

Bre, te-ai lovit la cap de tomberoane pe-acolo?

De unde-ai scos-o cu domnișoara asta? Aia e domniș...

Mitule, croitoresele, bucătăresele și slugile nu e doamne.

- Ce zicea Ica? - Zicea că Gina este bine.

Și că așteaptă să se scoale...

Păi, asta doarme ca vaca până-n prânz?

Mă, muiere, mă...

Păi i-or făcut somnifere, înțelegi? Nebună ce ești!

Dac-o fost lovită la cap și când s-o trezi...

și când s-o trezi, s-o trezi.

Ce să zic, dracu’ să se mai trezească asta!

Dar ce-ai, mă cu ea? Ce ți-a făcut? Și asta ți-a mâncat parizerul? Mai pune!

Încă una acia, lasă-mă...

Mi-a luat boii de la bicicletă, asta mi-a făcut.

Știi ceva, nu-mi place...

- Vezi că faci... firimituri pe-acia - Lasă că mănânc afară.

Perfect. Nu-mi place mutra ei!

Mutra aia cu ochii beliți, nasul ăla coroiat de vrăjitoare...

du-te dracu’...

Uite, mă sună fetica mea...

- Alo? Zi, mămică. - Auzi?

Să fii cu ochii în patru după fraiera aia de Adela

să nu vină la vilă, da?

Păi acuma spui? Că deja a plecat!

Bă, frate, dar tu nu ești deloc atentă, mă?

Lași totul pe mine?

Pe bune, cât crezi c-o să mai stau eu să strâng tot rahatul după voi?

Ce vrei, fă, fetică? Parcă nu vine acolo toată ziua bună ziua!

Da, bravo, bă, și acuma o să vină să facă pe sfânta Filofteea

și o să meargă la proasta aia de Gina care o să-i spună ceva despre tat’su,

tu n-ai auzit când a spus asta?

Păi, tocmai, fetică, c-am auzit-o. Aia e, că de-aia n-am nici eu somn.

Și colac peste pupăză știi ce-a făcut tat’tu?

Știi ce? I-a dat cruciulița cadou.

Așa, și ce treabă are cruciulița cu ce zic eu acuma?

Fă, fetică, e cruciulița de la mă-sa, de la Ana Maria...

dac-o vede Paul n-o recunoaște?

Mă, tu chiar crezi că o să recunoască o cruciuliță de acum o mie de ani?

Fă, fetică, de ce ne riscăm? Zi și mie, de ce ne riscăm?

Să ne ia iarăși Paul să o vază, s-o recunoască,

să ne cheme, să ne perpelească, să vină și... și tuta aia să ciripească?

- Îți dai seama. - Da, mă, bine, hai că văd cum fac.

Bine. Hai, pa!

Păi ce să fac acuma? Acuma n-am ce face, nu? Nu am ce face.

Că asta este. Viața mea... sau viața ei.

Viața ei nu contează, a mea contează că eu...

acia am și eu copii de crescut

și... am... am și păcate...

Vai de mine... acuma ce mai contează?

Păi ce mai contează?

Am făcut păcat cu moșul, cu Traian...

Doamne...

Ai făcut că morții nu vorbește? Ai făcut. Acuma...

Asta e.

O jelește ăștia 3 zile... trece și...

- Bună dimineața. Ce face Gina? - Încă nu s-a trezit, dar e bine.

Am stat toată noaptea lângă ea să nu facă febră.

Să mă anunți și pe mine când se trezește, te rog.

Domnul a plecat? Că știu că și dânsul voia s-o vadă.

Nu. Vorbește la telefon cu o casă de producție.

Ce căuta Gina la voi?

Nu știu.

Aveți ceva de împărțit cu ea? Sau poate maică-ta.

Habar n-am.

Dar cred că ar trebui să ne preocupăm de starea Ginei.

Sigur.

- Nu uita să mă anunți când se trezește. - Da...

Surorile astea... amândouă sunt zăltate.

Și crede că toată lumea trebuie să le servească pe ele.

Țărănci de la Butimanu!

- Bună dimineața. - Bună dimineața.

Țărănci de la Butimanu, da?

- Ai... zis ceva? - Eu? Nu, nimic.

Doar că ești foarte nesimțită și eu sunt foarte calmă cu voi toți,

când mă calcă în picioare toți proștii.

- Stai așa. - N-am timp!

Zi-i lu’ mă-ta să aducă telefonul lu’ mama înapoi.

Că nu-l găsesc nicăieri.

Ce să facă mama mea cu telefonul lu’ mă-ta?

Eu am sunat-o pe mama înainte de accident și nu cred că era ea la telefon.

- Vreau să-l aduci. - Mi se rupe de ce vrei...

Andreea! Vezi că sunt foarte supărată.

Și oamenii, când sunt supărați, fac lucruri la care nu se gândesc.

Aoleu!

- Mă ameninți tu pe mine? - Da!

Ia uite, frate! Voi erați? Nu știam cine se ceartă.

Tăticule, nu... nu ne certam.

Încercam s-o conving pe Steluța că mama ei o să fie bine.

Bineînțeles c-o să fie bine, mă, Stela,

nu mai fii și tu așa prăpăstioasă, ce Dumnezeu?

Încerc, domnu’ Andronic, doar că știți...

mi-e greu să mă abțin.

Steluțo...

Hai...

Ți-am spus aseară tot ce era de spus.

Și eu.

Dar credeam că te-ai mai gândit la noi.

Noi doi nu existăm. Acum există Mihai și Andreea.

Andreea nu există pentru mine. Doar tu contezi.

Mi-ar plăcea să pot să cred asta, dar ești tot timpul în preajma ei,

ești tot timpul cu tatăl ei, ești tot timpul la trustul ei,

unde ea face ce vrea, unde nu-i o simplă angajată.

Și crezi că am un interes ascuns?

Că mă dau la fata șefului meu? Asta vrei să-mi spui?

Mihai, hai să dăm cărțile pe față.

Cine sunt eu? O... asistentă, o secretară.

Adela... ești o fată minunată.

Dar să mă ierți... un pic cam naivă.

A, mersi!

Să crezi că eu și Andreea... niciodată!

Andreea ne manipulează pe amândoi.

Pentru că te vrea. Pentru că te iubește.

Andreea nu poate să iubească pe nimeni.

Poate că așa sunt. Nu pot să iubesc pe nimeni.

Ei, asta e... Are tăticul o grămadă de bani...

Tu o să iubești pe cine vrei tu, ce vedetă vrei tu.

Îl vrei pe Alex Velea? Nu, ia-l mai bine pe ăla, pe ConnectR.

Ți-l aduce tăticul pachet cu fundițe roșii.

- Stai pe un munte de bani și te plângi. - Hai, mă, mamă...

Andreio...

Dacă aveam eu blugii ăștia bengoși și banii lui tăticu’,

păi era Bănică la picioarele mele. Are și mărimi mai mari?

Hai, mă, gata, oprește-te! Hai să vorbim deschis.

Uită-te la mine.

Așa sunt, da. Rea și avară și vulgară.

Cine o să se uite, mamă, la mine așa?

Dacă nu m-ai zăpăcit cu melița asta!

Ce tot cauți, mă, acolo?

Bre, caut... caut... caut cruciulița, că n-o avea la gât azi.

Dar ție de asta îți arde acuma? Tu auzi ce zic eu aici?

Spune-mi de ce nu mă place pe mine Mihai?

Varsă Adela două lacrimi și gata, nu mai poate,

e tot dat pe spate de veșnica nesuferită și suferindă!

Biata Cenușăreasă!

Ce-i asta, mă? E un știft, mă, o tinichea!

Ia uite, mă, ia...

Eu nu te-am mințit, Adela.

Și atunci de ce ești mereu în preajma ei?

Pentru că e fata șefului meu, pentru că e sora ta,

pentru că e mereu aici, pentru că...

mai sunt unele lucruri pe care nu ți le-am spus încă.

- Ce nu mi-ai spus? - Multe.

Dar mi-e teamă că dacă-ți spun acum n-o să mă crezi.

Păi, normal, pentru că nu mai am încredere în tine.

Dar poți să ai încredere în mine, îți jur.

Nu știu, Mihai. Chiar nu știu.

Ce pot să fac să-ți demonstrez?

Îți spun tot.

Oricum e degeaba. Pentru că eu chiar am vorbit serios.

Trebuie să ne oprim. Și poate reușim să ne și ocolim o perioadă.

Ar fi mai bine pentru amândoi.

Bine.

Dacă așa vrei tu...

așa să fie.

Gino!

Ce faci, Gino, te-ai trezit?

Ce faci, mă, cum ești? Ești bine? Ia zi, te doare ceva?

- Mi-e foame. - Mie mi-e foame tot timpul.

- Ce e? - Ilie...

- Zi. - Vreau să vorbesc cu Adela.

Cu Adela?

Du-te și spune-i să vină până la mine, te rog.

Hai că mă duc.

Hai, du-te.

Mamă, ce cauți aici?

Păi am venit să văz ce face bolnava.

Tocmai s-a trezit. Cred că e bine. A cerut și de mâncare.

Adela, vrea să te vadă. Cred că vrea să-ți spună ceva.

Ia stai... ce să vază ea?

Ce să vorbească ea cu fata mea? Fata mea e studentă, bre!

Mamă!

Dar ce-are asta de vorbit cu fetele mele?

Eu mă duc totuși, că poate e ceva important.

Adela! Te caută Paul, zicea că e urgent.

- Spune-i că vin mai încolo. - Hai, nu durează mult.

Bre, vezi-ți de ale tale! O cheamă șeful. Du-te, Adelo!

Unde-oi fi telefonul ăla, că doar n-a intrat în pământ!

Mamă! Ești gata?

Cobori azi?

- Ce cauți? - Telefonul lu’ mama.

Eu nu l-am văzut. Vrei să te ajut să-l cauți?

- Dacă vrei... - Nu mai e nevoie.

Uite telefonul. Era la intrare.

Aoleu... degeaba atâția servitori în casa asta.

Mă, eu v-am mai spus că toți oamenii... personalul de serviciu...

ar trebui testați la IQ. Ca să mai creștem nivelul de istețime.

Mulțumim, Andreea.

- Ești gata, Livia. - Da, demult. De asta te-am și strigat.

- Hopa, plecați undeva? - Da. Dar nu cu tine.

Oricum nu veneam!

Ce vrei?

Să ne descărcăm și noi un pic.

Bă, nu am timp, pe bune? Hai, mă, las-o moartă.

- Vezi că-s deja la tine-n cameră. - Bă, tu nu ești sănătos la cap?

Aoleu, să mor eu, ce cauți acolo? Stai că vin acuma.

Bă, tu nu mă lua pe mine cu fente de-astea la telefon, m-ai înțeles?

Stai acolo, că vin acuma. Gata, ho!

Cum să-i dai tu crucea de la Ana Maria lu’ asta, bre, de ziua ei?

Bre, dacă o recunoaște Paul? Și o recunoaște!

Și tu vrei să ne ia dracu’ iarăși la vilă, la întrebări?

Gina, cine să afle? A aflat Gina că Adela e fata lu’ Andronic!

Că asta este: viața mea... sau viața ei.

Ticăloasa naibii!

Acuma ce mai contează?

Am făcut păcat cu moșul... cu Traian...

Acuma, asta e.

O jelește ăștia 3 zile, trece...și...

Doamne, ai făcut că morții nu vorbește? Ai făcut!

Buongiorno, principesa! M-ai chemat, am venit!

Nu sunt eu regele tău?

- Ce, nu te bucuri să mă vezi? - Eu te-am chemat?

Hai să-ți arăt cum o face Brad Pitt.

Hai, mă, că am chef de tine, mă...

- Adela! - Ce?