Original subtitles

Hai, mă, iubire, că nu pot să dau!

Hai, idiotule, dă, ca să-mi dea sângele pe nas!

- Tu te-ai tâmpit la cap? - Da, m-am tâmpit! Hai, dă-i!

Aoleu!

Mă, da’ știi că mie nu-mi plac chestiile astea dure.

Eu ți-am mai zis, eu sunt mai pe soft...

Tu, Adi, dacă nu mă lovești tu, mă dau cu capul de stâlpul ăsta

până când îmi dă borșul pe nas!

Bine... Mă, eu tot nu înțeleg de ce!

Ca să par neajutorată.

- Tu? Niciodată! - Hai, mă, lasă asta! Dă-i!

- Aoleu... - Hai, mă, dai sau nu dai?

Bine, stai!

Hai, mă, iubire...

- Nu! - Păi, ce faci?

Nu sunt pregătită, nu eram! Gata! Hai!

Doamne, Paul...

În ce hal trece timpul ăsta.

Știi că luna viitoare se fac 23 de ani de când a murit taică-tu?

Douăzeci și trei?

Da.

Douăzeci și trei de ani...

Erai prin țară cu Ana-Maria.

Aoleu, ce te-am mai căutat, nu te găseam...

Pe urmă, ai venit, ai preluat televiziunea...

Mi-aduc aminte c-am fugit cu ea în creierii munților.

N-aveam nici semnal...

pe coclaurii ăia...

Azi e ziua Adelei.

Face 22 de ani.

Da? E ziua ei?

Păi să-i spun și eu „La mulți ani”! Să-i iau un cadou, ceva.

Da.

Și Andreea, în curând, face 23.

Asta înseamnă că...

Ana-Maria a născut chiar atunci când a murit Anghel?

Aiurea! Imposibil!

Păi, așa zic și eu, da’...

Cum vine...?

Nu, eu am înțeles că Andreea face 22 și Adela are 21.

Nu?

Da’ eu zic să te lămurești tu...

cum e, că...

nu cumva să încurci fetele.

Mamă, testul ADN e foarte clar.

Păi, bun, da’...

Atunci, cum îți explici asta?

Nu știu.

Douăzeci și trei?

Da.

Andreea?

Andreea, ce ți-a făcut?

Ești bine?

Doamne, ce animal!

Bă, Mihai, deci m-a lovit, eu am țipat și el a fugit,

da’ nu știu unde, nu l-am văzut!

Da, l-am văzut și eu. Era un tip cu un tatuaj. Un șarpe...

Mihai, te rog, eu, du-mă la spital!

Ești sigură? Hai mai bine acasă!

Nu! Du-mă la spital! Tu nu vezi în ce hal sunt?

Andreea...

Dacă nu mă duci tu, o să-l rog pe tata să mă ducă.

Da’ o să mă-ntrebe ce s-a-ntâmplat? Cine m-a lovit?

Nu! Mai bine te duc eu!

- Să nu-l implicăm pe Paul. Nu încă. - De ce?

Pentru că te rog eu.

Poți să faci asta pentru mine?

Dacă mă duci la spital.

Bine, te duc la spital.

Hai!

E OK! Și eu sunt bine! Stați liniștiți.

M-a luat somnul, bre, Mitule.

Hai să mergem, că e frig!

Stau acia...

Frig, rău!

Ce să faci...

Păi dacă v-a luat plimbarea așa, la miezul nopții...

Să mă duc să chem o mașină?

Bre, nu!

Rămânem acia!

- Aici, la noi, în căsuța noastră? - În căsuța noastră!

Hai, Mitule, hai...

Noapte bună, Florico!

Noapte bună!

Noapte bună... că eu nu mă mișc d’aici!

Hai, Mitule!

Noapte bună!

Ia cazmaua, că... crapă cozile de frig!

- Noapte bună! - Noapte bună!

Noapte bună!

Dă-te dracu’ de cotoarbă...

Hai, bre, Mitule!

Tâmpita asta așa o să stea agățată de gard toată noaptea?

Știu eu...?

Păi, atunci, stai acia și păzește-o, Mitule!

- Eu? - Păi cine? Mie mi-e somn!

Auzi? Tu... mă trezești când pleacă asta, da?

Bună seara!

Bună seara.

La mulți ani!

Mulțumesc.

Nu vreau să te deranjez. Aștepți pe cineva, nu?

Da...

Adică nu.

Cum, nu? Ești singură de ziua ta?

Așa s-a nimerit anul ăsta.

Păi nu se poate așa ceva.

Oricum, nu-mi place să sărbătoresc.

Pot să stau două minute cu tine?

Sigur.

Îmi cer iertare, eu n-am știut că e ziua ta,

abia acum, adineauri am aflat și...

Nu m-am pregătit.

Nu ți-am luat niciun cadou.

Îmi pare rău.

- Nici nu trebuia. - Ba da, ar fi trebuit.

Dar o rezolvăm! Uite, mâine, îți pun niște bani în cont și...

știu că nu e cel mai elegant cadou!

Nu, chiar nu trebuie.

Ba da, trebuie. Te rog, nu mă refuza.

Vreau să-ți iei tu ce ai nevoie, ce-ți place ție, da?

- Mulțumesc. - Câți ani faci?

- Douăzeci și doi. - Douăzeci și doi.

Mulți înainte!

Ca Andreea. Nu?

Nu, Andreea face 23. Ea e mai mare.

Ești sigură?

Da.

Ea... mereu primea lucruri, eu primeam tot ce nu mai avea ea nevoie...

Așa a fost mereu.

Ce-i? S-a-ntâmplat ceva?

Ești... puțin așa... ești tristă, nu?

Iertați-mă... s-au adunat multe, zilele astea.

Vreau să te-ntreb ceva.

Nu crezi că există posibilitatea ca părinții tăi să vă...

încurce cumva?

Poftim?

Adică, dacă...

Andreea e fata lor și tu...

fata mea.

- Bună seara! - Chiar că-i bună!

Da’ ce e cu tine? Că nu te-am văzut demult așa...

Așa, cum?

Păi, nici nu știu cum să spun.

Ia uite... așa de... fericită!

Păi da’ tu cum ai fi, dacă ai fi liberă după 25 de ani?

Da’ când n-ai fost tu liberă?

Păi înseamnă că noi două n-am trăit în aceeași casă, Muti.

Delia,

tu ai ceva să-mi reproșezi?

Nu. Doamne ferește!

Păi nu sunt eu fata ta cea cuminte și ascultătoare?

Iubita!

Bine!

Ilie!

- Ilie! - Sărut mâna!

- Am... nevoie de o favoare. - Orice! Pentru dv, orice!

Vreau să afli unde stă fata aia, prietenă cu Andreea.

Tot în mahala! Stă gard în gard cu ei.

- Ești sigur? - Absolut!

- Am fost cu șefu’ acolo. Dacă vă spun! - Atunci, am nevoie de ajutorul tău.

Nu pot, dna Marta. Chiar nu pot!

Dacă și acum plec, se supără șefu’, chiar mă dă afară!

Te angajez eu!

Mâine, la prima oră, ai treabă cu mine.

- Am înțeles! - Pe loc repaus!

Și poftă bună!

Da, mulțumesc.

Uite, bă, am două like-uri!

Stați puțin, că nu-nțeleg ce sugerați.

Adela, acum 23 de ani,

eu de-abia o cunoscusem pe Ana-Maria,

mama Andreei.

Ceva nu se potrivește.

Eu am un reper foarte clar.

Cam atunci când s-a născut Andreea, a murit tata.

Dacă mai adaugi nouă luni sarcina, nu... n-are cum.

Eu vă spun ce știu.

Eu astăzi fac 22 de ani, așa scrie și în buletin...

Andreea face 23, sunt 11 luni diferență între noi.

Restul nu mă privește.

Vă rog să vorbiți cu ai mei.

Pe mine m-a afectat foarte tare situația asta și deja e prea mult!

Dar părinții tăi spun adevărul?

Adică?

Adică dacă Andreea e fata lor și tu ești fata mea?

Nu... vă rog frumos să nu mai spuneți chestia asta!

Bine. Adela, iartă-mă.

Nu vreau să te supăr.

Dar, te rog, înțelege-mă și pe mine.

Am o problemă și e o problemă foarte mare.

Pur și simplu, vreau să fiu convins că nu fac o mare greșeală iar!

Dar eu înțeleg că nu sunteți mulțumit de Andreea și că... nu e fata ideală,

dar nu puteți să veniți acuma și să o dați la schimb, să luați alta!

Bine, Adela.

Îmi cer iertare. Nu vreau să te supăr.

Atunci, vă rog să plecați!

Da, sigur. Îmi pare rău.

Nu vreau să-ți stric ziua de naștere.

Mersi.

Aoleu... Doamne, ce bine c-am scăpat așa ușor!

- Am crezut că mă operează la nas. - Hai, că n-ai nimic.

Ești bine. N-ai nasul rupt, nici măcar nu te-a bandajat.

Păi, asta pentru că am insistat eu!

Că dacă veneam așa bandajată acasă și mă vedeau,

m-ar fi întrebat ce s-a-ntâmplat, nu?

Și... tu știi bine că eu... nu mă pricep deloc să mint.

Mulțumesc că îmi ții secretul.

Mulțumesc c-ai stat cu mine la Urgențe.

Și, cine știe, poate-ntr-o zi,

o să ai încredere-n mine și o să-mi spui tot adevărul.

E-n natura meseriei. N-am încredere-n nimeni.

Hai, lasă că te-mblânzesc eu, domnule avocat!

Noapte bună, Andreea!

Noapte bună și ție!

- Astea sunt pentru Adela? - Da.

Vrei să i le duc eu mâine-dimineață?

Nu! O să trec eu pe la ea acum.

Dar e târziu! Sigur, doarme!

Nu contează!

N-o trezesc.

Pa!

Pa!

Iartă-mă.

Promit să mă revanșez.

Da, măi!

Da.

Bine. Hai, pa!

- Bună dimineața! - Bună dimineața!

Laura!

- Da! - Avem vizitatori.

- Bună dimineața! - Pe cine?

Vă rog frumos să urcați în mașină.

- Eu? - Eu?

Nu, domnișoara.

Vrea cineva să vorbească cu dv.

Lasă-mă, domn’e, eu nu urc. Cine știe unde mă duceți...

Nu vă duc nicăieri.

Vă promit că nici măcar nu pornesc mașina.

Urcați!

Vrea cineva să vorbească cu dv.

- Dacă mă răpește, să suni la frate-tău! - Da’ eu nu mă mișc de-aici!

Haideți!

Bună dimineața!

Bună dimineața!

Ne întâlnim din nou.

Ce vreți?

Acuma sunteți la mine-acasă și de aici, nu mă puteți da afară.

Poate pleci tu, de una singură.

Și de ce aș face asta?

Nu mi-e frică de nimeni din familia aia.

Nu de frică.

Oamenii ca voi sunt îndeajuns de naivi

ca să nu le fie frică atunci când ar trebui.

Nu, zău!

Nu înțeleg de ce vi se pare vouă că frica este ceva rușinos.

Frica nu este decât un instinct de conservare.

Vă mulțumesc pentru lecția asta.

Dar nu cred c-ați venit dis-de-dimineață ca să-mi țineți mie o prelegere.

Nu-ți place vorba lungă.

Perfect!

- Atunci voi fi directă. - Vă rog!

Cât vrei?

Poftim?

Cât vrei ca să dispari din viața lui Dorin?

Cât tupeu aveți, doamnă.

Nu e tupeu.

Tot frică e și la mine.

Frica să nu-mi distrugi fata.

Nu e vina mea.

Și de-asta, chiar nu vreau niciun ban.

Nu trebuie să-mi răspunzi acum. Da?

Așa rezolvați voi totul? Cu bani?

Banii sunt mereu de încredere.

Când te decizi câți bani vrei,

îi trimiți vorbă lui Ilie,

și se rezolvă.

Da?

’Neața, Tania!

’Neața!

Ia zi! S-a-ntâmplat ceva, vreo urgență, că acuma mă porneam și eu spre firmă.

Ah, nu!

Strângeam bani pentru ziua Adelei.

Și am zis să te întreb și pe tine.

Da, normal! Mă bag și eu. Când e?

A fost ieri, dar au trimis cei de la HR mail-ul târziu

și n-am avut timp să strâng banii să-i luăm un voucher, ceva.

Păi, hai că mă opresc eu acum la mall și... na!

Îmi zici cât s-a strâns și ce să iau și facem așa.

Da?

- Mersi mult. - Bine! Cu drag! Te pup! Ne vedem. Pa, pa!

Bine, bro!

Ai știut de ieri și nu mi-ai zis nimic.

Stai să vezi ce-ți fac eu!

Căline!

La mulți ani!

Mulțumesc!

Îți plac?

- Sunt de la tine? - Da!

Mă rog... bine, nu.

Le-am primit eu la date-ul de-aseară.

Da’... m-am gândit că ți-ar plăcea ție mai mult!

Că tu ești cu florile. Eu sunt cu bijuteriile.

Dar nu trebuia. Sunt ale tale.

Hai, mă! Insist! Ia-le! Doamne! A fost ziua ta, ce ai!

Tu cu cine te-ai văzut?

Prefer să nu-ți spun. Adică, nu acuma.

Da’ când o să fiu eu pregătită, o să te-anunț.

Pana mea! Nu vreau să-ți bag în ochi cât sunt eu de fericită acuma

când tu cu Mihai nu sunteți atât de bine.

Dar de unde știi că nu suntem bine?

Adela... o soră simte.

Acuma, că ești beteagă, na!

I s-o fi luat și lui să te vadă mereu cu fața asta plouată.

Caută ceva mai... fun!

Mihai nu-i așa.

Pe bune? Toți bărbații sunt așa!

Bă, să mor eu! Ce ești, mă, așa de naivă? Zici că n-ai sânge de mahala în tine!

Hai că îți bag eu astea-n apă ca să nu se ofilească.

Mersi.

- Te rog eu, nu te mai măcina atât! - N-am cum, sunt...

N-am cum să nu...

Doamne! E groaznic!

Trebuie să existe o explicație, nu?

- Ai făcut deja test ADN. - Două teste.

Păi... vezi?

Și dacă totuși...

- Adela e fata mea? - Doamne!

- Ar fi... o nebunie! - Ar fi.

În același timp...

seamănă cu Ana-Maria și e frumoasă.

Și cum era ea, blândă, nu?

Cu siguranță, nu sunt eu în măsură să...

îmi dau cu părerea despre fosta ta iubită...

care a mai și murit acum 20 de ani.

Iartă-mă!

Iartă-mă! Vorbesc prostii!

Cam da.

N-am închis un ochi toată noapte.

Nici nu-mi imaginez cum...

cum o să trăiesc cu îndoiala asta.

- Și ce vrei să faci? - Nu știu!

Încă un test sau...

Și mai faci încă un test ADN care să-ți spună că Adela nu e fata ta.

Și-atunci, ce-o să-i spui Andreei?

Că nu prea ți-a plăcut de ea și ai căutat o variantă mai bună?

Vai de capul meu!

’Neața!

’Neața!

Fata lu’ tata...

Ce faceți?

Pe-aici, prin...

Ce să facem? Ruptă de oboseală sunt!

Aia e! M-am dezobișnuit de patul ăla de la Butimanu, mă doare toate oasele.

Păi mai odihnește-te un pic.

Exact asta vreau să fac!

Da’ tu ce faci? Cum a fost asară?

Tată,

Paul zice că el și cu Ana-Maria s-au despărțit acum 22 de ani.

Fix cât fac eu acum!

Nuțică...

Da’ de ce-ți zice ție chestia asta?

A fost aseară aici.

Și mai zis ceva.

- Ce-a mai zis? - Că Andreea n-are cum să aibă 23 de ani.

I-auzi!

Păi știe el așa, exact... lunile când a rămas aia borțoasă?

Știe! Pentru că exact în perioada aia a murit și taică-su!

Și n-ai cum să uiți chestia asta niciodată!

Tată...

eu ce să-ți zic?

Mai bine... îți spune mumă-ta.

Eu ce să zic?

Da’ bre, mă știi pe mine bună la matematică?

Vreau să știu adevărul.

Cum de are Andreea 23 de ani și eu 22

și, de fapt, Paul zice că eu am vârsta fetei lui.

Răspundeți!

Eu sunt fata lui Paul?

- Floricico! - Ce vrei, fată?

Hai, fată, înăuntru să bem o cafea!

Nu viu! Că stau aci, cu ochii p-asta!

Hai, dragă, că nu pleacă nicăieri, că-i tai din salariu!

- Da? - Am făcut chec! Hai!

Hai! Hai că vin!

- De care chec ai făcut? - Din ăla cu lămâie!

Vreau!

Hai!

Hai, fată, să mănânci chec!

Ce faci, iubirea mea? Ai scăpat de harpie?

Hai, frate, că n-am timp.

Nu mă lasă nici să vorbesc la telefon.

- A venit soacră-ta la mine. - Marta în Butimanu?

Incredibil! Ți-am spus eu că se apropie sfârșitul lumii.

Și ce voia? Să te sperie să mă lași în pace?

Ești pe-aproape.

A venit să-mi ofere bani ca să dispar din viața ta.

Incredibil!

- Ce-i, bă, mamă? Ce arde așa? - Arde?

Arde pipoțica-n mine, făi, Andreeo!

Că, uite, Paulică știe că Adeluța are 22 de ani și tu faci 23!

Așa! Și ce? Vrea să facă un cadou-surpriză sau ce?

Da! Doi pumni în cap!

Proasto! Nu-nțelegi c-a calculat el cu zile, cu luni, cu alea-alea

și nu-i iese când ești tu născută.

Ce tot zici, mă, acolo, că nu-nțeleg!

Vai de capul meu...

Băi, Andreio!

Ce nu-nțelegi?

Paul s-a dus aseară la Adela.

Așa...

Și... i-a spus că poate ea e fata lui, înțelegi?

Și-om fi încurcat noi fetele. Ai înțeles?

Nu, n-are cum!

N-are cum, fată, am testul ADN, n-are cum! Avem dovezile! N-are cum!

Foarte bine. Atunci, ține-te tare!

Măi, mamă, după câte am făcut,

nu are cum să afle așa, dintr-o prostie!

Nu... prostie a fost că nu... ți-a plăcut ție școala, înțelegi?

Adică n-ai fost tu atentă, vrei să spui!

De unde era să știu eu că îl apucă pe om să calculeze și zile, și luni și...

Băi, mamă! Nu putem acum să pierdem tot pentru că lui Paul Andronic

nu-i ies lui la socoteală niște luni, înțelegi?

Aici erați?

Vă caută domnul Paul.

- Auzi! - Da, pe mine?

Nu, pe... doamna Nuți și domnul Mitu.

Tată, de ce nu zici nimic?

Păi nu știu cum să spun.

Nu vreau să mă urăști.

Atunci, spune-mi adevărul!

La mulți ani!

Bună ziua!

Mulțumesc!

Ad...

- Mitule! - Sărut-mâna!

- Mitule, hai, c-avem treabă! - Lasă-mă, măi!

Du-te, tată...

Du-te, că vorbim mai târziu. Vreau să lămurim tot.

O să lămurim.

- O să... - Hai, bre, Mitule, hai odată, c-avem...

Cum? Și Adela?

Și Adela, ce... Uite, Adela...

Vino, bre, acia!

Uite, stă acia, cu băiatul ăsta...

Da? Stai acia, amândoi discutați, și tu vino cu mine c-avem treabă! Hai!

Hai, vino-ncoa’!

- Un’ te mai duci, bre? Un’ te mai duci? - Să-mi iau jaca! Jaca!

La dracu’ cu jaca ta!

Sper că nu am...

Uite, asta... e din partea colegilor. Să îți iei tu ceva frumos.

Dar de unde ați știut?

În compania asta, toată lumea știe orice! De la HR!

Așa se procedează! Punem bani și...

Da’... Mihai, a știut el și nu mi-a zis nimic...

A știut?

- Și n-a zis nimic... - Da! Normal! Asta zic și eu! Exact!

A știut și nu mi-a zis nimic.

De unde crezi că-s florile astea? El le-a comandat!

M-a pus pe mine să le ridic când mă duceam spre casă...

În fine! Ideea e că a știut și nu mi-a spus!

Nici nu mi-a spus pentru cine sunt florile!

Da... am vrut să rămână un secret.

Nu-mi place să sărbătoresc.

Da, înțeleg, da’... totuși, sunt prietenul lui cel mai bun!

Trebuia să-mi spună!

Oricum, am înțeles că...

trandafirii sunt florile tale preferate.

Da.

O să-ți spun tot, Adela.

Mă simt îngrozitor că ți-am ascuns atâtea.

Dar azi o să-ți spun tot.

Pentru că simt că mă sufoc în minciuna asta

și tu meriți să știi adevărul.

Doar așa putem să pornim la drum amândoi.

Să avem un viitor împreună și să fim fericiți.

Te iubesc, Adela.

Și simt că doar lângă tine mă pot vindeca.

Mihai, am crezut că vei fi sufletul meu pereche.

Dar se pare că sunt doar o fată naivă.

Lumea e altfel de cum credeam eu.

Și tu ești parte din lumea asta înșelătoare.

Pe Andreea nu pot să mă supăr.

Pe ea vor s-o arunce în stradă că nu e fata perfectă.

Și să mă ia pe mine în locul ei.

Până când o să m-arunce și pe mine.

Pentru că nimeni nu e perfect.

Și voi, cei care aveți puterea,

credeți că puteți cumpăra sufletele noastre cu niște flori.

Adela 22 și Andreea 23? Cum vine asta?

Da.

Așa...

- Greșeală... - Ce greșeală?

Ce greșeală? Am sunat la birou, la Resurse Umane

și mi-au trimis pe telefon buletinul Adelei.

Nicio greșeală!

Bre, știe ăștia de la...

Umanele matale, acolo, care a ieșit din burta mea și când?

Bun, pe mine nu mă interesează acuma cum m-ați păcălit,

cum m-ați dus de nas.

Nu mai contează!

Vă întreb pentru ultima dată!

Care-i fata mea? Adela sau Andreea?

- Bre, da’ n-ai rezultatul la teste? La... - Lasă-mă naibii cu testele alea!

Cum e posibil ca Andreea să aibă 23 de ani?

De-abia o cunoscusem pe maică-sa, pe Ana-Maria.

Cum e posibil?

Știu că... tata și-ar dori ca...

Adela să fie fata lui.

Nu știu ce spui.

Ba da.

Acum vorbește cu ai mei.

Dar eu...

simt că sunt o Andronic.

Și eu fac parte din familia voastră.

Nu merge doar cu... simțămintele.

Aici sunt multe în joc.

Bani.

Crezi că asta vreau, nu?

Toți vrem asta.

Dar nu pot să te acuz pentru așa ceva. E-n firea omului.

Nu sunt fata pe care și-a imaginat-o,

așa că acum vrea să mă schimbe cu alta.

Paul e... destul de pretențios.

Știi?

Mereu am crezut că sunt proastă.

Că...

nu sunt la fel de bună ca Adela.

La fel de deșteaptă...

Că nu știu să fac ce face ea.

Că sunt în urmă cu un an la școală.

Da’...

poate că adevărul e altul.

Mai simplu.

Poate că, de fapt,

eu sunt aia mai mică

și ea e aia mai mare.

Aia care a putut să învețe mai repede, mai ușor.

Pentru că eu am fost forțată să mă țin după ea.

Poate că toată viața mea am luptat...

ca să țin pasul cu ea.

Și nu a stat nimeni după mine ca să mă-nțeleagă.

Sau ca să mă ajute când am avut nevoie.

Bun, uitați-vă la mine amândoi.

Uitați-vă la mine, amândoi!

Asta-i înșelăciune și vă bag în pușcărie rapid!

Nu, vă rog...

Vă rog... Bre, domnu’ Paul, cum...

Da’ suntem...

Așa!

- Zi, Nuțică, zi! - Eu am...

Eu am născut la Petrești,

că d’acolo șa sunt eu, înțelegi, și...

colo șa se naște acasă.

Așa a născut și fata asta... a matale, cu...

Ana-Maria... și...

de ne-a adus-o ta-su mare... a adus-o pe Andreea, ne-a pus-o-n brațe

și hai, fuga, și hai să ne mutăm la Butimanu și, bre... da’ nici că...

cine a mai avut timp atunci așa, să se ducă la Sfat,

să declare copil, să... ia certefecate...

Că ne-a mutat fuga-fuga la Butimanu...

Acolo lumea vorbește.

Și...

să...

Suntem noi proști, sărmani și ca vai noi și...

- Proști! - Incredibil!

Bre, a făcut acolo șa la Butimanu, grădiniță.

Și...

Ce-am zis?

Hai să-nscriem și noi fetele ca să nu bată bătătura acolo șa,

da’ trebuia certefecate.

Și du-te, Mitule, nu?

După certefecate că... ceartă-te cu lumea!

Plătește avocat și alți bani și altă distracție!

- Și a venit Mitu cu certefecatele! - Așa-i!

Așa-i! Da’ cum le-ai adus? Că le-ai adus anapoda?

S-a apucat Mitu acolo să bea la țuiculițe cu ăia,

de-a trecut ăia anii cum a vrut ei!

Bre, mă-nțelegi ce zic?

Tu ce-mi spui mie?

Tu ce vrei să spui?

Că Adela-i mai mare ca Andreea? Asta spui?

Bre, nu pare!

Că da’ asta, Adela, seamănă cu mine, așa mai bondoacă

și e plăpândă ca tat’-su’.

Da’ crede-mă, bre, crede-mă, Andreea e fata matale!

Incredibil!

Incredibil cum veniți voi să m-agățați, cum veniți cu tot felul de explicații!

Andreea!

Ce mai vrei de la ei dacă nu-i crezi?

Păi... stai...

Ce trebuie să mai facem noi ca să crezi tu că eu sunt fata ta?

Băi, Andreeo, stai așa, că e acia o confuzie...

Ce confuzie, mamă? Ce confuzie?

Am făcut deja două teste ADN.

Mai vrei unul?

Hai să-l facem!

Vrei să dau iar sânge? Hai!

Dar mai bine hai să dau eu tot sângele și să-l ia Adela!

Ca să iasă ea fata ta!

Pentru că asta vrei, nu?

Ăsta-i adevărul!

Că tu vrei ca Adela...

să fie fata ta.

Să nu fiu eu copilul tău.

Pentru că Adela e mai bună decât mine.

Nu?

Recunoaște.

Măi, fetică, nu merită...

Hai acasă.

Hai acasă cu mine.

Făi fetică, nu te-am născut eu, da’...

o să fii mereu fata mea.

Orice-ar fi.

Hai acasă.

Hai acasă.

Da, mamă, nu pot să stau lângă un tată ca el care nu mă vrea.

Andreea!

Andreea, te rog.

Iartă-mă, e vina mea.

Am o mie de gânduri în minte și confuzia asta cu vârstele...

- Iartă-mă, te rog! - Tăticule...

Nu vreau decât să mă iubești!

Dar te iubesc, măi, cum să nu te iubesc?

Măi, fetiță...

Ce faci, mamă?

Uite, vreau să scap de hainele lui taică-tu.

M-am gândit să le donez.

Și de ce n-o rogi pe Stela să te-ajute?

Ce zici? Fac ceva mai dramatic?

Le dau foc la Butimanu!

Sau ai putea să faci ceva mai civilizat?

Să-l rogi pe el să vină să te-ajute, să le ia?

Da’ de ce, că eu le-am plătit?

Sunt curioasă din ce o s-o întrețină pe curva aia!

Nu e nevoie, face și singură rost de bani.

- Da? Cum? Pe centură? - Nu. De la mă-ta!

Poftim?

Știi că...

Buni i-a propus bani Laurei să... iasă din viața mea?

Ar face Buni așa ceva?

Buni poate nu, dar mă-ta poate da.

Măi, dacă mai zici o dată „mă-ta”, îți crăp capul!

Buni, poate nu, dar mama ta, zisă „mă-ta”, cu siguranță.

Mitule, pupa-ți-aș tălpișoarele tale!

Îți dai seama?

Niciodată n-am iubit-o eu mai mult pe Andreiuța noastră ca acum.

Bre! Bre, Mitule, îți dai seama, l-a făcut pe prost să plângă, pe Paul...?

Îți dai seama?

Da’ e ditamai talentul. Trebuie neapărat s-o facem actriță.

Sigur, tu te-ai gândit la viitorul Andreei și pe Adela iar ai lăsat-o fără familie!

Nu, bre! Lasă-mă odată-n pace! Dacă n-am vorbit asta de un milion de ori!

- Ce vrei? - Să știu adevărul!

Cum ai făcut de-a ieșit ADN-ul bine?

Ce prostii ai făcut? Că nu vreau să se-ntoarcă împotriva mea!

Ai falsificat hârtia?

Doamne... Hai, bre, hai, lasă-mă-n pace! Doamne ferește!

- Cum să fa... n-am făcut nimic! - Nu mă prosti ca pe Paul!

Că eu știu bine că n-am încurcat fetele la Sfatul Popular!

Că eu am alergat după... certificate.

Mitule, n-ai auzit? Stai, bre, liniștit! Doar n-o să te-mbolnăvești acia!

N-am făcut nimic! Decât am schimbat sângele.

Ai furat sânge de la Adela?

Bre, parcă numai Adela are sânge? Bre, băiatule...

Doamne! Am luat de la tine!

De la mine?

De unde?

Mitule, din eprubetă! De când ai fost atuncea la spital.

Tu n-ai vrut să dai. M-am autoservit, și s-a pus în locul... al lu’ Paulică

și așa a ieșit, bre, că Andreea este fata tatălui ei!

Muiere...

Ce-i, bre? Ce-i? E-adevărat! Ce? Nu-i adevărat?

Tu ești în stare de orice!

Doamne... mă lași? Parcă am... am omorât pe cineva!

N-am omorât pe nimeni! Mă rog, nu pentru asta!

Da’...

Hai, bre... ce...?

Ia partea bună! Că secretu’... e-n siguranță.

Cu tăticuțu’ lui, cu Trăienel!

Mânca-i-aș suflețelu’ lui!

Hai, dă-mi un pupic.

Hai, dă-mi un pupic!

Dumnezeule...

Hai, bre, Mitule! Hai, mergem la băltoacă!

Te fac o plimbărică la băltoacă?

Și te liniștești. Hai! Și cânt serenăzi!

Dar ce s-a-ntâmplat?

Ai fost cu Andreea aseară.

Da.

- Dar e mai complicat de-atât. - Du-te la ea, atunci.

Adela, lasă-mă să-ți explic! Lasă-mă să-ți...

Ce să-mi explici?

M-ai lăsat singură ca să fii cu ea.

- Da, pentru că... - Pentru că ce?

Pentru că ce?

Nici nu vreau să știu.

Ce putea fi mai important decât ziua mea?

Ziua ta?

Da, ziua mea!

Iartă-mă! N-am știut!

La mulți...

Lasă-mă-n pace.

Nu! Adela, știu. Sunt un idiot.

Nu te contrazic.

Vreau să pleci, să mă lași în pace.

Eu nu mai vreau.

O să mă revanșez.

Prea târziu.

Lasă-mă-n pace.

Pleacă! Vreau să fiu singură!

Ieși!