Original subtitles

Dar nu se vede nimic.

- Da, mă, nu știu, poate că... - Poate că ce?

Poate că era camera îndreptată în altă parte, că altfel...

Chiar nu mai pot să stau.

Are Andreea probă și eu fac pe regizorul de emisie.

Măi și eram sigur că o să găsim...

Bro, te rog, liniștește-te.

OK, uite, dacă vrei, nu plec.

Rămân și mai căutăm.

Nu mai pot, jur.

Am impresia că-și bate cineva joc de noi.

Cum, din toate camerele, fix asta să nu prindă nimic?

Da, mă, știu.

Ghinion.

Asta e, ghinion.

Bro.

Bro, răspunde că poate a aflat ceva legat de asta.

Salut, Paul.

Ce?

Unde?

Bine, hai că vin acuma.

Ce s-a întâmplat?

I s-a făcut rău Adelei.

Trebuie să fug.

- Stai, mă, cum? Cum? - Nu știu cum!

Vorbim când te întorci de la televiziune.

Ia uite, mă. Natură moartă cu trandafiri.

Da.

- Ce-ai gătit, iubirea mea? - Pentru tine, nimic.

Pentru Adelam în schimb, uite aicea niște cornulețe

și aici e plăcintă cu brânză.

Plăcintă cu brânză?

Ia mâna, că nu e pentru tine!

- Ea cum se simte? - Mulțumesc.

E bine, e bine.

- Stă în casă, că n-are ce face. - Da.

Ce faci, Mitule? Aci ai dispărut?

- Mă ții pe drumuri toată ziua. - Eu?

Ce face Adela?

Păi ce să facă...

Are bâzdâci!

S-a dus la Paul, că nu poate ea să stea potolită acolo în casă.

Păi și matale ai lăsat-o?

Păi și ce să fac, bre, coană Miki? S-o țiu legată de calorifer?

Că eu am altele mai importante pe cap!

Trebuie să mergem în vizită.

Unde?

La... Florica.

La Florica...

Hai, bre, hai.

Mulțumesc.

Păi, ia și berea, că-i plătită!

Adela, ești bine?

Da, sunt mai bine, mersi.

Îmi pare rău că v-am speriat.

Dar cum s-a întâmplat, ce-a fost?

Eu ți-am spus să nu faci efort.

Nu e de la asta. Am avut o zi mai... ciudată.

Ar trebui să mergeți la proba Andreei.

- Vă descurcați? - Sigur. E pe mâini bune.

Bine.

Hai că mă duc atunci.

Mă suni dacă e ceva.

Hai, lasă-l acuma. Te rog eu, relaxează-te puțin.

- Da. - Vorbiți despre altceva, lasă lucrul.

Pa.

- Hai, mai durează mult? - Nu, acum e gata.

OK, prompterul e acolo.

Dacă ceva nu funcționează, ai și textul și aici pe cartonașe, da?

- Da, știu. - Hai, baftă.

- Mersi. - Și nu uita să ridici privirea, da?

Da, mă, hai că nu sunt tută, știu ce am de făcut.

O să-i rup pe toți.

- Bună! - Bună.

Andreea, uite astea sunt de la regizorul de platou pentru tine.

Da, dar oricum o să citesc de pe prompter.

Da. Cum zici tu.

Hai, chemăm oamenii și filmăm, da?

Luca, te rog eu, hai să mai stăm puțin că poate apare și tata.

N-avem cum, că avem doar juma’ de oră platoul.

- Hai, începem, da? - Da, bine, hai să-i dăm drumul.

Sigur vrei să stai aici?

Da.

Se înnoptează și o să se facă frig.

Dar cred că mi s-a făcut rău pentru că am stat prea mult în casă

și chiar am nevoie de aerul ăsta rece.

Bine. Cum te simți tu mai bine.

Așa...

Mersi.

Mihai...

Azi am avut o discuție mai ciudată cu Andreea.

Așa...

Nu știu dacă e bine să-ți spun,

doar că nu pot să-mi scot din cap chestia asta.

Și nu vreau să te superi pe mine,

dar mi-a spus că e îndrăgostită de tine

și cumva eu m-am băgat în povestea voastră.

Povestea noastră?

Da. Mi-a zis că dacă nu eram eu, voi ați fi fost împreună.

Eu și Andreea?

De ce râzi?

Pentru că nu știu ce să fac.

Mi se pare o situație amuzantă și atât.

Nu e corect.

Adela. Uită-te la mine.

Andreea e doar fata lui Paul și atât.

Dacă n-ar fi fost situația asta,

nici n-ar fi existat pentru mine.

Îmi pare rău că spun asta.

Eu sunt îndrăgostit de tine.

Și crede-mă,

nimeni n-ar putea să mă facă să...

las să dispară dragostea asta pentru tine.

Mai ales Andreea.

Delia, poate îți iei și tu ceva de băut să te mai liniștești.

- Nu cred că alcoolul îi face bine acum. - Da, o vodcă.

Mă refeream la un ceai de tei.

Dar ce, sunt pedepsită, sau ce?

Ica!

Numai Andreea e de vină.

Ea i-a făcut cunoștință cu panarama asta.

Mamă, tu te auzi?

Ce treabă are Andreea?

Ea e de vină de toate relele din casa asta.

Sunt convinsă că ea i-a băgat-o pe gât lui Dorin

ca să-mi facă mie rău, să mă vadă la pământ.

Dar o prind eu până la urmă.

- Ce vă aduc, doamnă? - O vodcă.

Și trimite-o pe Stela aici.

Bună ziua, doamnelor și mai ales domnilor.

Ați venit unde trebuie

pentru cele mai importante și fierbinți știri sportive ale momentului.

Avem și un interviu în exclusivitate pentru voi

cu nimeni altul decât faimosul...

cu nimeni altul decât faimosul și celebrul și nimeni altul...

Lăcătuș.

Dar până atunci, haideți să vedem ce au comentat...

microbii la meciul Rapid-Dinamul.

Se pare că derbaiul dintre cele două echipe

a dus la o confruntare între cele două galerii

când un jucător a... a lansat mingea peste...

peste...

da.

După cum ziceam, haideți să auzim ce au de spus rapidiștii și steliștii.

Dinamoviștii.

- Andreea, stai! - Lasă-mă în pace!

Mamă?

Mai lași și tu vodca aia?

Trebuia să-i fi făcut ceaiul ăla.

Doamnă?

Ție nu-ți mai ajung banii de la noi?

Ia zi!

Ce?

Am auzit că ai luat bani de la Nuți.

Mă abțin cu greu să nu-ți dau un șut în fund

să te văd așa zburând din casa asta peste lac,

cum faci tu așa un curcubeu peste lac!

Doamna Delia, îmi cer scuze că vă întrerup,

dar dacă se poate să mă ascultați și pe mine puțin, vă rog frumos.

Ia zi.

Nu că e fata mea,

dar nu e vina ei.

E adevărat,

a luat banii...

dar o bătea la cap și nu putea să scape de gura la doamna Nuți.

- Bineînțeles! - Credeți-mă!

Ți-a îndesat banii în buzunar așa ca la doctor, nu-i așa, Stela?

N-ai scăpat de ea, ți-a băgat banii cu forța în buzunar, nu?

Doamna Delia, Stela, fata mea, n-ar face rău la familia asta, doamnă!

Nu-i așa? Zi și tu.

Da, eu n-aș face niciodată rău la familia asta, doamnă, doar că...

mi-a dat banii și...

- Dar eu îi am pe toți să știți. - Neatinși.

Unul n-am cheltuit!

Că eu știam că e bani nemunciți ăia.

- Sânt. - Sunt.

Sunt.

Mi-a dat, știți de ce?

Ca să dau din casă, doamnă!

Dar eu... eu n-am ciripit nimic, vă jur.

Vedeți?

Dacă vă mai prind cu alea, zburați din casă amândouă.

Hai la locul vostru.

Da.

Marș!

Acum am ajuns.

Iartă-mă. Ai dat proba? Cum a fost?

Oribil a fost.

Dacă-ți păsa, erai acolo.

Stai, puțin. Stai, măi, nu te supăra.

Trebuia să stau cu Adela, era foarte rău.

- Hai să mai dai o dată. Hai, dai cu mine. - Ce să fac? Nu, în niciun caz.

Tu știi cum au râs ăia de mine? Și acum ce să zică?

Că da, că normal, e fata șefului, mai dă încă o dată proba.

Că dacă era oricine altcineva era adio și la revedere.

Te rog eu, nu exagera. I se poate întâmpla oricui.

E prima oară. Emoții...

Nu. Mie nu mi se întâmplă.

Uite cum facem.

Găsim pe cineva, te pregătești bine,

repeți și săptămâna viitoare mai dai o dată.

Eu cred că tu n-ai auzit ce ai zis eu.

Eu nu mai calc în platoul ăla! Nu mai pot... lasă-mă!

- Deci, ideea e că... - Taci. Nu vreau să te aud.

Și tu să taci că-ți rup gura.

Și te trimit și în pivniță să cureți cartofi.

Fetelor, noi doar pe noi ne avem în casa asta.

Ne acoperim, ne apărăm...

Ei nu țin cu noi pentru că nici noi nu ținem cu ei, nu?

Și ce-mi zici mie? Zi-i ei!

Așa că... bine ar fi să fim atente, să facem lucrurile cu cap,

să nu ne pârâm unii pe alții

și să ne vedem de treaba noastră.

În momentul ăsta vă împăcați.

Stela, cere scuze lui Ica.

- De ce eu? - Că așa trebuie.

- De ce? - Că așa trebuie.

- Scuze. - Poftim?

Scuze.

Și tu Ica cere-i scuze lui Stela.

De ce, că a ținut banii doar pentru ea?

Ce-ai făcut tu să meriți banii ăia, scuze că întreb?

- Dar tu ce-ai făcut? - Ești chiar nesimțită, nu te supăra!

Vă zbor pe amândouă din casa asta cu mâna mea!

În momentul ăsta vă luați în brațe, vă pupați pe obrăjorii ăia

și vă zâmbiți ca două toante ce sunteți, una la alta.

Ne-am înțeles?

Hai...

Scuze.

OK.

Hai și acuma treceți la curățat de cartofi.

- Gata. - Mersi.

Adelo, te-am rugat!

Te-am rugat să nu mai iei ce-i al meu!

De ce?

Ție chiar ți-a fost rău? Spune-mi!

Îmi pare rău. N-am vrut să rămână cu mine.

Mă, nu te cred, mă, nu te mai cred!

Spune-mi și mie, cu ce ți-am greșit eu ca să-mi faci mie una ca asta? Cu ce?

Andreea n-o mai judeca pe nedrept.

Păi, tu ce să zici, Mihai, că tu ești de partea ei!

Voi doi vă vedeți pe ascuns. Ce credeai, că n-o să aflu?

- Și până acum ai jucat la două capete. - N-am jucat la două capete.

Mă port frumos cu tine doar pentru că ești fata lui Paul. Și-atât.

Și-ți mai spun ceva.

Adela e acasă.

Tu, la televiziune.

Iar eu am ales să vin să stau cu Adela.

Ce-ți spune ție chestia asta?

Te urăsc din tot sufletul meu! Vă urăsc pe amândoi!

Du-te să vorbești cu ea, te rog. Eu nu pot.

Las-o în pace.

Te rog, du-te. Nu vreau să rămână supărată.

Și nu vreau să mă urască.

- De ce-ai sabotat-o pe Andreea? - Auzi? Ai grijă ce spui.

I-ai schimbat cartonașele cu unele greșite.

M-am uitat după peste ele și erau pline de greșeli.

Și pun pariu că tu i-ai oprit și prompterul.

Te-am văzut cum râdeai.

Hai lasă-mă, dragă, cu poveștile astea. În plus, n-ai nicio dovadă.

Nu uita că în televiziune e plin de camere de luat vederi.

Dacă află Paul, zbori.

Păi, în cazul ăsta, eu zic s-o întrebi pe maică-ta.

Ea m-a rugat.

Ce, te miri?

Tu cine ești?

Nu e treaba ta.

Am venit să plătesc o datorie.

Poftim?

- Te-am mai văzut. - Am auzit că nu știi să înoți.

Ce?

Lasă că-nveți!

Nu! Te rog eu, nu! Lasă-mă!

Mihai!

Ce faci, mamă?

Cauți ceva?

Nu făceam nimic, stai liniștit.

Totul e la locul lui.

Te-am căutat.

Am vrut să stăm puțin de vorbă, dar nu te-am găsit și...

atunci am profitat să-mi aduc aminte de tatăl tău.

El stătea aici, pe locul meu,

eu stăteam unde ești tu

și puneam la cale viața noastră.

Ți-e dor de el?

Da.

În fiecare secundă.

Dar... până să devin prea siropoasă,

trebuie să-ți spun ceva.

- Despre ce? - Despre Andreea.

Cred că trebuie să te ocupi mai mult de ea.

Să o șlefuiești.

Și... e cam mult până departe.

Așa că eu cred că trebuie s-o pui deocamdată pe primul loc.

E doar o părere, dar care ne scutește de multe.

Da, știu. Cred că ai dreptate, dar...

Andreea e cum e...

Mă tem că e prea târziu.

Du-o undeva în străinătate.

Of, Doamne sfinte.

Asta e vechea ta obsesie.

„Du-o undeva în străinătate.”

Exact cum ai făcut cu Delia.

Du-o în străinătate.

Așa de bine i-a prins Deliei chestia aia, s-a lipit ce e mai rău din străinătate.

Te rog să nu începem o discuție care nu duce nicăieri. Te rog!

Dar când am început noi o discuție care duce undeva?

Ce te uiți așa? Ce, n-am dreptate?

Noi doi ne pricepem de minune să ne ascundem unul de altul,

să ascundem tot ce e mai important,

așa că de ce naiba să schimbăm chestia asta?

Așa e bine, așa e comod...

Bun. Altceva?

O, Doamne...

E suficient.

Ce cauți aici?

Cum ai intrat? Te-a văzut cineva?

Dacă am învățat ceva în închisoare

e cum să fac să trec tot timpul neobservat.

Cu toate că...

Cu toate că ce?

Andreea.

Cred că m-a recunoscut.

Ce i-ai făcut?

Mamă!

Te rog, treci în baie?

Mamă!

Da, Luca!

Ce e?

Pot să intru?

Da, nu mă simt prea bine. Zi, ce s-a întâmplat?

- Mamă, ce ai cu Andreea? - Poftim?

Ce-ai cu Andreea? De ce-i tot pui bețe în roate?

Adică, nu ți-a făcut nimic.

Doar încearcă să simtă că face parte din familia asta, atât.

- Atât. - Da, atât.

Din cauza ei m-am certat cu taică-tu, din cauza ei a plecat taică-tu de acasă.

- A plecat tata de acasă? - Da.

Unde?

După una cu care i-a făcut cunoștință Andreea.

Ce zici de chestia asta?

Ce să zic? Că mai bine de atât nici nu se putea!

Poftim?

Da, nu se putea mai bine. Ce, n-am dreptate?

Cât trebuia să vă mai prefaceți că sunteți o familie?

Ar trebui să-i mulțumești Andreei pentru treaba asta, serios.

Luca!

Luca!

Ce ți-a spus?

Nimic, era...

Voia să mă arunce în lac, Mihai, tu îți dai seama?

Și știa că nu știu să înot.

Dar de unde știa el asta?

Doamne, chiar nu înțeleg cine e omul ăla, ce vrea de la mine, ce i-am făcut eu?

Gata, liniștește-te.

Zicea ceva de o datorie.

Ce datorie?

Nu știu. A zis ceva de genul că a venit să plătească o datorie

sau ceva de genul ăsta, nu știu.

Și ți-a mai pomenit de ceva sau de cineva?

Nu, Mihai, nu știu. Nu-mi amintesc.

M-am smucit și după aia am dat de tine.

Avea un tatuaj.

Avea un... tatuaj pe mâna asta, la fel ca ăla din desenul din biroul tău.

Un tatuaj.

Da, un tatuaj, un șarpe. La fel ca în desenul ăla.

Mihai, ce e?

Ascultă-mă bine.

E foarte important să-mi spui tot ce ți-a spus omul ăsta.

Mihai, tocmai ți-am zis tot ce mi-a zis omul ăla, ce dracu’ nu înțelegi? Pe bune?

Un nebun tocmai era să mă înece în lac, mi-e frig, sunt speriată,

vreau să merg în casă și ție-ți arde de atâtea întrebări!

Iartă-mă. M-a luat valul.

Hai să te duc în casă.

Și mai e ceva.

Te rog să nu spui nimănui despre omul ăsta.

O să încerc să mă ocup personal de el.

Ai înțeles?

Vrei să ținem secret?

Da.

Hai să ținem secret.

Bine, dacă vrei tu...

- Hai, du-mă în casă. - Hai.

De ce a plecat soțul tău?

De tot.

L-ai iubit?

Ce rost are să vorbim despre asta?

Da.

Probabil că da.

Dar el te-a iubit?

Păi, dacă a plecat după una mai tânără...

Nu.

Mai știi? Poate vârsta... panica...

Nu cred că e asta.

Cred că Luca are dreptate.

Nu mai eram demult o familie.

Și atunci? De ce ești tristă?

Nu știu. M-am gândit că poate putem repara ceva.

- Eu cred că am să plec. - Nu pleca, te rog.

N-aș vrea să dorm singură. Poți să rămâi cu mine?

Sigur.

O să te rog să pui jos toate astea.

Sunt încă măritată.

Bine, mă.

În seara asta facem așa cum spui tu.

Fata mea...

Ce întunecă sufletul tău?

Nimic. Mă gândeam...

Atunci să te las.

Nu, vreau să stai cu mine.

Vreau să mă iei în brațe.

Tată...

Da?

Sunt un om rău.

Doamne Dumnezeule!

Dar ce-ți veni? Cum poți să spui asta? Cum să fii?

Niciodată n-am vrut ceva ce nu-mi aparține.

Niciodată, și totuși...

Totuși? Continuă, nu se întâmplă nimic.

Andreea crede că vreau ce e al ei.

Și nu vreau nimic.

Nu vreau nici banii lor, nici familia lor, nici nimic.

Fata mea, chiar dacă vrei asta,

nu e niciun păcat.

Se poate?

Da.

E totul bine?

Ei, vorbeam și noi de una de alta.

Dar eu trebuie să plec.

Le aveți și voi pe ale voastre.

Tată?

Mulțumesc.

S-a calmat?

O să-i treacă.

Nu te mai consuma degeaba.

Hai în casă.

Nu pot.

Hai să vorbești cu mama.

Nu vreau.

- De ce? - Că nu știu ce să-i spun.

Ba știi ce să-i spui.

Pe bune, câteodată am senzația că voi sunteți copiii!

Hai!

Nu.

Bine. Stai aici și îngheață de frig atunci.

Se pare că bărbatul tatuat i-a făcut o vizită surpriză Andreei

și a amenințat-o c-o aruncă în lac.

Mă rog, n-am înțeles eu foarte mult,

dar nici n-am vrut să insist că... era foarte speriată.

Și tu o crezi?

De ce-ar minți?

Știu,

nu e cea mai de încredere persoană, dar...

frica din ochii ei m-a cam convins că nu minte.

Dar... e Andreea.

Mai ales că vine asta după...

proba aia pe care-a avut-o la televiziune,

care n-a fost deloc OK, adică...

Și știm cu toții că ar face orice să-ți atragă atenția.

Da, mă rog... nu știu ce să zic.

Dar de unde a știut ea

că eu caut fix un bărbat cu un șarpe tatuat pe mână?

Asta e într-adevăr puțin ciudat.

În fine.

Ce ceață e.

Hai să încercăm să ne grăbim că am treabă la televiziune.

Da, și eu trebuie să ajung la Adela.

Poate am noroc azi și aflu mai multe.

Auzi, fată?

Nuțico, am niște emoții...

Fii atentă, când mi-or pune ăia camera în față și-o să strige:

„Liniște, acțiune”,

îți dai seama că mi-e că fac pe mine de emoție?

Nu, te ții tare. Tare.

O, ce doamne elegante!

Încotro?

Adriene, trebuie neapărat să intrăm acuma acili-șa la Știri să afle toată planeta,

să auză cum ăștia vrea ne dărâme cășile în Butimanu.

- Aoleu! - Da, da...

- Păi cu domnul Paul ați vorbit? - S-a vorbit, cum să nu?

A primit-o acasă la el, în biroul lui personal.

Zi, fată, c-ai vorbit cu el!

- Stai, bre, zic... Da. - OK, dar...

Bine, trebuie să mă duc la recepție să întreb.

Așteptați aici că vă anunț.

Da...

Doamne, ce frumos e!

Ce bogat e Andronic ăsta! Ia uite, fată!

Bre, Floareo, nu te mai holba acuma...

Își dă ăștia seama...

Ce vrei de la mine dacă am și eu emoții... mă uit și eu p-acilea.

Doamne, dacă te știam așa emotivă, să mor de te mai luam cu mine!

Ce vrei, că mă arde la stomac de emoție!

Ia de-acia, ia un covrig.

Zen!

Așa.

Mamă, pot să intru?

- Ieși afară. - Ce?

Ieși afară.

Repede...

Hai, repede!

Da, imediat!

Da!

Hai!

- Bună dimineața. - ’Neața.

Hai la mama, stai aici.

- Ești bine? - Da.

Ce e?

Tu?

Ce s-a întâmplat?

A venit tata.

Unde?

Acasă.

Mă rog, în fața casei.

Păi, dar era de așteptat, nu?

S-a convins că e complicat în viața reală, sau ce?

Cred că a dormit toată noaptea în mașină.

- Să știi că nu arată foarte bine. - Nu?

Cred că ar trebui să vorbești cu el.

Eu?

Eu nu-i zic nimica.

Dacă vrea să vină să intre în casă, să vorbească el cu mine.

Mamă, cred că trebuie să-l inviți în casă.

Abia m-am trezit.

Dă-mi și mie jumătate de oră să beau o cafea, te rog, hai...

Hai să vorbești cu el, te rog.

Nu știu.

Hai să bem o cafea mai întâi și vedem, da?

Bine.

Bună dimineața.

Stai liniștită, că nici eu nu mă așteptam să ne reîntâlnim.

Nu, te rog eu, eu nu știu nimic...

Asta crezi tu.

Oricum, ai scăpat și azi. Nu am timp să mă ocup de tine.

Dar dacă aflu cumva...

că ai spus ceva despre întâlnirea noastră,

să știi că o să folosesc fiecare glonț pentru cei care-i iubești tu.

Iar ultimul glonț...

o să fie pentru tine.

Promit.

Și eu de fiecare dată mă țin de promisiune.

Ai înțeles?

Uite cum facem.

Tu rămâi aici,

te prefaci că te bucuri de priveliștea lacului,

iar eu plec frumos în treaba mea.

Clar?

- Clar? - Da.

Dar de ce n-o mai veni omul ăla? Că a zis că vine să ne ia.

Vai ce frumos e acia!

- Bre, Zen! Zen ți-am zis! - Zen, na.

Sărut mâna!

Ce faceți, pe cine căutați?

Cum pe cine? Pe bossul, pe cine să caut?

Patronul la televiziune acia.

- Și dumneavoastră tot pe bossul? - Da. Adică nu.

Eu sunt cu cumătra. Eu sunt vecina ei de la Butimanu.

Am înțeles. Bine, păi haideți că sun să rezolvăm.

Bună ziua.

Dacă puteți să trimiteți pe cineva de la recepție la intrare?

- Avem aici o doamnă... - Două.

- Nuța. - Și Florica.

Nuța și Florica.

Taci, că nu e important.

Perfect.

Mă bucur că ați înțeles. Bine. La revedere.

Au spus că trimit bossul chiar acum.

Da?

Ce-i, Adriene?

- Haideți, vă rog, cu mine afară. - Stai, mă...

Du-te, bre, de-acia, cum să mă dai pe mine afară?

Hai, dna Nuți, că m-ați mințit, n-ați vorbit cu niciun Paul

și n-aveți cum să intrați dacă nu vorbiți cu cineva.

- A vorbit cu el! - Vă rog!

- Bre, e Andreea, e fata lu’ Andronic... - N-auzi că a vorbit cu el?

Nu știu, dna Nuți, vă rog...

Măi, băiatule, ce faci, mă? Ia, mă, mâna, uite ce-ai făcut!

- Hai, hai afară. - Dar nu ți-e rușine, mă?

- Lasă-mă! - Vă rog!

- Pui mâna pe mine? - Ce vrei, bre?

Hai că vă faceți de râs... Haideți, vă rog.

Nu ți-e rușine, că te știu de mic?

Nu ție rușine, mă, băiatule?

- Vă rog! - Cine ești tu acia?

Să-ți fie rușine!

Gata, bre, că mă faceți de râs!

Să-ți fie rușine, că te știu de mic, obraznicule!

Gata?

Totuși... stă afară. E frig.

Hai să fim serioși.

Are căldură în mașină.

Dacă vrea să intre să zică ceva, să zică. E băiat mare.

Arăți groaznic.

Mamă!

Mulțumesc.

Trebuie să vorbim.

Și ce aștepți, să-ți pun covor roșu?

Zi, dacă ai ceva de zis.

Livia,

te rog, lasă-mă puțin singur cu mama ta.

Da, sigur.

Un singur lucru vreau să vă rog.

Nu vă scoateți ochii.

La propriu.

Te ascult.

Mi-am dat seama că pentru mine nu e doar o fază.

Degeaba plec de acasă.

Și ce propui?

S-o aduci pe ea aici să trăim toți trei, până la adânci bătrâneți, fericiți?

Nu, Delia.

Mie îmi trebuie ceva definitiv.

Vreau să divorțăm.

Clătite cu dulceață.

Cu asta chiar m-ai surprins.

Nu știam că știi să faci clătite.

Clătite!

Nici eu.

Dar trăind cu Călin, a trebuie să învăț.

Atunci mă consider chiar norocoasă.

Vezi că ai primit niște mesaje cât făceai clătite.

Măi, face băiatul ăsta niște clătite...

Mihai, mă scoți și pe mine pe balcon să mănânc acolo?

Iartă-mă, trebuie să merg până la Paul, e urgent.

S-aveți poftă.

Lasă că te scot eu afară la aer,

dacă el a fugit așa...

Dacă l-a chemat Paul...

na, e șeful lui.

Păi și dacă-l cheamă șeful fuge așa, ca lupul?

Poate e ceva foarte important.

Sigur că-i iei apărarea dacă-l iubești.

Îl iubești?

Hai, tată, dă-mi haina și să ieșim.

Hai!

Deci, nici nu discut.

Nici nu discut, am terminat.

Paule, de când am intrat în familia voastră

am făcut tot ce ați vrut voi.

Am tăcut,

am suportat,

am înghițit.

Asta doar ca s-o fac fericită pe prințesa de la Izvorani,

adică, cum ar veni, pe viitoarea mea fostă nevastă.

De data asta, s-a terminat șmecheria.

Știi ce-o să se întâmple? Îți spun eu.

O să afle toată presa,

o să vă urmărească, minut cu minut, pas cu pas.

Totul o să se afle.

Nu am nevoie de niciun scandal, crede-mă.

O să se afle c-ai părăsit-o pe fata mea

și te-ai încurcat cu o pițipoancă de vârsta lui fiu-tău.

Asta e problema voastră? Că află presa?

Că o să ne fotografieze presa? Că o să ne terfelească presa?

Vreți să vă spun ceva foarte sincer?

Eu sunt un om... simplu

și pe mine nu mă interesează ce spune presa.

- Nu te interesează? Nu e deloc așa. - Nu.

- Ba e chiar așa. - Nu e.

Paule, e fix așa.

Pentru că eu nu fac parte din filmul vostru.

Mie nu-mi plac convențiile voastre.

Eu mă trezesc în fiecare dimineață,

mă uit în oglindă și mi se face rușine de mine.

Bagă-ți mințile în cap.

- Te-am făcut om. - Muti!

Nu cred că e cazul să te bagi în discuția asta.

Mai bine ai avea grijă de nepoată-ta, să scoți om din ea.

Stați un pic, hai să ne calmăm.

Dorine, fii atent aici.

Eu înțeleg povestea asta.

N-o mai iubești pe sor’-mea.

Asta e problema mea.

Și drama mea.

Că n-am iubit-o niciodată.

Eu am fost doar amețit de...

de luxul vostru, de banii voștri, de opulența voastră.

Mi-e rușine de mine.

Și cu copiii ce faci, mă?

Îi părăsești și pe ei?

- Pe copii? - Da.

Cu copiii? Copiii sunt majori.

Am fost lângă ei când a fost cazul.

Și o să mai fiu, Paule.

Apropo, dar tu ce-ai făcut cu viața ta?

Ți-ai părăsit marea dragoste pentru că așa a zis maică-ta.

Și acum... uite ce trăiești.

- Băi, ascultă-mă... - Ești nesimțit.

Uită-te la mine.

Nu e treaba ta să-mi ceri socoteală ce-am făcut eu cu viața mea.

Vezi că te întinzi tare.

Domnu’ Andronic,

nu mai suporți, dom’le, să fii contrazis?

Marele CEO nu mai suportă realitatea în față?

Paule, Paule...

Trăiești în lumea ta care n-are nicio legătură cu realitatea.

Într-o zi, o să te trezești bătrân și singur.

Ce facem cu ăsta?

Așa-mi venea să-i trag un pumn în cap...

Ce să faci, e ditamai omul, nu-l mai schimbi pe ăsta!

Măcar fă ceva să nu afle presa.

Ce să fac să nu afle presa?

Tu ce-mi spui acuma?

Să arunc banii pe fereastră, să arunc toți banii în presă,

să tacă presa fiindcă proasta de sor’-mea cu fițele ei și-a disrus căsnicia, nu?

Fițe, nefițe, să-ți intre bine în cap

că sor’-ta e victimă în toată nebunia asta.

Ăsta o înșală ca un nemernic.

Să-ți intre bine în cap, înțelegi?

Nu-i dau niciun divorț.

Nimic.

Îl omor.

Mamă.

Eu zic să termini cu prostiile și să te liniștești.

Să mă liniștesc.

Și tu cam ce-ai propune așa?

Să-i pun o fundă mare roșie, să-l fac pachet

și să-l duc cu mașina și cu bagajele la Butimanu, cadou!

Nu, dar cred că ar trebui în primul rând să vorbiți.

Să vorbim.

Dar tu, dacă Paul ar avea o aventură cu o...

pițipoancă de pe-acolo de pe la televiziune,

să zicem cu Gia că tot se învârte ea pe-aicea toată ziua, ce-ai face ai vorbi?

Auzi, tu vrei să-mi spui mie ceva?

Am zis o vorbă și ai sărit ca arsă.

Incredibil.

Eu am dovezi.

I-a văzut cineva în boscheți.

- Pe Paul și Gia. - Pe Dorin.

I-a fotografiat cineva.

I-a fotografiat?

Tu-ți dai seama dacă ajunge poza aia în presă că iese circ?

Exact.

Incredibil.

Viața noastră se duce dracului,

familia asta se destramă

și pe voi asta vă interesează, ce o să zică presa.

Ce-o să scrie în presă despre noi, asta e problema acum, nu?

Doamne, cât sunteți de orgolioși!

De fapt, niciunul dintre voi nu-și dorește o împăcare.

Niciunul nu se dă un pas înapoi

să vă dați seama ce dracului faceți aici

și care e situația, hai s-o rezolvăm, nu?

Nu, m-am săturat!

M-am săturat de tot circul ăsta!

Știi ceva?

Nu-mi mai pasă.

Faceți ce vreți voi, că nu mă mai interesează.

Sărăcuța.

Zice și asta niște vorbe mari exact ca tat’-su.

Era aici.

Lipit de perete.

Și...

m-am trezit cu un pistol în coaste.

Doamne, Mihai,

am crezut că o să paralizez de frică, am crezut că...

că asta mi-a fost, că gata, că s-a terminat.

Și ce ți-a zis?

Că dacă zic ceva...

o să folosească fiecare glonț...

pentru cei pe care-i iubesc...

și că ultimul o să fie pentru mine.

Mihai, mi-e așa de frică și nu înțeleg ce-am făcut, nu înțeleg!

Te cred.

Dar ești sigură că nu ți-a mai zis nimic altceva?

Da, mă, de ce nu vrei să înțelegi?

Ce dracului să-ți mai spun dacă... tu crezi că-i auzeam gândurile?

Tu crezi că eu nu aș vrea să știu mai multe?

Crezi că nu vreau să știu

de ce trebuie să trăiesc și cu asta pe capul meu?

Să-mi fie mie frică în fiecare secundă

că mă urmărește un nebun care vrea să mă omoare!

Și tu care nu vrei să-mi spui mai multe!

Cine-i omul ăsta, ce treabă ai tu cu el, de unde-l cunoști?

Hai calmează-te.

N-o să-ți mai facă nimic, îți promit.

Ce frumos e afară.

Da, e frumos.

- Mă duc să-ți aduc și clătitele. - Mulțumesc.

Aoleu, Doamne, ce frică mi-e...