Original subtitles

Mă, femeie, mă... Mă, ce-ai mai făcut, mă?

Ce-ai făcut de-o ieșit testul bun, pozitiv?

Uite, treaba mea.

- N-ai zis că nu te interesează? - Ba mă interesează.

Ca să știu dacă merg la pușcărie.

Păi, stai liniștit, că mergi. Mergi, că ești prost.

De ce-ai adus-o, bre, ieri pe Adela la citire?

Ce...

Ziceai că zici adevărul, da?

Nu iese Andreea și hop-țop i-o pui pe șchioapa în brațe.

Da, pentru că trebuie să se știe adevărul.

Taci, bre, din gură că te-aude.

Avem noi treburi mai importante...

De Butimanu.

A dat primarul... ne-a dat mesaj pe grupul de Butimanu,

să mergem, că e ceva important.

- Ai uitat! - N-am uitat, Nuțică.

Cum să uit de Butimanu? Că ba-i una, ba-i alta.

Ba schimbul cu surorile, ba cadavrul.

- Taci, bre. - Mortul.

- Bă, ești prost? - Mă rog, decedatul.

Mă, vrei să mă enervezi?

Să mergem acolo-șa, uite că întârziem. Haide!

- Hai. - Hai să mergem.

Păi dar ce „hai” că am groapă în cap, am amețeli, vai de capul meu...

- Hai să m-ajuți. - Hai.

Hai, bre, să mă îmbrac. Hai să mergem să mă schimb că...

Ce faci, bre? Nu acia! Mă iei așa în dezabie?

Stai, bre, nu mă împinge...

Ia uite... aoleu...

Important e că am terminat cu toată povestea asta.

Facem actele și... schimbăm buletinul!

Numele, neapărat.

- Doamne, de când aștept clipa asta... - Da.

Auzi tata, dar Mihai se va ocupa de toate actele, nu?

Mihai are treburi mai importante. Avem angajați să facă actele.

Și Mihai mai stă și el cu Adela zilele astea.

Mama mia, zici că cine știe ce-a pățit.

Prințesa a făcut o entorsă și toată lumea stă după Majestatea Sa.

Să stea lumea-n loc.

Andreea...

Hai, mă, tu chiar nu simți niciun pic de empatie?

Nu-ți pare rău că și-a rupt piciorul?

- Ba da, dar doar ziceam că... - Bună ziua.

Dacă am picat într-un moment nepotrivit...

Nu, nicio problemă. Despre ce e vorba?

Aș vrea să vorbim ceva, dar să fie și Mihai aici.

- Bună, Andreea. - Bună.

- Sigur. Îl chemi tu pe Mihai? - Da, sigur.

Tata, o să ajungi la proba mea la televiziune, nu?

N-am cum azi. Am o ședință importantă.

- Normal că vin! - Bine.

Sigur.

- Mulțumesc că ai venit așa de dimineață. - Plăcerea e a mea.

Și? Ce faci azi?

Citești? Te uiți la televizor?

Păi, o să mă întorc la muncă.

Ce muncă, Adela?

Ar fi mai bine să stai acasă până te recuperezi.

Și ce să fac, să mă uit pe pereți?

Nu cred că pot.

Te rog eu, mai odihnește-te.

Știi că doctorul a spus să nu calci pe picior.

Dar lucrăm în biroul lui Paul. Și e la doi pași de aici.

Mă rog... la două roți.

- O să te conduc eu. - Aș vrea să nu ne vadă împreună.

- Și oricum, mă duc mai târziu. - Bine.

Am spus că întârziem.

- Păi acuma veniți? - Am pierdut rata din cauza cumetrei.

De la amețeală... de la cucui.

- De la cucui. - A plecat primarul, gata.

Dar ce-a vrut?

Fiți atenți.

Ne-mbogățim!

A făcut rost de fonduri europene pentru mahala.

Nu, că pe alea nu poți să le iei degeaba. Ne expropriază!

Ne ex... ce?

Fac un drum european care trece pe-aici. Legătura cu autostrada Sibiului.

Vor să ne dărâme casa. Și așa cade.

Da, dar o să ne dea bani gârlă să plecăm. Și pe urmă, sapă peste tot!

Păi să sape până n-or mai pu...

Cum să sape?

Auzi, Nuțică. Să sape.

Cum să...

- Bre, pe proprietatea mea? - Da, că și mare proprietate ce ai.

Să sape, Nuțică.

Să sape.

- Mersi. - 'Neața.

- Bună dimineața. - Auzi, Mihai, te căuta tata.

- Cred că e ceva urgent. - Păi, te las.

Mă duc la Paul, trec pe acasă și mă întorc mai pe seară.

Bine, te aștept. Nu fug nicăieri.

Vezi că ai promis. Nu fugi, da?

Pa.

Auzi, fătucă?

Spune-mi și mie o dată pentru totdeauna...

care e treaba cu tine și Mihai?

Ce treabă?

A venit să vadă dacă am nevoie de ceva.

Da. Bineînțeles.

Cum ar putea cineva să n-o ajute pe sfânta Adela?

Dar nu se poate, bre, să ne mute pe noi de la casele noastre...

Păi... normal.

Mă, Mitule vino încoace, zi și tu ceva acilea, hai!

Unde să ne mute, cum să ne dea afară din casele noastre?

Eu unde să mă duc, în chirie?

Sunt o femeie bătrână care a muncit toată viața ei

și uite abia am reușit și eu să renovez oleacă casa asta!

Un' te duci, Mitule? Vino, mă, încoa, că avem de vorbit.

Bre, de zece ani de când te știu eu,

tu n-ai apucat să pui acia o culoare pe zidurile astea!

Vezi de ce? Că acu' trebuie s-o iau iar de la capăt.

Sau mai rău, să trebuiască să mă mut la țară.

Florico, trebuie să ne impunem! Cum era vorba aia?

„P-acia nu se trece.” Nu se trece!

P-acia nu se trece, dar în fața cui să ne impunem noi?

Nimenea nu i s-a opus statului până acuma, să mai și câștige.

- Nu vorbesc eu cu cuscrul? - Care cuscru, fată?

Păi, Andronic, cum vrei să-i zic?

- Că e tata lu' Andreea, nu? - Da.

Adică fata la Andreea că eu sunt mama vitregă cum ar veni.

- Da. - Da?

Păi și înseamnă că adicătele suntem ca și căsătoriți.

Adică e soțul meu... vitreg.

- Nu? - Dă-te fată de-aici.

Cum să... Cum să fii, fată, tu, soția lui Andronic?

- Doamne ferește. - Taci, bre.

Mitule, un' te duci tu, soțul meu bun?

- Să beau! - Fii atent acia!

Nu bei acolo la crâșmă toți banii, da? N-am luat cardul la mine.

Mă duc să vorbesc cu cuscrul.

Poate-l convingi să vie el să ia casele astea.

Sau știi ceva? Mai bine... poate-l convingi să mute autostrada.

S-o mute. S-o ducă dracu' la bulgari!

Ai dracu' cu autostrada lor cu tot.

- Înregistrarea a fost ștearsă. - Ce înregistrare?

Stați un pic că nu sunt la curent cu toate... Ce s-a întâmplat?

Mi s-a părut suspectă căzătura Adelei și am vrut să verific camerele.

L-am rugat pe Lascu să verifice dacă am dreptate.

Da, ideea e că cineva vrea să-și șteargă urmele.

Filmarea cu căzătura a fost ștearsă.

I-am rugat pe niște colegi să recupereze ce pot,

dar n-au putut să facă mare lucru și vă aduc hardul înapoi.

Dar cine să încerce așa ceva? Adică... Să-i facă rău Adelei?

Ar fi cineva pe lumea asta care să încerce?

Puține persoane au acces la serverul dumneavoastră.

Și una dintre ele este sora dv.

Iar ieri se pare că a fost la televiziune, deși nu avea niciun pic de treabă.

Delia?

- Nu răspunzi? - Nu. E tata.

E supărat că n-am trecut pe la el.

- Abia așteaptă să te vadă. - Da.

Apropo, acuma că ești liber, te-ai gândit ce vrei să faci?

Lupul își schimbă blana, dar năravul ba.

Am șters înregistrările. Nu știe nimeni că ai fost tu.

Nu vreau s-o pățești din cauza mea.

Aș zice că încă mă mai iubești.

Ăsta ce-o fi vrând?

- Trebuie să plec. - Ce faci, mă lași așa?

- Credeam că stăm și noi mai mult. - Altădată.

Ce rea ești.

Atâția ani de pușcărie... crezi că mai pot să aștept?

Hai, nu mai face pe supăratul.

Uite ce e. Cred că e mai bine să nu ne mai ascundem după deget.

M-ai întrebat care e treaba. Treaba e că Mihai e iubitul meu.

- Iubitul tău? - Da.

- Tu chiar încerci să-mi furi tot. - Poftim?

Pun pariu că vrei și viața mea. Ești atâta de invidioasă, Adelo,

încât vrei să furi bărbatul pe care îl iubesc!

Îl iubești?

- Cum vine asta? - Uite așa! Da! Îl iubesc!

Și el mă place pe mine, dar te-ai băgat tu!

- Tu ce vrei de la mine? - Să nu-mi mai furi viața, Adelo!

Uită-te la tine în primul rând. Mi-am rupt piciorul și nu te-a interesat.

Eu sunt aia nedreaptă.

Intenționat, ca să stea Mihai după fundul tău!

- Măi, Andreea, tu te auzi? - Încerci să-mi iei tot ce e al meu!

Poftim?

Te-ai băgat în sufletul lui tata. Te-ai mutat aici, în casa mea.

Te-ai băgat în televiziune și încerci să-mi furi iubirea!

Măi, Andreea, cum poți să mă acuzi?

Măi, ești soră-mea, nu ți-aș face niciodată rău!

Dar nu-mi impui pe cine să iubesc!

Adelo, o soră adevărată nu ar încerca niciodată să-mi fure iubitul!

Alo? Laura?

Ce faci?

- Mi-e dor de tine. - Sincer, și mie.

Cred că avem o problemă.

O mică problemă.

- Cineva ne-a fotografiat când ne sărutam. - Doamne...

- I-a dat pozele Andreei. - Le-ai văzut?

Da, mi le-a arătat Delia.

Nu pot să cred. Delia ți-a arătat fotografiile în care ne sărutăm?

- Da. - Nebuna aia de Andreea i le-a arătat, nu?

Laura, ai idee cine ar fi putut să ne facă pozele astea?

- Nu. Dar crede-mă că o să aflu. - OK.

- Te sun eu mai încolo. - Ascultă, domnișorică.

- N-am crescut o fată care sparge familii. - Mătușică, nu e chiar așa.

Tu nu te gândești că e bătrân? Că nu e de seama ta?

Ce viitor să ai tu cu moșul ăsta?

Ăsta te ține de tăvăleală. Își face mendrele cu tine.

Pe urmă te lasă și se duce înapoi la nevasta lui aia bogată!

Tu mie-mi spui cum e bărbații? Eu n-am fost tânără?

Ce știi tu? Vai de capul meu cu asta. C-o să ne râdă toată lumea.

Adi? Putem să ne vedem la bufet? Cât poți tu de repede.

Unde mergi? Stai, stai să-ți zic ceva!

Ia zi!

Ica a găsit banii de la tine.

Dar i-am zis că i-am primit moștenire de la o mătușă.

Să zici mersi că te-am scos.

Hai, mersi, dă-te dracu', mă mir că ți-a picat fisa.

Vezi că Ica nu se lasă cu una cu două.

Asta până nu află... nu se lasă.

I-auzi! O fi și asta vreo bombardieră!

Treaba ta. Eu doar îți zic de pericol. Să nu zici că nu ți-am zis.

Măi, Stelo... tu te-ai uitat la prea multe BD-uri, fă, fetică.

Testul a arătat foarte clar că tata e fata lu' tat'-su...

Că fata e fata lu' tat'-su. Ce vrei?

Degeaba mai latră cățele ca tine. Ce-i cu checul ăsta?

- Pentru? - Pentru...

Pentru Adela. Hai, fă, fetică, în casă, că-mi plouă-n gură.

Hai, tanti.

Avem de vorbit.

De când vorbești cu mine de parc-ai fi taică-meu?

Ce-a fost cu mesajul ăla: „Vino imediat acasă”?

Ce-ai căutat ieri la televiziune?

Cum îți permiți să mă întrebi ce-am căutat la televiziunea mea?

Ți-am pus o întrebare.

- N-am timp să faci pe jignita. - Eu am trimis-o.

A avut de ridicat niște contracte. Am încurcat eu datele.

Bine, dar data viitoare spune-mi și mie.

- Avem oameni angajați pentru asta. - Am vrut să nu te bat la cap.

Și în plus, mă gândeam că-i face bine și Deliei o ieșire.

- În sfârșit? A dat Domnul! - Domnul a dat, dar a și luat.

- Zi repede că trebuie să ajung la muncă. - Adi merge la muncă.

E foarte amuzant venind din partea ta.

- Dacă m-ai chemat să faci mișto... - Stai!

- Ce știi de fotografiile alea? - Ce fotografii?

Adi, nu te preface că nu știi. Fotografiile cu mine și cu Dorin.

Stai un pic. Ce fel de fotografii? Porno?

- Nu face pe prostul. - Dar nu înțeleg de ce mă acuzi pe mine.

Fii atent.

Dacă aflu că ești implicat în treaba asta, o să fac să-ți pară foarte rău.

Nu face promisiuni pe care nu poți să le ții!

Fetiță, tu chiar ești pregătită să faci următorul pas cu Dorin?

Miki, te rog, lasă-mă și tu, că nu mă ajuți.

- Vrei să fii motivul unui divorț? - Vorbești ca mătușă-mea.

Îi pasă de ce zice lumea, mie, de tine.

Ești fată tânără! Gândește-te bine. Vrei să fii amantă?

Crezi că Dorin lasă familia și averea pentru tine?

Ce faci, tată?

Ce e cu valiza asta?

Pleci undeva?

Unde pleci?

Eu și cu mama...

am... hotărât să...

luăm o pauză.

Cum? Cum adică?

Livia... Acum ai crescut...

și pot să vorbesc cu tine ca și cu un om mare.

Când doi oameni nu se mai înțeleg, e mai bine să se despartă.

Să ia o pauză.

Să se gândească... să reflecteze...

Eu cine sunt în viața voastră? Adică... Aveți de gând să-mi dați și mie o pauză?

Nu înțeleg cum funcționează familia asta. Poate-mi explici.

O să fii fetița noastră frumoasă și dragă.

Serios? Las-o moartă că nu te crede nimeni!

Livia...

Crede-mă.

Când doi oameni nu se mai înțeleg, e mai bine să se despartă.

Nu e normal, nu e firesc să duc o viață toxică!

O viață toxică.

Bine, tată.

Păi... ce să zic?

Îți doresc o viață frumoasă, nu?

Hai, făi!

Hai, făi!

- Fă, fetică! - Adela!

Uite acia, chec!

- Hai, Stelo, taie câteva feliuțe acia! - Da.

- Nu mai tăia, mă duc la domnul Andronic. - Să te duc eu?

- Dacă nu te deranjează? - Nu!

Ia stai, stai... stai, bre, acia că eu...

Păi, nu-s eu mă-sa?

- Păi... - Stai c-o duc eu!

Hai, poți să pleci. Mersi de chec. Hai! Las' c-o aduc eu mai târziu.

- Păi mă gândeam că oricum... - Lasă...

- Bine, na. - Hai, bine.

- Să te faci bine, Adela. - Mulțumesc.

Hai!

Fetică, cu ce mă îmbrac eu?

Ce țoale-mi pui pe mine? Că mă întâlnesc cu Andronic!

Ce faci, mamă? Trebuie să mă duc la muncă!

Da, măi, da... dar...

Ce, și dacă întârzii, ce? Nu se supără nimeni, că ești șchioapă.

Vai, ce țoale-mi pui...

Știu că Bebe a împins-o pe Adela.

Și acum aflu... că ai șters camerele de supraveghere.

Nu știu despre ce vorbești.

Mă-ntreb de unde i-o fi venit ideea să-i facă rău fetei lui Paul

și să nu verifice atent articolul din ziar.

Muti, exagerezi... inventezi...

Delia... sper că nu vei face vreo prostie.

Nu vorbi cu mine de parcă aș fi o adolescentă, da?

Păi te comporți ca o adolescentă.

Ești exact ca acum 24 de ani, când umblai cu nenorocitul ăsta.

Nenorocitul ăsta și cu taică-su au lucrat pentru voi.

Când Bebe a avut nevoie de ajutor, l-ai lăsat să înfunde pușcăria.

Să nu vorbești așa, Delia.

Eu...

Eu am avut grijă mereu de familia asta.

Mamă?

- Tata pleacă de acasă. - În sfârșit se duce la muncă?

- Și-a făcut bagajul. Pleacă de tot. - Poftim?

- Ce faci, pleci după fufa aia? - Nu plec după fufa aia!

- Nu! - Cine întreabă? La Familia?

- Ai supărat-o pe Livia! - Extraordinar!

Nu m-ai dat tu afară din casă?

- Se aude în casă! - Și ce dacă?

Vrei să te dai în spectacol? Gândește-te și tu că avem...

- Mă faci de rușine! - Asta-i problema ta?

Asta te interesează, că te fac eu de rușine?

Potolește-te, Dorin!

Dacă te duci la fufa aia, să știi că te distrug!

- Mă distrugi, nu? - Da! Te distrug!

Pe „fufa aia” o cheamă Laura, ai înțeles?

Laura! Ține bine minte numele! Laura!

Ce faci, mă Dorine?

Nu știu.

Mamă, ce show și ce dramă!

- Zi! - E de prima pagină.

Relatează! N-am putut să ieșim pe geam, era Paul și Marta la ușă.

Domnul Dorin și-a făcut bagajele și... pa și pusi.

- S-a cărat de aici. - S-a cărat?

Da.

- Doamne! În sfârșit, mă, în sfârșit! - Cum, mă, mamă?

I-au crescut și lui cojones ca să zic așa pe telenovelește.

Ei „cum, mă, mamă, cum”!

Mereu mi s-a părut ca un intrus în casa asta.

Parcă așa, nu-și găsea locul.

Vai de mine, deci voi nu știți ce iubire mare a fost între ei la început

când l-a adus din Elveția.

- Da? - Vai de mine!

Deci, era domnul Dorin îndrăgostit lulea...

lulea de doamna Delia și de banii familiei.

Bine, între timp și iubirea și banii și-au pierdut farmecul.

- Da'... - Oare nouă ne-o fi dat așa să...

trăim și noi... o mare dragoste, așa?

- Ce faci, măi? - Da, Steluța mea!

- Ce m-ai speriat! - Numai să vrei.

Du-te, mă, de-aicea!

Mă, ție nu ți-e rușine? De față cu mine?

- Păi da, să fii de față. - Ieși afară.

Mai intru o dată.

Nu ți-e frig?

Nu.

Mă îngrijorează povestea asta cu Dorin și cu Delia.

- Dorin și-a făcut bagajele și a plecat. - Am auzit.

Dar nu-ți face tu griji pentru ei, că ei au copii mari...

Mai bine să-ți faci pentru noi.

Mona...

Dacă știam că-ți dorești atât de mult să fii mamă...

Ce făceai? Nu te mai căsătoreai cu tinerica de la Știri sau...?

Până să apară Andreea, am crezut că nu-ți dorești copii.

- Dar tu nu-ți dorești copii cu mine! - Nu, nu e vorba de asta!

Pur și simplu, nu cred că sunt capabil să am grijă de un bebeluș.

Știi că n-ar trebui să te sacrifici.

Am putea să angajăm șapte bone și oricum responsabilă voi fi eu.

Nu înțelegi că vreau un copil al meu?

Știi ceva? Ai o săptămână să te hotărăști.

Sau ce?

Ce faci, bro?

Vin de la întâlnirea cu Lascu. Cică s-a șters complet înregistrarea.

Mi-a dat hardul înapoi.

Știam.

Eu i-am spus când a venit la firmă.

Dar nu degeaba a stat fratele tău cu ochii toată viața în calculator.

- Sunt șanse să recuperăm materialul? - O, da.

Doar că am nevoie de un program special pe care ei nu-l au.

Sunt șanse să recuperăm fișierul pierdut.

Hai să trăiești domnu' Steve Jobs, ești genial!

Mi s-a mai spus!

- Modest! - Și asta mi s-a mai spus.

Ia stai un pic...

Vai de capul meu! Hai, fetică! Doamne, ce greu e!

- Dar ce nu face mama pentru puiul ei? - Mersi, mamă.

E normal, că eu sunt mă-ta doar.

Serios, mulțumesc că te comporți așa frumos.

Să nu te obișnuiești acuma, că mă omoară măgăoaia asta!

Na, vrei și tu?

- Adela! - Bună ziua.

Ce, ți-a fost dor de muncă?

Da. Chiar... nu pot, simt că înnebunesc dacă n-am ceva de făcut.

Te înțeleg.

Domnul Paul... ce potriveală acia că aveam ceva de vorbit cu matale

și nu te rețiu mult.

La matale în birou?

- Da. - Da? Hai.

Amândouă.

- Cuscre... - Poftim?

- Bre, că... - Mamă!

Vorbeam deunăzi cu Florica că eu nu știu cum să-ți spui matale, înțelegi?

Da... vorbeam că dacă matale ești tata... tata la Andreea

și eu sunt mă-sa vitregă, matale ce ești?

Nu ești soțul meu vitreg? Nu? Adică... e familie acia.

Da... nu prea, dar, mă rog. Hai, zi care e problema că avem treabă.

Dau și eu asta jos, că mă ia nădușelile.

- Păi să nu te ia nădușelile. - Nu, acuma. Așa...

Gata. Bre...

Ne dărâmă ăștia casele la Butimanu.

Care ăștia?

- Ăștia... de face ei drumuri europene. - De asta ai venit de fapt?

- Să-l deranjezi pe domnul Andronic? - Taci!

Păi și nu e bine? E foarte bine.

Nu ne plângem noi că n-avem drumuri? Să facă drum european!

Și ce-aveți voi? O cocioabă.

Mai luați și bani pe ea, că vă despăgubește, nu?

Îmi pasă mie de bani? Ce treabă are?

Bre, la mine lucrurile are valori sentimentale. De suflet!

Foarte bine, bravo. Dar ce treabă am eu cu asta?

Dar nu e valorile sentimentale a lu' Andreea?

Nu e adevărat. Andreea a vrut mereu să scape de acolo.

Știi tu. Știi tu acuma...

De unde, domnu' Paul, că acolo-șa a făcut ea primii pași...

acolo a deschis ea ochii...

Da, bre, că a căzut ea acolo-șa pe spate

și i-am zis: „Făi, fetică, nu mai plânge, că așa o să cazi pe spate și mai târziu”.

Dom'le și acolo mi-a zis ea: „Bre, mămică, mi-e foame și mie...”

- Mamă, oprește-te! - Lasă-mă!

Sincer, îmi pare foarte rău, dar nu știu cum pot să vă ajut eu.

Bre, n-ai și matale o pilă? O cunoștință acolo, ceva...

La primărie, la Butimanu. Hai că ai!

- Mamă, cum poți să întrebi așa ceva? - Doamna Nuți, mă confunzi.

Eu nu fac politică.

Fac televiziune și în niciun caz la Butimanu. Punct.

Stai...

Of, Doamne...

Bre... N-aș fi zis, dar...

Ești...

Ești hain, bre, ești negru în cerul gurii!

Dar ține minte acia, cu mine ai terminat-o.

Ți-ai mâncat mălaiul!

- Mamă... - Fir-ar al dracu' să fie... La revedere!

Mamă!

Hain!

Vă rog s-o scuzați, nu știu ce-a apucat-o.

Stai liniștită. Nu e nicio problemă. Hai că a trecut.

Hai că avem treabă.

- Ce repede ți s-a făcut dor de mine! - M-a părăsit. Incredibil!

- M-a părăsit. - Felicitări.

Acum ești o femeie liberă. Ar trebui să sărbătorești.

Încă unul.

Trebuia să-i rupi picioarele și Andreei. Ea și-a băgat coada și în căsnicia mea.

- A pus-o pe țoapa aia să se dea la Dorin. - Să mă ocup și de țoapă?

Nu. De ea îmi face plăcere să mă ocup eu.

Bună ziua.

- Aoleu! - Laura?

- Hai că vă las să vorbiți. - Mulțumim.

Am... am plecat. Adică... am venit. Am plecat de acasă.

Îmi pare rău. Sper că n-ai făcut-o pentru mine.

M-am gândit și... nu aș vrea să fiu motivul unui divorț.

Laura...

Laura... relația mea cu Delia era deja moartă.

Atunci divorțează, rezolvă-ți problemele și ne vedem după.

Laura... pe bune, de unde schimbarea asta de comportament?

Nu te primesc cât ești legat de soția ta.

- Laura... Te rog... - Dorin! Baftă.

Sper să-ți rezolvi problemele.

Băi, Laura, mă lași așa?

- Da? - Ce faci, cum ești?

- Uite... lucrez în biroul lui Paul. - Ți-am spus să te mai odihnești.

Stai liniștit. Oricum aveam nevoie de ceva care să-mi distragă atenția.

- Dar ce, s-a întâmplat ceva? - Da.

- Cu Andreea. O să-ți povestesc. - Bine.

- Te iubesc. - Și eu.

- Hai că mă întorc la muncă. - Să ai grijă, da?

- Da. - O să vin mai târziu pe la tine.

- Ai nevoie de ceva? - Vorbim diseară, da?

- Pa. - Bine, pa, pa.

Căline!

- Ia zi, ce-a fost cu sunetul ăsta? - Ce sunet?

Se pare că am recuperat camera de supraveghere.

Bine, bă!

Ia!

RECUPERAREA DATELOR COMPLETĂ

- Chiar încerci să-mi furi tot! - Poftim?

Pun pariu că vrei și viața mea. Ești atâta de invidioasă, Adelo,

încât furi bărbatul pe care eu îl iubesc!

Îl iubești?

- Cum vine asta? - Uite așa, da! Îl iubesc!

Și el mă place pe mine, dar te-ai băgat tu!

- Ce vrei de la mine, Andreea? - Să nu-mi mai furi viața, Adelo!

Așa, hai să continuăm.

Da?

Ești OK?

- S-a întâmplat ceva? - Nu mă simt bine.

Nu știu...

Am amețit și... simt că mi se face rău.

Adela...

Îți aduc ceva? Adela!

- Deea! - M-ai speriat! Ce vrei?

De ce m-ai dat în gât cu poza aia?

- N-am zis nimic, bă fraiere! - Ei, nu!

- Laura de ce s-a luat de mine? - Ești dubios.

Lasă-mă, trebuie să mă pregătesc pentru probă!

- Să mă concentrez. - Aoleu...

- Andreea, hai. - A zis tata că o să fie lângă mine.

- Cum vrei. Te aștept în platou. - Hai, mă, pleacă, nu mă mai stresa!

Bine. Vezi ce vorbești și cu cine vorbești!

- Da. - Alo, tata, ce faci, ai plecat?

Nu încă, sunt acasă.

Adela nu se simte prea bine și vreau să mai stau cu ea puțin.

Oricum se înregistrează proba și pot s-o văd mai târziu. Da?

Stai cu Adela. Și vezi proba după.

Înțeleg.

Nu te las să iei ce-i al meu, surioară!