Original subtitles

Băi! Ai înnebunit? Ce-i cu glumele astea tâmpite?

Delia...

- Ți-am spus că-s măritată! Ce ai? - Ce să fac dacă nu mă pot abține?

Ce căutai la mama?

- Mi-a fost dor de ea. - Nu glumesc! Nu așa ne-am înțeles.

Nu te-ai schimbat.

- Ce norocos e soțul tău. - Lasă asta!

Îți mulțumesc c-ai venit. Nu știam pe cine să sun.

Și, după 23 de ani de pușcărie, nu mă mai știe nimeni.

Sau... poate au vrut să uite un criminal ca mine.

- Ai putea să-mi faci o mică favoare. - Pentru tine orice, Delia.

- Frate-meu are o fată, o idioată. - Ce vrei să fac?

Doar să o sperii un pic.

- Cred c-am încurcat fetele. - Pe bune?

I-am rupt fetei ăleia piciorul degeaba. Mă rog, o să-i treacă.

- Scria că e fata lui. - Da, știu. E soră-sa.

- E complicat, dar nu e fata lui. - Am văzut după ce mi-a zis Marta.

La care nu ți-am permis să te duci.

Nu trebuie să-ți mai fie frică de ea. Nu se mai poate pune între noi doi.

Care noi doi? Sunt măritată, am doi copii. Despre ce vorbești aici?

Nu cred că e timpul pierdut.

Nu face asta, te rog.

Într-o zi, o să vrei să mă săruți tu pe mine.

Lasă prostiile astea.

Acum știi care e fata lui. Treci la treabă.

Tată?

Dorin, ce e?

Tată?

Scuză-mă, mi s-a părut că aud... că văd pe cineva.

- Pe cine? - Nu e nici locul, nici momentul potrivit.

Pe fiică-mea. N-aș vrea să vadă că mă sărut cu o fată de vârsta ei.

- Nu-i o diferență atât de mare între noi. - N-o lua personal, te rog, înțelege-mă.

O să mai fie și alte ocazii. Te rog.

Atunci, pe altă dată.

Gata. Acum poți să pleci.

Da.

Unde s-a dus Mihai?

A ieșit să vorbească la telefon. Legat de muncă.

Voiam un ceai... cu miere, dacă nu deranjez.

Stai liniștită, că-ți fac eu.

Ai văzut-o pe Laura? Se face întuneric, și eu nu conduc noaptea.

Nu știu unde e.

- Ce faci, mă ciufulito? - Cine, eu?

M-ai lăsat să te-aștept cu Florica. Știi că nu conduc noaptea.

- Adela, pa, că mai venim noi. - Pa!

- Pa! Mulțumesc c-ați venit. - Mă faci să te-aștept atâta.

Auzi, dar... miere nu cred că mai e.

Lasă, că beau și așa.

Nu. Hai c-o rezolvăm.

Mergem... până la vecina.

Încă n-ai plecat?

Tu și Adela sunteți împreună.

Tu și Andreea sunteți împreună.

Hai! Sun-o pe Andreea.

Sun-o și spune-i.

- Dar poate fix asta am să fac. - De ce?

- Tu n-o vrei pe Adela. - De unde știi tu?

Tu o vrei pe Andreea. Că acum ea are bani.

Și Adela... când o să afle că v-ați bătut joc de ea...

Andreea o să-ți dea papucii.

- Te crezi așa deștept? - Am sau nu dreptate?

Eu nu zic nimic dacă nu zici nici tu.

- N-am încredere. - Pe onoarea mea.

- Tu n-ai onoare. - Mă jur!

Eu n-o să zic nimic. Sper să nu zici nici tu.

Habar n-ai ce bine știu să țin un secret.

E cineva?

Unde-i bucătăria în casa asta?

- Tu cine mai ești? - Sărut mâna.

Am bătut la ușă. N-am vrut să intru așa. Eu sunt Călin.

Lucrez pentru dl Andronic la... firmă.

A, da! Biroul lui e acolo, pe hol.

Nu, nu, că n-am treabă cu domnul. Căutam niște miere.

Poftim?

Niște miere.

Pentru Adela. Am adus-o cu Mihai acasă

și, săraca, a vrut și ea un ceai cald cu miere și...

Nu mai aveam.

- Miere? - Miere, da.

La bucătărie.

Sărut mâna.

Unde e bucătăria?

Mă simt ca un ghișeu de informații.

Pe hol, lângă intrare.

Mulțumit?

Sărut mâna.

Ce e?

Dragă, în casa asta intră toți străinii.

- Adică, cine, cine a fost? - Un băiat... Călin.

Vrea... miere.

O fi Călin de la IT, și-atunci nu e străin.

- Nesimțitule, nu știi să bați? - Scuzați-mă! Eu căutam miere doar.

- Păi, în baie? - Aoleu!

A găsit mierea.

Băiete, în partea cealaltă.

Da, m-am prins.

- Gata? Mergem și noi? - Cred c-avem cale liberă acum.

Să-i spunem și lui Paul. Zicea că vine cu noi.

- Nu? - Sigur, hai.

- Spune-i și din partea mea sănătate, da? - Da, da.

Să te faci bine, da?

Dacă ai nevoie de orice, poți să ne spui.

- Mulțumesc mult. - Pantofi cu toc, de-astea...

- Pantof. - Unul singur.

- Mergeți! Vin în două minute. - Sunteți foarte drăguțe.

- Pa, pa. - Pa, pa.

Mă simt și prost că se face atâta vâlvă.

Nu-ți place să fii în centrul atenției?

Ăsta e domeniul Andreei.

Eu ți-am mai zis că seamănă cu mine.

Am fost foarte îngrijorat când am auzit de accidentul ăsta.

Stați liniștit. Trece.

Trece, trece. Sigur că trece.

Dar ești sora Andreei, nu? Sau, mă rog...

Chiar dacă n-ai o legătură de sânge cu mine...

ești a noastră, adică faci parte din familie.

Nu vii așa, la pachet cu Andreea, într-o cutie.

Adevărul e că tu ești un om bun, atent.

Îmi face plăcere că ești în preajma noastră.

- Mă faceți să plâng. - Aoleu, n-am vrut asta.

Vreau să zâmbești. Uite-așa! Zâmbește, că-ți stă bine.

Chiar îmi aduci aminte de cineva, foarte, foarte drag.

Atunci, când o să vă văd, o să zâmbesc.

Așa să faci, da?

- Ai emoții pentru mâine? - Eu, emoții? M-ai cunoscut?

De-ar fi toate așa, cu tupeu...

- Urc și eu imediat. - OK.

- Da. - Alo! Dar greu mai răspunzi.

Lasă textele. Zi ce-ai aflat.

- Nimic. - Cum, mă, nimic?

- Au adus-o de la spital în brațe. - Nu știu, îți jur.

Au păstrat distanța socială între ei.

- Dar ghici cine a intrat în ilegalitate. - Cine?

Boșorogu' ăla de Dorin.

Mai, mai, să sară pe Laura.

Și proasta stătea. Le-am făcut și poză. Tre' să-ți trimit.

Vrei să vomit? Lasă-mă în pace, că ești inutil.

E ceva-ntre Mihai și Adela. Se vede de la o poștă.

Dar mai lasă-i în pace pe-ăștia și gândește-te la noi doi.

Soră-mea cade și tu te lovești la cap?

Mi-e rău!

Mamă, ce jeg ai în mașină, să moară Bibi.

Bine, hai! Nu vă mai rețin, nu vă mai stresez. Babalâcii la culcare.

- V-am pupat. Ciao. - Să trăiți!

Mulțumesc pentru vizită și, de mâine, lucrez de acasă.

Bine, o să mai vedem. Mai discutăm peste câteva zile.

Nu! Chiar mă plictisesc așa.

OK. Îți trimit toate dosarele din companie. Ești fericită?

- Jumate măcar. - OK, jumate. Negociem bine. Hai, pa.

- Mă suni dacă e nevoie de ceva. - Sigur.

- Dar mă descurc. - Ciao.

O să plec și eu. E târziu. Chem un taxi...

- Îl trimit pe Ilie. - Nu, nu e problemă. Mă descurc.

Bă, băiatule! Tu unde lucrezi?

- Păi, la dv. - Și mai vrei să lucrezi?

- Da. - Mă refuzi?

Nu! Ilie e perfect.

- Mulțumesc mult de tot. - Vă pup.

- Hai, c-ai scăpat. - Am scăpat.

- Hai, te pup. - Pa.

Ce om bun e Paul.

Se poartă foarte frumos.

Da.

E un om bun.

Haide mai repede!

Hai!

Ce-i? De ce mă tot stresezi cu atâtea mesaje?

Bre... pleci teleloaică la televiziune și-i lași pe-ăștia doi singuri?

Nu i-am lăsat singuri, ci cu tine.

Nu mi-ai zis să mă comport normal, ca să nu se prindă că mi-e frică de test?

Doamne! Făi fetică! Îmi pare rău. dar ți-o spun că ești fata mea.

Bre, dar ești... proastă, ca tac-tu.

Măi mamă, nu mai exagera atâta.

Nu înțelegi că eu nu pot să concurez cu balerina frântă?

Lasă-l să aibă grijă de ea ca să se simtă el bărbat, na.

Oricum, acum, pe bune. Ce poate să facă cu picioarele alea rupte?

Ce vorbești, bre! Ce vorbești...

Că-l ia cu lugu-lugu, cu de suflet, de inimă și...

Vezi tu! Nu, că nu acum o dă cu cracii-n sus.

Acum se uită la ea ca la sfânta icoană, dar nu trece, și să vezi tu.

Ba o să-i treacă. Și, până una alta... ai grijă să nu mai vorbească așa mult.

Ce face?! Ce, eu? Tu ce păzești?

Tu vrei să se supere ăsta pe mine? Du-te și trimite-l acasă.

Bine, bine... Ce nu fac eu pentru tine.

Sau pentru căsoaia asta mare?

- A dracu' șmecheroanca. - Alo! Ai greșit ușa, mămico. Pe-acolo!

Dar ce faci, mă?

Ce faci mă, aici?

Doarme?

Nu ți-e somn? Prietenul tău a plecat. De ce nu te-ai dus și tu cu el?

- Mă gândeam să rămân. - Unde să rămâi, bre?

Aici! Dorm pe scaun. Găsesc eu.

Fugi, mă, de-aici! Păi, cum să dormi... Adică cum?

Dar noi nu putem s-avem grijă de ea? Sau ce?

Dar n-am vrut să spun asta.

Lasă! Fix asta ai vrut să spui. Hai, lasă. Hai, mersi de ajutor. Hai!

Mai vine omu', dar mai și pleacă. Hai de-aici.

- Revin mâine. - Păi, se putea?

- La revedere. - Hai să trăiești.

Băiete!

Mihai! Stai așa.

Da? Ce e?

Vreau să-ți mulțumesc pentru tot ce-ai făcut pentru Adela.

Nu trebuie să-mi mulțumiți. Aș face orice pentru ea.

O iubești?

Sincer...

Da!

Cum aș putea să n-o iubesc? Cum ar putea cineva să n-o iubească?

Băiete, nu vreau să te sperii. Adela, nu-i... Adela e...

- Pot să vă spun un secret? - Păi, cum? Sigur.

Cine ține mai bine ca mine secretele?

Când am cunoscut-o pe Adela... am crezut că ea e fata lui Paul.

De ce?

Pentru că e altfel. Mă-nțelegeți?

N-am vrut să-mi placă de ea, pentru că...

Mă rog... e mai complicat.

M-am abținut. Ar fi venit la pachet cu familia Andronic și cu banii lor.

Când am aflat că Andreea e de fapt fata lui Paul, și nu Adela, m-am bucurat.

Și dacă ea ar fi...

adevărata...

Andronic?

Ai mai iubi-o?

M-am gândit și eu la asta.

Și cred că aș iubi-o oricum.

- Pentru că ea... are ce puțini oameni au. - Ce?

Frumusețe interioară. Pe ea, banii n-ar schimba-o niciodată.

Și de-asta o voi iubi mereu.

O vei iubi mereu?

Mai vedem noi.

Crezi că dacă sfânta Adela dădea cu nasul de bani te mai băga în seamă?

Aoleu! Aproape că-mi vine să urlu.

Să afle toți că ea e fata lui Paul.

Să văd atunci dacă o s-o mai iubești.

Dar nu. O să tac.

Pentru că am muncit prea mult.

Și dacă testul ăla ADN...

o să iasă așa cum vreau eu...

o să am grijă să te pun în genunchi în fața mea.

Și o să mă iubești doar pe mine.

Eu sunt femeia de care tu ai nevoie.

Nu tu!

- N-am chef de tine. - Haide, prințesă!

- Vreau să te văd. - Eu, nu.

Serios. Vreau să vorbim despre noi.

Ești bătut în cap? Care „noi”, mă? Că „noi” nu există.

- Știu că i-ai pus gând rău lui Mihai. - Așa, și?

Cum „și”, Andreea? Și eu?

Și tu ce? Adi, tu nu exiști. Ești o distracție, și-atât.

O distracție?

Serios?

- Asta e între noi doi? Distracție? - Nu, iartă-mă.

- A fost o distracție. - Andreea!

Eu sunt serios.

Te iubesc.

- Ce, mă? - Da.

Serios. Te iubesc.

Știu că nu mă crezi, dar...

De ce?

Hai, măi prințesă! Dar cum aș putea să nu te iubesc?

Pentru că ești frumoasă...

- Așa... - Ești deșteaptă.

Așa...

Știi ce vrei.

Așa...

- Ești frumoasă. - Asta ai mai zis.

- Bogată. - Mda?

- Și? Mai cum? - Și...

Și bună rău.

Bre, ce-ai vorbit cu hăndrălăul ăla?

Păi, ce să vorbesc?

Așa...

am întrebat și eu, ca un tată, ce are de gând cu fata mea.

Cu fetele.

Adică?

Bre, Mitule...

Păi, tu n-ai văzut că-i amândouă-n limbă după el?

Ei, amândouă... Păi, el o iubește pe Adela.

O iubește pe Adela, dar el e bun pentru Andreea.

Andreea? Andreea, peste tot Andreea!

N-o mai satură Dumnezeu.

Păi, bre Mitule, dacă Andreea e fata mea.

Fata noastră.

Mitule, și ea îl vrea pe Mihai. Nu tre' s-o ajutăm?

Eu n-o mai ajut cu nimic!

Îi ajunge cât... i-a luat Adelei. Gata!

Mitule?

Mitule?

Lasă-mă.

Mitule, atâta vreau să te-ntreb. Ăsta e ultimul tău cuvânt, da?

Da!

Bine!

Fii atent aici!

Să știi de ce n-are ursul coadă, da? Uite, de-aia.

Ce urs? Ce coadă?

Nuțică!

Hai la culcare!

Aoleu! Păi, ce-i aici, bre? Păi, dar nu-s eu nebună?

Măi mamă, ce cauți aici?

Eu ce caut? Ce caută... bagabondul ăsta!

- Tanti Nuți... - Bre, care tanti Nuți?

Bă, băiatule, eu pentru tine nu sunt tanti Nuți.

Eu sunt doamna Nuți.

Când ți-oi trage una acuma... se scoală toată casa.

- Dna Nuți... - Mucea.

- Vă rog! - „Dna Nuți, vă rog.” Ieși!

Ieși! Bă băiatule, ieși mai repede!

Vă întoarceți, vă rog, să mă-mbrac?

- Ce vorbești, bre? - Hai, mă!

„Ei, hai, mă”! Hai, mai repede! Hai, că-mi vine dracii!

Ieși de-aici!

Ia uită-te la ăsta. Doamne Maica Domnului!

- Mamă, tu ai înnebunit de tot? - Eu am înnebunit, Andreea? Eu?

Sunt aia de se dă cu capul dă pereți că nu mă iubește papagalul moț Mihai?

Și mă văz pe ascunselea cu alt idiot?

Lasă-mă, că n-am chef. Nu știi nimic.

Auzi? Ba știu, Andreeo, știu.

Că, dacă află ăștia că tu te vezi cu Adițu ăsta al tău...

E... Nu e bine.

Ce-ți trebuie, făi fetică, martalogul ăsta?

Vreau și eu... un bărbat... care să mă iubească.

Da? Care să mă iubească așa, doar pe mine.

Făi fetică...

Tu, la ce casă ai și la ce bănet ai, bre...

Îți trebuie iubire. Dă-o-n boală de iubire.

Dar, mamă, nu asta vrem toți? Iubire?

Acolo o zi, două și...

puțin acolo-șa în concediu cu sindicatul la Eforie.

Dar banul ține dă foame, Andreeo! Dacă ai bani, ai... de toate.

Eu vreau tot. Înțelegi?

Și bani, și bărbatul pe care-l iubesc.

Păi, așa fata mea. Așa.

Atunci, ține pantalonul pe tine, Andreeo, și lasă salamul.

Concentrează-te, făi fetică, pe Mihăiță ăsta.

Auzi? Dar zici „mersi” că nu te-am bătut, da?

I-auzi, ia!

Bonjur, bre. Ce faci?

- La revedere! - Te conduc?

- Nu, mersi. - Hai zât!

- 'Neața. - 'Neața.

- Ai rămas aici toată noaptea? - Nu.

M-am dus acasă, m-am schimbat și m-am întors.

Trebuia să te odihnești.

Mă odihnesc mai bine lângă tine.

'Neața! Am dat drumul la vizite deja?

- 'Neața. - 'Neața. Noi...

Am venit s-o salut pe Adela, dar tre' să plec, că am treabă.

Mai muncește și tu. Toată ziua numai pe-aici.

A venit rezultatul testului ADN. Mă duc să-l ridic.

- Așa repede? - Paul i-a rugat să se grăbească.

- Nu te bucuri că scapi mai repede? - Ba da. Ba da, îți dai seama că da.

- Pa. - Pa.

O să fii, în sfârșit, Andronic.

S-a terminat cu prințesa de Butimanu. Pân' aici i-a fost.

Ce ești rea, măi mamă? De ce ești rea?

Dar nu sunt rea, măi mamă! Sunt realistă.

Azi se rupe lanțul de iubire dintre domnu' Paul și fiică-sa.

Și-o să plângă... toată viața ei de acum înainte.

De unde știi, de vorbești așa?

Am întrebat-o ce poartă la proba de mâine și a bușit-o plânsul.

Că nu mai dă proba... Că a venit testul.

- Ba o să dea probă mâine. - Nu se știe dacă o să fie mâine.

De ce?

Ia taci, mă! O să fie oficial și legal fata lui șefu', tu-nțelegi?

Poate că nu.

Deoarece ea se simte cu musca pe căciulă.

Cum adică?

- Nu e pentru toate urechile. - Ești varză, Steluța dimineții!

Andreea e fata lui Paul Andronic! Punct.

- Exact. - Păi, da.

Da?

Și-atunci, de ce plânge?

De ce stă tristă cu nasu-n batistă?

Pui pariu cu mine că nu e?

Nu pune, Iliuță.

Nu pune, că-l pierzi. Asta știe ceva.

Ce știi, fată?

Ia zi, de ce plângi?

Nu plâng.

- Te-a părăsit? - Cine?

- Ăla cu care-ți dai mesaje. - Nu-mi dau mesaje cu nimeni.

Nu mă interesează ce faci când pleci de-aici, dar nu vreau să suferi.

- Bărbatul ăla nu e de tine. - Dar nu e bătrân.

Dar eu n-am zis că e bătrân.

Dar vine din altă lume,

n-o să-și lase nevasta și viața lui de huzur,

și viloaia aia pentru tine niciodată.

Scoate cornulețele alea din cuptor.

- Știi care-i pluralul de la vază? - Nu. Care?

Cioburi.

- Băi, Delia, ce dracu' mă? - Nu mai pot!

Cu Paul și cu toate tâmpitele astea, pe care ni le-aduce în viața noastră!

Delia...

Vaza asta... e de la Madrid. Am dat 400 de euro pe ea.

Numai la bani te gândești, nu pot să cred!

Eu? Eu mă gândesc la bani?

Toată ziua vorbești de averi, de moșteniri, de mama dracu'!

Ce nu-nțelegi? S-a terminat. Basta.

Frate-tău a găsit-o pe... fiică-sa.

Ce vrei? E marea lui dragoste din tinerețe. Gata!

Dacă ar veni cineva la tine și ți-ar spune din senin

că Luca nu e copilul nostru?

- Al meu e sigur, că din mine a ieșit. - Extraordinar!

Al meu, și mai sigur.

- De ce ești convins? - De-aia! Nu spui tu în fiecare zi...

că seamănă cu mine, e leneș, puturos, delăsător, că e...

- Bine că ești tu o mamă perfectă. - Nesimțitule. N-ai întrebat ce-i cu mine.

OK, Delia. Ce e cu tine? Ce s-a mai întâmplat?

O să vină rezultatul testului ADN, din nou.

Așa, și?

- Vine oricum, chiar dacă spargi vaze. - Niciodată nu ți-a păsat de mine.

Mda. Nu, eu refuz să-ți mai răspund, pentru că... te respect.

Eu am să plec.

Apropo...

Uită-te bine aici.

Așa arată viața noastră.

Salut, avocatule! Ce s-a-ntâmplat? Te pup.

- Salut. Am ridicat un test ADN. - Să-nțeleg că-și recunoaște Paul fiica?

- Să fie într-un ceas bun. - Să fie.

- Scuză-mă, nu vreau să te rețin mult. - Mă grăbesc.

- Vreau să-ți cer părerea. - Zi.

- Adela, sora Andreei. - Adela. O știu pe Adela.

A avut un accident ieri.

- A căzut pe scări. - Îmi pare rău.

Parcă mi-a zis Miky ceva de treaba asta. OK.

Adela zice că s-a-ntâlnit c-un curier grăbit.

Dar mie nu mi se pare c-a fost un accident.

- A împins-o cineva? - Nu știu.

- Te uiți peste camerele de supraveghere? - Trimite-mi link și-ncerc.

N-am cum. Urci tu până la Călin? E de la IT.

- Mamă, avocatule, ce-mi faci tu mie... - Te rog!

- Rămâi dator. - Clar.

- Dar dator rău. - Rău de tot.

- Mersi mult. - Cu drag.

Nu știi să bați?

O să vă dau de gol. Și pe tine, și pe maică-ta.

- Două hoațe. - Da, da, da.

- Dar nu vrei tu să mă-mpuști direct? - Am avut o înțelegere.

- Și v-am dat bani pentru asta. - Aoleu! Dar...

Spune-i lui tăticu' că n-ai vrut să fac testul!

- O să-i spun tot. - Așa, și?

Faptul e consumat. Mihai o să vină azi cu testul.

Sunt fata lui Paul și neam cu tine, fie că tu vrei, fie că nu vrei.

- De ce a luat maică-ta banii? - Păi, dacă i-ai dat.

Ce, mă, e proastă să nu-i ia? Mătușico!

Înainte să te frece problemele mele, mai bine ți-ai rezolva tu bărbatul.

Poftim?

Păi, dacă era ceva de capul tău, nu mai umbla după altele.

- Te interesează? - Da.

Vezi că-s mai multe.

Măiculița Domnului. Pupa-ți-aș tălpișoarele tale, Doamne!

Ajută la ăștia săracii și amărâții, Doamne.

Doamne, și dă-ne nouă, Doamne, după suflețelul nostru.

Nu ne lăsa, Doamne.

Amin.

Păi, dacă îți dă după sufletul tău...

s-a zis cu noi.

Bre, băiatule... dar nu e...

Tu nu te-abții să vorbești în dodii nici în ziua sfântă a testului, bre?

Bre, ispitești pe Bunuțu' acum?

Vorbesc adevărul, ca să iasă adevărul.

Nuțică...

Noi de când am plecat de la căsuța noastră...

parcă m-am zăpăcit de creier.

Bre, ai fost dintotdeauna.

Minciuna e cel mai mare păcat din lumea asta, că seacă la inimă.

Și seacă, și seacă, până te ia moartea de tot.

Doamne ferească Dumnezeu! Pușchea pe limbă.

Azi o să iasă adevărul.

Și noi, ca niște nevrednici, o să plătim. O să plătim cu vârf și îndesat.

Că Adela...

e fata lui.

De drept.

Ce vrei, bre?

Bă, pampalache, tu vrei să te-ntorci acolo la Butimanu?

- Să fii iarăși rupt în... - Rupt, dar cinstit!

Și o să spun adevărul adevărat și Dumnezeu drăguțul o să mă ierte.

Pentru că Adela e fata lui.

Iar noi am... crescut-o cu dragoste, cum am putut.

Doamne, și azi,

numai dacă Dumnezeu îmi ia zilele...

n-o să spun că am mințit.

Am mințit, Doamne.

Ascultă aici, pompălache. Fii atent!

Dacă tu zici astăzi adevărul... să moară mămicuța mea,

că tu, toată viața ta, n-ai să mănânci decât ciorbă rece.

Că nu e zi lăsată de la Dumnezeu pe Pământul ăsta,

să nu mă dai tu dracu', Doamne, să mă frigi Tu, amărâtă.

Și-s vai de capul meu, Doamne!

Dar cinstită?

Dar eu nu vreau cinste dacă-mi ghiorțăie mațele.

Doamne, ajută-ne să trecem astăzi cu testul.

Ajut-o, Doamne.

De juma' de oră nu vedem nimic.

- N-am toată ziua la dispoziție. - Îmi pare rău...

- Ce-am văzut e cu o zi înainte. - Așa!

Și...

Incredibil.

Ce?

După sunt doar filmări din a treia zi.

Cineva a șters înregistrarea.

Tu ești sigur?

- Adică, de ce? - Pentru că vor să ascundă ceva.

E clar. Mihai nu bate câmpii.

Dar cine ar avea ceva cu fetița asta? Care-i motivul?

Are Mihai vreun proces și se lasă cu condamnări?

Mihai, da, are ceva probleme, dar nu...

Chiar nu știu.

Îmi vine să mă urc pe pereți. E clar că...

ceva se întâmplă și nu ne dăm seama ce.

Deci... cine crede că prințesa de la Butimanu e fiica lui Paul?

- Chiar puneți pariu? - Da.

Eu mă abțin. Ea pune.

- Eu zic că e. - Eu zic că nu e.

- De ce? - Cum de ce? N-are nimic de la noi.

E o necioplită, mahalagioaică, vai steaua ei.

- Tu ai fost vreodată la Butimanu? - Unde-i asta?

În Ibiza, pe stânga.

Lângă Buftea.

Măi, mă lăsați! Nu e casa asta și familia asta de nasul ei.

- Ce tot atâta... - În sfârșit, o voce rațională!

- Mulțumesc! - Mie mi se pare mișto gagica.

E super tare îmbrăcată și e liberă.

Cum gândesc bărbații ăștia...

Cu boxerii.

Dar eu nu port boxeri, și tu știi asta.

Ce bou ești. Treci! Hai!

Bravo, Steluțo. Te-ai dat de gol până la urmă, nu?

Ce-ai, mă? Ai băut gaz? Cum adică, m-am dat de gol?

De unde știi tu de chiloții lui?

Normal că știu.

Are dulapul plin de chiloți.

Cu etichetă...

pe ei.

- Ce-ai pățit? - Am emoții, îți dai seama.

- Te ții tare. Așa. - Gata.

Nu înțeleg ce durează atâta? Nu-i interesează? Nu i-am chemat?

Livia și Luca erau pe aici, de restul nu știu nimic.

Putem să venim și mai târziu, dacă... Venim altă dată, că doar stăm aici-șa.

Tata unde e?

E cu soră-ta, și e beteagă, e ca vai de capul ei. Că eu de-aia ziceam.

Venim altă dată, când e toată lumea aici-șa. Nu?

Poate ar fi mai bine cum zice mama.

Nu. Acum. Dacă pe ceilalți nu-i interesează, asta e.

E o zi importantă. Hai să trecem hopul ăsta.

Mihai! Vii cu testul ăla, Mihai?

Poate l-a citit înainte și nu e bun.

Era o glumă.

Am avut de dat un telefon. Ăsta e plicul.

Hai, tată și tu!

Hai, că nu-i vorba de soră-ta, dar...

Sunt zile pe lumea asta

când poate să ni se schimbe viața.

Ce să mi se schimbe mie?

Păi... nu știu...

Nu știi tu, nu știu nici eu.

Ce să mai...

Uite, eu așa, ca un nevrednic ce sunt,

n-am avut curajul să...

Ai avut curajul, tată.

Să mă crești, să ai încredere în mine.

Ei, cât am fost eu în stare.

E lucru mare, tată.

Nu te-am lăsat să te duci la școală, și asta...

Hai, tată, lasă asta. Nu știa nimeni c-o să vină pandemia.

Lumea n-a mai trecut prin așa ceva de mult.

Adevărat.

Dar tot nu vrei... nu vrei să vii să... să fim acolo cu soră-ta?

Hai! A venit și testul...

Acum... eu cred că tu vrei să fii acolo.

Acolo e locul tău.

Știi ceva, tată?

Hai să mergem. Să ne bucurăm împreună pentru Andreea.

- În sfârșit, s-a făcut dreptate. - Așa e.

O să se facă dreptate.

Hai!

Chiar să lipsească o zi de înregistrare?

- Adică, nu înțeleg. - Păi, eu ce să zic?

Vorbește cu superiorul tău, să investigheze puțin.

Să verifice toate camerele.

Nu e normal. Până la urmă... cineva clar le-a șters.

Dar cine? Și de ce?

Păi, acces la server ai tu și lista asta de oameni.

Ia!

Șeful Pazei, șeful...

- Cine e? Paul, nu? - Da.

OK. Delia. Dna Marta.

Delia?

Păi, da, pentru că-i coacționar.

- Și dna Marta are acces? - Da. Dar nu ea.

N-a fost pe aici de la ziua trustului. Dar ieri ne-a vizitat doamna Delia.

A fost Delia, pe aici?

Da. Nu știu de ce. Așa, pur și simplu. Fără să aibă vreo treabă.

Asta e interesant.

Da.

Mai mult decât interesant.

Iar te-ai apucat de băutură?

- Nu m-am lăsat. - Ți-ai răspuns.

- Și eu care credeam că te simți vinovat. - Față de mine însumi.

- Față de mine, nu? - Absolut deloc.

Am dovada c-o înghesuiai pe-aia prin boscheți.

- Bați câmpii cu grație. - Serios?

Și atunci, asta ce e? Un trucaj?

- N-aș spune, dar nu e ce crezi tu. - Atunci, ce e?

- Ce e? Spune tu ce e! - Da. Ce-i asta?

Ție nu ți-e rușine? E de vârsta fiică-tii.

- Așa, și? - Cum și?

- De la cine le ai? - De la Andreea.

Brusc, ai încredere în Andreea. Nu spuneai tu că e o intrigantă?

Și pusă pe ceartă?

Se joacă soarta familiei tale, și ție-ți stă-n gât o fată de la Butimanu.

Delia.

Nu te mai recunosc.

Să pleci din casa asta.

Vai de mine! Că m-au luat palpitațiile. Mi s-a uscat și cerul gurii.

Taci odată, că mă scoți din minți!

- Bea niște apă. - Ce apă, bre, că-mi zvâcnește aici.

- Deschide plicul! Nu vezi că moare lumea? - Gata. Te rog.

- Am pierdut ceva? - Ce zice?

Acum. Imediat.

- Stai, că mă uit eu. Stai, stai. - Nuți, dă-mi testul.

Mamă!