Original subtitles

- Mulțumesc, n-am reușit să dau de ai mei. - Oricum aș fi venit.

- Voi aici stați? Fix lângă Andronic? - Da, ca să fim aproape de Andreea.

Doar că Andreea nu e aproape de voi așa.

Te doare?

- Da! - Da!

- Normal că o doare, de ce o întrebi asta? - Chiar foarte rău.

- Nu știu dacă pot să merg la muncă așa. - Hai lasă asta acum.

Încearcă mai bine să-ți amintești cine...

a dat peste tine pe scări.

Chiar nu știu, nu-mi amintesc clar.

Mă grăbeam foarte tare și m-am ciocnit de cineva.

A fost un accident stupid.

Am avut ghinion, nu știu.

Da... ghinion.

- Alo, Laura? - Ce faci?

Te-ai mai gândit la noi?

Băi, deci, ți-am zis că nu mai vreau.

- Zi-mi că mai merit o șansă. - Nu.

Ce s-a întâmplat? Mergea atât de bine între noi.

Ne-a văzut lumea și vorbește. Că aici nimeni nu are altceva de făcut.

OK, înțeleg, e doar vina mea. Tot eu pot să o repar.

Te-ai mai gândit la noi?

- Da. - Când ieși de la serviciu?

Să iau o cameră de cinci stele. Meriți tot ce-i mai bun.

- Cred că ne cam grăbim. - Pe bune, știi că te vreau.

Eu zic că mai avem timp. Și oricum am treabă.

- Și dacă reușesc să te conving? - Dorin, nu merg la niciun hotel.

Nu sunt genul ăla.

Ce faci, tată?

Bine, voi?

- Ce-o fi cu el? - I-o fi luat mințile vreo prezentatoare.

- Numai mie să mi se zică? - Nici în glumă să nu mai spui așa ceva.

Mama ar pune o bombă în televiziune.

Crezi că-l iubește atât pe tata?

Așa, așa!

- Mai șterge-o și tu de praf, e bine. - O șterg, dna Marta.

- Dar dacă nu merge nimeni cu ea, degeaba. - Nu contează.

Asta a fost mașina lui Anghel.

- Ce om extraordinar, ce minte briliantă. - Am auzit.

Toți dansau cum cânta el. Îi avea la degetul mic.

Înainte să moară mi-a spus:

„Zeițo”...

Așa îmi zicea el mie.

„Să nu vinzi mașina,

că dacă o să ți se facă dor de mine,

te mai plimbi și tu cu ea”.

Dna Marta, dacă mă dă șeful afară, mă luați sa fiu șoferul dv.?

- Te iau! - Sunteți un înger, să știți.

Eu tot nu înțeleg. Dacă cineva a făcut-o intenționat?

Nu te mai gândi! Înțeleg, dar nu poți să vezi crime peste tot.

A fost un accident, a avut ghinion.

- Eu zic să te instalezi aici. - Nu, e mai bine la mine în cameră.

- Aici o să îi încurc. - La asta te gândești?

Lor trebuie să le pese de tine.

- Da' ei unde sunt acum? - I-am tot sunat, dar nu răspund.

Băi mamă, deci eu nu mai pot, înțelegi?

- O să mor de inimă. Fac bagajele, plec. - Mai bine potolește-te, că te bat acia.

Ce să mă bați? Du-te și fă-ți și tu bagajele.

- Uite-o, uite-o cum îmi trage mie a rău. - Eu? Da' eu sunt de vină, mă?

Eu am bulit testul cu sângele lui tata?

Lasă că nu s-a bulit, că e... Dă Dumnezeu, dă Măiculița Domnului...

- Nu ajută Dumnezeu la proști, mamă. - Ce face? Suntem proști?

- Ții cu ăștia bogații? - Mă lași?

Spune-mi încă o dată exact ce ți-a spus ăla la laborator, da?

Hai, bre.

O să fie bine.

Bărbată-meu nu mai e în stare să dea sânge.

Bine, doamnă, o să vă ofer o mostră.

Ia d-acia, uite, hai.

O aduci ca pe ridichi de la piață?

- Asta nu e bună. - Adicătelea?

Trebuie anumite condiții de temperatură, mediu, umiditate.

Asta 80% nu e bună.

Deci nu e bună.

Aici mor.

E, vedem, e cum vrea bunul Dumnezeu, cu Bunuțul, Drăguțul, ne descurcăm.

Hai să ne cinstim cu o țuiculiță.

Bună ziua, căciulă, că stăpânul n-are gură. Cine-i?

Nu știu, dracu' să-l pieptene. Hai!

Stai, bre, că-mi place ăștia tatuați.

- Da' de ce să te dea afară? - Am greșit ca prostu'.

Și abia pusesem mâna pe chei.

Lasă, că se joacă cu tine.

- Nu se joacă deloc. - Ba da...

- Nu, vă spun eu. - Da, lui Paul îi place să conducă.

- Hai gata, ajunge! Ia adu tu o cafea. - Da, imediat.

- O beți aici? - Nu, afară.

- Deschide și ușa. - Da, imediat.

Ce lucruri de calitate se făceau înainte.

Se făceau, dna Marta. Acum?

- Uitați-vă ce mașină aici. - Nimic.

Ce faci, Marta?

Bebe?

- Ce cauți, mă, aici? - Hoții!

- Mamă, stai! - Eu doar mă duc până la farmacie.

Ce faci cu fata mea? Las-o jos acolo!

- Ce-ai pățit, fată? - Ce i-ai făcut?

- Mamă! - Ce-ai făcut tu la fata mea?

- Mi-am rupt piciorul, atât. - Păi cum?

- La muncă, a împins-o cineva pe scări. - Neintenționat, a fost un accident.

Și l-ai sunat pe Mihai ca să te ajute, nu?

Au sunat colegii la Salvare. Eu am leșinat.

Mihai m-a adus acasă pentru că voi n-ați răspuns la telefon.

- L-am uitat pe silențios. - Și tu știi că sunt surdă, n-auz.

- Ce cauți aici? - Am venit să văd ce faci.

Văd că toată lumea e bine.

Apropo, am cunoscut-o și pe noua ta nepoată.

Poftim?

La televiziune, s-a împiedicat de mine. Săraca, și-o fi rupt oare ceva?

Păcat de ea, frumoasă fată.

Asta nu e nepoata mea, e sora ei, mă rog, fosta ei soră, e o poveste lungă.

De aia ai venit aici, ca să ne ameninți familia?

Nicule!

- Ține-o pe două, ține-o pe lat. - Ce faci mă Nicule, mă?

- Ți-ai băut mințile iar? - Ține-o...

Ce cauți în curte la ăștia?

E, ce? Voiam să stau și eu într-un loc liniștit.

Ca să nu mă frece nimeni la melodie.

Mai ales nevastă-mea care vorbește ca o moară hodorogită.

- Bei ceva? - Du-te, bă, d-aici.

Tu crezi că eu beau așa, ca ultima găină după șanț?

E, hai lasă că beau eu ca ultimul cocoș de pe șanț.

- Hai du-te, că mi-ai tulburat mintea. - 'Ai de capul tău de bețiv.

- Ai plecat? - Bețivule!

Ce faci, mă? Am cântat de mi-a venit rău. Ai găsit ceva?

Încă nu, vezi că mai stau. Bă, ești bun, mi-a plăcut.

Ce nu face omul pentru o litră de vodcă? Berea asta e pistol cu apă.

Da' ce cauți, mă, la ăștia în casă?

Nu știu, Nicule, merg pe intuiție. Mitu ăsta mi se pare foarte suspect.

E tot timpul speriat. Parcă are ceva de ascuns.

- Ce să ascundă, mă, amărâtul ăsta? - Nu știu, Nicule, că nu știu.

Poate dacă n-a belit-o pe nevastă-sa și a urcat-o în pod.

- Dai vodca aia? - Da, mă, o dau, ți-am zis c-o dau.

- Băi, da' o dai. - Nicule, am zis că o dau.

Du-te acolo, ține de șase, hai!

- N-am știut că ai ieșit. - Acum câteva zile.

Și m-am gândit să văd ce mai faceți.

Și să ne împingi pe scări.

N-ar fi mai simplu să ne rupi direct gâtu'?

Că tot sunt un criminal, nu?

Asta e mașina lu' șefu'.

- Nu mi-o dai mie? Ruginește degeaba. - Nu!

Nu ți-o dau.

Nici atât, după ce am omorât pentru tine?

După ce mi-am nenorocit viața ca să vă fie vouă bine?

Nu trebuia să-i omori pe amândoi. Ți-am spus clar ce ai de făcut.

- Și d-aia m-ai pedepsit. - Poftim?

- D-aia am făcut 25 de ani de pușcărie. - Nu începe iar cu prostii.

Nu sunt vinovată că poliția te-a prins cu droguri

și că fata aia a murit de supradoză în patul tău.

Uite, Marta, eu nu sunt supărat pe tine.

Trebuia să plătesc pentru crima pe care am făcut-o.

E rândul să plătești și tu.

Cash.

Bine, Bebe, o să-ți trimit banii.

- Mulți bani. - Bebe!

N-am fost zgârcită niciodată.

Nu, tu ai suflet mare.

Ce pot să zic?

- Cine era omul ăsta și ce voia? - Nimeni.

Iar lași pe toată lumea să umble prin curte?

Un amărât, a lucrat pentru taică-tu la pază.

A rămas șomer și a venit să vadă dacă am să-i dau ceva de lucru.

- Hai, te fac o plimbare cu mașina? - Da!

- Hai. - Haide!

Deci, eu tot nu înțeleg.

Păi am ajuns la muncă, voiam să mă duc în platou,

urcam scările și când am ajuns sus, s-a deschis o ușă, cred că era un curier,

avea niște cutii.

Și nu vedea pe unde merge și s-a ciocnit de mine.

Și eu m-am dezechilibrat și... am simțit o durere, atât.

Putea fi mai rău.

- Mă mir că ai pățit doar atât. - Mersi.

Am și niște vânătăi pe umăr.

Tre' să ceri despăgubiri.

- Pentru ce să cer despăgubire? - Păi cum, pentru ce?

Nu s-a întâmplat la ogradă, la Andronic ăsta?

- Hai, mă, mamă. - Da, trebuie să-i spun și lui Paul.

Mă duc eu să-i zic.

- Vii și tu cu mine? - Te descurci și singură.

Eu rămân aici.

Mda... Pa, mămico.

Fii cu ochii pe ei!

Ia-uite, proasta asta.

Alo!

Auzi, fată, să faci bine să mai îmi trimiți niște bani

c-am terminat banii de i-ai lăsat tu pentru orătăniile astea.

Hai, fă Florico, acuma de-a venit nenorocirea pe mine?

Da' ce-ai pățit?

Hai bre, capu' meu, Adela toată-n ghips, a dat un amețit peste ea.

- Și e fata oloagă, bre. - Mamă, nu mai spune prostii.

Taci, bre!

Aoleu!

Aoleu!

Ia fată și mănâncă.

Locul ăsta îmi aduce aminte de o zi fabuloasă petrecută cu tatăl tău.

Mi-a zis într-o dimineață că vrea să mergem la cumpărături.

Și de fapt,

ne-am oprit aici.

Și mi-a spus: „Uite,

îți promit că-ntr-o zi vom avea...

o casă lângă lac,

departe de toate grijile”.

Da' el s-a ținut de cuvânt și imediat după Revoluție...

ăsta a fost primul lucru pe care l-a făcut.

- Mi-e atât de dor de el! - Și mie.

Mă simțeam...

mă simțeam în siguranță,

eram protejată alături de el.

O, Doamne...

Ce nedreaptă e viața asta.

Dacă n-ar fi fost accidental ăla...

Da...

Mi-a spus Tania, m-a sunat acum câteva minute.

- Pot să vă ajut? - Nu, tata, stai liniștit că e-n regulă.

Cred că-i mai mult o entorsă.

Da' așa-i Adela dintotdeauna, e plăpândă, zici că-i de sticlă.

Știi ce mi se pare mie incredibil?

Că cineva a dat peste ea pur și simplu și a plecat de acolo.

A lăsat-o acolo fără să încerce s-o ajute sau...

Păi, da, dar ea a leșinat, adică nu mai știe nimic.

Și oricum, eu mă întreb dacă pe ea chiar a împins-o cineva

sau dacă pur și simplu s-a împiedicat și i-a fost rușine să recunoască.

Hai, mă, cine să mintă pentru așa ceva? Adică, tu ai face asta?

- Nu, dar... - Vară-mea, am ținut platoul.

- Ce platou, pentru ce? - Tata, era o surpriză pentru tine.

Luca mă ajută să mă pregătesc ca prezentatoare de știri sportive.

- Foarte bine, bravo. - Da.

Poate așa nu se mai dă la toate fetele de pe acolo.

Vezi că-i vară-ta.

- Tata. - Unchiule, am cele mai bune intenții.

Am glumit.

Luca, iartă-mă, da' nu cred că sunt în stare azi.

Adică sunt... împrăștiată.

Adela și-a rupt piciorul acum mai devreme de-abia a venit acasă.

- O zi proastă. - Da, din cauza asta, clar.

Nu poți să lipsești și tu două ore? Atâta am platoul.

Păi nu știu.

Bine, e toată lumea acolo cu Adela și e și Mihai, da'...

Hai, știu că vrei.

Aș fi venit doar pentru că e o surpriză pentru tata...

Andreea, faci cum vrei, cum simți. Poți să te duci, nu e nicio problemă.

Bine, da, hai că mă duc.

Hai!

- Ciao! - Pa, tată!

Pa, unchiule!

Te-a înșelat tata vreodată?

Poate că da.

Lumea televiziunii e plină de tentații, dar...

n-am știut nimic, niciodată.

Ai avut noroc în dragoste.

- Norocul ni-l facem singure, Delia. - Pe bune?

Da.

De ce nu m-ai învățat asta?

Iubita mea, îmi pare rău că trebuie să-ți spun un lucru.

Tu nu știi să te porți cu bărbații.

Da, ești nervoasă mereu, ești impulsivă.

- Tu vrei să fiu proastă? - Nu, să faci pe proasta.

Doar ești fată deșteaptă, nu?

Doar ești fata mea.

O femeie trebuie să fie întotdeauna o mână de fier într-o mănușă de catifea.

Și dacă tu ai fi aflat că tata te înșală,

ce ai fi făcut cu mănușa de catifea, ai fi dat-o jos?

Nea Mitule, da' acolo unde stai mata acuma nu e alcool?

Ba e alcool, da' e și Nuțica acolo.

- Mitule! - Nu beau.

- Aoleu, Mitule! - O venit Nuțica.

- Adela, Mitule! - Adela?

E oloagă, Mitule, să vezi tu că o să rămâie cuțu' schiop.

- Ce s-o întâmplat? - Respiră.

- Aoleu! - Ce s-o întâmplat?

M-a sunat Nuța, a zis că asta mică a căzut, e toată-n ghips și e în pat.

- Adela? - Dacă n-o să mai poată să meargă?

- Nu! Adela! - Băi, tu ești nebună?

- Adela! - Uite ce-ai făcut omului.

- Așa se dă o veste? - Cum vrei să-i zic?

Dl Mitu, fata ta a căzut și și-a rupt un picioruș.

- Laura, hai, închide magazinul. - De ce?

Mergem la Adela, mă duc să iau mașina.

Hai, mă, odată!

Doamne, săraca fată!

Aoleu!

Mersi.

Te rog, ai văzut cum se uită Andreea. Și ne vede și mama.

Asta-i problema ta?

Mihai.

Nu vreau să-ți spun tot adevărul, numai să nu te las singură.

Auzi, Mihăiță!

Bre, ia vino.

Bă, băiatule, tu crezi că dacă stai călare pe capul ei

se face mai repede bine?

- Măcar îi țin companie. - E, păi, companie pă... Auzi?

Dacă vrei așa să fii de ajutor te duci și ia-i ceva de mâncare.

- Sigur, ce să vă iau? - Păi, de toate acolo.

Stai să-ți dau bani.

Da' nu-i nevoie, stai liniștită.

Băiat...

Uite ce bine ne înțelegem noi. Așa da, ia d-acia.

Ce fac cu astea?

- Păi, nu acu te duci? - Acum mă duc.

Nu te grăbești, da? Ca ea doarme.

Te culci, da?

Nu știu dacă Adela și-a rupt piciorul sau și l-a luxat, cum spune Andreea.

Da, mă rog, oricum ar fi, tot e nasol... Îți dai seama.

Am sunat-o imediat pe Tania și a zis că a căzut pe scări.

Păi, nu-nțeleg cum, a fost neatentă sau la ce se gândea?

Sau la cine se gândea?

Ce faceți, fetelor?

Uite, bine, vorbeam despre Adela care a căzut și și-a rupt piciorul.

Ce tragedie, ia uite-mă cum plâng! N-o trimite Paul cu elicopterul la Viena?

Exagerezi.

N-ar trebui s-o vedem, să întrebăm de sănătate?

- În calitate de ce? - Are dreptate Livia.

În calitate de aproape familie, nu? Vrem, nu vrem, ăsta e adevărul.

Da, de vecină, aproape chiriașă fără bani.

Haide, că Adela pare fată bună.

O, ce artist neînțeles! Nu-mi place.

În birou la papagal, ești nebună?

Hai, mă, lasă, că nu vine azi, e la Adela.

De ce?

Tu degeaba lucrezi aici?

Nu știi că prostovanca și-a rupt piciorul?

- Nu. - E-o ocazie excelentă să ataci din nou.

Să o sensibilizezi la corazon.

Să nu facem mișto de chestiile asta, e nasol.

Și eu am avut stângul rupt de două ori și dreptul de patru ori.

Sau invers?

- Hai că nici nu mai țin minte. - Iei flori și mergi la ea.

Și pui genunchiul în pământ, o mângâi frumos

să vadă că-ți e milă de ea.

- Băi, lasă glumele astea. - N-am timp de pierdut.

Bine, plec.

Dar nu mă săruți înainte?

Bărbații ăștia, mereu aveți nevoie voi de ceva.

Adeluța!

- Tată. - Fata lui tata.

- Liniștește-te că mă fac bine. - Da' cum s-a...?

Tulai Doamne, Sfinte Doamne, acuma ești și handicapată!

- Hai, mă, tată! - Da' oare o să-ți revii?

- Normal. - O să poți să mergi?

- Normal, normal c-o să merg. - Ce ne facem noi, Adeluța?

Ce facem noi, Adeluța? Ce facem noi, fata lui tata?

Hai, bre, n-o mai jeli atâta, n-o mai jeli, ce, e moartă?

Uite, e moartă? Nu e moartă, e doar cu capu-n nori.

- Femeie. - De ce nu caști ochii? I-am zis.

Femeie fără inimă.

Fără inimă, dar cu creierul la ea.

Acuma mi-e și rușine de domnul Andronic.

- Cum mă duc la muncă așa? - O să-nțeleagă.

Important e să te faci bine.

Că Dumnezeu îi bun și mare.

Și o să-ți dea sănătate.

Dă, dar nu bagă-n traistă.

Auzi da', intrăm și ce facem, ce zicem?

Păi, ce să zicem? Că ne pare rău și mă gândeam că plecăm, nu?

Da.

Dar nu plecăm imediat. O să vrea să ne povestească ce-a pățit.

- Ar fi frumos să ascultăm. - Da, mă rog, dar stăm puțin.

Da, stăm puțin, așa facem.

Da' oare nu era bine să-i aducem o floare, o ciocolată ceva, mergem cu astea?

Hai, dragă, că-i bine așa. Și așa nu știm ce-i place, nu?

Mergem la sigur.

- Da, corect, ai și tu dreptate. - Asta zic.

Vai de mine.

Ține-mi și mie asta, să leg ca lumea basmaua. Ține-o!

Termină cu aranjatu' că mai aveam un pic și stăteam după tine de venea noaptea.

Ce vrei Miki, să merg așa cum eram acasă?

Vrei să facem fata asta de râs? Ia-uite, că mai e lume aci.

Bună ziua!

- Tot la bolnăvioară? - Bună ziua!

Da, da' dacă e aglomerație acum, vă lăsăm înainte, că noi suntem vecine.

- Putem veni oricând. - Nu, lăsați, doamnele întâi.

Ce grădină frumoasă!

S-a ajuns Nuțica.

- Lăsați, doamnele mai întâi. - Nu, chiar insistăm.

- Da, veniți de departe, mergeți. - Mulțumim.

Stai, mă, nu mai împinge așa.

Ai auzit, doamnă? Ce zici? Te fac un fresh?

Tu ce gândești? Dacă era mai grav?

Dacă avea nevoie de sânge? Sau mai știu eu ce.

De unde să ceară? De la familia ei.

Doamne, o s-o omorâm pe fata asta cu minciuna noastră.

Doamne, cobe ce ești.

Măi, femeie, mă, tu nu ești Dumnezeu, să hotărăști soarta unui copil.

Și uite, Dumnezeu ne dă semne că trebuie să punem lucrurile la loc.

Sunt și Dumnezeu și Măicuța Domnului și sfinții și apostolii la un loc

și-mi ies acum din evlavie și te calc în picioare.

- Fricosule care ești. - Tu ești fricoasă.

Dacă te prinde cu minciuna.

Ți-e frică, ți-e frică de sărăcie, ți-e frică de mahala,

ți-e frică de viața în care îți mâncai de sub unghie,

de sărăntoacă ce ești.

Sărăntoacă am fost, înțelegi?

Dar tu nu te gândești că intră pe fir Paul ăsta

și despică firu-n patru și ajunge la Traian, da?

- Cine ajunge la pușcărie? - Noi.

Tu! Tu, tu, tu și numai tu!

Tu ai luat copilul, tu-l cunoșteai pe Traian, tu ai luat banii,

tu ai făcut toate relele.

Și tu.

Eu ce-am făcut?

Eu, Doamne, eu am fost femeie cinstită, eu am crescut două fete egale.

Pe vremea lui Ceaușescu,

prima listă eram să mă facă mamă eroină, să-mi dea medalie.

Haide, schimbă-te acia că miroși ca un țăran.

Și ciocu' mic, că ai belit-o.

Drac de muiere.

Ica, adu o pătură pentru Muti și cheamă-l pe Luca.

- A plecat cu dra Andreea la televiziune. - O să-mi mănânce zilele domnișoara.

Dna Delia!

Mie nu-mi place să duc vorba, da'...

cred că Stela o șantajează pe Nuți în secret, nu știu de ce.

- Ai auzit tu asta? - Mă jur.

Bine, du-te și adu pătura aia.

Alo!

Mergem după.

- Ca doamnele. - Da, vorba lor.

Vorbiți mai încet că doarme Muti.

Scuze.

- Ce făcuși, fetiță? O dăduși de gard? - Ei, am avut ghinion.

Nu știu cum s-a petrecut, într-o secundă.

Fatală secundă, da' na, asta e.

Băi, cea mai a dracu' chestie în viață e asta cu norocu', să știi.

Dacă n-ai noroc, ai ghinion.

Da' Deea unde e?

A plecat, mi-a dat mesaj că tre' să se ducă la televiziune.

- Normal, acum e ocupată fata. - Umbla cu nasu' pe sus și pân mahala.

O dată n-a trecut și ea să dea un „sărut-mâna, tanti”.

Starletă, ce vrei?

Tu stai bine așa? Că eu cred că-ți mai trebuie o pernă.

Uite sa-ți punem perna asta.

Așa e bine pentru circulația sângelui. Lasă fata-n pace.

Lasă fata să stea cum vrea. Știți voi ce o doare mai tare?

- Obraznico! - Vrei niște chec?

- Sau niște zacuscă. - Niște dulceață?

Aduc chec.

Ce zâmbet frumos! Topești gheața când îl bagi la înaintare.

Hai încă o dată, și fii naturală, fii tu.

Vai, vai, vai, dar pe cine văd aici? Cum s-a eliberat un loc, cum hop și tu.

- Îți pare rău? - Mie?

Am deja un loc aici, să vedem tu dacă treci testul.

Da, dacă se implică papa, îl treci sigur.

- De ce mă enervezi înainte de probă? - Ca să te călesc, dragă.

Televiziunea nu este ușoară, mai ales în direct.

- Trebui să ai sânge în instalație. - Vorbești ca la noi în mahala.

- Ce vrei să spui? - Ziceam și eu.

Da? Păi vezi ce spui, că la ce dicție ai, nu prea se înțelege.

- Spală-te-n urechi. - N-o băga în seamă, e geloasă.

Doamne, fată, ce frumos e aicia. Trăiești într-un paradis, nu alta.

Da' și ce a fost pe sufletul meu.

Unde-i coana Miki să vază cum se trăiește pe picior mare?

S-a dus la mașină, are comenzi. Să le facă de acolo, din mașină.

Dar mai bine c-a plecat.

Vreau să-ți spun eu ție ceva, să nu mă audă.

Fată, zilele trecute l-am văzut la voi în curte, era ăsta, Nicu bețivu',

ăsta a' lu Miki, era acolo la voi.

Fată, eu nu înțeleg ce mister e cu casa aia.

Trage lumea acolo ca muștele la miere.

Fă, Florico, te credeam fată deșteaptă, te uiți în gura la toți alcoolicii?

Doamne fată, dar ce frumusețe.

Dă când mama m-a făcut, eu așa ceva n-am văzut.

Auzi, fii atentă.

Aicia poate să vie Mitu, să-ți facă d-alea, serenăzi, știi?

Aia cu cucu și pupăza...

Taci dracu' din gură că te-aude vecinii cum te exprimi!

- Doamne! - Da' cum mă exprim?

- Păi așa vorbește redușii. - Fir-ar a dracu' pielea pe tine, fată.

Ți-a dat ăștia ditamai viloaia, numai minte la căpățână nu.

Hai, du-mă la băltoacă.

- N-aveau nimic în frigider. - Am văzut.

Da' ce, ți se pare că tanti-ta Nuți e vreo mare bucătăreasă?

Ce viață a dus și Adela.

- Ar trebui să am mai multă grijă de ea. - Vrei să te muți aici?

Băi, da.

- Și să dorm cu Nuți și cu Mitu. - Așa la mijloc, să te facă sendviș.

Mi-am dat seama că-s genu' tău.

Serios, m-aș muta cu ea dacă ar fi niște oameni normali.

- Dar n-ai cu cine te înțelege. - Adică?

Sunt oameni simpli, ca să zic așa. Mă rog, niște ignoranți.

N-ai ce căuta aici! N-am auzit, altfel îți frigeam una.

- Stai! - Mihai!

- Calmați-vă! - Ia, mă, dă-mă afară sau ți-e frică?

Uite că nu mi-e frică. Ia cară-te tu de aici!

Să nu te mai văd niciodată. Adela nu vrea să te vadă, ai înțeles?

Da' tu de unde știi mă? Ce ești tu, mă, baba Vanga, Mama Omida?

Mă duc la fata mea când am eu chef. Bă ăsta!

- Hei, calmează-te! Gusfraba! - Hai taci!

Așa facem, te duci, faci vama la echipamentele alea, da?

Știi la cine să apelezi.

Îmi dai de lucru ca să mă simt și eu băgat în seamă.

- Îți dau de lucru că te pricepi la asta. - Mulțumesc oricum.

Hello! Ce-i cu voi p-aici? Nepoata mea preferată.

- Ce faci, fată? - Am fost până la Adela, cu portocale.

Ne-am întâlnit pe drum cu niște prietene și le-am lăsat pe ele întâi.

E foarte bine dacă o vizitează prietenele, nu?

Mergem și noi?

Nu, n-are rost, e doar o formalitate. Eu cred că zic pas.

- Oricum e toată mahalaua acolo la ele. - Ce mahala?

Cred că e vecina aia a ei, e cam băgăcioasă, nu?

Da, nu știu și încă două doamne crețe, una mai tânără, nu știu.

A, da?

- Hai, mă, să mergem până la urmă. - Păi, vă luăm când mergem noi, nu?

Eu o să mă duc pe afară să iau puțin aer curat.

Mă duc în birou, mă anunțați voi când mergem, da?

Da, normal.

Adela.

- Hei! - Ce cauți aici?

Azi avem meniu italian. Vitello tonnato, pizza și Adi.

- De când am aflat... - Umblă și culege zarzavat.

- Băi, Adela. - Adi, îți pierzi timpul.

- Bă, să mor eu dacă... - Ai nevoie de o gură de aer.

- Lasă florile pe masă. - Hai că le iau eu.

După ce te răcorești, te gândești cu ce te întorci.

Adela...

Sunt foarte obosită și nu mai am puterea să-ți răspund. Lasă-mă!

Bine. Mă duc să iau o gură de aer.

Dacă vrei, îl expediez eu.

O să plece singur la un moment dat.

- O să ne vadă. - Nu-mi pasă.

Băi, ai înnebunit?

Tușica?

Unde naiba v-ați dus?

Laura!

Te doresc!

- Dorin, nu! - Nu mai pot să trăiesc fără tine.

- Dorin, dacă ne vede cineva? - N-are cine să ne vadă.

Tată?

Dorin, ce e?