Original subtitles

Nu. Nu fac asta. E prea mult.

Nu vezi pic... pic de sânge de la mine!

Bre, Mitule, pic de sânge?

Nu-ți dai seama că se-alege praful de toată viața noastră,

de tot ce-am făcut noi până acuma, bre?

Mă, ești nebună! M-am săturat de urzelile tale... urzelile...

Nu mai pot. O să înnebunesc!

Ai zis de fiecare dată că e ultima dată când facem nu știu ce

și gata, o să fim salvați.

Și da, data asta e ultima, ultima oară, Mitule.

Tată, te rog eu. Eu te rog. Fă asta măcar pentru mine.

Știu că mama e nebună și că ne bagă în belele, dar...

Adică? Adică, făi? Cum adică „mama e nebună”?

- Taci! - Cum adică?

Taci puțin, te rog frumos!

Dar, tata, acum e vorba de viața mea, înțelegi?

De ce am reușit eu să fac până acum. Nu putem să renunțăm acum.

Tu...

nu ai făcut nimic, Andreea.

Viața ta de acum nu este câștigată cu sudoarea frunții.

Nimic nu este adevărat din ce trăiești.

Ne mințim, asta facem.

Ne mințim, și nu numai pe noi. Pe toți.

Și minciuna asta, într-o zi, o să ne coste scump.

- Tata... - Gata!

Gata! Nu vreau să mai știu nimic.

Nu vedeți pic... pic de sânge de la mine!

Pic!

Uite, vezi tu...

măcar ai niște amintiri concrete.

Ai niște poze... Eu nu... N-am absolut nimic.

Nicio amintire.

Niciun chip, nicio voce.

De multe ori...

mă gândesc...

oare amintirile m-ar fi ajutat să...

trec peste clipele astea grele sau...

m-ar fi adâncit și mai mult în singurătate?

Uite...

E ultima poză pe care o avem împreună.

Știi, se spune că timpul vindecă rănile.

Dar eu simt tot mai tare nevoia să mă răzbun.

Pe zi ce trece, rana se adâncește și mai mult.

Nu mai pot așa. Vreau să știu că părinții mei și-au găsit liniștea.

Sper să nu uiți că sunt alături de tine în orice.

Știu.

Mamă, mor! E un prost și un egoist, asta e!

În familia asta numai ghinioane am avut!

Făi, mă lași cu tac-tu ăsta? Delirează acum. E de la diabet.

Las' că-l rezolv eu, că nu e nici prima, nici ultima oară când e căpos.

Nu l-am văzut în viața mea în halul ăsta! Mi-e teamă că acum o să ne dea în gât!

Făi fetică, auzi, mă lași?

În loc să stai aici să te miri cât de prost e tac-tu,

ascultă-mă bine ce-ți zic eu aici.

Tu mâine dimineață trebuie să te duci la tehnician,

la ăla cu sângele, cu probele, da?

Și încerci să-i dai bani să ne-ajute cu mostrele.

Dacă nu vrea? Am mai încercat.

- Dacă nu vrea, ce fac? - Nu, că tu iei pe „nu” în brațe.

Unde-ai încercat, făi? Tu tre' să insiști, că așa e, ăștia de la stat așa e...

Mor să ia. Dar... rușinoși la început.

- Insiști. - Și tu te duci mâine acolo cu mostrele?

Până mâine la prânz fac rost de sânge, mă duc eu cu eprubetele...

Tu ai grijă să-l faci pe ăla să primească banii, da?

Și după aia, să înțeleagă ce are de făcut, da?

Ai înțeles, da?

- Zi, bre, cu vorbe acolo! - Da! Așa de proastă mă crezi?

Normal c-am înțeles.

- Bună. - Bună.

- La ora asta ai venit? - Am terminat mai devreme azi.

Așa... Ia uită-te! Te miști, bre?

Hai, pămpăloaico! Hai, că e la treabă de făcut...

Vai de capul meu...

- Ce faci, mamă? - Nu pot să cred.

Încerc să mă liniștesc, meditez. Mai am jumătate de pahar.

Mai am jumătate de oră. E ceva important?

Da, este.

Știi ce vreau să înțeleg? De ce nu mă ia nimeni în serios?

Nu vreau să mă mai duc la muncă dacă nimeni nu face ce zic.

Nu trebuie să facă nimeni ce zici tu. Nu acum.

Tu trebuie să faci ce trebuie să faci,

să-ți vezi de treaba ta, să stai în banca ta.

Să mă uit cum trece timpul? Să stau ca prostul? Nu înțeleg.

- Mai bine stau acasă. - Ce-ar fi să nu te mai răsfeți atâta?

Și să înveți! Când ai de gând să te maturizezi?

Crezi că pot să te țin toată viața în puf? Alții vor să treacă în fața ta!

Și de ce țipi la mine?

Te comporți ca un puști de zece ani! Comportă-te ca un om matur!

Am plătit ca să scapi de concurență și ești cu gura mare.

Să mă scapi de concurență? Tu te-auzi?

- Încerc să mă calmez. Gata. - Dar ce te neliniștește?

Că e Andreea marea moștenitoare acum, sau ce?

Tu faci ce trebuie să faci. Și-am terminat discuția asta.

- Unde te duci? - Mai am ceva de rezolvat.

- Și? Ce faci tu? - O ciorbă pentru ai mei.

Ai noștri. Și după aia o să ies puțin.

Unde?

Să mă plimb.

A fost o zi grea și simt nevoia să iau aer.

Singură?

- Păi, cu cine? - Păi, nu știu, cu Mihai, de exemplu.

- Andreea, te rog... - Hai, mă fată, recunoaște. Ce, n-ai vrea?

Și ce contează ce vreau eu?

- Nu mă văd cu el. - Dar te-ai văzut.

Ce vrea și asta?

- Alo, da? - Tu vrei să iasă urât între noi două?

Poftim?

- E ceva între mine și unchiu-tău? - Care unchiu-meu, mă?

Nu te face că nu înțelegi. Dorin nu e unchiu-tău?

I-ai spus cuiva că e ceva între noi?

Ce să fie între voi?

Fată, ce zici acolo?

- Cât de ipocrită poți să fii! - Nu înțeleg. Jur, n-am zis nimic nimănui.

În primul rând e scârbos, da?

Și-n al doilea rând, e foarte scârbos! Cu Dorin?

- E un moș, în pana mea! - Jură-te că n-ai spus.

Să mor eu, mă, ce-ai? Jur pe ce-am mai sfânt!

- Adică pe nimic. - Ce?

Lasă. Uită c-am vorbit.

- Hai că la asta nu mă așteptam. - Ce s-a-ntâmplat?

Au ieșit niște bârfe despre Dorin cu Laura.

Tu știi ceva?

Mi-a zis tata că l-a văzut pe Dorin, dar cred că sunt doar zvonuri.

Laura a zis că nu e nimic între ei.

Da, că lor le place să facă buchețele de ghiocei împreună.

Te-ai născut ieri?

Mamă, deci faza asta e aur curat.

Măi, Andreea...

Nu crezi că e doar un zvon?

Ei, zvon, nezvon... Ce să caute, mă, Dorin la Butimanu?

Acum o am pe Delia la mână. Ce zici de asta?

De ce să te bagi între ei?

Dacă nu e nimic adevărat și le faci rău degeaba?

Da, mă, da, bine. Aoleu, hai că e târziu.

Mă duc acasă. Ăștia sunt la masă.

- Hai, spor! - Mersi.

Ce bine ne înțelegem noi, Dorine.

Ce? Ce zici?

Unde sunt ceilalți?

Mona coboară imediat.

Mama a zis că nu se simte prea bine. Rămâne la ea.

- Livia parcă învăța și Luca... - E în oraș.

- Și Andreea? - Aici sunt!

Scuze, am ajutat-o pe Adela să facă o ciorbiță.

Aoleu.

- Am auzit c-ai făcut testul ADN. - Da, l-am făcut.

M-am gândit că așa o să readuc liniștea în familie.

- Ce? Ai ceva de...? - Nu. Nimic.

- Mergem la masă? Hai. - Da.

Apropo, Andreea, ai câteva minute?

- Te rog ceva în legătură cu Luca. - Da, sigur, spune-mi.

Aș prefera între patru ochi. Nu vreau să vorbesc despre asta la masă.

Dar nu am putea înainte să mâncăm, și apoi să vorbim?

Andreea... dacă te-a rugat...

Hai.

Da, tata, sigur.

- Dorine. - Da.

Mergem la masă?

Tu ai înnebunit? De ce-ai fost să dai sânge?

Delia, ce n-ai înțeles tu

e că eu nu sunt fata aia naivă care înghite orice din mahala.

E adevărat, acolo sunt de-astea, dar eu sunt diferită.

- De ce-ai luat banii? - Banii? Care bani?

Păi, nu știi și tu cum e viața asta? E plină de surprize.

Apropo de surprize, cum merge relația ta cu Dorin?

Totul bine în paradis? Se joacă cu pocnitorile?

- Ce treabă ai tu cu Dorin? - Eu? Doamne ferește, n-am nicio treabă.

Mătușico, eram și eu curioasă cum merge viața ta sentimentală.

Hai, că mi s-a făcut foame. Ce-avem de mâncare?

Mersi.

Chiar aveam nevoie.

Și de mine nu?

Și de tine, normal.

Îmi dai voie să spun că mi-a fost dor de tine?

Și mie de tine.

Doar că...

- Doar că, ce? - Situația asta...

Andreea a întrebat dacă ne-am mai văzut.

- Și ce i-ai spus? - Evident că i-am zis că nu.

Am mințit-o.

Nu știu cât o să ne mai ascundem așa.

Și, sincer...

aș vrea să-mi pese din ce în ce mai puțin de ce spun ceilalți.

Și pe zi ce trece, încep să mă îndepărtez din ce în ce mai mult de scopul meu,

în loc să-l ating.

Nu înțeleg la ce te referi.

Mihai?

Ce faci, Nuți?

Faci mișto de mine? Ia zi.

Dar de ce mă iei așa tare? Cum să fac eu mișto?

N-am avut noi două o înțelegere? Că nu face Andreea testul? Ia zi!

Da, dar am discutat, ne-am consultat și ne-am gândit că așa-i mai bine.

De ce n-am fost și eu la discuții?

Eu am crezut că banii pe care ți i-am dat au pus „stop” discuțiilor ăstora.

Păi, și noi am crezut la fel până când...

Acum.... Bre, acum, ce să... vrei să te mint?

Banii pe cât de ușor se face, pe-atât de repede se duce.

Și eu, și fata mea am crezut c-o să trăim mult

și-am zis s-o ducem și noi bine, că prea mult am dus-o rău.

Păi, atunci, zic să-mi dai banii înapoi. Ce zici de chestia asta?

Păi, de unde, bre? Păi, dar nu se poate.

Ce-o să faci? Mă ameninți că te duci să-i zici lui Paulică?

Poate că asta o să fac dacă vrei să jucăm așa.

Să nu uiți să-i zici și pentru ce mi-ai dat banii, da?

- Să nu facă Andreea testul. - Tu mă ameninți?

Să vedem pe cine dă afară, pe mine sau pe tine.

Ia uite, bre, Mitule...

Ia uite Delia cum îmi arată ea mie ce hăinuțe bune, și nu e de firmă!

Vrei să știi de unde am luat-o?

Sărut mâna.

Mihai, ce-i cu tine?

Aceleași lucruri...

la care mă tot gândesc de ceva timp.

Ce lucruri?

Despre mine, despre...

viața mea, despre trecutul meu.

Îmi pare rău, Adela.

C-a trebuit să ne cunoaștem acum.

Poate ar fi fost mai bine să ne fi cunoscut un pic mai târziu.

De ce? De ce nu e bine acum?

Pentru că trebuie să ne ascundem.

Pentru că nu ne putem lăsa... în voia a ceea ce simțim.

Lucruri din trecutul meu nu mă lasă să fiu aici și acum, cu tine.

Nu înțeleg la ce te referi, Mihai. Ce nu te lasă să fii aici și acum?

Adela...

- Ai încredere în mine? - Da, am.

Îți jur că într-o zi...

îți voi spune tot.

Dar acum...

Acum încă nu mă simt pregătit.

Sunt multe lucruri pe care nici eu nu le înțeleg suficient,

deși mă macină de ani de zile.

Și am nevoie de timp.

Crezi că m-ai putea avea așa lângă tine?

Da, Mihai.

Pot.

Chiar dacă ce mi-ai spus mă neliniștește, știu că nu-mi vrei răul,

și știu că sunt anumite lucruri pe care nu putem să le controlăm,

că nu țin de noi, dar... avem nevoie de timp ca să le înțelegem.

Și da,

voi fi aici.

Mereu.

Mulțumesc, dar nu trebuia să mă conduci. E târziu.

De fapt, e un gest egoist din partea mea. Am vrut doar să mai stau un pic cu tine.

Oricând ai nevoie. Ți-am spus... Sunt lângă tine.

Nu știi de mult înseamnă asta pentru mine.

Când am văzut pentru prima dată casa asta,

mi s-a părut atât de mare și de impunătoare...

Dar acum, că știu cine e acolo, mi se pare o casă ca oricare alta.

Cu bune și cu rele.

Mai mult rele.

Poate... cu cât e casa mai mare, cu atât sunt mai multe probleme.

Da. Așa e.

De-asta nu vreau o casă mare.

Vreau să-mi cresc copiii într-o casă simplă, să-i am alături.

Copiii?

Da, știu că sunt foarte tânără, dar...

m-am tot gândit la ce fel de mamă voi fi,

la ce o să învețe de la mine, la ce educație o să primească...

Tot ce facem în viață ne pregătește pentru clipele când o să fim părinți.

De-asta te iubesc eu pe tine.

Poftim?

Da, adică nu... N-am...

De fapt... N-are niciun rost să mă scuz.

Da, Adela.

Te iubesc.

- E prea devreme... - Mihai...

- N-am vrut s-o spun acum... - Taci puțin!

- Dar așa simt... - Mihai!

Și eu te iubesc.

Adelo... Las' că vezi tu!

Nu-nțelegi de vorbă bună.

Știi...

Mi-a fost frică de clipa asta.

Frică?

De ce? De mine?

Nu. Adică...

Mă gândeam că poate tu nu simți la fel.

Pentru un avocat, nu prea citești bine oamenii.

Știu. Uneori... mi-e frică să mă uit în ochii tăi.

- Deci ți-e frică de mine. - Da...

N-aș vrea să fac ceva care să te rănească.

Dacă mă iubești, n-o s-o faci.

Și tu, dacă mă iubești, o să mă ierți dac-o fac.

Deja ne punem condiții? Zici că suntem împreună de cinci ani.

Știi...

Eu simt că parcă suntem împreună dintotdeauna.

Da, și eu simt asta.

Ne cunoaștem de câteva luni, dar parcă am fost mereu împreună.

Poate că ne-a fost dat să fim împreună. Să mă salvezi.

Să ne salvăm unul pe altul.

Te iubesc mai mult decât orice pe lumea asta.

Și eu te iubesc.

Bună dimineața.

- 'Neața. - Dar ce faci cu...

ouăle alea?

Vreau să trec pe la Mihai înainte să mă duc la muncă astăzi și...

Îi fac micul dejun. N-am timp să trec pe la magazin. Nu te superi.

Nu! Cum, lasă, că mă duc să cumpăr eu tot ce trebuie.

- Îți las bani. - Nu, fugi de-aici!

Vezi de treaba ta! Cum să-mi lași bani?

- Mulțumesc. - Auzi, dar...

El... ce-i cu el?

Nu poate să-și facă singur micul dejun sau ce e cu el?

- Era cam abătut aseară... - Cine l-a bătut?

Nu. Abătut. Era supărat.

- Și mă gândeam c-o să-l binedispună. - Păi, eu cred că...

Dacă o să te vadă pe tine...

o să-i revină zâmbetul.

- O să zâmbe... - Măi, dacă nu vorbești acilea...

M-ați amețit de atâta vorbă. Nu poate omul să doarmă.

- Dă-te de-acia. - Stai puțin...

Se pregătea Adela să se ducă la muncă.

Vreau să ajung mai devreme astăzi.

Fă fetică, dar micul dejun cine-l face?

Cu ce? Că nu mai e nimic în frigider.

- Cum nimic, Mitule? - Mai e niște șuncă.

Da, și mă duc eu să cumpăr niște ouă...

Dar nu era? Azi-noapte era șase ouă acolo, că le-am numărat eu.

Șase ouă!

Le-am mâncat azi-noapte, n-am putut să dorm.

Am mâncat un ou, mai dormeam puțin,

din jumate în jumate de oră... toată noaptea.

- Bre Mitule, șase? - Până la șase.

Du-te, Adela, du-te, să nu întârzii, draga mea.

- Da. Pa! - Haide. Du-te!

Alo! Alo, gara?

Păi, ce faci? Păi, tu te uiți la mine?

Adu-mi ceva de mâncare, că mă arde acia la lingurică...

mă roade... mă ia amețelile de foame.

- Hai! - Tu ai.

- Ce? - Șuncă.

- Bună ziua. - Ce mai vrei, domnișoară?

Să văd dacă te-ai gândit la propunerea mea.

- Ce sunt ăia? - Lei. Dar nu mușcă.

- Ce? - Mă rog, a fost o glumă proastă.

Cu faza cu șuvițele nu ai fost de acord, dar acum am o altă propunere pentru tine.

- Așa. - Vreau să știu dacă pot să am încredere.

- Sunt reali? - Am eu față de proastă?

- Nicule... - Ce faci, tată?

Dar n-arăți prea bine.

N-am putut să dorm toată noaptea.

Nicule, trebuie să mă-ntorc la lucru.

- Ajută-mă. - Nu știu ce să zic.

Nu prea-și mai spală oamenii mașina. Zi mai bine cu mâna. S-a vindecat?

Lasă mâna.

Pe mine nu mă interesează banii, dar dă să fac ceva, orice,

numai să nu mă mai scol dimineața degeaba.

Te rog, Nicule!

- Să te trezești? - Te rog!

- Nu mai bine dormi până mai târziu? - Nu-i de glumă.

Altă treabă în afară să te bagi în viețile oamenilor mai știi?

- Dar ce s-a-ntâmplat? - Nu te face că nu-nțelegi.

- De ce vorbești despre ce fac eu? - Dar cu cine?

Ai zis de Dorin?

Eu spun toate tâmpeniile pe care le faceți voi?

Gata cu scandalul! Dacă ai chef de ceartă, pleacă de-aici!

Nu-mi mai răcesc gura. Vezi că n-o lăsăm așa, nea Mitule!

'Neața.

- Adela, ce faci? - 'Neața.

Mă gândeam că ai nevoie să fiu lângă tine. M-a lăsat Călin să intru.

- Și ai pregătit tu asta? - Da. Ți-am făcut micul dejun.

Ai dormit bine?

N-am dormit mai deloc.

Închideam ochii, gândurile o luau razna.

- Îmi pare rău. - Nu trebuie să-ți pară rău.

Ba da, pentru că-mi doresc să te ajut.

- Dar m-ajuți. - Cum te-ajut? Că nu fac nimic.

E suficient că ești aici, lângă mine.

Mihai, oprește. Lasă-mă aici.

- De ce? - Uite cine-i acolo.

Am și uitat de el. Credeam că scăpăm dacă-l mută la Pază.

Nu vreau să ne vadă. Cobor aici și intru pe jos.

Și eu?

Tu intri cu mașina și mai aștepți puțin, ca să nu pară ciudat.

Dar oricum e ciudat. Bine, mă rog. Pentru tine.

Adela!

Nu merit și eu un sărut înainte? O să-mi fie dor.

Bine.

Și după aia, s-a cuplat cu ăsta. O să se bată.

Vreau să vorbim doar noi doi.

- Ia uite, c-a venit și furtuna. - Da, mă, zi.

- Suntem în familie. Ce e, care-i treaba? - Unchiule, eu nu înțeleg.

Toată lumea face mișto de mine.

- Am cerut rapoartele pe luna trecută. - De ce?

- Cum de ce? Ca să le am. - Ce să faci tu cu rapoartele alea?

- Să văd pe ce se duc banii, nu? - Pentru contabilitate.

Adică?

Adică nu ții tu contabilitatea, deci nu e treaba ta.

- Dar care dracu' e treaba mea? - Te rog!

- Chiar sunt prostul vostru, așa? - Dar ce se-ntâmplă aici?

Stau ca fraierul degeaba acolo! N-am voie să fac, să cer nimic.

- Nu înțeleg. Care-i treaba mea? - Treaba ta...

e să faci de toate și să înveți.

Să treci prin toate departamentele, să înțelegi mecanismele din televiziune,

de la parcare și de la poartă până la ultimul etaj.

Și mai încolo, o să ceri și rapoarte.

- Serios? Să fac de toate? - Da.

Ce? Să car cabluri, să verific parcarea, etajele, ce să fac?

Mai bine stau acasă.

- Pe bune? - Da. Fix asta o să fac.

- Poftim, da? - Măi! Luca!

Dă-i ceva important de făcut. Să nu facă doar prostiile astea.

- Deocamdată nu există nimic important! - Pentru Adela sau Andreea s-a găsit.

Dacă vrea să fie producător la știri, găsești imediat un post.

În primul rând, Adela, să știi că face foarte bine ce face.

E bine acolo și o să fie și mai bine. Despre Andreea să nu discutăm.

Ești subiectivă, nervoasă și exagerezi.

- Hai să nu discutăm despre asta. - Sunt de aceeași părere.

- Te-ai găsit și tu vorbind acum? - Te rog să nu fii obraznică!

E foarte ciudat cum vă purtați cu noi.

Faceți mișto de mine, de Dorin, de copiii noștri acum...

- Pe bune, e prea mult. E prea mult! - Delia! Hai, te rog frumos!

Lasă-mă cu atitudinea de lebădă lovită-n aripă.

Te rog, las-o baltă.

Am probleme mult mai mari decât să-l pun pe fiu-tău șef.

Fiu-meu e și nepotul tău. Sânge din sângele nostru.

- Bine. - Nu o pițipoancă de mahala.

- Delia! - Nicio Delia!

- Delia! - Nimic!

Las-o, că nu e momentul acum. Așteaptă să se liniștească, că e...

Doamne...

- Ce faci, frățioru'? - Bună!

- Vrei o cafea? - Da, chiar vreau.

- Să trăiți! - Să trăim! Ce faci, Lăscărică?

- Cum mi-ai zis? - Lăscărică. N-auzi bine?

Lasă-l, s-a trezit vesel. Un sandvici vrei?

- Nu, că am mâncat. Mersi. - Auziți...

Dar ce mai face...?

- Mai știți ceva de Vali? Ce mai face el? - Vali e bine.

Ce trebuie. Ce merită.

O să-și ia sigur zece ani. Lejer.

- Zece ani? - Lejer.

- Mda. - Săracul om. Și...

E și nevinovat.

De ce zici că e nevinovat?

Era să omoare un om. Asta merită.

- Și pe deasupra, e foarte prost. - Ce?

Se luptă cu morile de vânt. Și nici măcar n-are dreptate.

Mai mult, și-a făcut-o cu mâna lui. Asta e.

- Ia uite cafeaua. - Mersi.

- Iau și asta? - Da.

Hai, fă fetică! Dacă nu te-aștept de-o oră!

- Zi, ai fost, ai făcut, i-ai zis? - Ușor, că mă agiți și pe mine, mamă!

- Zi odată ce-ai făcut acolo. I-ai zis? - Da.

Acum e rândul tău.

Dar tu i-ai zis ce ți-am zis eu să-i zici, da?

Da, mă, i-am zis tot. Gata, eu nu mai fac nimic.

Nu mai umblu prin spitale.

Deci acum e rândul meu s-aranjez mostrele astea.

Vai de capul meu. Ce emoții m-a luat.

- Și dacă nu găsesc pe nimeni colo-șa... - Vezi să-ți iei bani la tine.

- Pentru? - Pentru merdenele... În caz că te refuză.

- Că eu zic sigur că te refuză. - Ce cobe ești!

Ia-ți niște bani la tine!

- Și ia-ți mai mulți. - Cât îmi iau?

Fii atentă! Când ajungi la IML la tehnician... Mă asculți?

Îl cauți pe unul Georgescu. Așa a zis că-l cheamă.

Vrei să-ți scriu?

Georgescu.

Cheamă-mi și mie un taxi.

Să vie la doamna Nuți.

Andreea, stai un pic.

- Ce vrei? - Să-ți zic ceva.

- De ce șoptești? - Nu te țin.

- Hai zi! - Mai am nevoie de niște bani.

- Poftim? - Mai am nevoie de niște bani.

M-am gândit și nu sunt de ajuns cât mi-ai dat.

Steluța mea...

Banii ăia pe care ți i-am dat eu ție sunt ultimii pe care-i vezi de la mine.

Nu mă face cu capul, că deja sunt nervoasă azi.

Dacă credeai c-o să mă freci la nesfârșit cu șantajele astea de doi lei,

ascultă bine, că-ți spun pentru ultima oară.

Steluțo, eu sunt mult mai a dracu' decât mă crezi tu.

Și dacă mă mai superi, te distrug.

Fă-mi o cafeluță.

Vă rog să nu mai insistați. Nu este posibil ceea ce-mi cereți.

E împotriva regulamentelor. În plus, toată lumea e cu ochii pe noi.

Vă rog eu frumos să mă înțelegeți și pe mine.

Bărbatu-meu nu mai e în stare să dea sânge.

Doamne ferește, leșină, face ca toate alea.

Nu știi cum a făcut când i-a luat colegii sânge?

Și mie nu mi-e de leșin, mie mi-e că-i crapă dracu' inima.

Hai, vă rog eu frumos. Hai...

Dar la ce vă trebuie mostrele astea?

Nu ți-am spus că tre' să trimit...

probele... ca să vadă dacă nu mai are altceva.

Doamne ferește, că sunt singură și numai pe el îl am. Hai, vă rog.

Doamnă, îmi pare rău. Îmi pare rău, nu se poate.

Ce vrei, domnule? Să mă bagi în mormânt?

Uite aici... uite, am pregătiți zece milioane, și hai că ne înțelegem.

- Hai... - Doamnă...

Înțelegeți, nu se poate să...

Hai, bre, uite aici încă cinci,

zece cu cinci, 15 și, hai, că facem treabă.

Ultima strigare, hai!

Bine, o să vă ofer o mostră. Dar aveți grijă.

Dacă o țineți mai mult de cinci ore la temperaturi normale,

- nu mai este bună de nimic. - Doamne ferește!

Să vă dea Dumnezeu sănătate, că nu știți din ce belea m-ați scos!

Vai de capul meu. Doamne, mulțumesc, Doamne.

- Ce vrei? - Ce vreau?

Vreau să mă văd cu tine. La cum mi-ai răspuns, s-a întâmplat ceva.

- Deci? - Aș vrea să nu mă mai suni.

Poftim?! De ce?

Fiindcă vreau pur și simplu să mă lași în pace.

Ce cauți aici?

- Las așternuturile. - Nu puteai să bați la ușă?

- Păi... - Ai auzit ceva?

Nu, am venit doar să las așternuturile.

În casa asta nu mai ai puțină intimitate? Mama dracului.

Ce faci, zâna zânelor?

Taci! Mai ales că vorbești și cu gura plină.

Ce-ai, fată? Iar te-ai sculat cu fundu-n sus?

Așa-mi vorbești? Ce ți-am făcut?

- Aoleu! În timpul serviciului? - Altfel urlu, și n-am voie să urlu.

Dar ce s-a-ntâmplat? M-ai făcut curios. A murit cineva? Hai, fată, zi!

- Dorin... - Așa...

Are o amantă.

- De unde știi? - L-am auzit vorbind la telefon.

- Ai tras cu urechea? - Cu tunul! N-am tras cu nimic.

- Duceam așternuturile. - Și-ai tras cu urechea!

Ești prost, de-aia nu-ți spun! Nu mai știu de ce-am venit. M-ai tâmpit.

Eu te-am tâmpit? Erai dinainte. Alcoolico!

A băut-o toată.

- Dom' Georgescu? - Bună ziua.

Așa, bună ziua.

- Domnu' Georgescu? - Nu, nu este aici.

Păi... știți cumva unde aș putea să-l găsesc?

Acasă. Tura lui începe abia mâine.

Mâine? Eu am treabă cu el azi.

După ce se termină ziua de astăzi începe și ziua de mâine.

- Și tura domnului Georgescu. - Aveam nevoie de el azi!

Și eu aveam nevoie astăzi de-o vacanță, dar viața nu ne dă ce vrem.

Eu îl aștept aici.

Nu puteți. Vă rog frumos să plecați.

Ei, asta e. Du-te mă de-acia! Cum să nu aștept?

- E dreptul meu, e țara mea. - Vă rog...

- Lasă-mă! - Uitați cum facem.

Vă scriu numărul dânsului, îl sunați și mă lăsați în pace.

Hai, băiatul lu' mama, lasă, nu te mai enerva, că-ți cade părul.

Așa. Perfect.

Domnul Georgescu. Dânsa e pentru dv.

- Mă ocup eu. - La revedere.

Ce faci, bre, mâncați-aș ochii! Pe unde umbli?

Că era să mă omoare băiatul ăsta!

- Ai adus? - Păi? Uite aici.

Uite aici.

Ia de-aici. Uite. Hai.

Aduci așa, ca pe ridichi de la piață? Asta nu e bună.

Bre, asta e aia bună, de la tată-său ăla adevărat. Înțelegi?

Te-nvăț eu. O iei pe asta și o pui în locul la... tata ăla, înțelegi?

Și s-a făcut treaba. Hai. Ai luat banii, faci treaba.

- Sunt siderat. - Adicătelea? E de bine sau de rău?

Păi, cum să transporți asta așa?

Îi trebuie anumite condiții de temperatură, umiditate, mediu...

Ce vrei, mă nene, nu vrei să umblu cu frigiderul după mine acum?

- Asta, 80% nu e bună. - Bre, ce vorbești? Ce vorbești? Bre...

Păi, o iei matale și-o faci bună, da?

Hai. Sufli-n ea, o descânți,

fă ce vrei acolo, că ți-a plăcut să iei banul.

Hai! Fir-ar mă-ta a dracu'!

- Tania, știi ceva de Adela? - Nu știu, n-a ajuns încă.

De ce nu răspunzi la telefon?

- E pe silent. Ce e? - Hai să mergem. Adela...

- Am adus-o la birou. Ce e cu ea? - A avut un accident.

Să înceapă distracția.