Original subtitles

Mitule?

Ce arde omul ăsta!

Bre, Mitule!

- Nuțică! - Doamne, ce mă fac cu tine?

Trebuie să mergem la spital.

Hai să mergem. Hai la spital, Mitule.

Nuțică...

- Vai de capul meu... - Mi-e frig.

Vă rog să vă pregătiți, puneți mâna pe suport...

Hai. Țac-pac.

Mi-e rău.

- Andreea... - Tata, chiar nu înțelegi?

Nu mi-e bine. Mi-e rău, ce vrei?

Hai, curaj. Hai că sunt cu tine aici, uite.

Așa! Hai.

Uitați, acesta e acul.

E sigilat, îl vedeți, da?

Hai.

- Mă iertați c-am întârziat. - Mi-e rău, mă duc la baie.

N-am mai văzut pe cineva să facă așa urât pentru o înțepătură!

Vă rog, n-am toată ziua la dispoziție.

Am înțeles, ești grăbit, dar stai puțin. Pentru fata mea e un moment important.

O să-și revină. Să așteptăm să vină.

Sigur. Cum spuneți.

- Mă duc eu după ea. - Te rog.

Nuțică!

- Hai acasă. - Stai, bre, acolo potolit.

- Hai să merem. - Stai.

Stai că vine acuma doctorul, stai acia!

- Hai, dom'le, răspunde odată! - Alo?

Da. Da, Deeo, zi!

Fă, fetică, nu te mai smiorcăi că nu înțeleg ce zici!

Mamă, nu am putut să scap. Te rog eu, fă ceva.

Ajută-mă pentru că m-am blocat și nu știu ce să fac!

Fii tare acolo...

- Ia uite, bre, iar te-ai sucit! - M-ai auzit?

Dacă mă întorc, ne-a luat dracu' pe toți! Dacă dau sânge, suntem pierduți!

Fă, fetică, ce vrei să fac eu?

Ce să fac eu?

Că eu sunt acuma cu pămpălache ăsta de tac-tu la spital... nu e bine...

- Să nu mă lași aici... - Da, bre, taci din gură!

Trebuie să-i ia analize pentru diabet...

- Andreea, ești OK? - Da, ies imediat!

Mă spăl pe mâini, ies imediat!

Mamă, te rog fă ceva în clipa asta pentru că Mihai e la ușă!

Și ce vrei să fac eu acuma?

Sunt eu dată dracu' da' nu poci să fiu în 100 de locuri!

Andreea, ești bine?

Bre, tu nu înțelegi?

Eu nu sunt Mafalda să fiu în 100 de locuri.

- Eu acuma sunt la spital, Deeo! - Asta e.

O să dau sânge și o să ajungem în pușcărie.

Bravo, mamă.

Doamne ferește.

Făi... Deeo...

Deiuca...?

A închis nebuna!

Doamne!

Doamne, că asta-i pedeapsă

pentru ce-am făcut eu la moșul ăla, Doamne!

Doamne, te rog eu, pedepsește-mă pe mine, nu pe fetica mea... Doamne...

- Hai să merem acasă. - Taci, mă, din gură.

Hai acasă...

- Bună ziua. Domnul Achim? - Da, eu.

Trebuie să vă luăm câteva picături de sânge.

Hai, bre, Mitule că e doar câteva picături...

Hai, fetică. Bre, Mitule! Mitule!

Hai bre, că-i destul...

Uite, gata.

- Ce bine că ai venit în vizită. - Trebuia.

- Hai, dă-mi raportul. - Ce raport?

Haide, spune tot!

Tu n-ai treabă?

Închid și magazinul dacă e nevoie, așa că zi-mi.

Bine.

M-am sărutat cu Mihai.

Mihai, da partidă, nu prostul ăla de Adi!

- Nu vreau să mai aud de el. - Așa te vreau.

Nu te mai gândi la alții, să fii tu mama răniților.

- Și? Când mai vii cu el pe-aici? - Păi... să vedem.

Ținem ascunsă relația deocamdată.

Nu pot să mă laud pe-aici prin sat cu el... și cu tine?

Nu încă.

Aduc o prăjitură și după aia îmi dai detaliile.

Sărută bine?

Da. Chiar foarte bine.

Dar ce faci? N-ai zis că-mi aduci o prăjitură?

Vino încoace.

Ce faci acolo? Nu te băga! Lasă-i!

De unde ai banii ăștia?

Gata? E mai bine?

Nu chiar, tata.

Dar se pare că n-am încotro.

Haideți că nu e mare scofală.

Hai. Sunt cu tine aici.

Andreea...

tu ești fata mea.

Ești puternică. Ești Andreea Andronic.

Da.

Andreea Andronic.

De unde ai banii ăștia?

Sunt economii.

Economii? Din ce?

Din salariu n-ai avea cum să economisești atât.

- Aici sunt cel puțin... - Nu e treaba ta!

Sunt de la doamna Delia? Ce favoruri i-ai făcut?

- De ce-ți dă bani? - Nu-s de la ea! Adevărul e că...

I-am moștenit.

De la o mătușă...

care a murit.

De ce n-am auzit niciodată de ea?

Ce tupeu! Dacă nu știi tu, asta nu înseamnă că nu-i adevărat.

- Să vedem ce părere are maică-ta. - Ce? Ica, stai!

Ica!

Ica!

Vă dau cuvântul meu de onoare că nu se va mai întâmpla.

Vă rog să mă iertați.

- Ai avut bani de taxi? - Mi-a dat Stela.

Mulțumesc, șefu'. Poftiți, dră.

Fetiță... gata, a trecut. O să fie bine. Hai, treci în mașină.

Mihai, o duc pe Andreea acasă și după aia ne vedem la birou, da?

Nu lucrai de acasă?

Da, dar m-a sunat Lascu.

Vrea să-mi spună nu știu ce și n-am chef să-l văd pe acasă.

- Să vină la birou. - Am înțeles.

Hai, mă, las-o, că o deschid și singur!

Condoleanțe, doamnă Gino.

Aoleu!

Condoleanțe? Păi, de ce?

Am auzit că a murit mătușa Stelei.

Ce mătușă, Stelo?

Mătușa...

care a murit.

Care? Că ambele au murit de ceva vreme.

N-am zis că a murit ieri. Abia acum am primit moștenirea.

Ce moștenire, mă? Că erau...

- ...amărâte vai de mama lor... - Cum, mamă?

Moștenirea!

Moștenirea!

Ica, du-te tu pe terasă că a întrebat de una dintre noi dacă poate să meargă.

Hai, du-te, te rog frumos.

Și închide și ușa după tine.

Mersi că m-ai acoperit.

Aștept explicații.

Ica a găsit niște economii și voia să știe de unde le am.

Și?

N-am vrut să-i dau explicații, am inventat ceva.

Adică ai mințit.

Ai mințit! Și știi că mie nu-mi plac minciunile.

Câți bani sunt?

Nu mult.

Câteva...

sute de euro.

Hai, du-te că avem treabă. Treci la treabă.

Te rog să nu mă implici în minciunile tale, ai auzit?

Da, mamă, da.

- Și? Te-a scos și el pe undeva? - Ei...

Dac-ar fi deștept te-ar scoate în oraș ca să se laude cu tine.

Ce oraș? Despre ce vorbiți?

- Nimicuri... de-ale noastre. - Păi nu-mi ziceți și mie?

- Ce faci sor'-meo? - Ia uite azi e ziua de vizite!

- Bună, bună. - Ce mai faci?

- Bine, cu treabă, ca de obicei. - Cu treabă sau vrei ceva?

Dacă ai deschis subiectul, dă-mi și mie o prăjitură!

- Am făcut cu vișine. - Nu...

Am visat că vine fratele meu și o să vrea o plăcintă cu vișine.

Tu glumești.

Miki nu glumește niciodată.

Și am mai visat ceva. Că ai probleme la muncă.

Am un caz care-mi dă ceva bătăi de cap,

dar nu pot să-ți spun nimic și trebuie să-mi dai o prăjitură.

Domnișoara mea, Andreea Andronic... tu-ți dai seama...

Acum mă gândesc eu că...

actul tău de adopție putem spune că e pecetluit cu sânge, nu?

Fricoasa mea... Gata, a trecut. Ești bine acum, da?

Da. Da, sunt bine.

- Ne vedem după ce termin cu mama. - Da.

- Ia uite! - Măi, fată! Ce faci?

Hai mai repede în casă că leșin aici!

Hai vorbim mai târziu.

Mitule, stai puțin, te rog.

Aș vrea să-ți mulțumesc că ne-ați ajutat să-l prindem pe Vali.

- V-am ajutat să-l prindeți? - Ne-ați ajutat foarte mult.

Dacă n-ați fi colaborat, poliția n-ar fi făcut mare lucru.

Putem sta liniștiți și eu și familia mea suntem în siguranță.

Deci nu pot decât să-ți mulțumesc. Mulțumesc foarte, foarte mult.

- N-aveți pentru ce. - Ba am. Am. Și n-o să uit.

- Să fii sănătos. - Mersi.

Măi, mamă, mi-a fost o frică,

am crezut că mor acolo, nu mai puteam, jur, nu mai puteam.

Fă, fetică... gata, s-a terminat.

Ce, mă?

Face mama acuma un ceai de mușețel, de tei...

Ce mușețel, mă, ce tei? Ce „gata”, că nu s-a terminat nimic!

Că n-am reușit să-l opresc! N-am putut să fug...

Mi-a luat sânge!

S-a dus dracu' tot.

Nuțică...

Nuțică...

Cum se face că Paul Andronic

crede că noi l-am ajutat să-l aresteze pe Vali?

Păi... el...

Nu mai inventa minciuni!

Acum... ce scuze găsești?

Ce explicații mai poți să dai? Ai sifonat...

unde să-l găsească pe Vali ca ultima securistă!

Securistă!

- Mitule... am făcut și eu ce-am crezut... - Taci!

Gura!

Nu vreau să mai aud nimic!

Ascultă bine.

Pe mine... Ce te uiți așa? Și tu și mumă-ta! Pe mine să nu mai contați!

Eu în casa asta...

nu mai am ce căuta!

Dracu' să te ieie!

Securisto! Dumnezeu...

Bravo, bă, mamă, bravo. Nici pe ăsta n-avem cum să ne mai bazăm.

Lasă fetică, de asta mă ocup eu...

Ce te ocupi, mă, ce te ocupi, că el mereu dă cu bâta în baltă!

Nu mai contează acuma... pentru că s-a terminat, înțelegi?

O să se afle că nu sunt fata lui Paul Andronic!

Ți-am zis că ne ducem dracu'!

Totul a fost degeaba. Dracu' ne-a luat!

Și zi... Care e faza? Ești cu cineva?

Nu, de ce mă întrebi?

L-ai refuzat pe Adi și te-am auzit vorbind cu Miki.

- Adi nu poate să-și țină gura, văd. - Păi nu-l știi?

- Auzi... dar tu cu domnul Drăghici? - Cine, Dorin?

- Da. Dorin. - Nu, nu e nimic între noi.

Așa și la mine. Nu e nimic.

De la cine e?

De la muncă.

Trebuie să plec, e târziu. O să-mi comand o mașină.

Bine.

Păi să știi că oricum, chiar mă bucur pentru tine, Adela.

- De ce? Ți-am zis că nu sunt cu nimeni. - Că ai scăpat de Adi. Chiar mă bucur.

- Hai, Laura, lasă bârfa, treci la muncă! - Acuma!

Adela! Mă ocup de frate-meu și după aia mă întorc imediat.

Eu ar trebui să plec, mi-am comandat o mașină acum.

- Promit că mai vin. - Bine. Ne vedem data viitoare.

Ce ești, mă, așa de calmă, că mă scoți din minți?

Eu sunt calmă fiindcă eu e posibil să fi găsit soluțiile.

Ce, mă?

Păi nu sunt eu mă-ta? Sunt a deșteaptă, am grijă de tine...

Ce soluție, mă, ce soluție?

Mitule, gata...

Gata, Mitule, asta a fost... Câteva picături... Hai că e bine...

Hai, bre, că e bine...

Fă... m-am gândit că nu trebuie să facem schimbul de sânge cu Adela.

Putem să facem schimbul între tați!

Tu trebuie să fii fata tatălui tău, atât!

Bă, mamă, bă...

Mă jur că eu câteodată nu mai știu ce să cred de tine, mă!

Ori ești geniu, ori ești nebună cu acte în regulă, mă jur.

Andreeo... wu sunt ca shaorma. Cu de toate!

Bun. Păi acuma nu mai rămâne decât să-l convingi pe tata să dea sânge.

Asta nu e o problemă.

Mai întâi, trebuie să-l fac să vie acasă.

Asta e altă mâncare de pește.

Vezi ce-i zici, că n-am încredere în el.

N-avem încotro, fetică. De acum încolo nu trebuie să-i mai ascundem nimic,

că vezi că face urât când îl mințim!

„Securisto! Ești o securistă!”

Poate-i venea rău, Doamne ferește!

Hai, ho, că mă sperii, dracu'!

Foarte bine, fetelor. Delia, arcuiește spatele.

Ia uite cum arcuiesc eu spatele acuma!

- Vezi ce bine am arcuit? - Da.

Părinții ăștia ai ei abia așteaptă ca Andreea să preia numele Andronic.

Ei, na!

Au crescut-o atâția ani,

or mai fi rămas cu o fărâmă de orgoliu, nu?

Fii serioasă! Odată adoptată legal, devine moștenitoare în toată regula.

Cine ar rata o asemenea ocazie?

S-ar putea să fii surprinsă...

Dar tu de când ești așa optimistă? Nu-i credeai impostori?

Fetelor, lăsați bârfa, respirați, că avem treabă!

Hello!

- Hei! - Bună.

- Ce faci? - Excepțional.

Am o veste bună. Mai ales ție, sor'-mea. Am făcut testul.

Facem actele rapid și scriem oficial „Andreea Andronic”.

- Cum adică? - Cum ai auzit.

Bine, hai că nu vă deranjez. Ciao!

Felicitări.

Ce ziceai? Cum credeai tu că n-o să vrea să facă testul?

- Haide, pa. - E clar că i-a pierit cheful.

- Noi ce facem? Continuăm? - Da.

- Atunci, haideți sus. - Oricum mama ne ținea pe loc.

Hai. Piciorul stâng...

Domnu' Traian...

Dac-aș putea da timpul înapoi, n-aș mai merge...

pe drumul ăsta.

Pleacă de acia!

Am fost slab,

mi-am bătut joc de mine,

am cedat și m-a luat dracu'.

Cum mai trăiesc eu, Doamne, pe pământul ăsta

cu moartea unui om pe suflet?

Cum?

De ce m-am luat eu...

după nevastă-mea?

Trebuia să spun adevărul.

Am avut atâtea ocazii să spun adevărul

și am ales să nu spun!

Sunt un nevrednic. Un criminal.

Și pentru criminali nu-i loc nici în iad!

Domnu' Traian...

vreau să mă îndrept.

Să fiu și eu un om bun.

Simt aici în piept...

o greutate.

Domnu' Traian, cum să scap de greutatea asta?

Domnu' Traian?

Domnu' Traian?

Domnu' Traian!

- Ocupată? - Parcă ți-am zis să mă lași.

Dar ce ești așa, cu capu-n nori? Ești cumva îndrăgostită?

Nu sunt. Pur și simplu n-am chef de tine.

Te-ai cuplat cu înțepatul ăla?

Nu m-am cuplat cu nimeni și nu e treaba ta. Pleacă, te rog.

M-ai și uitat, nu?

Ai uitat de prima noastră întâlnire,

primul sărut...

- S-a întâmplat ceva? - Nu, nu s-a întâmplat nimic.

Nu vorbeam cu tine. Adela, ești bine?

Da, sunt OK.

Și tu ce cauți aici? Parcă nu aveai voie în clădire.

Am auzit că m-a chemat cineva.

Ai auzit greșit.

Da. Cred că am auzit greșit.

Mersi că m-ai salvat.

N-ai pentru ce. Nu-mi place deloc de el.

Se poartă foarte urât cu tine.

L-am văzut la restaurant, dar din ce mi-a povestit Mihai... Doamne!

- Ce ți-a povestit Mihai? - Păi...

Întotdeauna, vezi, mă ia gura pe dinainte.

Nimic, te rog, orice, dar să nu-i spui lui Mihai

că ți-am zis, că o să se supere tare.

Nu-i spun, dar ți-a mai zis ceva de mine și de... el?

Nu... Nici nu e nevoie.

Se vede de la o poștă că sunteți făcuți să fiți împreună.

Hai, nu te mai înroși. Stai liniștită că în mine aveți un aliat.

Chiar înseamnă mult. În ultima vreme, numai de aliați nu am avut parte.

Să știi... că...

Mihai chiar te iubește.

Serios?

- Ți-a zis el asta? - A, nu!

Nici n-o să-mi zică. N-ar recunoaște.

Dar îl cunosc bine, îmi dau seama ce simte pentru tine.

Nici asta nu trebuia să spun. Am plecat.

Domnu' Traian...

- Mitule... - Domnu' Traian!

Doamne, Mitule! Mitule, stai, bre, potolit acia...

Nu e domnu' Traian, nu e nicio stafie, sunt eu...

- Hai, bre, Mitule... - M-ai supărat rău!

Măi Mitule...

Una este să ne batem noi joc noi de viața noastră

și alta e să distrugem viața celorlalți,

a tuturor!

Mitule...

Mitușul meu...

Vali ăsta e piază rea. Nu înțelegi?

Acum am scăpat de el, nu-l mai caută pe...

Doamne iartă-mă, îi pomenim atâta numele

și iese din groapă... se face strigoi...

Ferească Dumnezeu!

Haide, Mitule, eu am venit acia să-ți spui...

că eu n-o să te mai minț.

Eu de acum încolo, eu o să-ți spui ție tot...

Tot... Nimica nu-ți mai ascund. Dar nimica nimica...

Mă crezi dobitoc.

Dar la câte ai făcut pe la spatele meu, cum să mai am eu încredere în tine?

Hai, bre, parcă ai altă șansă acum?

Măi, dar tu ce ascunzi?

Sluga aia de Stela

a aflat că Andreea nu e fata lui Paul.

Ce?

Și vrea să ne șantajeze, Mitule, cu o căruță de bani

să nu spuie ea adevărul!

Ideea e că puștiul ăsta, Valentin Dincă

s-a dus la IML să recunoască cadavrul găsit în Dâmbovița.

Și nu este al lui Traian Dincă.

Și asta ce înseamnă?

Cazul rămâne deschis. Practic, ne-am întors de unde am plecat.

Traian Dincă e tot dispărut,

iar singurele piste pe care le am

sunt întâlnirea cu dumneavoastră și întâlnirea cu soții Achim.

Domnule procuror, să-mi chem avocatul?

Nu, chiar deloc. Asta nu e o întâlnire oficială.

Dar vreau să vă asigur că eu nu mă las până nu aflu ce s-a întâmplat.

Și nu prea-mi place să las crime nerezolvate.

Vă salut.

- De ce nu mi-ai spus mai demult? - Ce să spui, Mitule? Ce să spui?

Păi dacă tu te comportai ca un tată,

așa cum erai, erai la curent cu toate,

dar tu te uiți la viața noastră zici că te uiți la televizor...

Nu te implici...

Și fetica aia singură, vai de ea, știi ce mi-a spus?

Mămică, lasă-l, bre, pe tata, lasă-l,

că e și stresat și e și bolnav și e și ca vai de el...

Așa a spus Adela despre mine?

Andreea, Mitule. Andreea e fie-ta.

Și ea e fie-ta fie-ta!

- Înțelegi? Și te iubește. - Da, și eu.

Păi și eu o iubesc. De-aia am făcut tot ce-am făcut pentru ea.

Măi, Mitule, ai văzut ce dărâmată era?

S-o fi întrebat și tu: „Fă, fetică, cum a fost la IML?”

Dar ție-ți pasă de tine și de psihopatul ăla de Vali

și să ajungi să mă faci tu pe mine securistă, Mitu?

Iartă-mă, dar nu mi-am dat seama.

Măi, Mitule, Andreea e fata noastră

și trebuie să mergem cu ea până la capăt.

Ai dreptate.

Trebuie să fim cu ea.

Nu e cale de întors.

Domnu' Traian...

Hai, bre, Mitule, acasă.

Ce faci? Nu aici. Ai uitat ce-am vorbit?

Bine. O să fie greu, dar mă abțin.

- Cum a fost cu Andreea? - Era praf de emoții.

- S-a comportat foarte ciudat. - Săraca... chiar mi-e milă de ea.

- Pot să te rog ceva? - Ce?

- Hai să nu mai vorbim despre Andreea. - Și despre ce să vorbim?

- Mi-a fost dor de tine. - Și mie.

Ce faci mai târziu?

Nu știu. Tu ce faci?

Eu mă gândeam să ies cu o prietenă.

Ce drăguț. Și îți place de ea?

Cam da.

Și ei îi place de tine?

Cred că da.

Deranjez?

Nu. Deloc.

Cum a fost cu Lascu?

Cadavrul ăla pe care l-au pescuit din Dâmbovița nu e Traian Dincă.

- Deci Traian e în continuare dispărut. - Exact.

- Doamne, ce i s-o fi întâmplat? - Nu știu. Asta aș vrea să știu și eu.

Nu e straniu? De câte ori ți-am spus că nu mă interesează Traian Dincă,

că din punctul meu de vedere poate să fie și mort,

la cât rău mi-a făcut, și acuma vreau să aflu ce i s-a întâmplat.

A dispărut.

Ce e ciudat e că mi s-a mai întâmplat chestia asta.

Ce chestie?

Asta... cu ceva nerezolvat.

Taică-meu a pus pe picioare afacerea asta cu televiziunea.

Dar nu a fost singur, a avut un... partener de afaceri, un director economic.

Era mai mult, erau ca frații,

erau foarte buni prieteni, foarte apropiați.

Taică-meu a venit cu banii, au lucrat împreună...

Pe vremea aia, în anii '90,

România era, în materie de afaceri, Vestul Sălbatic.

Problema este că prietenul ăsta, partenerul lui de afaceri, a murit...

misterios acum vreo 25 de ani.

Cum adică?

Adică versiunea oficială este că i-a intrat în casă un hoț

să fure, să tâlhărească, și nu se aștepta să se întâlnească cu cineva.

Și i-a omorât și pe el, și pe soția lui.

Asta e versiunea oficială, numai că e ceva...

Totdeauna am simțit că e ceva în spatele poveștii ăsteia.

Și culmea este că am aceeași senzație și acum cu Dincă.

Și partenerul de afaceri... Ai aflat ce s-a întâmplat până la urmă?

Nu. Am încercat ani de zile să aflu ce s-a întâmplat cu adevărat,

cine l-a ucis, de ce...

De ce? Tu-ți dai seama că i-a omorât pe amândoi?

Pe amândoi. Și pe el, și pe nevastă-sa.

Culmea e că nu s-a furat nimic din casă.

Nu știu, o să vedem.

O să vedem ce putem să aflăm. Hai...

Eu am plecat.

Mamă, ce poveste...

Da.

- Hai să mergem. - Vecină!

Vecină! Adică, fostă vecină! Ce faceți, mă, pe-aici pe la noi?

Pași pe covoraș, că n-am chef de tine.

Mitule! Tu de ce ești, mă, așa alb la față?

- Zici că te-a lovit tramvaiul! - De la... diabet.

Aoleu, e rău diabetul ăsta. Am auzit că se face și de la stres.

Mitule, ia, vino să te întreb ceva. Auzi, mă, dar ce se mai aude cu Deea?

Am auzit că ăștia vrea s-o testeze iar.

Auzi, Florico?

Ia vezi-ți tu, fă, de ale tale și ocupă-te de nepoată-ta aia,

că umblă ca ultima panaramă, fă, cu bărbați însurați!

Lasă-mă, bre, să-i zic acia totul!

Fă, tu știai că ăla are copii de vârsta ei?

Nu știai, bagi nasul în viețile la alții!

Ia vezi-ți de ograda ta. Hai, bre, de-acia!

Nuțico ce vrei mă acu', să-mi iasă vorbe?

Auzi, îi iese la asta vorbe acuma! Sunt șefa la radio, normal că-ți iese!

La radio! Mai du-te dracu' de-acia!

Ia uite, mă, ce-mi face mie Laura asta!

Și? Ce facem? Ieșim, cum am zis?

Te rog să mă scuzi, dar mă simt foarte obosit.

Nu știu de ce. Te superi dacă te duc acasă?

Nu, nu mă supăr.

Mama te iubește mult, da?

Te rog eu, stai aici! Ascunde-te aici. Bagă-te acolo, așa...

Trebuie să-mi amintesc!