Original subtitles

Păi nu ești tu a deșteaptă?

Faci iar schimbul cu părul lu' sor'-ta.

Băi, mamă, de data asta n-o să meargă.

Paulică este hotărât să facă testul pe bune.

Pe bune! Ai intrat în horă, trebuie să joci!

Trebuie să dau sânge pentru analiză!

Sânge, făi, sânge... Că zici că e vampir acuma... sânge...

Poate reușești să-l păcălești cu firul de păr...

- Ești bătută-n cap! - Auzi? Ești nesimțită! Pleacă de-acia!

Dacă eu zic ce zic aici și tu... Fii atentă.

Totul e pe bune pe pământul ăsta până la bani.

Și tu ai bani. Ai căcălău Măria Ta.

Te duci colo-șa unde se face analizele,

vorbești cu cineva, dai plicul și e ca și rezolvată.

Nu știu dacă se poate că nu suntem la piață, în puii mei!

Mă mai doare și capul ăsta...

Schimbă-l.

- Ia o bucățică de friptură. - Nu mi-e foame.

Salată?

Nu știu ce ai tu, dar o să treacă repede.

E o înțepătură, puțin sânge îți ia, foarte puțin.

Tocmai asta e, mi-e frică de ace, nu le suport, am oroare de ele!

Doamne Dumnezeule, dar ce frică!

Hai, că nu ești copil. E o ciupitură, practic.

- Nu vrei să fii fata lui Paul? - Dar nu sunt deja?

Adevărul e că eu am cunoscut odată un rugbist de vreo 130 kile și doi metri,

când vedea puțin sânge, leșina, cădea din picioare.

E chestie mentală. Ai să vezi că e... e nimic!

Bună poveste.

Taci, mă!

Uite ăsta. Mersi.

Amice! Ia stai un pic.

Am auzit că ai hărțuit-o iar pe Amalia de la Sport.

Extraordinar! Nu știe cum să se mai bage în seamă și inventează prostii.

- O dau afară mâine. - Mamă, n-am făcut nimic!

Sunt convins că n-ai făcut nimic. Investigăm noi mâine la birou.

Doamne, cât nas poți să le dai ăstora, nu pot să cred! Doamne ferește!

Nu te mai ambala așa, Delia,

că știm că Luca are lipici la eternul feminin.

Dar nu m-am ambalat.

Și în plus, Amalia de la Sport...

e o piesă bună.

Da. Dar de la asta și până la hărțuire...

- Ce faci, Dorine? - Bună.

- Știi ce se zice despre fiu-tău? - Ce?

- C-a hărțuit-o pe Amalia de la Sport. - Hai, mă, lăsați-mă!

- Ne vedem dimineață la birou! - Dar ce părere ai tu așa despre hărțuire?

Despre hărțuire? Păi... n-am nicio părere.

- De unde vii? - De la o hărțuire.

De la o întâlnire. Pe bune?

Hai, mă, termină, că... Pe bune, că mă faci cu capul!

- Mi-a pierit pofta de mâncare. Mă culc. - Doamne, unde l-am găsit?

În Țara Cantoanelor.

Elveția.

Europa.

Mersi, am făcut geologie.

Geografie, nu?

Foarte mișto gluma.

Hai, fă, fetică, ia astea de-acia!

Stai pe telefoane, zici că ești directoare! Hai, uite!

Pune farfuriile, hai, și cheamă-l pe Adi.

A plecat.

De fapt, l-am dat afară.

Fă, dar prostovancă ești!

Fă, păi cum să-l dai, că Adi e de nasul tău!

Ascultă acia. Fiecare sac își are peticul.

Și Adi e pentru tine, nu...

ăla de se fâțâie prin mașini străine și...

te-a luat pe tine cu televiziunile, cu prostiile...

Da' îți spui eu:

sărac te naști, sărac mori.

Uită-te la mine.

Dar nu mai bine mă uit eu la Andreea? Fiecare are o șansă în viață, nu?

Și eu n-am de gând s-o irosesc pe-a mea. Plec.

Unde să pleci la ora asta? Stai acia!

Ia vezi că acuma pui mâna pe par

și te bat cum nu te-am bătut în viața mea! Hai!

Dacă am zis că plec, plec!

Și n-ai cum să mă oprești!

Sunt majoră...

Dar ce-ai pățit?

Mi s-a pus un cârcel. Lasă-mă în pace.

Zici că te duci la război.

Dumnezeu nu bate cu parul.

Ia uite acia ce rochițele frumoase!

De ce nu sunt și rochițele și mămăliga și...

Gata, de mâine...

Gata. O zi apă, o zi pâine!

- Ce faci, Mitule? - Hai, Nuțică, ajută-mă.

- Ce-ai pățit? - Ajută-mă puțin.

- Păi, ce-ai pățit, bre? - Trage de asta.

Ce faci, bre, Mitule? De unde atâta sânge? Ce faci cu sângele ăla?

Mâine nu te mai duci nicăierea.

- Hai! - Ba mă duc, că iar mă faci...

- Pămpălache. - Pămpălache, da. Mă duc și dacă mor.

Ei, asta-i!

Mihai...

Te așteaptă...

- Pe terasă. - Mersi.

De ce nu răspunzi la telefon?

- Pentru că nu știam ce să-ți spun. - Mihai...

Ce-ai auzit?

Nimic.

Nu mai contează.

Uită-te la mine, te rog.

Vreau să te uiți la mine să vezi că-ți spun adevărul.

Am văzut că m-ai sunat.

Nu ți-am răspuns eu.

Ce-ai auzit?

Vreau să știu, ca să-ți explic.

I-ai spus că-l iubești.

- Atât? - Ți se pare puțin?

Păi n-ai auzit tot. I-am spus că-l iubesc ca pe un frate.

Normal că n-ai auzit tot, pentru că ți-a închis.

Nu vezi că-și bate joc de noi?

Și iubirea asta de frate... e dubioasă.

Adică ce vrei să zici, mă? Și noi doi ne iubim ca frații.

Asta nu înseamnă că suntem dubioși.

Dacă n-ar fi închis,

ai fi auzit că l-am dat afară pentru că nu-l suport.

Nu știu, am senzația că toată lumea e împotriva noastră.

Care toți?

Andreea.

M-a pus să aleg între tine și ea.

Au, ce mă doare...

Hai, bre, că așa e la diabet, asta e, că nu se închide rănile.

Vai, dar știi cum?

- Ia un... - Nu mai pot!

Păi, ia un nasture de durere acia...

Gata, culcă-te. Na, ia de-acia.

- Gata. Așa. - Mai dă puțin, că...

- Hai... - Gata. S-a dus.

Aoleu!

Te-ai culcat?

Da.

Auzi, dar ce mai e prin mahala?

Ce mai învârte sărăciile alea?

Ia zi.

Ce să fie?

Auzi?

- Unchiul ăsta al lu' fii-ta, Dorin... - Așa...

...umblă toată ziua după nepoata lu' Florica.

Cine bre, bogătanul de la vilă?

Bre, ce perverși e ăștia!

Și ea? Ea...

Ea e... proastă de dă prin gropi.

Hei...

Fetele frumoase nu plâng.

Lasă-mă.

Fiindcă...

nu mai pot.

Simt că mi se duce dracu' toată viața asta.

N-are cum.

Papa rezolvă orice.

Doar să-i spui.

- Ce „papa”? - Taică-tu, mă.

Hai, liniștește-te.

Nu mai plânge.

Ești o Andronic. Andronicii nu plâng și nu pierd niciodată.

Hai, gata.

Pa.

Of, ce frig e! Mă duc în casă.

- Când s-a întâmplat asta? - Când ai ieșit din spital.

Dar n-am vrut să-ți spun pentru că e între mine și ea.

Dar nu înțeleg. De ce?

Ea crede că între voi doi e ceva.

- I se pare. - I se pare, nu i se pare...

Nu mai vorbește cu mine dacă eu mă mai văd cu tine.

Dar uite că până la urmă lucrurile se așază.

- Adică? - Păi...

Între noi doi nu e nimic.

Dacă tu te superi aiurea și nu mă crezi când îți spun că e o neînțelegere.

Adela...

Îmi dau seama că greșesc uneori.

Sunt un tip ciudat și...

introvertit.

Aveam șase ani... dar ți-am povestit. Părinții mei au murit.

Și eu am crescut la orfelinat. Am răzbit singur în viață.

Și mereu am crezut că atunci când o voi întâlni pe „ea”,

femeia care s-a născut să fie a mea, voi fi mai deschis.

Dar... trecutul mă urmărește.

Sufletul mi-e împietrit de la atâta suferință.

Și am impresia că nu sunt capabil să iubesc până la capăt.

Și eu sunt vinovată, Mihai.

Pentru că i-am permis acestui...

așa-zis prieten

să stea prea mult în preajma mea.

Nu, Adela.

Tu n-ai nicio vină.

Eu mi-am pierdut încrederea în oameni. Nu în tine în mod special.

În oameni, în general.

Dar unii oameni merită încrederea ta.

Știu.

Ce faci, fă, fetică?

Să nu-ți fie de deochi, dar ce ți-a mai crescut părul!

Și... ai firul de păr gros!

Cu mine semeni, fă, fetică.

Ce te uiți, că acuma-s tunsă ca o capră, dar când eram tânără...

Aveam niște coade împletite, groase cât brațul era!

Mureau băieții să mă tragă...

să mă tragă de... de ele.

Ia uite.

E de păr ăsta, mamă.

Și?

Ai plecat aseară la Mihăiță?

Ce mai zice bogătanul ăla?

Mamă, Mihai e un băiat care a suferit mult.

Hai, fă, cu banii la teșcherea toți am vrea să suferim!

- Nu te ia de nevastă. - Dar nu e vorba de luatul de nevastă.

Și eu pe Adi să știi că nu-l iubesc. Nu vreau să-l mai văd.

Și rămâi fată mare și bătrână acia!

Nu. E foarte OK să nu te căsătorești în ziua de azi.

Hai, plec la muncă.

Andreio?

Are mama marfă!

Una nu-i ca mine, făi!

Brici și cu mintea ascuțită!

- Și? - Ce?

- Ce faci azi? - Mă duc cu șefu' la televiziune.

- Și după, ești liber cumva? - Nu.

Trebuie să mă duc cu șefu' la IML să-i facă analizele lu' fie-sa.

- S-o înmatriculeze. - A adus-o acasă... asta e!

Trebuie, tanti Gino, că e pe numere provizorii.

Aoleu! Și ITP-ul i l-a făcut?

Ce treabă ai tu cu șefu'?

Ce te interesează pe tine programul lui? Vrei să-l ajuți?

- Nu, Iliuță! - Dar?

Voiam...

să mă duci și pe mine la Obor azi.

- Pentru ce? - Să mai petrecem și noi timp...

Așa, cât mai ești liber.

- Ia mai zi o dată! - Fir-ai a dracu' de muscă!

- Bună dimineața. Ce faci? - Întârzii.

Nu știu unde e Ilie.

Vezi că la 11 o să trimit o mașină să te ia și ne vedem la IML.

Tata, știi ce mă gândeam?

Dacă ești ocupat, nu vrei s-o lăsăm pe altădată?

Pentru mine, testul ăsta chiar nu contează.

Pentru mine contează că sunt acum, aici cu tine.

- Știu. - Ce sens are să ne grăbim?

Știu, dar oricâtă treabă aș avea, pentru mine tu ești prioritatea zero.

Vreau să fie lucrurile clare, puse la punct.

Testul pe care l-am făcut cu Delia nu e bun?

Nu. Și aș prefera să mă asculți. Da?

La 11 ești gata, trimit șoferul și ne vedem acolo.

Lasă că o să iau un taxi că vreau să dau o tură prin magazine.

Foarte bine. Îl trimit pe Mihai să te înscrie la școala de șoferi

și apoi mergem să-ți alegi o mașină.

Ce vrei tu. Electrică? Una cool, da?

- Sărut mâna! - Imediat, șefu'!

Sărut mâna, Ilie!

- Nu vrei să-ți deschid și portiera? - Vă rog să mă iertați.

Las-o, Doamne iartă-mă, de portieră! Pe bune?

Le comiți la foc automat!

Bă, băiete, timpul pentru mine înseamnă bani. Bani mulți.

Dacă n-ai chef să-ți iei măcar un ceas și să vii la ora exactă,

te duci unde vrei, la munte, la mare, și câștigi cât vrei, dar nu de la mine!

- Da? - Vă rog...

Dacă se mai întâmplă o dată, nu zic mai mult. Dă-mi cheia.

- Vă rog... - Plec singur!

- Vă rog... - Hai, gata!

Ce face prințesa mea?

Nu sunt prințesa ta.

Și am treabă. Te rog să pleci.

Mă dai afară pe ușă, intru pe geam.

Mă dai afară pe geam, intru pe gaura cheii.

- Tu nu înțelegi că nu mai pot fără tine? - Te rog să pleci!

- Dar ce-ai pățit, prințesă? - Nu sunt prințesă cu tine!

Te rog frumos când mă mai vezi să treci pe trotuarul celălalt.

Am terminat cu prietenia asta care n-a existat niciodată.

Dar ce amuzantă ești tu în dimineața asta!

Tu n-auzi să nu mă mai cauți niciodată?

Nu știu... uită că exist!

Ignorantule!

Tu așa vorbești cu mine? Cu mine, care nu mai pot fără tine?

Care mă țin după tine ca un câine? Care sufăr?

Și ce mă interesează pe mine că suferi? Asta e! Ce-a fost a fost!

Treci peste!

Dacă tu atât ai înțeles, chiar nu mă interesează!

Și știi de ce nu mă interesează? Pentru că minți!

- De ce ai răspuns ieri la telefonul meu? - Ce-am făcut?

De ce ai răspuns? Nu ți-e rușine? Îți bați joc de mine?

Să nu te mai văd niciodată!

Fata mea, dar ți-am luat un inel cu diamante... M-am împrumutat...

- Locul tău era la poartă. Ce cauți aici? - Ia mâna! Inspectez birourile.

- Da? - Da.

Bine, domnu' inspector. De mâine, te duci frumușel și lucrezi la barieră.

Și nu mai calci în clădire. S-a înțeles?

Hai!

Mulțumesc.

Dar poți să pleci și tu acum. Chiar am treabă.

Ce faci aicea, domnișoară? Ce mai pui la cale?

Nimic.

Să știi că astăzi m-ai surprins.

Plăcut, așa că am hotărât să încercăm să devenim prietene.

- Noi două? - Da.

Am auzit ce ai vorbit cu frate-meu. Bravo. Felicitări.

Nu te mai lăsa călcată în picioare. Cam câte teste ADN să faci?

Dacă ești deșteaptă ai putea să mai ai niște avantaje dacă noi devenim prietene.

Noi două?

Da...

Rudele și vecinii ți-i dă Dumnezeu, prietenii ți-i faci singur.

Poate vrei un cont

care să-ți asigure un trai fericit tot restul vieții tale.

Ce zici?

Poate vreau să conduc un trust media. Ce zici de asta, mătușico?

Era să mă surprinzi, dar cu mine nu-ți merge.

Și atunci de ce joci jocul ăsta cu frate-meu?

- M-am prins. Ți-e frică de testul ADN. - De ce? L-am mai făcut o dată.

Te-am citit din prima clipă, fetițo. Fetele ca tine sunt moarte după bani.

Dacă n-ai avea niciun dubiu, ai face testul acum. Pe loc.

Pleacă! Asculți pe la uși?

- Doamnă, eu nu... - Pleacă de-aici!

Ia să vedem...

Deci, 22 de lei și 80 de bani, 23 de lei.

Cum, fată, 23 de lei? Păi de ce e așa scumpe?

Păi e 40 lei kilogramul.

Cum să fie 40 lei kilogramul niște cornulețe?

Nu te supăra, dar e jaf la drumul mare!

Mă, dacă n-ai bani, nu mănânci cornulețe!

Ei, n-am bani de cornulețe!

Hai, n-am acuma. Dar lasă-le pe-astea, de le-ai cântărit și mă treci pe caiet.

Ca să-ți fac safteaua, îmi dai un suc și îți dau banii acuma.

- Bine, hai că-ți dau și suc. - Auzi?

Știi ce te rog eu pe tine?

Stai și tu cu ochii Laura

că umblă niște vorbe prin sat că se ține un moș de ea.

- Mătușică, în primul rând nu e moș. - O auzi?

Și nu se ține nimeni după mine. Nu mai trăncăni pe la toate colțurile.

Dacă ai ceva de zis, îmi zici mie și gata.

Ei „nu mai trăncăni”! Numai atâta știi!

- Ce vrei, mă? - Ce faci?

Dar de când te interesează? Zi ce ai de zis!

Auzi, bre, zi-mi și mie, ce e ăla ignorant?

- Ce-ai zis, mă? - Ignorant.

Ce e ăla ignorant?

Vrei să dai la facultate și nu știi unde e intrarea?

- Zi, bre, dacă știi. - Incult. Adică un prost ca tine.

Lasă-mă, că am treabă de nu mai pot.

Incult, ignorant... Prostule, că le pierzi pe amândouă.

- Unde mergi, fetiță? - Te-ai lovit la cap?

Cum îți permiți? Ai uitat cine sunt, sau ce?

- Nu ești fata lui Paul Andronic. - Ce-ai zis?

Să mă înfig în ciuful tău?

Am auzit când vorbeai cu mă-ta că ăla nu era părul tău.

Și dacă află domnu' Paul,

dna Marta și dna Delia, zbori de unde ai venit!

- Te calc în picioare! - Stai, nebuno!

Stai, că încă n-am terminat!

Spre deosebire de tine, sunt fată deșteaptă

și-mi țin gura dacă sari cu bani.

Cam cât crezi că te costă să tac?

Să vezi cât o să te coste după ce află tata și te dă afară!

- Unde se duce? - Tragi cu urechea la ce vorbim noi?

- Sunt vânăt de supărare. Cine ascultă? - Fii atent.

Dacă vrea să meargă undeva, iei o mașină și o duci oriunde.

Și îmi raportezi ce face, unde merge, cu cine se întâlnește.

Sau am grijă să afle șefu' și ce nu faci, nu numai ce faci.

Nu mai capeți papa bun.

Stai... Acu' știu unde merge.

După ce m-a luat cu lugu-lugu,

ce fată mișto sunt eu și că nu sunt deloc materialistă...

- Hai că asta e idioată! - Fii atentă ce mi-a trântit!

Că nu cumva vreau un cont cu care să trăiesc liniștită toată viața?

A dracu' spelba dracu'!

Păi asta merită să-i pui șoricioaică în cafea!

Și nu ea e pericolul ăl mare. Știi, mămico, cine e? Steluța!

Fi-i-ar urechile ale dracu'! A auzit tot ce am vorbit!

A auzit cum am făcut noi schimb de șuvițe ca să iasă că sunt eu fata lui Paul.

Aoleu! Aoleu, a auzit sclava tot!

Vai de capul meu, mă ia palpitațiile, mă ia inima...

- Potolește-te... - Pastilele de inimă!

Nu sunt decât eu aicea să te văd!

De câte ori ți-am zis să taci?

Că tu ești de vină!

Hai, fă! Mă iau după proaste ca tine... Cine se uită în gura la sclavele astea?

Nu-ți dai seama că dacă aia scoate un cuvânt, totul sare în aer?

- Că eu nu pot să dau sânge! - Păi nu, da'-ți dau șuvițele...

M-ai înnebunit cu șuvițele alea!

Ăla vrea test de sânge! Vrea test de sânge!

- V-am prins, vrăjitoarelor! - Ieși, panaramă ce ești!

- Alo! - Nesimțito, ieși afară!

Nu te-nfierbânta, că dacă nu m-ai ascultat prima dată,

acum vreau să-ți mai cer ceva.

Vreau să fiu prezentatoare la Știri.

Sictir, dă-te dracu' de-aici!

La Sport, ca să-mi găsesc un fotbalist cu bani să-l iau de bărbat. Da?

- Banii și Știrile și sunt mormânt. - În mormânt te bag eu pe tine.

Deea, potolește-te, măi!

Pleacă de-acia! Hai că poate ai treabă.

Pleacă de-acia.

- Arătarea dracu' ce ești! - Hai, hai!

Îți rup eu fața aia de turtă!

Tanti Nuțico! Dar văd că ai ceva minte, da?

Bem o cafea?

Și două!

Numai să ne-nțelegem.

Ce faci?

Mă gândeam să te invit diseară la masă.

Așa de repede?

Nu pot să accept, Mihai.

Când o să ai încredere în mine, poate.

Am văzut ce i-ai făcut lui Adi. Am fost foarte mândru de tine.

Mie nu-mi place să mă cert cu nimeni și...

poate data asta înțelegi și tu că nu te-am mințit cu nimic.

Crede-mă, e prea devreme să ieșim.

Ce trebuie să fac să te conving?

Trebuie să-ți spun eu?

Ce vrei tu.

Bine!

- Andreea! - Ce vrei?

- Te duc undeva? - Nu.

- Te duc cu mașina. - Lasă-mă, dispari!

Tanti...

Eu nu sunt proastă.

Voi două aveți un secret și vreți să vă bateți joc de domnul meu.

Și mie nu-mi place minciuna.

Dovada, Stelo.

Dovada.

Dovada? Dovada e că fii-ta nu vrea să facă testul de sânge.

Asta e dovada.

Și ca să nu mă întind prea mult la vorbă...

vreau până mâine...

treizeci de mii,

că altfel fac o ședință cu Paul și cu Delia și cu Marta...

și să vezi circul dracu' ce începe!

Treizeci de mii, da?

De lei?

De euro.

Fă, fetică, de unde să-ți dau eu atâția bani? Vai, Doamne...

De la Andreea, tanti, de la Andreea.

A avut grijă de tine, nu?

Doamne apără și păzește...

Ești dracu' gol, fetică, asta ești, dracu' gol, mi-a intrat dracu'-n casă!

Până mâine, da?

La câți bani ai, ai putea să te îmbraci mai mișto.

Tot ca o țărancă arăți.

Ziua bună!

Bună ziua.

Ne-am dat dracu'.

Bună ziua, nu vă supărați... Laboratorul pentru probe ADN...

Veniți cu mine.

- De ce să fac eu asta? - Doar tu îl poți identifica. Hai!

Ia uite, aici erai!

Ce faci, Stela? Casa e cu fundul în sus și tu stai pe net?

- Ce cauți acolo? - Caut case.

- Cauți case? - Ia uite ce frumos!

Păi avem noi nevoie de casă, avem bani să ne cumpărăm casă?

- Ai spart vreo bancă și eu nu știu? - Cam așa ceva.

Vrabia mălai visează și calicul praznicul. Treci la treabă!

- Da, doamnă. - Fă-mi o cafea tare și amară.

Da.

Ce treabă ai tu cu Nuți?

Pot să știu și eu de ce stai toată ziua la ușa Andreei ca un cățel?

Pot să știu de ce te fâțâi între vilă și casa anexă?

Pot să răspund și eu? Am treabă, doamnă! Nu-mi văd capul de treburi!

- Zici c-avem fiecare zece mâini! - Ești obraznică acuma.

Ai 10% din salariu pe trei luni.

- Poftim? - Vrei pe șase?

Fii atentă! Că dacă aflu că faci ceva dubios,

zburați din casă tu și maică-ta. M-am săturat de voi!

Cafeaua s-o duci sus, o beau mai târziu.

Bine.

Nu ți-e rușine?

Dacă lucrezi aici, nu te dau banii afară din casă.

Pot să schimb asta. Ascultă-mă ce-ți spun.

Într-o oră o să vină tata.

Folosește pentru probă șuvițele astea. Crede-mă, n-o să regreți!

Nu ți-e rușine să vii la mine cu mită? Să-mi pierd locul de muncă?

Cât vrei? O casă, o mașină? Orice pot să-ți dau!

Pleacă de aici până nu te dau pe mâna poliției!

Am mai văzut de-astea ca tine!

- Te rog eu să te mai gândești. - Chem paza.

Ia uite-o!

Unde mă duc, numai de voi și de neamul vostru dau!

- Calmează-te. - Lasă-mă.

Să-i zici lui Andronic că mortul nu e Dincă.

Apare el până la urmă, că el l-a omorât! Și pe el și pe mă-ta, el i-a omorât!

Lasă-mă, mă...

Și mai zi-i lu' tac'-tu că ies eu de-aici odată și-odată

și mă întorc după el.

Neam de criminali ce sunteți!

Neam de criminali!

Bună, Nuți.

Sărut mâna...

Sărut mâna, doamnă, ce mai faceți?

- Ce mai faci tu, Nuțico, ești bine? - „Nuțico”?

Bea doamna o țuică? Hai!

De la mine de la Găești.

Nu te refuz, azi sunt în toane bune.

E de prune curate.

Hai noroc.

Fă urechile mari, că ți-a pus Dumnezeu mâna-n cap.

Am văzut că fata ta are așa... o sensibilitate.

Îi e frică de testul ADN. Știi despre ce vorbesc, nu?

Așa...

Hai să împăcăm și varza, și capra, adică pe tine.

Așa...

Eu m-am gândit să vă ofer tuturor un trai decent.

M-am gândit și la tine și la bărbată-tu. Vă scriu un cec gras.

Ce zici?

Eu nu dau vrabia din mână pe cioara de pe gard, adică pe matale.

Știi ce e vrabia asta a ta, Nuți? O himeră. O nălucă.

Dacă mama scrie testamentul în favoarea mea și a copiilor mei, știi cu ce rămâi?

Ce te faci tu atunci? Freci menta.

Eu pe fata mea n-o vânz!

Aoleu!

Trebuie să-mi promiți mie că Andreea n-o să facă niciodată testul ăsta ADN.

Vai de capul și de zilele mele,

ce ți-e și cu sărăcia asta, că e dată dracu'...

dar pe noi toți ne face...

că suntem și săraci, și proști, și vai de noi,

și vai de capul meu că mă arde sufletul!

Îți spui, doamna Delia,

mă arde sufletul de mamă s-o dau pe fata mea...

că ea e ca fata mea...

i-am dat sân...

Păi da' n-am lăsat-o p-ailaltă să moară de foame? Pentru ea...

Amândouă, ele e surori de lapte așa...

Acuma, doamna Delia, că mă arde și mai tare sufletul să...

Vă dați seama, ea își schimbă numele...

Mă aruncă, doamna Delia, pe mine, ca pe-o măsea stricată,

vai de capul meu...

Fata ta nu trebuie să facă testul ăsta.

Dacă nu te ții de promisiune, o să fie vai de capul tău!

Vreau bani gheață.

Adicătelea cash.

Să nu mă-ncurce băncile.

Bine.

Alo?

Ăla nu a vrut banii, ce mă fac?

Stai, fă, potolită, dă șuvițele lu tac-tu.

N-o să vrea mamă, Paul nu o să vrea!

- O să fug. - Fă, tu ești proastă?

Tu pierzi acum viața ta de huzur și de bine, să te întorci la... unde?

În mahala? În sărăcie și la rău?

Stai acolo, șterge ochii, îndreaptă spatele

și fă ce trebuie să faci că doar ești fata mea!

Mihai... ce-i cu astea?

Pentru tine.

Mă ierți?

Astăzi, da.

Mulțumesc.

Dar de mâine încolo, nu știu dacă te pot ierta.

Se împlinesc cinci ani

de când eu și Călin ne-am mutat într-o casă adevărată, în casa noastră.

Și mereu am ținut cont de data asta.

- Hai cu mine. - Unde?

Să cumpărăm un tort și apoi să ne vedem cu Călin.

Nu pot să vin. E ceva al vostru.

Mi-ai spus că azi sunt iertat. Deci n-ai cum să mă refuzi.

Hai!

Gata, am venit.

Ce e?

Tu ai plâns?

Tata, nu... nu mi-e deloc ușor să renunț la viața mea, să știi.

Mă rog, la fosta mea viață.

N-ai zis că ești mândră că ești fata mea?

- Da, tata. Nu mă înțelege greșit. - Nu, măi. Hai!

Gata...

Hai.

Haide, măi... Hai!

Bine că ți-ai adus aminte, uitasem.

Imediat.

- Hai, suflăm împreună? - Hai!

Două, trei, și!

Să fim fericiți.

- Tu mai repede decât mine. - Eu mă duc să tai tortul.

Hai fugi. Eu strâng un pic pe aici...

Da. Ăsta e... al lui Mihai.

De când era mic, adică. Dar mai bine îți povestește el.

Păi de ce, e vreun secret? E o jucărie.

Da, corect.

Iartă-mă, exagerez.

Ideea e că Mihai e foarte discret cu viața lui

și mi-a indus și mie chestia asta.

Nu-mi povesti dacă nu vrei.

E un ursuleț pe care l-a primit

de la un nene care venea să ne viziteze destul de des,

ne-a adus la amândoi câte un ursuleț...

și...

într-un fel...

era singurul lucru frumos care ni se întâmpla.

Țin minte...

că într-un an de Crăciun... Doamne...

stăteam cu ochii lipiți pe geam, mă, lipiți,

ca să vedem când vine să ne aducă jucării.

- Mi se pare groaznic să trăiești așa. - Da, e.

Dar... tot răul spre bine, nu?

Dacă zici tu...

Iartă-mă că sunt curioasă, dar... nu vrei să-ți cunoști familia?

Nu vrei să știi cine sunt părinții tăi?

Ei nu au vrut să mă cunoască.

Așa că nu văd de ce să-mi doresc să-i cunosc.

Mihai.

Mihai e singura mea familie.

Hai că m-am descurcat.

- Cât de cât. Cred. - Ușor!

Da, și lingurițele? Sau mâncăm cu mâna?

Le aduc.

Hai, stai cu fata aici! Mă duc să le aduc eu. Aoleu!

Ce mă bucur că are căpșune!

Se spune că sunt fructele iubirii.

Vă rog să vă pregătiți. Puneți mâna pe suport...

- Ai văzut ce ușor e? - ...și ridicați-vă mâneca.

Hai, ai văzut ce repede? Țac-pac.

Așa.

Mi-e rău!

Nu pot, îmi pare rău.

Când văd... când văd sânge și ace, chiar nu pot.

Îmi pare rău, mi-e rău!

Îmi vine să leșin. Tata, chiar îmi vine să leșin.

- Haideți, nu am toată ziua la dispoziție! - Vă rog. E fata mea.

Știu, domnule Andronic, dar...

Hai... Haide...

Chiar nu înțelegi? Chiar nu mi-e bine. Mi-e rău, ce vrei?

Dar e doar o înțepătură. N-o să vă ating niciun fir de păr.

Hai, mă, Andreea. Eu am planuri mari cu tine.

Tu ce faci? Ți-e frică de o înțepătură? Hai, curaj!