Original subtitles

Adi, unde ești? De ce nu ai ajuns?

Bine, cobor acum. Bine. Pa.

Nu!

- Ce avem? - Plagă prin împușcare.

Să-l pregătim de operație.

Așteptați aici!

- Vreau să intru. - Nu.

Să pornesc aerul ăsta condiționat.

Hai, ia și bea.

- Să trec. - Noutăți de la Paul?

Nu, încă nu.

Doamne. Deci nu pot să cred!

Hai, bună.

- Ce-i cu fețele de înmormântare? - Dă-ți peste gură!

Mihai a fost împușcat.

Mihai?

Casa asta zici că devine film cu gangsteri. Cum naiba?

Mihai s-a pus în fața lui Paul să-l apere, și a încasat glonțul în locul lui.

Doamne. Deci nu pot să cred! Voi auziți cum sună?

Andreea, a făcut asta.

- Nu suntem în siguranță cât ea e aici. - Chiar e momentul?

Păi, eu nu... Eu simt că înnebunesc. Nu, nu mai suport.

Nu mai suport. E imposibil așa ceva! Dumnezeule!

Ce casă am ajuns? Ce familie e asta?

- Împușcături? Poliție? - Gata.

Liniștește-te, te rog. Te rog frumos, că-ți faci singură rău.

- Știu... - Și tu, Dorin, sună-l pe Paul să...

- Să aflăm ce se întâmplă. - OK.

Eu mă culc.

A fost găsit un cadavru. Are semnalmentele lui Traian Dincă.

Cadavru?

Asta-i tot? Duceți-l la Medicină Legală pentru autopsie și hai, că o să vedem noi.

Domnu' procuror...

Domnu' procuror, nu l-am omorât eu, vă rog să mă credeți.

Să n-am parte de oale sparte și găini moarte, vă rog.

A zis cineva ceva de omor? Eu nu.

Păi, da, ați zis de cadavru, și eu m-am gândit că...

Doamne, ce mă fac eu, Doamne?

Dacă n-ai nimic de ascuns, îmi spui și mie de ce plângi?

De la stres. Că io-s femeie simplă și sunt de la țară.

Și, Sebastiene, sunt cu frică de Dumnezeu

și nu sunt obișnuită nici cu poliție, nici cu cadavre, bre.

S-a întâmplat ceva. Veniți!

- Haideți. - Mă iertați.

Mitule, ce-ți fac eu ție, Mitule.

Ai ciripit, fir-ar mă-ta a dracu'.

Ai mâncărici pe limbă, ai?

Ai.

Ce faci, mă, mamă, mă?

L-am pregătit de operație, dar o să dureze destul de mult.

- Mai bine mergeți acasă. - Eu vreau să rămân aici.

În ce stare e? Cum e?

Nu prea bună. Glonțul a trecut pe lângă un organ vital.

Dacă e nevoie de ceva, spuneți-mi. Orice, orice e nevoie.

Facem tot ce putem. Vă promit.

Așteptăm. Mihai e puternic. O să fie bine.

O să se facă bine, sunt convins. E puternic.

Bună seara. Bună seara, dl Andronic. Îmi spuneți ce s-a-ntâmplat?

S-a-ntâmplat că... nebunul care îl caută pe Traian Dincă încearcă să mă omoare.

Și Mihai s-a băgat... m-a împins din calea glonțului

și l-a nimerit.

Asta s-a întâmplat.

Valentin Dincă.

Dincă. Da, dați-l în urmărire pentru tentativă de omor.

Bun, l-am dat în urmărire generală.

Dacă Valentin Dincă a încercat să dea de dv., o să mai încerce.

Avem un cadavru și credem că este al lui Traian Dincă.

Trebuie să dăm de Valentin, singurul care ar putea să-l recunoască.

- Deci Traian Dincă e mort? - Încă nu știm.

Avem un cadavru și urmează să-l identificăm.

Am înțeles.

- Da, ținem legătura. - Da, mulțumesc.

Numai bine.

Ce durează atât? De ce nu ne spun nimic?

Mai termină odată cu smiorcăiala asta, Adelo.

Te comporți de parcă ești nevastă-sa.

Tocmai a fost împușcat. Poate să moară.

- Și ție ce-ți pasă? - Păi, îmi pasă. Cum să nu-mi pese?

Fetelor, vă rog din suflet.

Calmați-vă, gata.

Suntem cu toții obosiți, tensionați, cu nervii la pământ.

Mihai are nevoie de noi, da? Hai!

Gata.

Haideți, doamnă. Scularea!

- Unde mă duci? - Haideți, doamnă.

Ușor, că n-am făcut nimic. Dar unde mă duci?

- Că eu sunt nevinovată. - Aici.

- Da' n-am făcut... Da' ce se-ntâmplă? - Doamne...

- Haide! - Acia, acum, acuma.

Ce se-ntâmplă? Ce-ai zis acolo?

Am zis tot.

Tot am zis.

De ce ai făcut asta, mă?

Am zis tot. Tot.

Că Traian a venit la noi.

- Și pe urmă... - Du-te dracului...

...a plecat.

Adică n-ai zis...

- Mai repede. Haideți, semnați aici. - Păi, n-am...

Acușica, acuma.

Mă, Mitule!

Da, Călin.

Alo?

Cine-i la telefon?

Paul Andronic.

Domnu' Andronic, s-a întâmplat ceva cu Mihai?

Îl sunam pentru că nu a venit acasă...

Călin... nu, n-am...

n-am vești prea bune.

Mihai e la spital.

Bre Mitule, dar ce m-am speriat. Eu am crezut că ne-ai dat dracu'.

Ține-mi și mie asta. Și ai ciripit tot la milițienii ăia.

N-am avut curaj.

Ei, lasă... Băi Mitule, dar ce noroc pe noi.

A găsit ăștia cadavrul în Dâmbovița, și ăsta e departe de Butimanu.

Adică acuma, gata, ce să mai zică? Îți dai seama. Le-a închis gura acuma.

Că ce să zică de noi? Ce, avem noi mașină? Să-l cărăm noi acolo, să-l aruncăm?

Ce zici, Mitule? Aoleu... Să o sun pe fată.

Ne-a dat asta dispăruți. Și să știe și ea de noi, da?

- Hai, hai. - N-am avut curaj.

Da, bre. Hai, du-te acolo.

Nu vreau, mersi.

Auzi, știi ceva de părinți?

Nu.

- E mama? - Nu, nu e mama. Mă auzi?

- Măi, mamă, în sfârșit. - Hai mersi, că mă întrebi de sănătate.

Lasă-mă! Spune-mi ce s-a-ntâmplat la secție.

De ce v-a ținut toată noaptea? Sper că nu v-ați scăpat sau ceva.

Nu, făi, fetică.

Așa părere ai tu despre mă-ta? Normal că nu ne-am scăpat, făi...

Că nu mă face pe mine niște milițieni!

Bravo! Să te pun la curent cu noutățile.

Fii atentă!

Vali a venit azi peste noi la vilă și l-a împușcat pe Mihai.

- Da' de ce pe Mihai? - Păi, ăsta a venit chitit pe Paul.

Mihai s-a aruncat în fața lui ca să-l ferească și l-a nimerit pe el.

Face bre ăștia pe eroii, uite... Auzi? Făi, Andreeo!

E bine că l-a împușcat pe ăsta, și nu pe Andronic.

Îți dai seama?

Ne lingeam pe bot de moștenire.

Și acum ăsta ce face, e bine? Mihăiță, ăsta?

Nu știu, mamă, nu e prea bine.

Nu se știe dacă-și revine.

Adela!

Adela!

Adela!

Este cineva pe nume Adela?

- S-a trezit? - Nu încă, doar că repetă numele Adela.

- Sunteți dv.? - Eu sunt Adela.

Am înțeles. Haideți! O persoană, vă rog.

Hai, curaj.

Vorbește! Sigur te aude.

- A strigat toată noaptea după tine. - Serios?

Mihai!

Te rog să te faci bine.

Îmi pare rău că m-am supărat.

Adela!

Sunt aici. Sunt lângă tine.

Tu ai fost aici tot timpul?

Normal.

Acum pot să intru?

Se recuperează, să nu-l obosim.

Doamna este soția, nu? Fac un cuplu minunat.

Mai așteptăm.

„Doamna e soția”... Ce cretină ești.

Eu nu-mi explic cum a ajuns la noi în casă.

Nu l-a simțit nicio alarmă, nimic?

L-a lăsat cineva să intre.

Cum să-l lase cineva să intre?

- Păi, zi și tu, Livi, dacă nu l-a lăsat... - Ba nu! Luca, are dreptate.

Dacă nu l-ar fi lăsat haimanalele alea, nu s-ar fi întâmplat.

Le-arăt eu lor.

Am plecat!

Aoleu! Bre Mitule, de-abia aștept să mă duc să fac un duș

și să dorm nițel, că...

- E numai vina voastră. - Dar ce s-a întâmplat?

Ați adus criminalul la ușă.

- Hai acasă! - Nu mergem nicăieri.

Dar ce criminal... Ce criminal? Nu înțeleg nimic!

De când v-ați mutat aici, ați adus mahalaua după voi.

Criminali care atentează la viața familiei mele.

- Asta ați făcut. - Dar ce s-a-ntâmplat?

Bre... Uite ce e, dna Delia, da?

Că noi am stat toată noaptea la secție, acolo ne-a ținut.

Ca niște câini, că n-avem noi pilele lui domnu' Andronic, da?

Păi, ce?

De unde era să știm noi colo șa că s-a-ntâmplat ce s-a-ntâmplat.

- Dar ce s-a-ntâmplat? - Ei, ce...

- L-a împușcat Vălicu pe Mihăiță. - Vezi că știi?

- Tulai, Doamne! - Știi!

Păi, nu-i normal? Că m-a sunat fata.

- Andreea. Ce era-n sufletul ei... - Așa-i!

Noi am fost la secție toată noaptea, dna Delia.

Păi, am stat, da' ne-a dat drumu' imediat.

- Că a găsit cadavrul lu' domnu' Traian. - Ce cadavru?

Ce cadavru? Despre ce vorbiți?

Păi, ce cadavru?

- Păi, ce cadavru? - Ce-ați mai făcut?

- Zi! - Bre, cadavru', Mitule.

- Da, cadavru? - În Dâmbovița.

- Care e departe de Butimanu. - Da, că Dâmbovița nu trece prin Butimanu.

Sunt cu ochii pe voi.

O să-ți respir în ceafă, Nuțico, fii atentă!

Ne scuzați.

Aoleu... Nu trebuia să zici „cadavru”.

- Dracu'. - Te-a luat gura pe dinainte.

Hai, stai liniștită.

Suntem obosiți.

Ne-am dat dracu'.

Mihai!

Mihai, n-am... n-am cuvinte.

Îți datorez viața.

Și eu îți sunt datoare. I-ai salvat viața tăticului meu.

O să-ți fiu recunoscătoare toată viața.

Mihai!

Ce-ai făcut, bro? Cum ești? Mai bine?

Nu mă doboară așa ușor.

Adela... să știi că le-a dat drumul părinților.

- Serios? - Adela, poți să mergi.

Să stai și tu cu ai tăi. Ai fost aici toată noaptea.

Da, du-te, că rămân eu cu Mihai.

Andreea, poți să mergi și tu, te rog?

Sunt obosit și vreau să mă odihnesc.

Da, hai să... haideți să-l lăsăm.

Da?

Mă întorc repede.

Asistenta ți-a pus un calmant. Poate dormi puțin.

Și după-amiază vin iar.

Abia aștept.

- Hai! - Pa.

Să te odihnești!

V-aștept în fața spitalului.

Auzi...

Știi ceva de ai noștri? Sunt OK?

Când ai vorbit cu ei?

Da, bravo, mă. Până acum, nu te interesa de părinți.

Îți stătea mintea numai la Mihai. Te-oi fi îndrăgostit.

Da. Îl iubesc pe Mihai.

Mama...

Puiule, mama te iubește mult.

Te rog eu. Stai aici, ascunde-te. Hai!

Bagă-te acolo, așa. Du-te!

Și să nu vorbești, te rog. Să nu vorbești.

Paul! Doamne!

Gata! Am venit.

- Bună ziua. - Ce face Mihai?

A fost o noapte grea, dar și-a revenit. E bine.

Altfel nu știu dacă mi-aș fi iertat-o.

Nu e vina ta. E omul ăla, un nenorocit, un psihopat.

Știu! Gata. E dat în urmărire oficială și...

și sper să se miște repede poliția.

Gata.

- Ce voiai să vorbim? - Stai un pic.

Auzi... tu nu ai vorbit serios când ai zis că ești îndrăgostită de Mihai?

Deea, când l-am văzut așa, am simțit că mor.

- Nu știu cum să-ți explic. - Da, mă, dar e ceva normal.

A fost înfricoșător pentru toată lumea.

Dar nu e ca și cum ar fi de nasul tău.

În continuare, voi doi sunteți din lumi diferite.

Cred că nu m-ai auzit bine prima dată. Îl iubesc pe Mihai și nu mai pot...

Nu mai vreau, să-mi ascund sentimentele.

Aoleu! Ce frig e!

Mă duc să văd ce fac mama și tata.

Alo! Iubire, nu știu cum facem, dar tre' să grăbim

toată treaba asta cu căsătoria cu Adela.

Bine.

Omul ăsta n-o să se lase cu una, cu două. Dacă se întoarce după tine?

Ar trebui să angajezi un bodyguard.

Andreea? Tu ai fi mai liniștită dacă ți-aș angaja un bodyguard?

Voia un bodyguard pentru tine.

- Da. - Știu, am înțeles. Dar...

- Ar putea să-ți facă ție rău. - Ei, nu cred.

O sta ascuns pe undeva.

Și oricum, ce, Andronicii trăiesc cu frica de dușmani?

- Noi trebuie să fim curajoși. - Dușmani sunt părinții fetei ăsteia.

- Ei l-au adus pe criminal. - Gata, Delia! Încetează!

- Nu începe. - Ei au început.

L-au omorât pe Traian Dincă și i-au aruncat cadavrul în Dâmbovița.

- Ce? Despre ce cadavru vorbiți? - Bunicul Andreei a fost găsit în râu.

I-au ținut la secție toată noaptea, sunt suspecți.

Și pe mine m-au luat la secție. Asta mă face vinovat?

Gata! Gata, nu mai suport! Opriți-vă! Vă jur, nu mai pot.

Asta a ajuns viața noastră? De-aia am făcut eu eforturi cu tac'-tu?

Ca să vorbim de crime și de cadavre? Comportați-vă civilizat că...

Stela!

- Adu-i pastilele lui Muti de tensiune. - Doamne!

Vai, ce mă bucur să vă văd! Nici nu știți ce îngrijorată am fost.

Păi, de ce, măi fetiță? Am fost acolo, am dat o declarație, și gata.

S-a terminat, că i-a găsit ăia... cadavrul lu' ăla pe Dâmbovița.

Bunicul Andreei chiar a fost omorât?

Vai de capul meu!

Doamne!

Nu pot să cred!

Săraca Andreea...

n-o să-și cunoască bunicul niciodată.

Era un om cumsecade.

Era, era.

Cum ești? Cum te mai simți?

Zici că m-a călcat tramvaiul.

Eu și cu Labiș.

Ce prost ești.

Doctorul a spus că o să-ți revii. Te pui repede pe picioare.

Ce-a fost în capul tău?

- I-ai salvat viața lui Andronic? - Tu.

Ai uitat de răzbunare?

Nu.

N-am uitat.

Habar n-am de ce am făcut-o.

Mai ales acum, că...

mi-am amintit restul momentului.

Poate că împușcătura asta a ajutat la ceva.

Mi-a deblocat amintirea.

Ce ți-ai adus aminte?

L-am văzut pe ucigașul părinților mei.

Mă rog, doar o mână tatuată.

Dar n-o să mă oprească nimic până nu-l găsesc.

Și-ți garantez c-o să-l găsesc.

Întâi te faci bine și după aia mai stăm de vorbă.

Sunt cu ochii pe tine.

- Alo! Ce faci? Îmi umbli în telefon? - Nu!

Nesimțito, vrei să te dau afară?

Chiar n-am... Făceam curățenie și l-am dat la o parte.

Am văzut cum ciuliți urechile. Afară!

- Chiar n-am făcut nimic. - Afară!

Ia-ți mizeriile alea!

- Îmi pare rău... - N-ai plecat?

Nesimțita dracu'.

Ce-i cu fața asta lungă, Stela?

Eu înțeleg că Andreea e fiica lui șefu', dar să nu se poarte așa cu mine.

Cum s-a purtat?

A țipat la mine, cică-i umblu prin lucruri.

- M-a dat afară în șuturi. - Interesant. Pune ea ceva la cale.

Stai cu ochii pe ea și raportezi tot ce face. Ai înțeles?

Las' că vede ea.

Gata, am plecat. Mă duc la spital.

Transmite-i lui Mihai sănătate și din partea noastră.

- Făi fetică, ce treabă ai tu cu... - Nuțică, nu începe. Nu acu' mă, nu acu'.

Hai, sănătate.

Am plecat. Pa.

Hai și tu.

Nuțică, știi la ce mă gândesc eu?

Ce-o să se întâmple când o să descopere...

că nu-i cadavrul lui?

Adică?

Păi, nu e Traian...

cadavrul din Dâmbovița.

Traian e îngropat la noi în grădină.

Păi, nu te face a uita.

Taci, bre, din gura aia, că poate ne-aude cineva.

Uite cum îmi strici tu mie dispoziția, bre Mitule.

Voiam și eu să mă întind un pic. Stai pe capul meu.

Du-te, bre, la muncă.

Mă Nuțică, sunt rupt. Nu știu dacă pot să mă duc.

Bre Mitule, da' nu cade banii din cer.

Hai! Hai, te rog. Pune-ți asta frumușel. Hai, la muncă.

Hai, la muncă.

Mulțumesc pentru trandafir. E foarte frumos.

Mă duc să duc bagajul la mașină.

Chiar mă bucur că ești bine. Nici nu știi câte lucruri s-au întâmplat.

- I-au găsit cadavrul bunicului Andreei. - Poftim?

Poate nu trebuia să-ți spun. Chiar nu vreau să-ți faci griji.

Ia-o încet, ca să te recuperezi complet.

Auzi...

Dar...

De ce-ți pasă atât de mult dacă mă recuperez complet sau nu?

Nu știu de ce.

Poate asta o să-ți dea răspuns.

Mihai! Ce faci?

- Te-au externat deja? - Da.

Uite, ți-am adus un buchet de flori.

Sper să-ți placă.

Hai, Ilie!

- Mulțumesc, dar nu trebuia. - Ei, a fost plăcerea mea.

Și... ce faceți?

Îl ajut pe Călin să-l ducem pe Mihai acasă.

- Salut! - S-a întors.

- Bună. - Bună.

- Duc asta la mașină? - Te rog.

- Ușor cu ele, da? - OK.

- Și? Trandafirul? - Îl păstrez.

Bine.

- Hai, mergem? - Hai!

Adela, nu crezi c-ar trebui să treci pe la televiziune?

Mă gândesc să nu zică careva că ai tratament preferențial.

Da. Are dreptate Andreea.

- Trec pe la tine cum termin munca. - Sigur, te aștept.

- Hai, mergem? - Hai să mergem.

- Nu vii? - Nu. Tre' să trec pe la televiziune.

- OK, hai! Ne auzim. - Pa.

- Pa. - Pa.

- Vă pup, pa. - Salut.

- Cățeluș, pe bune. - Ce?

Ești ca un cățeluș în prezența lui. „Da, Mihai. Nu, Mihai.”

Hai, te duc la televiziune? Că și-așa n-am ce să fac.

OK.

Pe partea cealaltă.

Numai eu sunt de vină. Numai eu sunt...

- Eu sunt. - Vali?

Vali?

De ce-ți faci iluzii cu Mihai?

De ce sunt iluzii?

Ce poți să speri de la un tip ca el?

Mai are încă vreo cinci pe la ușă.

Așa sunt ăștia...

E băiat tânăr, frumos. Are un job bun.

Vrea și el să se distreze.

Nu m-am gândit la asta.

Nu crezi că e genul care să vrea o relație?

Nu mă face să râd.

Evident că nu. El nu e ca Adi.

Iar o dai cu Adi?

Sau spui asta pentru că tu ai pus ochii pe Mihai?

Dacă tot a venit vorba, eu chiar mă potrivesc mai bine cu Mihai.

Și Adi e perfect pentru tine.

El e genul cu care să-ți întemeiezi o familie.

Sunteți amândoi la început de drum. El e un băiat simplu.

Cu valori...

- Cu valori. - Auzi, știi ce nu înțeleg eu?

De ce mai primesc mesaje despre tine și Adi?

Poftim?

Dacă-l vrei tu, eu n-am nicio problemă, ți-l las ție.

Mihai oricum mă preferă.

Ilie, oprește mașina!

- Îmi pare rău, nu pot. - Oprește mașina, am zis!

Cum doriți, dră Andreea. Cum doriți.

Cucu! Masa e servită.

Nici n-ai ieșit bine din spital, și te-ai rănit?

- E doar o înțepătură de spin. - Nu cred.

Ăsta-i un semn.

- Dă-mi-l să-l pun în apă. - Nu.

Aoleu...

Ești praf.

Bă, da.

Nu mai pot să trăiesc fără ea.

Hai! Ia pastilele alea și taci!

Băi fetiță, cum e posibil să mă acuzi de așa ceva?

De ce ar trimite cineva mesaje că tu și Adi sunteți la tine în dormitor?

- Ce-i aia, mă? Când? - Când am urcat la tine.

Când a fost Mihai împușcat.

Tu ai venit ca să mă verifici?

Mă, nu ți-ar fi rușine? Nesimțito ce ești! Ce fel de soră ești?

- E totul în regulă? - Taci și intră-n mașină!

„Taci și intră-n mașină.” Da.

Andreea...

Îmi pare rău.

Cred că am exagerat amândouă.

Adela, începând din clipa asta, pentru mine ești moartă.

M-ai auzit? Să te ia dracu'!

Scapă-mă de asta, acum!