Original subtitles

Mă! Pleacă de-aicea!

Doamne, Doamne, Doamne!

Ajută-mă!

Ce Doamne să te ajute, că dacă te-ai scăpat la Florica,

nici Dumnezeu nu te mai scapă!

Eu nu i-am spus nimica, mă, ce?

Nu i-ai zis, da' stai acia, nu? Ca câinele pe mormânt!

- Și te vede lumea, Mitule! - Lasă...

Da, deja se întreabă juma' de mahala: „Bre, la ce-a venit ăștia?”

A venit să sape la grădină, nu?

Fraierule!

Lasă, mă, lumea să vorbească, mă! Nu știi cum e aicea?

Nici să clipești nu poți, că știe toată mahalaua.

Da, Mitule, da' ce am eu vorba de clipit, bă, băiatule?

Aci e vorba

că tu stai cocoțat pe o groapă unde e un... mort!

Înțelegi? Și dup'-aia vine javrele...

sapă...

Și mai ai și mutra asta de zici că a venit sfârșitul lumii!

Asta pentru că pentru noi o să vină sfârșitul.

Bre, dă-ți două palme peste gura aia, ca să nu-ți trag eu un pumn.

Marș! Marș d'acia!

Taci, că...

Treci, că te ia...!

Nuțică, când ne-am schimbat noi așa, Nuțică?

Când?

Că eram și noi oameni de treabă!

Și-acuma, uite unde am ajuns...

Și pentru ce?

- Pentru bani? - Mă, potolește-te!

- Pentru bani? - Mitule, potolește-te, îți zic!

Treci în casă să nu ne vază lumea!

Treci, mă, și lasă sentimentalismele astea!

Că odată trece viața pe lângă noi și suntem noi acolo... în groapă!

Hai! Treci acasă!

Treci acasă! Hai că-ți face Nuța... Vrei să-ți fac ceva bun?

Hai, bre, băiatule!

Îți dau o palincuță de-aia bună de-a ta, o vișinată bună de-a mea...

Hai odată!

Hai odată, dracii te ia!

Ia uite!

Auzi, fată?

Da' pe tine cine te-a adus acasă? A cui era mașina aia?

Da' de unde știi?

Mamă, repede umblă vorba!

Era un Uber, na!

- Da' tu ce faci afară? - Iau aer! Ce, n-am voie?

Auzi? Stau și mă gândesc

cum să fac eu să aflu ce pune Achimii ăștia la cale.

Sau ce-a făcut.

- Ce-a făcut? - Păi, aia e! Că nu știu.

A fost Mitu p-aicea. Știi cum era?

Alb ca varul la față, astupa p-acolo niște gropi făcute de câini.

La ei în curte, știi?

- Și bolborosea niște vorbe... - Și?

- Nu poate să facă omul curat în curte? - Păi nu e, mă, așa! Că nu-i așa!

Da' fii atentă! Are ei niște planuri cu casa asta.

Altfel n-ar veni toată ziua - bună ziua p-acilea.

Nu mă las până nu aflu ce pune la cale.

Da' nu te-apuci acuma să-i spui lu' Deea. Asta toarnă tot la mă-sa.

- Stai liniștită, nu mai suntem prietene. - Aoleu, da' de ce?

Nu mai bine mănânci tort și nu mai ciulești urechile?

Ei, acuma...

Ce faci, mă?

Nu prea ești în apele tale.

Nu prea.

- Hai, că-ți aduc o bere. - Mersi.

Lucrurile au început să-mi scape de sub control.

În ce sens?

Mersi.

În sensul că sentimentele mele pentru Adela

devin tot mai puternice.

Și reacționez ca un prost.

L-am împins pe Adi de s-a lovit la cap și i-a dat sângele.

Am văzut negru în fața ochilor și n-am putut să mă abțin.

- Da' nu-nțeleg ce te-a apucat. - Habar n-am!

Da' când îi văd pe Adi și pe Andreea cum... își bat joc de Adela,

și cum că aproape îi râd în față!

Nu știu, îmi vine să le fac ceva, să...

Calmează-te, pe bune! Adela-i fată deșteaptă, se descurcă!

Nu-i vorba de asta. Sunt conștient că...

Adela vede că își bat joc de ea.

Le înghite toate rahaturile pentru că ține la ei!

Vezi? N-ai ce să faci. Pe bune!

Ce-ai vrea să faci?

Nu știu. Dar vreau cumva să-i deschid ochii.

Vreau să-i fac pe ăștia doi să se dea cumva de gol.

Și crezi tu că asta-i soluția?

Nu știu.

Nu mai știu...

Ce faci aci?

Visezi cai verzi pă păreți?

Adu repede o vișinată să-i dau lu' tac-tu.

- Vai de capul meu. - Da' voi ce faceți? De unde veniți?

Acasă.

- Unde? - Acasă.

Ce te uiți în gura lui? Iar a băut!

Aia-i casă, mă? Acia-i casa ta!

Nu, nu asta-i casa mea.

Niciodată n-o să fie asta casa mea!

Du-te de adu vișinată.

Te mănâncă-n cur, ai?

Asta e! Nu poți tu să taci. Nu poți să te abții!

Da' fii atent acia la mine!

Dacă eu ajung la pușcărie din cauza ta,

tu mă bagi pe mine în mormânt și atunci eu...

te omor cu mâna mea!

- Râzi ca prostu'! - Cum?

Dă-te dracu' d-acia! Hai, lasă-mă!

Am adus vișinată.

Aduc și ceva de mâncare?

- Vai! - De ce râzi?

- Nu mai pot... - Deja ți-ai băut mințile, ai?

Ia acia o vișinată, că nu mai contează! Haide!

Vai de capul...

Dar... ca să-ți faci facultatea, trebuie să-ți dai întâi bacalaureatul.

Deci o să mai dureze cam un an, nu?

Eu am luat BAC-ul în toamnă. Trei luni n-am făcut altceva decât să mă distrez.

Toți ziceau c-o să pic.

Habar n-au ce pot dacă-mi pun mintea la contribuție.

Foarte instructiv...

Deci, ce zici?

Da... sigur, adică...

Un an nu e mult. Pot să învăț.

Da'... uite, tata, eu mă gândeam.

Poate că cel mai bine ar fi să... vin mai des pe la televiziune.

Să stau pe lângă tine, pe lângă oamenii tăi... să învăț.

Cred că... asta m-ar ajuta mai mult.

Adică... îmi place acolo, îmi place ce faci tu și...

sper ca într-o zi să fiu și eu de folos.

Ar trebui să nu mai vrăjești angajații prin platouri

și să fii mai atentă la ce se întâmplă în jur.

Zic și eu, poate te ajută.

- Despre ce vorbești tu? - Nimic, ziceam și eu, așa...

Dacă n-ai ceva important de spus, nu-i mai bine să te abții?

Cred c-ar fi timpul să începem, nu?

Stela, urcă și cheamă-i și pe ceilalți, că i-am așteptat destul.

Sigur.

- Andreea... - Da.

E foarte bine că vrei s-ajuți.

Să știi că televiziunea e un domeniu în care îți trebuiesc nervii foarte tari

și multă pregătire.

Termină mai întâi școala, dă-ți bacalaureatul

și apoi îți găsești o facultate de profil, dacă chiar vrei asta.

- Mamă... - Paul...

Te rog, n-am terminat.

- OK. - Mersi.

Luca! Ne-ar prinde bine tuturor dacă te-ai băga mai rar în discuții.

Nu de alta, da'...

îmi displace, când mănânc, să aud cum te lauzi cu golăniile tale.

Și dacă părinții tăi nu-ți spun nimic, asta nu înseamnă că ai dreptate.

Ne-am înțeles?

Bon!

Andreea?

Azi după-amiază a venit aici o fată, te căuta... Laura, parcă.

Da, da, știu. Dar eram... prea agitată după faza aia cu poliția și n-am...

Nu! Ți-am spus, numai așa, doar ca să...

Cred că e momentul să ne relaxăm, că avem și noi nevoie de așa ceva, da?

Eu încep. Nu, nu mai aștept pe nimeni.

Ce faci, fată?

Auzi, mă? Iartă-mă pentru ieri, dar a fost un haos aici...

- Ai înnebunit? - Tu m-ai înnebunit.

Ce?

Da, nu, nu, nu cu tine.

Nu, era o... era un geam deschis.

- Deci nu vrei să ieși cu mine la cafea? - Deea, nu.

Floreasca, Dorobanți. Fac cinste!

Sincer, aș prefera să nu mă mai cauți și nu vreau să ne mai vedem.

Deloc.

Bună ziua! Mă puteți ajuta un pic?

- Bună ziua! Da, sigur... - Bună ziua!

- Căutați pe cineva? - Sărut mâna! Da!

Cine-i ăsta?

Da! Acu' știu pe cine căutați. Da' să știți că nu șade p-acilea.

- L-ați văzut? Îl știți? - Da, l-am văzut!

A fost la vecinii mei, acilea, la familia Achim.

- Părea că e ceva rudă cu ei, așa ceva. - Achim...

Achim, da.

- Venea des la ei? - Nu, o dată l-am văzut. Atâta.

- Și după aia, nu l-am mai văzut. - Puteți să-mi dați detalii?

Sigur că poate. E ca o enciclopedie, femeia.

Taci, mă, că nu pă tine te-a-ntrebat!

Deci... să fie câteva săptămâni d-atuncea.

A venit la vecinii ăștia de-i cheamă Achim.

Da' omu', să știți că era... buleversat, așa.

Cătrănit rău de tot.

Era ca omul care... parcă vine să-ți dea o veste proastă.

Da' eu nu m-am băgat!

El s-a băgat la ei în casă și-a stat acolo ceva așa, timp.

M-am plictisit să stau să-l aștept.

Dacă eram când a plecat el, eu-l întrebam și de sănătate și de toate alea!

- Deci nu l-ați văzut plecând. - Nu.

A trebuit să mă duc să-mi iau rețeta de inimă, că sunt bolnavă.

Am și cu dinții ceva. Nu vedeți că sunt umflată?

M-am dat cu anti-cearcăn, să nu doară. Da' degeaba, tot mă doare!

Da' nu mai bine îmi lăsați dv. un număr de telefon

și dacă îmi aduc aminte ceva important, vă sun?

- Sigur, așa e cel mai bine. - Așa!

Mulțumesc tare mult...

- Cu plăcere! - Scuze.

Aoleu, mătușică, ce-ți mai place să dai din goarnă!

Taci! Ți-am făcut rost de numărul lui de telefon.

- Hai înăuntru! - Hai!

Așa...

Cred că sunteți amândoi...

adică toți trei...

suficient de mari încât să vă fi dat seama cum e treaba pe lume.

Nu intru în detalii, n-am de ce.

Trebuie să mergeți mai des pe la televiziune.

- Pe lângă Paul și mine... - De ce?

Cum, de ce? Pentru că mai aveți un pic și terminați școala.

Trebuie să intrați în lumea noastră, să vedeți cu ce se mănâncă.

- Unii abia așteaptă să vă ia locul. - Poftim?

Ce?

Ați auzit-o pe Andreea? Abia așteaptă să se-agațe de un loc pe-acolo.

Și fraierul de Paul... e-n stare s-o lase să-și facă de cap.

Măi, Delia, tu ai înnebunit? Ce-i înveți pe copiii ăștia?

Eu, pe copiii ăștia, îi învăț să țină de ce-i al lor.

Să nu-i lase pe alții să le ia de sub nas ce le aparține.

OK. Eu cred că e loc pentru toată lumea.

Serios. Și chiar nu văd rostul discuției ăsteia.

Da, nici eu n-am înțeles.

Ce trebuie să facem?

Îi călcăm pe ăia care ne ia pâinea de la gură.

Care ne iau, nu care ne ia! Care ne iau pâinea de la gură! Înțelegi?

N-o să-ți ia nimeni nimic, nu trebuie să calci pe nimeni.

Îți place? Îți place ce i-ai învățat pe copiii ăștia?

Vă rog să mă scuzați.

Nu mai pot să iau parte la discuția asta penibilă. Și fără noimă.

- Asta ai vrut să zici, mamă? - Exact. Asta am vrut să zic.

E o lume dură și trebuie s-o tratăm ca atare.

Deci mi-era atât de dor de tine.

Nu pot să mă uit la tine și să nu fac nimic...

Ești tâmpit? Dacă te vedea cineva?

N-am eu treabă! Am fost ninja.

Ninja? Treci afară! Hai! Să pleci!

Acum?

- Nu vrei să ne jucăm un pic înainte? - Nu! Trebuie să pleci acuma!

- Hai, mă! - Sau îți mai sparg eu capul încă o dată.

- Dar mă bagi în belele. Pleacă! - Bine, mă!

Prost să fie ăla care se mai dă la tine! Plec!

- Da' nici nu mai pupi ceva de la mine! - Alo! Ce faci? Alo!

- Ce? - Ce faci?

Nu pe ușă, e lumea acasă! Pe unde ai venit!

- Torn o cafea? - Da, da, beau o cafea, sărut mâna!

Da' ce mai faci tu, bre... Vălicule?

Cu ce ocazie pe la noi?

- Ia zi! - Gata, gata.

Ia zi!

Am auzit că l-ai denunțat pe dl Andronic.

Lasă-l, Mitule, lasă omu'... să respire, să mai...

Da, bre, l-am denunțat, da' degeaba l-am denunțat!

Nu mă las! Uit'-te la mine, că nu mă las!

Că... i-a fraierit el pe polițiști, da' pe mine nu.

Uit'-te-n ochii mei! Îl răzbun eu cumva pe unchiu'!

Ai să vezi!

Da' ești tu convins că el e cel care l-a omorât pe Traian?

Mitule...

Păi nu era el singurul care avea motiv s-o facă?

Da', nu, că n-a făcut-o el cu mâna lui. Nu se murdărește el pe mâini așa ușor.

Nu, că-i un laș! De-aia!

Că oamenii care are bani și care are putere, cum e el,

nu face ei d-astea, pune pe alți proști!

Nu-i normal că poliția n-are nimic împotriva lui?

- N-are nicio dovadă că el e criminalul? - Da' nici tu.

Da, bre! Nici eu n-am nicio dovadă! Da' eu știu!

Eu știu c-așa e!

Și nu mă las! Nu mă las!

Mă duc cu dreptatea... știi cum?

Eu o să-mi fac dreptate!

Chiar dacă asta înseamnă s-o fac cu mâna mea!

Ești tulburat rău...

Îți dau o aspirină?

- Îți face Nuța de deochi? Hai! - Nu, bre, nu, lasă-mă, sunt bine.

Bună ziua!

- Bună, Adela! - Hei!

Ia loc! Azi nu mergem la televiziune. Stăm pe-acasă. Muncim de-aici.

Adevărul e că nu mai am niciun chef să mai văd polițiști și procurori

și tot felul de nebuni care sar la mine cu scandal.

- Vă înțeleg. - Avem treabă, îi dăm drumul, da?

Ies să dau un telefon.

- Ai secrete? - Nu, da'... să nu deranjez.

- Bine, mă. Cum zici tu. - Mă-ntorc imediat.

Bine.

Bună, Mihai!

- Bună! - Ai două minute?

Sigur.

- Spune-mi. - Ce faci?

Mă duceam sus să iau laptopul lui Paul.

Uite, mă deranjează foarte tare situația asta... de la televiziune.

Doar tu și Paul trageți tare.

Știu ce haos e acolo și orice ajutor contează,

așa că, te rog eu mult,

convinge-l pe Dorin să mai treacă pe-acolo să vă dea o mână de ajutor.

Sigur, da'... nu știu cu ce ar putea să ajute.

Adela ne ajută foarte mult. Mai ales pe Paul.

Mda... dar Adela nu face parte din familie.

E nevoie de cineva de încredere pe lângă voi.

Adela e foarte de încredere.

Nu știu ce secrete ar putea să le dezvăluie.

Și totuși... vorbește cu Dorin.

Dacă stă pe lângă voi, găsiți ceva și pentru el.

Sigur. O să văd ce pot face.

- Perfect! Mulțumesc. - Cu drag!

Fugi, că te-așteaptă șeful.

Laptopul șefului.

Știi ce te rog?

Ia uită-te tu acolo la tine în laptop, la punctul 9, Amendamente.

Ia vezi...

Ai găsit?

- Ce? - Ai zis ceva?

Nu. Pot să ies puțin?

Da! Normal! Ești OK?

Da... doar că... am nevoie de puțin aer.

Absolut! Du-te!

Dacă pot să te-ajut, să-mi zici.

Ce cauți aici? Nu trebuia să fii la televiziune?

Nu. A zis dl Paul că lucrăm de-acasă azi.

I-auzi! Și... te-ai gândit să-mi faci o vizită.

- Da. Mă gândeam să văd ce faci. - Păi... bine. Doar am făcut duș.

- E urgent? - Nu!

Ești bine?

Da.

Fată, ce-ai? Ai o față! Să mor, zici c-ai văzut o stafie.

Nu, nu. N-am nimic.

Auzi? De ce e pornită apa la baie? Mai e cineva aici?

Poftim?

Închide și tu apa aia, c-am uitat!

- Mă bucur că ești bine. - Da, sunt foarte bine.

Da'... de tine, nu știu ce să zic. Zici că ești pe altă lume, așa...

Sunt bine!

Eu mă duc. Cred că m-așteaptă dl Paul.

Bine! Să-l pupi pe tata din partea mea, da?

Da.

Parc-am știut c-o să se întâmple ceva rău!

Am simțit eu așa ceva, nu știu, spun eu, că-ntr-o zi o să vină unul din Andronici!

C-așa e ei, răzbunători!

O să vie într-o zi să facă vreo nenorocire d-asta!

Îmi pare rău că nu m-a dus capul să-l întreb un' se duce!

Nu trebuia să vină singur la București! Dar dacă n-am știut nimica, de unde?

Hopa! Cine-o fi?

- Ce-i, bre, așteptați pe cineva? - Sebi, intrați!

Să trăiești, nea Mitule!

Procuror Lascu, de data asta.

Ce faci, Sebastiane?

Veniți până la secție

pentru un interogatoriu privind dispariția lui Traian Dincă.

La secție?

Domnu' procuror Lascu...

La secție.

Ne-am nenorocit.

- Dă-te! - Ce-a făcut?

Ia mâna de pe mine, că mă doare!

Nu ți-a făcut nimic! De-abia a pus mâna pe tine!

De ce să pună?

De ce să pună mâna pe mine? Da' ce? V-ați pus pe noi, pe săraci?

Nu merge cu bogătanii? Că-i disiminare, să știi! Bre, ia mâna!

Discriminare! Și nu mergem decât pentru un scurt interogatoriu!

Atunci de ce mă duci cu mașina poliției?

Să mă vază acuma vecinii și să mă fac de rușine?

Zi, bre, matale? Dup'-aia să zici la toată lumea...

- Nu mai... - E un interogatoriu, Nuțică!

Bă, nesimțitule! Ce faci, bre? Mă pipăi acia?

- Calmați-vă! - Nu te-a pipăit.

Atâta calm să ai tu parte tu cu familia ta! Fir-ar mă-ta a dracu'!

- Intrați în mașină, vă rog! - Geanta! Mitule!

- E aici, Nuțică. - Intrați!

Du-te... fi-ți-ar cozorocul dracu'...

Nu mai țâpa la organ, Nuțică!

- Hei! Ești bine? - Nu, nu sunt!

Simt c-o iau razna, că-și bate cineva joc de mine!

Adică?

- Așa, și? - Și, ce?

- E-adevărat? - Evident că nu!

Sunt suficient de fraieră încât să pun botul la tâmpenia asta!

Mi-a fost așa rușine de Andreea! Se uita la mine ca la o nebună.

Hai, vă pup! Mă rog, pe tine, nu, că ești nașpa!

Da' vezi că nu rămâne așa! Las' că-mi iau eu revanșa!

Ce cauți aici?

Am venit să văd ce faceți. Și n-o să-ți placă ce tocmai am văzut.

- Ce? Zi-mi! - Au plecat într-o mașină de poliție.

- Într-o ce? - Într-o mașină de poliție!

Nu știu care-i faza, da'... maică-ta era agitată așa, nu știu...

- Acum? - Da, măi, acum!

Degeaba te duci, c-au plecat deja!

Mișule... Vezi că pe fata asta e greu s-o ai.

Uită-te bine la mine, am încercat și nu-i ca celelalte.

E greu rău de tot!

E frumos biroul ăsta! Așa aș vrea să am și eu unul, într-o zi.

O să ai unul și mai frumos!

Adela!

Ce s-a-ntâmplat?

Ce-ai, fată? Zici că ești bezmetică azi.

- Mama și tata au fost arestați. - Poftim?

De ce?

Cred că e din cauza bătrânului ăluia.

Adi i-a văzut urcând într-o mașină de poliție.

Băi, incredibil! Ăștia au luat-o razna! Chiar își închipuie că pot să facă orice?

- Se pare că pot. - Legal, au tot dreptul să-i interogheze.

Doi oameni nevinovați?

Au fost printre puținii care l-au văzut înainte să dispară...

- Nu se poate... - Andreea, stai!

- Am zis eu ceva greșit? - Nu. E normal să fie așa.

Să merg la secție să văd despre ce e vorba?

Nu, mai bine stai aici.

Poate că-i mai bine...

Mda...

Mai pune.

Bre, Sebastiane...

Da' ce faceți voi acia nu se face! Că dacă eu muream...?

N-am făcut nimic din ce nu trebuia. Ăsta este protocolul.

Sunteți printre puținii oameni care l-au văzut înainte de dispariție,

e normal să întreb.

Asta nu înseamnă că vă acuz de ceva.

O dai acuma la întors?

Nu. Să ne întoarcem la interogatoriu...

- Ce știi despre Traian Dincă? - O zâs c-o venit să vadă fata...

La ce oră a venit Traian Dincă?

Nu știu...

Două.

Trei...

Era după prânz. Așa, mai spre amiază...

Patru.

Știți că tot ce spuneți acum este notat aici.

Și a venit singur sau însoțit?

Singur a venit. El a venit s-o vadă pe nepoat'-sa.

Și c-o s-o ducă la tată-su, s-o vadă pe fată și tată-su.

A plecat și de-atuncea nu l-am mai văzut.

- Și cât timp a stat? - O mai stat puțin ș-o plecat.

O oră...

Două, trei...

Și când a plecat, cu ce-a plecat?

Pe jos o venit, pe jos o plecat.

Cu mașina a plecat!

A luat un taxiu.

Sunteți sigur? N-a plecat cu o mașină, cu un taxi?

Pe jos o venit, pe jos o plecat.

Da' să știți...

eu nu i-am făcut nimic.

N-am spus asta.

- Andreea... - Ce vrei?

Nu vrei să vorbim?

Nu, nu vreau. Oricum, ce ar fi de vorbit?

Nu mai e nimic de zis.

Și totuși, e vorba de părinții noștri.

Da' nu poți s-ascunzi ce te doare.

Vreau doar să-ți spun că în astfel de momente...

e bine să ne-avem una pe cealaltă.

Eu nu ascund nimic. Nu-nțeleg despre ce vorbești.

Vreau să-ți spun că...

chiar dacă tu ai altă viață acum,

nu poți să ignori trecutul.

Bine... cred că ar trebui să mă duc și eu la poliție,

să le spun că l-am văzut pe Traian în ziua aia.

- A venit la bufet și... poate-i ajută. - Tu să-ți ții gura, ai înțeles?

Ai înțeles? Nu zici nimic!

Nu mergi nicăieri că mai rău o să-ncurci lucrurile!

Și... nu mai face atâta pe fata perfectă și pe mama răniților!

N-o să-i ajuți cu absolut nimic!

- Andreea... - Lasă-mă!

Vreau să rămân singură. Ieși și lasă-mă!

Lasă-mă...

Lasă-mă, am zis! Ieși!

Ești departe, Adi?

Nu. Bine, întoarce-te să mă iei!

Acuma!

Cum e?

Vrea să fie singură.

Da...

Mă duc să iau o gură de aer. Să mă gândesc un pic la ce e de făcut.

- Mă anunți dacă e ceva. - Sigur. Stai liniștit.

Tu cum te simți?

Ai nevoie de ceva? Pot să te-ajut?

Sunt aici.

Lângă tine.

Oricând.

Bre, nea Mitule... Ce știi despre Traian Dincă?

Te mai întreb o dată: l-ai omorât?

Nu mai pot... Vă rog să mă-nțelegeți că nu mai pot!

Nu l-am omorât eu! Nu i-am făcut nimic!

Era bătrân, era bolnav... Vă rog să mă credeți...

Știi cine l-a omorât?

De ce m-ați mințit?

De ce m-ați dus de nas?

Cu ce te-am mințit, bre?

Ați zis că ne chemați la un interogatoriu!

Și că suntem nevinovați!

Păi asta era înainte să minți!

- Eu nu mint. - Dar nici nu spui ce știi.

Nimic din ce-mi spui n-are legătură cu ce-a spus nevastă-ta.

Pe cine să cred? Pe mata sau pe ea?

- Da' ce-o zâs Nuțica? - Da, ce-a zis?

- Crezi c-a dat vina pe mata? - Cum așa?

- Nu poate să fi făcut ea așa ceva! - Păi n-a zis asta.

Doar te-am întrebat pe mata. Ce părere ai mata!

Domnu' procuror, mă faceți cu creierii!

Vă rog!

Vă rog să nu vă jucați cu mintea mea...

că eu și-așa nu am prea multă.

Nea Mitule, eu nu vreau decât să aflu adevărul. Atât.

Dom' procuror,

a fost găsit un cadavru.

Unde?

Nu ai de ce să te simți vinovată.

Oricum n-aveai ce să faci.

Eu m-am dus ca o proastă să-i prind pe Andreea și pe Adi

și părinții mei au fost luați la poliție.

Trebuie să mă duc...

Adela...

Liniștește-te.

Chiar dacă erai acolo, nu puteai să-i oprești pe polițiști.

Oricum nu poți să-i ajuți dacă te duci acum la poliție.

De ce?

Pentru că probabil au avut motive bune... să vină și să-i ia la interogatoriu.

Când un om dispare...

și tu ești printre puținii care l-au văzut înainte, ești clar suspect.

Și vrei să spui că părinții mei au ceva de-a face cu dispariția bătrânului?

Nu.

Nu asta am zis.

Dar până când nu există un vinovat, ei pot fi considerați suspecți.

- Dar asta nu înseamnă că... - Oprește-te, te rog!

- Adela, te rog! Lasă-mă să-ți explic. - Vreau să... taci.

- Vreau să mă lași singură. - Adela, te rog, nu mă înțelege greșit.

Vreau să fiu singură.

Ți-am zis că nu scapi.

- Faci o mare greșeală. - Nu...

Repar o mare greșeală.