Original subtitles

Nu! Nu-l luați! Tata n-a omorât pe nimeni!

Nu, tata, nu pleca cu ei, te rog eu mult, stai aici!

Sunt avocatul dlui Andronic. Despre ce e vorba?

Vor să-l aresteze, și tata nu a făcut nimic!

Andreea.

Sigur e o neînțelegere. O să vedem.

Bună ziua. Chiar că este o neînțelegere, dar trebuie să veniți cu noi la secție.

Doar niște întrebări, atât și nimic mai mult.

Cu mașina de poliție? Tocmai a avut loc o conferință de presă.

N-aș vrea să-l vadă.

Eu înțeleg, dar credeți-mă că am și eu ordinele mele și...

- Vă promit că o să vin mâine dimineață. - Azi.

Până la apusul soarelui.

Lăsați de la dv., las și eu și o să fie bine.

Aveți adresa pe spate.

Zi bună, mulțumesc mult. Hai.

- Tata? - Stai puțin.

Bun. Mihai, mă duci tu?

- Sigur. - Tu chiar ai de gând să te duci?

- Trebuie, a promis. - Ce dată?

- E Paul Andronic, face ce vrea! - Te rog, liniștește-te.

Te calmezi și o să fie bine.

N-o să fie bine, te rog frumos...

Te rog... O să fie bine, rezolv.

Mă duc până în casă să le spun că plec și revin imediat. Mă aștepți aici, da?

Tata, stai puțin, nu ai ce să cauți acolo.

Sora ta are nevoie de tine s-o mai calmezi un pic.

Da, nici eu nu știu... dar o să văd!

Vor să-l ducă la poliție! Nu se poate, nu-l lăsați!

Vorbește calm, nu înțeleg! Cine se duce la poliție?

Trebuie să merg la poliție. Sunt doar câteva întrebări de rutină.

Bunicul Andreei a dispărut

și sunt printre ultimii care l-au văzut în viață.

Și? Cât te bagă la pârnaie?

Nu se poate, tata, tu nu ai făcut nimic! Tata, nu tu!

Vai, câtă suferință!

Măcar mie-mi pasă! Dar văd că voi nu ziceți nimic!

Sunt doar câteva întrebări.

De câte ori n-a fost chemat Luca la poliție!

Să ne calmăm. Vorbiți voi cu mama și cu Mona, eu plec.

Tată, nu, nu vreau să pleci, te rog, nu!

- Andreea, gata, calmează-te! - Nu, lasă-mă! Cum să mă calmez?

Abia mi-am găsit tatăl și acum e arestat pentru ceva ce nu a făcut!

- Andreea, dar nu e arestat! - Taci!

- Nu știi cum mă simt eu acum! - Vino încoace! Hai, liniștește-te.

Liniștește-te. Promit să fiu bine, da?

Promit să fiu bine. Calm. Hai. Mă întorc repede.

- Andreea, cred că ai nevoie de... - Nu am nevoie de nimic!

Am nevoie doar de tatăl meu!

- Mă scuzați. - Te scuzăm!

Ce convingător suferă!

Ați putea să luați niște lecții de la ea. Paul s-a topit tot.

Mamă! Ești bine?

Ce treabă ai tu, fă, cum sunt eu?

Mamă, nu știi ce spui. Ești mama mea.

Dă-te dracu'!

Hai să te întinzi un pic.

Ia mâna de pe mine!

Dar ce ai? De ce ești așa?

Și-a venit Lascu... nino-nino... pâc!

Da. Și l-au chemat pe domnul Andronic la secție.

L-a chemat pe Andronic?

Mă rog, au vrut să-l ia cu forța... fix când veneam cu Mihai cu mașina.

Ce căutai tu, fă, în mașină cu Mihai?

Mamă, e un coleg. Veneam s-o vedem împreună pe Andreea la conferință.

Adelo...

n-a fost nimica de văzut.

Andreea...

ne-a trădat.

Așa cum o să faci și tu, fă.

Că amândouă v-ați văzut cu bogătani

și ați uitat de unde ați plecat.

- Mamă! - Nu e mamă!

Tu nu ești fata mea!

Poftim?

Eu am crescut o fată cuminte,

nu panaramă

să se-ntinză pe banchete cu golani

și unde-i Adela aia pentru care eu m-am sacrificat?

Sunt aici!

Minți! Și tu și sor'ta și toate sunteți panarame!

Nuțică! Nuțică, ai băut! Știi că faci urât la beție.

Nu te supăra, nu pune la suflet. I-o luat băutura mințile.

Și-o băut mințile.

Nuță... Nuțică...

- Nu știi ce spune... - Ești bolundă, ce ai?

- Ce-i? - Tu!

Tu ai bolunzit, tu!

Tu că n-ai avut ambiție! N-ai avut!

Te mânca câinii dacă nu te luam eu!

Știi,

la noi în familie, până și iubirea e împărțită.

Cum adică?

Mereu am simțit că tata ține mai mult la mine

și mama la ea.

Fă, fetică...

tu numai la tine te gândești, nu?

Dar tu nu te-ai gândi la mine, uite, la amărâtul de tat'tu, neam!

Dac-ar fi fost Andreea acia...

Doamne... că ea s-ar fi gândit...

Nu mai plânge, fata mea...

Câteodată cred că mama nu mă iubește deloc.

Te rog eu, fata tatii... n-o asculta...

- Mamă... - Tu nu ești fata mea!

Poftim?

Vino, mă...

- Gata! - Ce gata, mă?

Ești un criminal!

Calm! Și noi vrem să știm unde-i Traian!

- Minți, bă, minți! - Băi, stop!

Nu sunteți sănătoși? Vă bateți în curtea poliției?

- Rămâneți peste noapte! - Vreau să aud ce-o să mintă!

Măi, omule! Du-te acasă și lasă-ne să ne facem treaba.

Puteți să depuneți plângere.

- Hai, pleacă acasă. - Doamne ferește!

Zi mersi că-ți dau pace.

Pleacă, nebunule, de-aici! Vrei să sar iar la tine?

Mamă, ce ne facem?

Dacă-l bagă pe Paul în pușcărie?

Ăștia n-o să ne lase să stăm în casa aia!

De ce e viața așa nasoală cu noi?

Uite niște zeamă de varză.

Ce ne facem dacă-l bagă pe Paul în pușcărie?

Ne întoarcem în mahala, la noi acasă!

În niciun caz! Eu acolo nu mă mai întorc!

- Important e că suntem o familie. - Bravo, tată!

O să murim de foame, tot ca o familie, nu?

De ce vorbești așa, mă? Că banii ăia nu-s banii tăi.

- Tu-l auzi? Spune ceva! - Păi dacă nu-s banii tăi!

- Măi, mamă! - Mamă...

Ce cuvânt frumos, „mamă”...

Unde era mă-ta, fă, când erai pe caii ăi mari?

Cât a băut asta?

„Asta”?

Ea așa vorbește de mă-sa când bea ceai cu fandositele.

Era greu, fă, să zici acolo

că eu te-am crescut?

Fă, Deio, rupeai din faimă să zici acolo

câte am făcut eu pentru tine, pentru toți...

Lasă-mă că ești mangă!

Acia... stai acia... acia stai, cu noi...

că ăla rămâne la pușcărie.

Hai, mă, mamă, gata, mă, că aberezi. Ce voiai, mă, să fac?

Paul nu te place, nu puteam să-l supăr.

Și ai preferat să nu superi un străin, fă?

Să-mi rupi mie inima...

Mămică, oricum toată lumea știe ce-ai făcut tu pentru mine... Gata...

Ce știe? Știe c-am mințit că l-am omorât...

Nuțică, mai ia de-acia niște zeamă de varză...

Hai, mama, hai...

Hai, bea.

Lasă-mă...

Ești mai bine, Deea?

Vai de capul meu, a venit Albă ca Zăpada?

Dă-i două.

Hai.

Asta se-ascunde cu Mihăiță în mașină...

Să vezi tu dacă n-o să vie asta cu burta la gură să facă...

bunic pe...

Hai gata, hai.

Hai bea zeama asta de varză și revino-ți.

Hai, mămico, hai. Bagă.

- Hai. - Pute.

Ia de-aici.

Și încă una.

Pute!

Deci recapitulăm.

Nu l-ați văzut pe bătrân de când v-a vizitat la birou.

Nu. După cum v-am mai spus.

Și nu știți unde s-a dus.

Urma să vină a doua zi, seara, la mine acasă, să-mi aducă fata.

După 22 de ani.

- Mi-ai luat tot. - Dar vreau să-ți spun că...

- Ai o fiică. - Mi-ai ascuns atâția ani că am un copil!

Dar în seara asta... am să ți-o aduc la vilă.

Cel puțin așa a spus.

Bun. Vă mulțumesc că v-ați ținut de cuvânt și ați venit.

Ne-am dat cuvântul, nu?

N-aș fi riscat să veniți la mine acasă cu poliția,

să faceți scandal, să...

Bun. Dacă am nelămuriri le clarificăm data viitoare.

Nu va fi o dată viitoare, vă garantez.

- La revedere. - La revedere.

- Dle procuror... - Salut.

La revedere. Mersi.

Dar ce durează atât?

- Dacă-l rețin acolo? - Ei, na!

Nu trebuia să se încurce cu familia asta. Am spus că Ana Maria nu e pentru el.

Dar e o prostie! Adică, de ce i-ar face rău acelui om?

- De ce i-ar face Paul rău? - L-a despărțit de marea lui iubire.

Delia, mi se pare mie sau tu te bucuri de toată situația asta?

Vezi cum bate soarta asta? Pe băiatul meu l-a trimis departe în lume

și când a vrut el să-și prezinte fata lumii, hopa poliția!

Stai liniștită. Luca al tău e bine mersi sus.

Dacă nu s-o fi dus după vreo reporteriță.

Iar soarta n-are de ce să-l bată pe Paul.

- Ce păcate are el? - Eu știu?

Poate el... sau tu și tata...

Hello!

- Paul, iubire, ești bine? - Da! Stai, mă, ce-ai? Te-ai speriat?

- Normal că m-am speriat! - De ce?

Spune, ce voiau?

Cercetează traseul lui Traian înainte să dispară.

- Nu puteau să te întrebe aici? - Știi cum sunt ăștia.

Procurorii vor să-și arate mușchii.

Gata.

- Mihai, te ocupi tu de ce te-am rugat? - Sigur.

Mă găsești la ponton.

Doamnelor...

- Nu mai ai răbdare pân' la masă? - Toată ziua bagi în tine!

Aoleu, ce-ai pățit?

- Ai băgat nasul în bulionul meu? - E bulionul meu!

A sărit ăla de-l căuta pe boșorog la Paul și m-a nenorocit.

- Te-a pocnit și pe tine? - Doar pe mine!

Am sărit să-l apăr pe domnu' Paul. I-am dat și eu două...

Știi cum striga? „Lasă-mă!”

- Dacă ți-a plăcut să faci pe viteazul... - Nu râde!

Dacă nu săream eu să-l apăr,

să încasez pumnul pentru el, ieșea șifonit rău.

- Șifonat, Ilie! - Mă rog, șifonat.

Noroc că ție n-are ce să-ți mai strice la moaca asta.

- Tu mă faci urât în față? - Eu? Nu! Așa ești tu!

Îți place cum vorbește cu mine? E normal?

Te tachinează și ea, na!

- Păi așa? - Da.

Ai și tu grijă de el, da? Că eu am treabă.

De ce eu?

Când o să-mi facă mie ochi dulci o să am grijă de el.

- Hai. - Hai. I-auzi.

- Hai, vino. - Stai.

- Ia! - Ce-i aia?

Doare?

Nu! Nu mă doare deloc.

Când ești lângă mine, nici nu mai simt durerea.

- Nu putea să-ți dea și una-n gură? - Pupă.

Gata, iartă-mă.

Gata.

- Haide, Nuțică. - Nu că mi-e frig...

Pune asta pe tine și hai.

- Hai, că în pat e cald. - Hai, Nuțică, să te culci un pic.

Stai, bre, lasă-mă că sunt bine.

Pe naiba. Abia te ții pe picioare.

Răspund eu.

Stai, bre, Mitule, unde mă duci?

Hai mișcă-te, te rog eu...

- Hei. - Hei.

- Bună ziua. - Bună.

- Bună ziua. - Mihăiță.

La care din ele ai venit?

Eu cu Mitu am treabă. Vă cheamă domnul Andronic.

- S-a întors tata? E bine? - Da, s-a rezolvat totul.

Domnul Andronic are câteva întrebări.

- Hopa... - Numai puțin s-o ajut să...

Lasă c-o ajută Adela. Nu-l lăsa pe Paul să te aștepte.

Mihăiță, Mihăiță...

- La revedere. - La revedere.

La revedere.

Ești ca curca-n lemne acolo, că nu-i de nasul tău.

Ia dă și mie o vișinată!

Tata!

Doamne, mi-a fost așa de frică! Și acum sunt atât de fericită...

Ți-am spus, întrebări de rutină.

- Dar... nu știu ce m-aș fi făcut fără tine. - Gata, s-a terminat.

- Da. - Du-te-n casă, că vin și eu.

- Stau de vorbă puțin cu Mitu. Da? - Da... sigur, da.

Mihai. Stai aici.

Când ai vorbit ultima oară cu Traian?

Păi, să mor eu dacă mai știu. Nuțica e aia cu memorie bună.

Dar o să... o să-mi aduc eu aminte.

Cred că era într-o joi. Sau poate că marți.

Dar nu ți-a spus dacă ar vrea să meargă undeva?

Sau poate avea probleme cu cineva?

Fie vorba între noi cu cine n-a avut probleme?

Că era un om rău... rău... dar vorba aia, de morți numai de bine.

Deci e mort?

Păi...

de ce e alertată poliția?

Și noi ne facem griji, că a fost ca o rudă... adică este.

- Dacă nu era el... - Da, am înțeles.

Îți promit că o să-l găsim pe bătrân. Viu sau mort o să dau de el.

Unde?

O să pun cei mai buni oameni să-l caute. Îi dăm noi de urmă.

Are numai disprețul meu, dar până la urmă e bunicul Andreei.

- Așa e. - Mihai.

Suni tu la firma care se ocupă de investigații?

Sigur. Chiar acum.

Bine. Îți mulțumesc că ai venit.

- Dacă apare ceva te anunțăm. - Sunt convins.

La bună vedere. Sănătate.

O iau prin spate.

- Da, frumoasa. - Hai bună.

Acum că am rezolvat problema cu tata, trebuie să trec la adevărata problemă.

Stai că nu înțeleg.

- Ce problemă? - Taci și ascultă-mă. Deci.

Mâine, Adela o să primească un buchet de flori.

Foarte frumoase! Sunt de la tine.

Nici n-am luat salariul.

Ești cretin major.

Am cumpărat eu flori și i le-am trimis ca și cum ar fi de la tine.

Trebuie să mergi la ea mâine,

să vorbești frumos cu ea, să faci ochi de cățeluș, zicând

că ai murit de dorul ei și să te împaci cu ea.

Dar eu cu tine vreau să fiu.

Adi, nu mă supăra că deja sunt eu supărată.

Nu. Nu te supăr.

- Hai, ascult. - Bun.

Neapărat să te împaci cu ea

ca s-o ții departe de Mihai, că nu e de nasul ei!

- Ai înțeles? - Da, am înțeles. OK.

Bine. Hai, pa.

- Am terminat. - Ți-am adus un ceai.

Mersi.

Ești îngrijorat?

Mi-au zis la poliție că...

Traian nu s-a întors la hotel după ce a plecat

și nici n-a mai contactat pe nimeni după aceea, nicio rudă, nimic.

Și te gândești c-a murit.

- Așa crede și Mitu. - Acum...

Nu știu... un bărbat de vârsta lui, poate a făcut vreun infarct, ceva.

Se putea întâmpla orice. Ar fi trebuit să-i descopere cadavrul.

Ce faci, nu dormi?

- Cadavru? Ce cadavru? - Stai liniștită. Nu e...

Vorbeam de Traian, ne gândeam că dacă ar fi murit

ar fi trebuit să-l descopere... să-i descopere corpul.

Da.

Dar... eu m-am resemnat.

Adică, dacă nu...

dacă nu apare...

asta e.

Acum sunt aici, unde e locul meu. Asta contează.

Nu-l cunoști pe taică-tu.

Când își pune ceva în cap nu se lasă până nu reușește.

Ar trebui găsit.

Adevărul e că...

nu vreau să-l cunosc pe bunicul ăsta care m-a ținut departe de tine.

Toată lumea se dă de ceasul morții, îl caută, dar...

eu nu simt nimic.

Sau... mai bine zis,

simt doar ură.

Pentru că m-a dat.

Din cauza lui, eu...

nu am fost lângă tatăl meu adevărat, lângă familia mea.

Nu vreau să-l cunosc niciodată.

Așa că... te rog.

Să lăsăm poliția să-l caute, să nu ne mai batem noi capul!

Noi...

ne avem unul pe altul. Asta contează.

Da...

Nuțică... Nuțică!

Nuțică... Nuțică...

Nuțică! Nuțică!

- Ce e? - Nuțică!

- Capul... - Andronic...

- Iar începi? - Andronic m-a întrebat de Traian.

Și-o pus o firmă să-l caute.

Paul n-o să aibă liniște până n-o să afle ce s-a întâmplat cu moșul.

- Nuțică... - Bre, moșul și-a făcut felul.

Mă, Nuțică, mă, eu îți spun, mă, că nu ne văd bine, mă...

Vai de capul nostru. A pus o firmă!

Nuțică...

Ce faci, Luca? Ieși pe undeva?

Mă văd cu amicii, sărbătorim că m-am întors.

- Miercuri seara? - Miercuri nu e o zi a săptămânii?

Ba da, dar i-ai promis lui Paul că mâine la 9:00 ești la televiziune,

că o să-ți iei munca în serios.

Și tu trebuie să fii la muncă și nu te duci.

E drept. Eu am refuzat jobul. Tu nu cred că-ți permiți luxul să refuzi.

- Îmi permit să nu te mai ascult pe tine. - Luca... te rog, Luca...

Luca, pe bune, ai crescut. Trebuie să-ți iei responsabilități.

Tată, de unde știi tu cuvintele astea? Ai stat în casă, ai avut timp să citești.

- Te rog, nu fi nesimțit. - Sunt cum vreau eu să fiu.

Eu sunt liber, spre deosebire de tine. Hai, noapte bună!

Un admirator secret.

Hai nu te face că nu știi! Mulțumesc, sunt foarte frumoase.

Nu sunt de la mine.

- Atunci? - Habar n-am.

Uite, e și un bilețel.

„Din prima clipă-n care te-am zărit

parc-am băut din elixirul iubirii.

Existența mea ar fi inutilă fără tine, îngerul meu divin.”

Da. Clar nu tu ai scris asta.

Dar cine?

- Poate nu sunt pentru mine. - Ba da.

„Adi.”

Nu știu... adică, între mine și el chiar nu mai e nimic.

Dar el nu crede asta.

Scuze... deranjez? Se pare că da.

- Am ceva de vorbit cu Adela. - Te descurci foarte bine și în scris.

Da, Adi. Chiar trebuie să vorbim.

Pe mine să mă scuzați.

Mi-am luat porția de sirop azi, mi s-a făcut greață.

Ce să vorbim? Nu ți-au plăcut florile?

- Și biletul ăsta? - Păi, a venit cu florile.

Adi, ce-ai scris tu aici nu se poate.

„Din prima clipă-n care te-am zărit

parc-am băut din elixir... elixirul iubirii.

Existența mea ar fi inutilă fără tine, îngerul meu divin.”

Adi, noi doi suntem prieteni și atât.

- Da, dar eu n-am... - Da, am observat că tu nu.

Haide...

ia florile, că nu pot să le primesc.

Și prietenii își dau flori.

Prietenii adevărați, Adi. E clar că tu ai avut alte intenții.

Ia-le! Nu pot să le primesc.

- Stai un pic. - Nu pot să stau că am o ședință.

Când am auzit aseară „cadavru” am crezut că leșin.

Da' eu, fă fetică?

Îmi zice tat'tu azi dimineață

că a angajat Andronic ăsta nu știu ce firmă să-l găsească pe Traian.

Îți dai seama? E vina numai la proasta aia de Florica.

- Aia-și bagă nasul în tot. - E numai vina ta, că tu i-ai dat adresa.

Puteai să mai vorbești cu ea.

Ce să vorbesc eu, fă, cu toate mahalagioaicele?

Orice, ca s-o ții de partea ta. Nu vezi că află lucruri înaintea noastră?

Să mă duc acolo... s-o fezandez, să...

Fă, ce nu-mi place să mă duc acolo în mahala...

Mă lași cu astea...

Te duci. Iei ceva dulce, iei ceva de băut... doar așa, pentru ea.

- Și vira. - Tu nu vii cu mine?

Nu, mămico, că am altă treabă.

Sigur mai e ceva în povestea cu boșorogul. E ceva care-mi scapă.

Dacă mai e ceva, este problema lui Paul.

- E și problema noastră, o să ne afecteze. - Dacă nu ne băgăm, nu ne afectează.

L-ai găsit?

- Da. - Ești bine?

E bine. Dormea pe o canapea, într-un bar.

- Aoleu... - Dar să știți că n-am găsit mașina.

Cred c-am parcat-o nu știu pe unde. Sigur au ridicat-o nemernicii ăștia.

Luca, dar tu nu trebuia să fii la televiziune?

Lasă-l în pace, începe și el munca de luni.

Ia zi. Ia zi, băiatule.

- Ți-au ajuns banii? - Normal că nu.

Hai că rezolvăm și asta.

Normal că rezolvăm, nu? Noi muncim ca să dea el banii pe băutură.

Tu muncești?

Nu mă face să râd, că mă doare capul de mor.

- Să trăiești, sănătate. - Să trăiți.

Unde mergi, dragă, de te aranjezi așa?

- La Deea, m-a chemat pe la ea. - Ca să se laude?

Normal, dar sunt și eu curioasă.

- Bună ziua. O bere, dacă se poate. - Să trăiești, nea Mitule.

- Dar cam des pe-aici. - N-aveam chef să stau acasă.

Păi, muncește și mata ceva.

Păi cine să mai angajeze un hodorog deșelat ca mine?

Au deschis o spălătorie auto la capătul străzii.

- Am văzut când am venit încoace. - Ei, pe mine m-au angajat.

I-am promis lui Mikișor că mă fac băiat gigea.

Da, și cu promisiunea ai rămas.

- Hai, gata. - Sărut-mâna.

Nea Mitule, pot să vorbesc cu ei, dacă mai au nevoie de oameni...

Vorbește, întreabă. Că nu mi-ar strica și mie un loc de muncă.

Dacă tot o să munciți acia, poate dormiți acasă, la matale.

E pustie. E plină grădina de câini.

Latră și sapă parc-ar fi oase în pământul ăla!

Te rog, Nicule, să mă ierți. Bea tu asta.

- Stai, bre! - Nu... Tre' să plec.

Ce fac, vorbesc?

Vorbește... Vezi dacă mai au nevoie de oameni. Pa! Hai, pa!

Mă, tată! Mă, tată, mă, pleacă, mă, de-aicea!

Doamne! Diavolul te-a trimis!

Ia uite. Nu-i voie aicea, tată.

Mă, tată, nu-i voie, mă.

Uite.

Ia uite!

Dă-i drumul de-aici, sau vrei să ne supărăm?

Ia uite!

Ce s-a întâmplat?

Luca. Nu mă respectă deloc.

- Nu are pe cine. Nu faci nimic! - Pe bune?

Chiar nu fac nimic?

Nu pot, Delia. Nu pot să accept slujba aia, jobul la televiziune.

- Chiar nu pot! - E o afacere de familie.

Țoapa pune mâna pe tot dacă luăm ce-i al nostru.

Asta pot să înțeleg, dar, măi Delia, nu asta mi-am dorit în viață.

Dorin... tu nu ți-ai dorit niciodată nimic.

- Te rog, nu mă supăra și tu. - Și ce-o să faci? O să divorțezi?

Foarte bine. Fă-o. Poate că-i mai bine pentru amândoi.

Dispari din fața mea.

Voi face întocmai.

Mă, tu cu mine vorbești? Mă, tu cu mine vorbești că...

- Ce faci, pisi? - Cum a mers cu florile?

Stai să te verificăm.

- Ești fierbinte. - Mereu sunt. Zi!

M-ai făcut de rahat! Ce naiba ai scris, că-mi venea să...

Mihai! La tine veneam, să te scot la prânz.

Am treabă.

- Bine, păi... poate altădată. - Poate.

Alo, domnu', ce faci? Păi eu de ce sunt aici?

- Poftim? - Îți iau temperatura.

Eu ies.

Indiferent, trebuie să-ți iau temperatura. Astea-s regulile.

- E 37 cu 1. Cam la limită. - Așa sunt eu.

- Crește temperatura când mă enervez. - Dacă vrei te calmez eu.

Nu, mersi, am metodele mele.

Nu înțeleg ce-ați văzut voi la papagalul ăsta.

Hai, mă, taci și lasă-mă.

Pupi, pisi!

- Dar v-am zis că nu-i acasă! - Nu cred! Te-ai uitat la mine?

- Mă tragi la răspundere? - Nu plec până n-o văd!

Ce-i gălăgia asta aici-șa? Andreea nu e!

- Ea mi-a zis să vin, deci e! - Nu e!

Și dacă vrei, așteapt-o. Dar acolo unde ești.

- Ați auzit. Afară, nu în casă. - A și eu sunt aia din mahala, nu?

Muti, de ce-ați dat-o afară?

Voiai s-o invit în salon, la cafea, să stăm de vorbă ca fetele?

Nu, dar mă gândeam... Mă rog, nu contează,

oricum voi din familia Andronic sunteți mai presus de oricine.

Pentru că așa și suntem.

Adela, să-l fi văzut cum făcea când era copil!

Deci crede-mă... măi, era... lasă-mă... vreau să-ți zic asta:

la orfelinat l-a enervat unul, s-a dus la el l-a luat de guler...

a dat cu el... ăla, săracul, plângea.

Și avea... cât aveai? N-aveai nici zece ani... nouă ani...?

Căline, tu ai scăpat, dar ți-o iei în curând dacă nu taci.

Da? Ia uite ce fac, mă, că m-am antrenat eu după tutoriale...

Adela, m-am mai gândit la ce mi-ai zis azi și nu pot să accept.

- Adi, nu aici. - Dar ce contează?

- Te iubesc, nu mai pot fără tine. - Adi, termină!

Măi, Adela nu înțelegi? Tu ești... îngerul meu divin.

- Adi, ți-am zis să mă lași. - Tu nu înțelegi de vorbă bună?

- Ce te bagi? E între mine și Adela. - Nu vrei să te scot afară?

- Mihai! - Băi, opriți-vă!

- Se uită toată lumea! - Cum mă scoți tu afară?

- Așa făcea și la orfelinat. - Taci!

Adi, pleacă dacă vrei să mai vorbim!

Stai puțin!

Îmi pare foarte rău pentru situația...

Nu-i nimic, sunt obișnuită. De unde vin eu...

Practic tu vii de acolo de unde e și Andreea... din mahala.

- Da, tocmai la mama naibii. Butimanu. - Stai puțin, să iau mașina și...

- Nu! Nu e nevoie. - Ba nu, chiar insist.

Chiar vreau să te duc. Mă simt foarte prost.

- Sunteți vreo rudă de-a Andreei? - Da. Sunt... sunt așa.

Sunt soțul... surorii... lu' tat'su.

- Unchiul. - Da. Dorin.

Laura. Încântată, unchiule Dorin.

- Nu. Doar Dorin. - Bine, „doar Dorin”.

- Te-ai enervat pe el? - Da.

Pentru că e un măgar și tu nu vezi asta.

Nu e un băiat rău. Oricum nu mai simt nimic pentru el.

Temperatura?

Tu ești OK.

Tu nu ești OK. Ai 37 cu 4.

Îmi pare rău, nu intri.

- Ăsta e regulamentul. Ce? - Lasă-mă să intru.

Nu pot.

Vrei să ți-o iei?

- Hai, mă, dacă ești în stare! - Terminați odată!

- Bună. - Bună.

- Ia vezi? - Ce-ai, mă?

Mulțumesc că m-ai adus acasă. Îți dau o cafea la bufet?

Nu... nu pot azi. Poate... altădată.

Altădată atunci. Cum dau de tine?

Da...

Ai...

- Ai acolo numărul meu. - Bun.

- Pa. Pe altădată. - Pa.

Și frunzulițele astea se mănâncă, da?

Nu le dai la... câini, acolo unde dai.

Ți-aș fi adus și niște colivă, dar am mâncat-o eu pe toată.

Dar pe cine ai pomenit?

Pe... ai mei... pe cine?

Că nu i-am mai pomenit și eu demult. Și i-am visat într-o noapte.

Păi dacă i-ai uitat... așa cum ne-ai uitat pe noi toți.

Ia uite la ea! Ce te superi așa, fă, Florico?

Dar am fost și eu prinsă...

am avut și eu lansarea cu presa...

Aoleu!

Dar știi ce muncă grea e să fii bogat?

Shoppinguri ... uite acia...

Vai de mine... Mă invidiază lumea.

- Zice că-i ușor... dar nu e. - Auzi?

Mitu cum are timp s-o frece prin mahala?

Alerga după niște câini și astupa gropile făcute de ei la voi, în grădină.

Cine știe ce-oți fi îngropat acolo! Auzi, fată? Chiar!

Ce-ați îngropat de vine câinii toată ziua bună ziua?

Dar lasă-l dacă și-o arde așa tare!

- Adi! - Taci, că-ți rup gura!

- Măi, opriți-vă! - Nu știi cu cine te pui, bă, orfanule!

Adi, ești OK?

- Da. - De ce ai făcut așa ceva?

- Adela, eu... - Pleacă!