Original subtitles

CENTRU SPA

Deea, deschide, nu mai pot! Deea, mă sufoc! Leșin!

Cum să faci așa ceva? Noi am crescut ca două surori,

am mâncat din aceeași farfurie și-mi faci chestii de-astea?

Deea, să mor eu dac-am trimis ceva...

Deea, leșin!

Dar cine? Cine mai știe de mine și Adi în afară de tine?

- Nu știu. - Cine?

Nu știu, fată!

Cine?

Nu știu. Poate golanii ăia cu care umblă el!

Deea... mi-e rău!

Bine, fată, gata...

Hai, iartă-mă!

Iartă-mă! Dar trebuia să știu.

Mamă ce căldură vine.

Dă și tu niște apă că mor aici.

De unde ești tu atât de sigur?

El era singurul interesat să nu i se afle trecutul. Nu e logic?

Logic o fi-n capul tău, dar n-ai dovezi, înțelegi?

Hai, nene, acum îți dau și cazul pe tavă?

Ascultă-mă! Ca să-l acuzi pe Andronic de așa ceva...

Crede-mă, e un om integru, un om cinstit.

Tot ce poți să obții e un scandal de presă. Atât și nimic mai mult.

Ți-am mai zis, du-te la poliție.

Du-te la poliție.

Hai, băi, nene...

Doamne, Mitule, uite aci...

Pietre și pietre... Vai de capul...

Știi ce fac? S-atârne la cântar, aia fac.

- Faci colivă? - Păi?

Pentru ce?

„Pentru ce”... Pentru cine, analfabetule.

Coliva se face pentru cineva. Eu o fac pentru...

- Traian. - Pentru cine?

Traian.

Ești nebună, muiere?

Omul n-are cruce și tu-i faci colivă?

Ce să fac? Dacă se face colivă...

Și trebuie să faci. La 40 de zile fix. Că altfel...

Dacă depășește... Dacă se transformă în moroi,

mai ales că e mort și nespovedit, neîmpărtășit și fără lumânare?

Și fără popă.

Asta-i lipsea lui.

Pe-ăsta nici iadul nu-l primește, îți spun eu!

Dar ăsta e grâu de grâu, de unde atâtea pietre?

Pe cuvânt. Pune-ți ochelarii. Ia!

Lasă-mă, îți spun că-s pietre!

Ăștia pun pietre să te fure la cântar, înțelegi?

Îți spun eu, ăsta...

Uită-te la mine, Mitule.

Omul ăsta a avut noroc, că sunt eu bună.

La cât de păcătos e,

îți spun eu, pe-ăsta nici iadul nu-l primește.

Dar îmi fac datoria creștinească.

Și eu zic că acolo-s pietre.

Că nu mă faci tu pe mine chioară.

No bine.

„No bine”!

Vorbește, mă, frumos,

că aci ești în România, nu ești în Ardeal la tine.

Zi și tu frumos.

„Iete-te”! Bine?

„Iete-te”... No bine.

Ce faci, frumoasa mea?

Vrei o ciungă?

Adi, am treabă.

Mai relaxează-te și tu că nu te pune nimeni din prima directoare.

Ești din mahala, fata mea.

Așa, și?

Și țipă mahalaua-n tine.

Mamă, să moară fanii mei!

Cum se uită ăsta la tine!

Zici că-i un uliu gata să-și atace prada.

Nu-i de tine ăsta, crede-mă, n-ai treabă cu el.

N-ai plecat?

Bine, gata, plec.

O să am grijă de paza și protecția bogătanilor. Cum să nu...

Te pupă băiatul.

Ești gelos sau mi se pare mie?

Nu e asta. Dar nu-mi place că e mereu pe lângă tine.

Și cred că nu e genul tău.

Îl cunosc demult, din copilărie chiar.

Nu e băiat rău, doar că visează la cai verzi pe pereți.

Ai grijă, te rog.

N-aș vrea să te rănească.

Nu-nțeleg de ce toată lumea-mi spune să am grijă zilele astea.

Care „toată lumea”?

Am primit un mesaj aseară.

Ce mesaj? De la cine?

De la un anonim.

Și tu te iei după anonimi?

Nu, dar mesajul era despre mine și despre Andreea.

„Andreea și Adi se joacă cu tine. Ai grijă cu soră-ta, nu e cine pretinde.”

Cine să scrie mizerii de-astea despre mine și despre soră-mea?

- Cine? - Un om care ne vrea răul, e clar.

Avea dreptate Andreea. De când a devenit celebră, roiesc toți ciudații-n jurul ei.

În jurul ei.

Mă rog... în jurul nostru.

Mă lăsai să mor?

Ai văzut tu drac mort?

Fată, ce nebună ești!

Dar eu cu cine sunt mai prietenă, cu tine sau cu soră-ta?

- Cu mine, normal. - Și atunci?

Mă rog, treaba ta.

Oricum n-am înțeles de ce și tu și Adela v-ați încurcat cu boul ăla.

Care „v-ați încurcat”?

Ce vă face, nu știu, dar ce știu sigur

e că băiatul e pe interes și acum e leșinat numai după tine.

E prost, dar are școala vieții, gen. Își știe nivelul.

Zău?

Știe că n-are cum să fie cu mine fiindcă sunt bogată, gen.

Că o să conduc televiziunea...

- Într-o zi, nu chiar acum. - Și?

Lui dacă-i dai un costum din ăla mișto și-i mai pui și un card,

- ...nu faci diferența între bogat și sărac. - Și când deschide gura?

Nu contează, Deea.

Cocalari sunt peste tot. Ce, tu nu vii din mahala?

- Și uite ce mișto te-ai făcut. - Așa-i?

Ce fac fetele mele?

„Fetele mele”!

- I-auzi! - Hai, fată, c-așa e vorba!

Ești intelectuală de-a mea de la Petrești!

Bre, dă-mi și mie niște ecsență de rom.

- Ce? - Ce?

Ecsență de-aia de rom, pentru colivă.

Fac colivă, că-l pomenesc pe unul

de la mine de-acolo. 40 de zile face.

Rom Jamaica e bun?

Nu fata mea, ecsență.

Mamă, tu vorbești ca ea?

Să înțeleagă.

Dar ce-are? Ce-are să vorbești? Nu e și ea fată din popor?

- De unde ești, cumătră? - De la Ploiești.

Tu-mi zici mie cumătră?

I-auzi...

Ai grijă cum vorbești cu mine, da?

Că aci, la vilă, nu ne punem poalele-n cap așa cum ești mata' învățată.

Hai, dă-i o sticlă.

Întreagă. Că face colivă.

Să ne dai și nouă.

Ia!

- Murături aci... - Bunătăți!

De gătit, ce gătiți?

Facem plăcintă, saleuri, pateuri...

că mâine, domnul meu...

Bre, ai domn...

Nu, fată! Domnul Andronic o prezintă pe fii-sa la presă.

Mâine e cu televiziunile?

Cu ziariști, cu cameramani, reporteri...

O să spună dl Andronic, frumos, că are o fată.

- Regăsită după mii și mii de ani. - Taci, fată!

Dar de ce n-am știut eu că e mâine?

Că nu ți-a spus nimeni.

- Hai, vă pupă Nuța! - Hai!

Ia uite cățelul!

Ca vodă prin lobodă!

Vai de mine, capul meu!

Vai de capul meu, ce mă speriai!

Dac-aș ști că ești doar curioasă, nu m-ar deranja, dar văd că ești băgăcioasă.

Sunt și eu de la țară, la noi piane nu-s.

Dar, pe vremuri, țăranul român avea bun simț și era cu frica lui Dumnezeu.

Vai de mine, dar noi n-avem?

Avem și noi icoane, mergem la pelerinaje,

- ...la măiculița, la sfântulița... - Ieși afară!

Ieși în clipa asta, ca să nu m-apuce nervii.

Ieși acum din casa mea! Afară!

Mie-mi miroase aci a spital oricum.

Nuți!

Da!

A dezinfectant.

Ce vrea asta?

A venit să ne dea lecții de pian.

Cât e ceasul? Eu trebuie s-ajung acasă.

- Ce treabă ai? - Trebuie să-i verific pe ai mei la sânge.

Mâine face tăticu o conferință de presă ca să mă arate în toată România!

Ce mișto!

N-ai văzut că la ziar au apărut poze cu soră-mea și nu cu mine?

- Mi-a sărit inima când am văzut. - Cât face?

Două sute de lei.

Niște cretini lipsiți de prosfe...

Profesionalism.

Așa! Ești deșteaptă. Așa zice și tăticul.

Lasă că-i pune el mâine la punct. Îi cheamă la vilă.

Deea, pot să te rog ceva? Invită-mă și pe mine mâine la vilă.

Cunosc și eu un băiat, un ziarist...

Fată, hai să nu ne aglomerăm. Mă vezi de la televizor.

Dar vreau să te văd pe viu.

Am înțeles.

Păi...

Nu vrei tu să mergi la Miki să bei o cafeluță?

Poate vrei și-un chec?

Poate vrei să faci cinste la toată lumea, da?

Să vă uitați la mine, nu?

- Da. - Haide!

- Așa. Ia zi cum e. - N-au răspuns șase.

N-au răspuns șase, să fie sănătoși.

Oricum, o s-avem noi imagini pe care o să le preia toți.

Și-așa, mediul online mă interesează cel mai tare acum.

Da. Ăsta e comunicatul de presă.

Da. Știu că nu e ăsta obiceiul,

dar domnul Andronic așa a decis că e mai bine.

OK. Vă salut!

M-au asasinat.

Toți vor să știe de ce îi inviți acasă.

De ce-i invit acasă?

Că așa vreau eu.

Pe bune, tu stai să le dai explicații tuturor?

Am și eu conexiunile mele, așa-zișii mei prieteni,

- ...pe care nu pot să-i fentez. - OK, pentru prietenii tăi zici așa:

e o chestie personală, da? Privată...

Și de-aia vreau acasă, OK?

Perfect. Am înțeles.

Da. Foarte bine.

Mai știi ceva de ăla care a sărit la bătaie în fața casei?

Nu mai știu și nici nu mă interesează. Oricum, e cam rătăcit băiatul.

Rătăcit, nerătăcit, conferința de presă e anunțată oficial.

S-ar putea să apară acolo.

Poate că l-au găsit între timp.

Nu putem să aflăm?

Adela, nu mă interesează.

Omul ăla mi-a făcut foarte mult rău în viață.

Din punctul meu de vedere, poate să fie și mort.

Paul, eu zic totuși să suplimentăm paza mâine. Dacă apare?

Mihai, nu vreau absolut nimic special, da?

N-am făcut nimănui rău, nu mi-e frică de nimeni. Punct.

- Adela, tu mergi acasă? - Da, sigur. Sunt gata imediat.

OK.

Ce e, mamă, de mă tot suni atât?

Fetiță, mâine avem televiziunile și nu știu ce să pun pe mine.

Ce aia?

Eu mă gândeam... Fii atentă,

iau rochia aia verde de-am avut-o la nuntă

sau o pun pe-aia lungă și frumoasă de-am avut-o la cina cu testul, înțelegi?

Pun și colierul ăla bleu

și neapărat trebuie să mă duc să-mi fac unghiile...

la mâini, la picioare... Nu știu un coafor pe-aci...

Îți dai seama, m-a ținut taică-tu cu țărână sub ele.

Când m-or vedea alea de la mahala mâine...

Crapă alea!

Dar lasă-mă pe mine, ce fac eu cu taică-tu?

Că a slăbit și-i stau toate ca pe gard.

Auzi, mamă?

Știi ce zic eu?

Ia mai bine lasă-l tu pe tata în pace mâine.

Ăsta e cu nervii la pământ, mi-e că dacă vine acolo, cine știe ce zice.

Așa că mai bine îi dai ceva de băut, îl calmezi

și stați frumos amândoi la TV și vă uitați la mine de-acolo.

Cum să stăm...

Măi, trebuie să stai cu el ca să nu vină acolo.

Dacă mă trezesc cu el acolo, cine știe ce zice? Îți dai seama...

Andreio, fată...

Eu trebuie să fiu acolo, la televiziuni,

să vadă lumea cine te-a crescut, cine te-a împins în față,

eu sunt eroină mâine!

Mamă, ascultă-mă un pic.

Eu... o să vorbesc eu.

O să vorbesc eu de tine, o să vorbesc eu de tata...

de viața minunată pe care am avut-o noi împreună...

Mamă, o să vorbesc eu despre ce părinți minunați m-au crescut,

despre ce oameni extraordinari au avut grijă de mine,

oameni... fără de care eu nu mai eram Andreea Andronic.

Achim, fată. Achim!

- Mă mai ia și pe mine gura pe dinainte. - Vezi, mai ești și emotivă.

Ascultă-mă pe mine. Te mai vede și toată mahalaua.

Dacă te vede toată mahalaua,

mâine-poimâine o să te trezești cu ăștia la poartă

și de ei nu mai scapi,

o să-ți ceară de pomană.

Ale dracu’ de sărăcii, ce caută la poarta mea?

Eu ți-am zis. Mai ai și emoții, nu e...

Dar cu o țuică rezolv.

Mie mi-e frică că o să stricăm toată treaba, îți spun.

Stați frumos amândoi și vă uitați la mine de-aici.

Lu, ce mă bucur să te văd! Mi-a fost dor de tine!

Luca, vino-ncoace!

Lasă-mă să te văd. Ia!

- Ai făcut cearcăne... - Normal, de la nopțile pierdute.

Hai, lasă-l în pace, Dorin, abia a venit...

Vezi că tata are dreptate. Acolo, dacă nu pierzi nopțile, ziua nu reziști.

Lasă, bine că ai ajuns azi, mâine o să fie spectacol.

Frate-meu o prezintă pe țăranca de fii-sa.

Sigur o să-și rupă gâtul că face pe nebuna, să vezi.

- Mi-a zis Livi ceva. - Da, de verișoara noastră.

Verișoară pe dracu’. O panaramă obraznică, îți vine s-o iei la palme.

O s-o vezi și tu. E nasoală rău de tot.

E bună rău de tot, crede-mă pe mine,

are picioarele până-n gât și e exotică, e ciocolatie.

- Tată, pe bune? - Pe bune, da.

Auzi, Dorine, cred că tu ți-ai cam pierdut reperele.

În casa asta, nici nu e greu, darling.

Da, sigur. Hai să mergem!

Ce-o fi pus în ele, frate?

Ăsta mă sună a opta oară.

E reporter frate, ce vrei?

Dar n-am ce să-i dau.

Mâine o să aflăm tot ce ne interesează să aflăm.

Toți sunt fierți pe conferința asta de presă.

Da.

Scuze, n-am putut să-ți răspund, eram într-o întâlnire.

Încă n-am toate datele.

Dar insist să vii.

O să fie o mega-lovitură conferința asta de presă.

El o să se creadă pe cai mari,

iar fii-sa e din mahala, e din Butimanu.

Mai are și o istorie, cel puțin controversată,

cu un bunic care cică a vândut-o.

Îți mai povestesc mâine. Dar, vino, te rog.

Bine, mersi.

Ce...

Tu ești...

Văru-tău, Luca.

Da.

Ce belești așa fasolea la mine?

Ești bună rău.

Tu ești nesimțit.

Dar ești simpatic.

Mihai... mi-e somn de mor.

Traian...

Cu tot neamul lui.

Așa.

În numele Tatălui,

al Fiului și-al Sfântului Duh.

Amin!

La fix.

Nu vrei să mergem la biserică, la popă?

Hai, Mitule, du-te de-aci, acum mai dăm bani și la popă?

Omul a murit... ca un câine.

Nespovedit, neîmpărtășit și fără lumânare.

Așa.

Lasă, uite, am făcut eu aci,

i-am scris pomelnic. Traian, cu tot neamul lui cel adormit.

Uite, tămâi eu aci. Lasă că-i bine.

Și lumânare... Iei tu lumânare

și te duci acolo la el la mormânt și o aprinzi, da?

De 40 de zile...

După aia, îi iei pe săracii tăi din mahala

și le dai ceva de băut și se pune c-a fost pomană. Da?

Hai că-i bine!

Și să vezi cum o să te liniștești și tu la suflet.

Dar nu vrei să ne liniștim amândoi?

Vai de capul meu...

Bre, Mitule...

Eu la ce să mă liniștesc, că eu sunt liniștită.

Eu sunt curată în fața lui Dumnezeu și a Măicuței Domnului.

Noi am ajutat un om să nu se mai chinuiască...

Tu știi cum e să mori...

Cancer, bre... Nu-i pedeapsă mai mare ca asta!

Se face carnea iască...

Vai de capul meu! Hai, ia aci, uite...

Veșnica lui pomenire... Și după aia te duci, da?

Veșnică pomenire...

Veșnica lui pomenire! Hai, du-te, Mitule!

Du-te, Mitule, hai!

Așa.

Mitule, chibritul! Ia-l de-aci.

Fugi! Hai!

Hai, mă! Gata!

Ce frumoasă ești! Foarte bine-ți vine rochia asta.

Spectaculoasă!

Și cu asta, cred c-o să vină și mai bine.

- Te ajut? - Da, te rog.

Ai emoții?

Da, normal că am.

Știu. Toată lumea are emoții. Și eu am emoții.

O să fie foarte bine, da?

Dacă se întâmplă ceva, te încurci sau... Nu-ți face probleme.

Stai liniștită. Zâmbești, te uiți la mine... Suntem o echipă.

Da. Tata, n-o să te dezamăgesc. O să vezi.

Stai liniștită, nu e vorba de asta. Nu dezamăgești pe nimeni.

Presa nu e întotdeauna binevoitoare cu noi, dar o s-o rezolvăm și pe-asta.

Ce faci, măi? Ia uite-l pe Harap Alb. Ai venit deja?

Aseară. Știu că trebuia să mai stau, dar n-am putut.

Ăia o țin din petrecere în petrecere. Simțeam că-mi plesnește ficatul.

Plus că ți-era dor de maică-ta.

- Da, și asta. - Asta zic.

Și avem un eveniment așa important la noi în familie.

Puteam să lipsesc? Ce, eu nu fac parte din familie?

Ba da, faci. Vă cunoașteți?

- Da. - Nu.

Ne-am cunoscut aseară în bucătărie.

Auzi, Adela?

Tu vrei să ajungi sus de tot, nu?

Dacă merit.

Mihai! Ce faci aici? Nu ești acasă la șefu’ la conferință?

Mi-am uitat laptopul în birou și mâine mă duc în instanță.

- Bună! - Bună!

Dar ce bate vântul pe-aici!

Numai Adela muncește.

Asta nu e... Asta...

Ce să mai pui că țipă toate rochiile astea pe tine, Nuțo...

Ce să-ți fac, fata mea, că mănânci, Nuțo...

Mănânci de zici c-a scăpat vaca-n lucernă.

Bre, ce-o să zici acolo? Că sigur o să te întrebe careva:

„Doamna Achim,

cum vă simțiți așa, ca mamă de...

vedetă, bre!

Ce zic eu aici?

Că sigur o să se uite toate proastele alea din mahala...

Tre’ să crape carnea pe ele când...

Stimați... concetățeni. Ptiu, dă-te dracu’ de-aci!

Zi și tu: „Dragi pretini”.

Tâmpita dracu’! Ce, ești tu prietenă cu ăștia

și ăștia-s tine?

Mai zici și „Stimați tovarăși și pretini”

și te-ai dus dracu’!

Acum să te văd, că tre’ să zici ceva, vai de capul meu...

Să te ungă la suflet, să plângă pietrele, Nuțo,

c-o să se deschidă știrile cu tine și-o să fie pe toate canalele.

Mama eroină Nuța Achim,

cum i-a crescut fata baștanului de Paul Andronic...

O pun pe-aia de la nuntă pe care-am purtat-o o dată.

Nu, de două ori, o dată la nuntă, o dată când am dus-o pe Andreiuca

în clasa a cincea...

Dar-ar dracii în ea

dacă mai mănânc eu ceva de azi să nu mai...

O zi apă, o zi pâine...

Bre, nu merge. Nu merge!

Mitule! Ce faci, Mitule, acolo?

- Uite, nu mai pot de bine. - Ce tot moșmondești?

Și cu lumânările alea ce e? Faci ceva cu ele?

A doua Înviere.

Vrei și tu o țâră de lumină? Să-ți aprind o lumânare?

Ptiu, bată-te-ar Dumnezeu să te bată de păcătos, ce prostii vorbești!

În primul rând, vreau să vă mulțumesc c-ați răspuns invitației noastre

și am marea bucurie să v-o prezint pe fiica mea...

Andreea Andronic.

Ia tăceți din gură, faceți liniște că acum o să zică ceva și de Nuțica.

- Mi se face rău de la stomac. - Hai, mamă, că nu-i așa nasoală.

- Ce-ai zis? - Că nu-i nasoală. E bună.

Asta a venit să-ți ia locul-n firmă dacă ești prost ca taică-tu.

Vă spun, sincer, că nu m-am închipuit

că viața o să-mi ofere un dar atât de prețios.

Sigur, cunoscuții, familia, prietenii mei și cei care mă cunosc bine

știu că mi-am dorit mereu un copil, dar nu mi-a trecut prin minte

c-o să mă trezesc, peste noapte, tatăl unei fete...

Unei fete frumoase de 21 de ani.

De aceea, eu și soția mea suntem foarte bucuroși

și ne străduim să fim părinți cât mai buni.

Dacă aveți întrebări, vă rog.

Andreea, ce ai simțit când ai aflat că ești fiica lui Paul Andronic?

Pentru început...

am fost șocată.

Adică...

încă nu mi-am revenit.

Vă dați seama că nu e ușor să treci prin...

prin ce am trecut eu.

De mama ta știi ceva?

- Ai cunoscut-o? Știi unde se află acum? - Și cum o cheamă pe mama ta?

Mama mea...

OK, să vedem...

94. Asta e.

Normal că e parolat.

Hai să încercăm „Andronic”.

Încearcă.

Andronic... Da.

Era prea narcisist.

Anul, data, luna, ceva în care s-a născut.

Încearcă „AnaMaria”

- AnaMaria? - Încearcă Ana Maria. Hai, mă!

AnaMaria.

Încearcă și cu liniuță. Pune liniuță!

Mihăiță, ești un geniu!

Acum. Fii atent.

- Hai, te miști azi? - Taci!

Hai! Gata...

- Dacă intră acum peste noi... - Taci, nu mai cobi.

Hai odată...

O să te răzbun în sfârșit, mamă.

Hai mai repede!

Asta e! Gata.

Mihai?

Ce faceți aici?

Nimic.

Cum nimic? Ce făceați pe laptop?

Nimic.

Vorbesc serios. Ce făceați acolo?

Bine, vorbim și noi serios.

Că dacă tot ne-ai prins, trebuie să-ți spunem.

Îi spunem?

Ce să-mi spuneți?

Eu zic să-i spunem.

Da, păi...

Îi zicem că...

Dac-ai dat peste noi fix când făceam...

Zi! Spune-i...

Da, să-i zic. Hai că-ți zic!

Ne gândeam să-i facem o surpriză lui Paul de ziua lui.

- O mega-surpriză. - Și...

Aveam nevoie de niște filmulețe personale din laptopul lui.

Super personale.

Poți să ții secretul ăsta?

Nu știu ce să zic. Nu sunt bună la păstrat secrete.

Hai, măcar încearcă.

Bine, fie.

Vai cât e ceasul!

Am pierdut conferința.

Dar măcar apucăm felicitările, dansul și masa.

Hai...

Mama mea...

- Mama mea este... - Andreea, scuze!

Adevărul este

că e un subiect delicat și chiar...

dureros, aș spune.

Mama Andreei, Ana Maria Dincă, a murit demult.

Cum a murit mă-sa?

Nu e Nuța mă-sa?

Ana Maria a fost...

Nu e!

Dacă-i fata lui Andronic, cum să fie Nuța mă-sa?

- Nu înțeleg. - Ei...

Cum nu-nțelegi?

Ana Maria a fost...

Atunci, demult, marea mea iubire.

O iubire cum numai când ești foarte tânăr trăiești.

Din păcate...

Mi-e destul de greu să vă spun totul.

Din păcate, moartea ne-a despărțit pentru totdeauna,

dar eu am păstrat pentru ea un loc aparte în sufletul meu.

Dacă nu mai aveți întrebări, vă rog...

Rămânem să mai vorbim, s-o cunoașteți mai bine pe Andreea...

Vă rog!

Aoleu!

Băi, cumetre!

Eu te-am omorât degeaba, cumetre!

Auzi?

Nu s-a ales nimic de capul meu.

Auzi la ea!

Mă-sa a murit!

Aoleu!

Cumetre,

cine sunt eu atunci?

Eu sunt...

Nuța Maimuța.

Doamne, cumetre, că eu am crescut-o,

eu am călcat-o și-am spălat-o și eu am făcut-o doamnă,

eu am făcut-o... Vai de capul meu!

Aoleu!

S-a mai băgat

și urâtul ăla de Andronic.

Vai de viața mea, ce amară e coliva asta!

Ca viața mea, cumetre!

Hai, intră acolo, c-o să vin și eu imediat.

- Dar tu ești supărată? - Sunt.

Hai că te-ai descurcat foarte bine.

- Crezi? - Normal. Ești o apariție.

Crezi c-am ieșit bine în poze?

Ziarul nostru verifică tot înainte. Deci nu-ți face griji că...

C-ai ieșit cu degetu-n nas.

Dar... n-am băgat degetu-n nas.

Glumeam.

Luca! Las-o, pe bune. Dacă erai în locul ei, nu scoteai nici două vorbe.

De-aia stau eu în spatele camerelor.

Hai noroc!

Mi-a fost destul de greu azi.

Am văzut.

O mai iubești?

Ce întrebare e asta?

Pe mama Andreei. O mai iubești?

Mona, nu mă chinui și tu. Gata.

Eu te chinui pe tine!

Sărut-mâna, tanti Nuți!

Bre, dar ce casă cu scară interioară!

Ce faci?

Sebastiene!

Ce faci, mămică, aci?

Bine. Ce faci mata'?

Eu, bine.

Mănânc colivă...

La unul pe care l-am cunoscut eu.

Îmi pare rău!

Dacă mănânci colivă, asta înseamnă că e mort.

Și ca să vezi, asta caut și eu. Tot un mort.

Caută-l.

- Îl caut, că de-asta am venit. - Aci nu e.

Bună ziua!

Avem un mandat de aducere pe numele lui Andronic Paul.

- Cine? - Andronic Paul.

Aoleu, da!

- Dar... așteptați. - Sigur, aștept, da.

Ai venit la pomană? Ia de-aici niște colivioară...

Nu vreau, sărut-mâna. Sunt la o dietă. Nu, mulțumesc mult.

- Și eu. - Sincer, îmi pare rău...

și, încă o dată, Dumnezeu să-l odihnească.

Dar cum îl cheamă pe mort?

Traian?

Cu tot neamul lui cel adormit.

Ce coincidență!

Și eu tot un Traian caut.

Traian Dincă.

Da.

- Bună ziua! - Eu sunt Paul Andronic.

Vă rog să mă urmați la secție

pentru cercetări în cazul dispariției lui Traian Dincă.

Ce legătură am eu cu asta? De ce să vin la secție?

Avem un mandat de aducere, o procedură legală, nimic grav.

Stați puțin, ce se întâmplă?

- Tata? - Da, trebuie să mă duc la secție,

probabil niște întrebări în legătură cu dispariția lui Traian.

- Adu-mi și mie haina aia neagră. - Nu te duce, ce să cauți tu acolo?

Tata e nevinovat, lăsați-l în pace.

Ce să facă el acolo?

Dră, trebuie să vină cu noi. E ordin.

E în regulă. O să merg la secție. Probabil că e o neînțelegere.

Dar n-ai ce să cauți acolo din moment ce n-ai făcut...

Mai încet...

Dacă n-ai făcut nimic, ce să cauți? Vă rog, lăsați-l în pace!

- Gata. Te rog. - N-a făcut absolut nimic!

Fii calmă! Mergeți înăuntru, nu spuneți nimănui nimic.

Nu vreau să se panicheze aiurea. Hai! Mergi înăuntru!

Tata!

Tata!