Original subtitles

Nu înțeleg.

Am și eu o rugăminte, dacă se poate. Încearcă să fii mai discretă.

Adică, nu mai sta în fundul lui Paul toată ziua!

Eu înțeleg că tu muncești și alea-alea...

dar nu uita că dacă nu eram eu, tu nu erai aici.

Nu înțeleg, ce vină am eu că s-a întâmplat asta?

Tot timpul ești lângă el, fetiță!

- Ce faceți fetelor? - Bună ziua!

Ce faci, tăticule?

Uite, am venit să mă văd cu sora mea că-mi era dor de ea.

Foarte frumos, bravo! Adela, mergi la televiziune?

- Da... acolo mă duceam. - Hai, mergem împreună!

- Dar... - Hai, urcă!

Fuga la muncă, o să întârzii, ce-ai? Hai, du-te!

Vrei să ajungă șeful înaintea ta?

Haide!

- Te pup! Ciao! - Zi frumoasă!

Adelo... ca un ghimpe-mi stai în coastă.

Trebuie să fac ceva ca să scap de tine.

Aoleu, acum îl mai am și pe tata pe cap!

Bine c-ai venit...

Măi, tată, în loc să mă duc la televiziune,

să-mi câștig locul acolo, trebuie să vin aici să mă cert cu tine?

Și știi ce mă enervează? Că nu a fost ideea mea, a fost ideea voastră!

A fost ideea mă-tii, nu a mea.

Oricum ar fi fost, dac-am făcut-o, hai s-o facem, gen, până la capăt!

Nu ne pune bețe-n roate!

Tata, mâine o s-apar la televizor. Cum crezi că o să pic eu

când o să afle presa că tata a făcut moarte de om?

- La ce televizor, fată? - Lasă, îți zic mai târziu.

Fata mea, totul se oprește aici. Trebuie să spunem adevărul.

Tu te-ai gândit măcar o clipă la ce o să se-aleagă?

Ce o să se aleagă de noi două?

Da. O să munciți.

Și tu, și mumă-ta, că e-n putere.

Ce să muncim, tată? Că eu BAC-ul nu l-am luat!

Tată, vrei să ajung să-mi vând corpul la colț de stradă? Asta vrei?

- Doamne ferește, Deeo! - Nu, mamă, lasă-mă.

Mușcă-ți... Ce vrei, să distrugi familia?

Nu vreau să distrug pe nimeni.

- Vreau să vă salvez. - Salvează-mă de sărăcie!

Că eu în mahala nu mă întorc!

Ascultă-mă bine! În mahala nu mă întorc!

Să-ți fie rușine! Deea!

Deeo!

Măi, fata mamei, te rog eu frumos, fetiță, nu te supăra!

Ce? Crezi că m-am supărat din cauza pămpălăului ăluia?

Doamne, naivă mai ești, mamă.

Dar ce fu asta?

Actorie. Sunt bună, nu? Să vină Oscarul!

Măi, fetiță, dacă nu mă sperii... Tu ești mai ceva ca mine.

Auzi? Ce facem cu ăsta, cu taică-tu?

N-o să facem nimic, n-o să facă nimic, îl știu prea bine. Numai gura e de el.

Și, mamă, te rog, mai lasă-mă cu tata,

că în momentul ăsta am probleme mai mari, crede-mă.

- Dar ce-ai? - Stai să-ți arăt, că văd că n-ai văzut.

- Așa... - Așa...

- Așa... - Așa.

- Are o fiică, bravo! - Dă mai jos.

Așa...

- Asta... asta e poza Adelei. - Exact.

- Cum au aflat ăștia? - N-a aflat nimic...

S-a făcut o greșeală... Tăticul Andronic o să facă mâine o conferință de presă

ca s-anunțe că, de fapt, eu sunt fata lui și nu...

De-aia ai zis tu că apari la televizor?

- Da. - Dar tu-ți dai seama...

Cică a făcut o greșeală când, de fapt, nu e nicio greșeală?

Dacă asta e tot timpul lângă el... Că n-am văzut așa ceva!

Și aici, și la televiziune, tot timpul lângă Paul,

normal că ăștia au crezut că ea e fata lui.

Pe bune, fata asta a început deja să mă calce pe coadă foarte tare.

Puii mei! Casa a văzut-o înaintea mea, la televiziune a intrat înaintea mea...

Acum, ghici cu cine a plecat cu mașina? Cu tăticu’!

Trebuie să fac ceva ca să scap de ea. Neapărat.

Ia... fix la țanc. Fii atentă!

Adi, ce faci?

Auzi, am o treabă cu tine.

Bună dimineața!

Bună, pot să te ajut cu ceva?

Nu. ți-am adus o cafea.

O bei cu lapte și cu două cuburi de zahăr. Corect?

Acum o beau neagră. Mersi!

Tu ești supărată pe mine?

Nu. De ce-aș fi?

Nu mi-ai răspuns aseară la mesaj.

Dormeam.

OK. Bine atunci. Mă bucur că nu ești supărată.

Ai văzut știrea de azi-dimineață?

Pun pariu că Andreea e c-o falcă în cer, una-n pământ.

De ce nu o întrebi direct pe ea?

- Poate așa o să fac. - Foarte bine.

- Bine. Zi frumoasă! - Și ție.

Conferință de presă ne trebuie.

De când ne spălăm noi rufele murdare în public?

Ai uitat de fata senatorului?

Să știi că eu sunt mândră de ce decizie a luat Paul

și de faptul că n-o lasă pe Andreea să fie umilită de presă.

Pe bune, Mona? Doamne, dar tu nu mai ai demnitate deloc.

Mâine-poimâine o pune la știri. Să te văd dacă-i mai ții partea.

- Poftim? Ce vrei să spui? - Pune-ți frână, Delia!

- Asta e tot, Stela. Mersi! - Sigur.

Știi ce mă amuză pe mine? Cât de ipocrită e familia asta.

Luca a apărut într-un tabloid, l-ați trimis în exil.

Fata lui Paul a apărut într-un tabloid, îi întindeți covor roșu.

Pe bune? Compari ce-a făcut Luca cu știrea despre fiica lui Paul?

Cum poți să fii atât de rea? Ești și tu mamă!

Andreea este fiica lui Paul și nepoata mea.

Vă rog, nu vreau să mai aud discuții pe tema asta de acum încolo.

Bine.

Floare albă, floricică, Ce n-aș da să mai fiu mică

Ce n-aș da să mai fiu mică

Ia mâna, lasă-le acolo.

Lasă-le acolo că sunt pentru evenimentul de mâine.

- Ia uită-te la ea! - Nu-mi pasă.

Dar ce-ai pățit?

Ți s-au înecat corăbiile?

Ia zi tu mamei, ce-ai pățit?

Toată lumea o s-ajungă la știri înaintea mea.

Tocmai am auzit-o pe doamna Delia

zicând că domnul Paul o s-o ducă pe Andreea la știri.

Vezi-ți de treabă, că n-o duce!

Eu vreau la știri.

Stela, mamă.

Eu te-am crescut să fii cu picioarele pe pământ.

Asta nu-nseamnă că nu-mi doresc tot ce e mai bun pentru tine, știi asta.

Și mai mult,

îmi doresc ca niciodată să nu renunți la visele tale.

- Dar... - Niciun „dar”, mamă, nu.

Eu asta vreau să fac, eu în asta cred

și n-o să renunț niciodată la visul meu așa cum ai făcut-o tu.

De ce ai renunțat la visul tău de a cânta?

Erau alte vremuri.

Eram tânără... Te aveam pe tine.

Erai un pui așa mic...

Am venit în casa asta și... n-am mai plecat de aici.

Dar asta nu înseamnă că...

vreau să te fac să renunți la visele tale.

Să crezi în continuare.

Hai, ia! Ia una. Hai că-ți dau voie.

Nu stăm pe telefon. Când vine clientul, te ridici în picioare, zici „bună ziua”,

îl întrebi cu ce poți să-l servești, nu stai ca o țoapă.

Deoarece, clientul nostru...

Stăpânul nostru. Aoleu, nimic nu știi.

O să vezi, Miki. O să fiu cea mai bună, mai bună ca Adela.

- O să cred când o să văd. - Cu ce putem să începem?

Facem prăjituri? Aș vrea să fac un tort de ciocolată.

Nu, asta e pentru avansați.

- Și eu ce-o să fac? - Uite, de exemplu, dezinfectezi.

Aoleu, Miki, mă pui să dau cu clor cum făcea mătușa Florica?

Te rog eu, altceva?

- Atunci, mergi la cumpărături. - Da! Asta-mi place.

Da. Stai.

- Ce faci, păpușă? Ce bine arăți! - Ei, na!

Mamă, ești bună în draci!

Jos labele că astea-s țoale scumpe!

- Mamă, câte fițe pe capul tău! - Ia taci și ascultă-mă!

Trebuie s-o ceri de nevastă pe Adela.

Ce?

- Ce-ai fumat? - Nimic.

- Noi nu mai suntem împreună. - Trebuie s-o recâștigi, evident.

Mai lasă-mă cu Adela, că eu pe tine te vreau!

Ca să fim împreună! Dacă tu te însori cu ea, o să fim mai aproape unul de altul

și o să fie mai ușor să fim împreună, nu?

Ce, nu m-ar accepta tata Andronic ca ginerică?

Nu te cunoaște, dar după ce o să te cunoască, o să vadă...

ce tip mișto ești tu.

Hai la el acum să mă prezinți!

N-auzi că am nevoie mai întâi să te însori cu Adela?

Am impresia că tu te folosești de mine.

Ba de corpul meu, ba de mintea mea, ba de... tot ce am...

Ce?

Nimic. Uite...

Poate reușesc să-ți găsesc ceva de muncă la televiziune.

- Ca manager? - Da, ca manager!

- Tu ești prost? - Fată, tu vii și nu mă suni?

Dar tu te-ai gândit că poate am probleme mai mari de rezolvat?

- Câte fițe pe tine! - Hai, pa! Hai, Adi, avem treabă!

Urâtă curea.

- Pot să stau aici? - Poți să faci ce vrei.

Pe bune, Adela, cât o s-o mai ții așa?

Eu nu înțeleg ce vrei tu de la mine și de la Andreea.

Crezi că dacă suntem surori, împărțim totul? Inclusiv bărbații?

Atâta te rog. N-o răni pe Andreea.

Ea n-ar face rău nimănui.

Adela, stai puțin că...

Scuză-mă, trebuie să răspund.

Da. Nu poate să aștepte puțin?

Bine, hai că vin acum.

Îmi cer scuze, am o întâlnire.

Uite, Mitule... Uite, ți-am făcut și cornulețe.

Ca la Găești.

Că mai bune nu găsești.

A sosit momentul.

Ce moment?

Mă duc la secție înainte să ajungă Vali acolo.

Aci stai. Nu te duci nicăieri. Stai aci.

Bre, să mor eu! Să mor eu, dacă pleci de-aci, mă omor!

Fii atent...

Uite! Uite aci cuțitul!

Să vezi tu aci cum îmi tai eu venele!

Nuțică!

Ce vrei, Mitule? Ce sunt eu?

Ce crezi tu? Tu mă crezi un monstru?

Tu crezi că n-am conștiință? Zi!

Tu știi ce viață am avut eu?

Ce viață am avut eu, Mitule, de când eram mică...

Purtam o pereche de pantofi și vara, și iarna.

De se toceau tălpile. Făceam găuri în tălpi, Mitule!

Și zile întregi mâncam decât...

mămăligă din paiele de la mătură, Mitule!

Doamne, ce rău am făcut că am vrut și eu ca al meu copil,

fetița mea, să aibă o viață mai bună decât am avut eu?

- Doamne, am făcut moarte de om! - Da.

Am omorât, Nuțică. Am omorât!

Am omorât.

Mitule...

Nu tu ai făcut-o, eu am făcut-o.

Eu l-am împins pe moș de-a dat colțul.

Și eu am fost aia de-a zis să-l îngropăm în grădină.

Deci, Mitule...

Eu sunt aia care trebuie să se predea.

Măi, Nuțică...

- Nuțică, stai jos. - Da, Mitule.

- Da. - Stai jos și liniștește-te.

Liniștește-te, Nuțică...

Liniștește-te.

Dacă am fost în stare

să fac asta pentru copilul meu,

eu trebuie să fac și pușcărie pentru ea.

Nu. Nuțică... Liniștește-te.

Unde te duci? Ce faci?

Ce faci? Unde te duci?

- Auzi, Mitule? - Dar unde te duci?

Să ai grijă de Andreea, da? Să n-o lași de izbeliște, da?

Și îi spui lui Vali c-o să-l aștept

lângă unchiu-său, la noi acasă.

- Acolo, în grădină. Îl aștept, da? - Nuțică... nu pleca.

Nuțică, nu pleca! Nuțică!

Nuțică! Nu pleca, Nuțică!

Nuțică...

75.000 de euro nu-i rău deloc. Bravo! Da.

Auzi? Te sun eu peste două minute? Bine, hai că revin.

- Ce faci, frumusețe? - Bine, tata. Uite...

- Să trăiți, dle Andronic! - Salut! Cine-i flăcăul?

- Sunt prietenul... - Adelei. De fapt, e... iubitul ei.

Serios? Nu știam că Adela e-ntr-o relație.

- Mamă, astea-s Oscaruri? - Nu, nu e Oscar. Dar... lasă-l acolo.

Scuză-l, tata, e... emoționat. Te simpatizează foarte tare.

Așteaptă-mă mai bine afară.

- Da, OK. Sigur. Închid ușa? - Da.

- Cam tupeist, nu? - Nu, tata, e băiat bun, dar e...

Sărman rău, săracul, mi-e o milă de el...

Ar vrea s-o ceară-n căsătorie pe Adela, dar nu-și permite.

Și mă gândeam dacă n-am putea să facem un bine și să-i găsim ceva de muncă aici.

Nu. În mod normal nu. Dar dacă vrei tu, o facem și pe asta.

Îi găsim ceva la departamentul de pază... vedem.

Super! Mulțumesc, tata! Mă duc să-i zic.

Hai!

Surpriză!

Adi, ce cauți aici?

Ce faci, iubire? Ți-a fost dor de mine?

- Nu, nu chiar. - Ce rea ești!

Nu-i nimic, te iert. O să fim colegi de acum înainte.

- Cum adică? - Cică mă fac manager sau ceva.

Ia uite-l! Bine ai venit în companie, tinere!

Te duci jos la intrare, la departamentul pază, spui c-ai vorbit cu mine și...

să-ți spună ce ai de făcut, să-ți dea o uniformă... Asta e.

- La pază? Cum adică? - La Security.

- Adela, arată-i tu unde să meargă. - Da, chiar.

Sigur. Pe aici.

Tot nu-mi vine să cred că băiatul ăsta e cu Adela.

Mă rog, nu prea e de nivelul ei, dar nu-i treaba mea.

- Ce faci? Mâncăm ceva? Ai vreun plan? - Nu pot, vreau să merg la cumpărături.

- Pentru conferința de presă. - OK, perfect.

- Nu vreau să te fac de rușine. - Nu mă faci de rușine.

- Bine. Îți iei ceva frumos... - Da.

- Shopping plăcut. Vorbim. - Mulțumesc! Pa!

Ia uite cine a venit pe la noi!

Ce faci, vecină? Pardon, fostă vecină?

Ai mai venit pe-aci, pe la noi?

Ce mâncărici pe limbă ai tu, Florico!

Mureai dacă nu dădeai adresa noastră tuturor?

Ce? Hai, fată, nu te mai supăra atât! Stai lângă mine să bem o gură de cafea.

- Hai, fată, stai jos! - Lasă, fată, mă duc la mine acasă.

Ce, fată, nu-ți mai place luxul?

Auzi, te-oi fi certat cu Mitu?

Da, s-a certat cu Mitu. Toanta!

- Astea nu erau alea din... - Adi, potolește-te!

Tu ce cauți aici?

O să fim colegi, boss.

Nu-ți convine, nu? Ce nașpa!

O să lucreze la pază de acum înainte.

- Vezi că sunt cu ochii pe tine. - Și tu tot la pază lucrezi?

Mamă, ce moacă de ofticat avea!

Auzi, Adeluța?

Acum că m-am angajat cum m-ai bătut tu la cap toată viața,

suntem din nou împreună, nu?

S-o crezi tu!

Ești nebună? Nu ne-am ținut de mână?

Serios?

Vezi că pentru tine am venit să lucrez aici. Să fiu mai aproape de tine.

Că salariul ăsta de paznic nu-i mare scofală.

Măi, n-ai zis că ailaltă e nepoata lui Traian?

Ba e.

Ia zi! Ai zis că vrei să ne vedem înainte să mă duc la secție.

Zi ce voiai să zici.

Da... am zis.

Zi odată ce ai de zis!

Ai dreptate,

ceva s-a întâmplat cu unchiul tău.

Și eu știu cine-a făcut-o.

Cine?

Spune-mi, cine?

Îmi plac bărbații în uniformă.

Ce vrăjeală ai în tine! Cică mă făceai manager.

Trebuie să-ncepi de undeva, nu?

- Începi tu cu 18 milioane pe lună. - Lasă că-ți mai dau eu bani.

Dar să faci ce te-am rugat.

Cum merge cu Adela? Ai îmbârligat-o?

Ce s-o-mbârlig, nu vrea neam să fie cu mine!

Hai că încerc eu s-o conving. O s-o scot la prânz la masă.

Și așa tre' să dau o raită prin magazine

să-mi iau țoale pentru conferința de mâine. De-abia aștept!

Auzi, dar nu-mi dai și mie un avans din banii ăia?

Așa, să am și eu niște bani s-o scot în oraș... O cafea, o ceva, o atenție...

Bine, nehalitule.

Doar atât momentan, că vreau rezultate. Ai înțeles?

Da, șefa. Am înțeles.

N-am putut.

Mitule... Știam!

Știam că n-o să mă dai în gât... Știam că n-o să mă trimiți la pușcărie.

N-am putut.

Ce i-ai zis lu’ Vali?

I-am spus ce mi-ai zis tu să-i spun.

Că?

Că Paul Andronic e, probabil, vinovatul.

Doamne!

Mitule... Doamne, Mitu!

Nu-ți face griji... Noi...

Ăștia bogați au pile, avocați...

Nu trebuie să-ți faci griji, Mitule.

Hai, mă, Mitu...

Salut! Ia zi, cum merge? Ai reușit să intri?

Normal. Am rezolvat, dar... n-o să-ți placă ce-o să auzi.

Ia, uimește-mă!

Ideea e c-am intrat pe server

și toate bilanțurile din toți anii au fost arhivate pe serverul companiei.

Și asta nu e o veste bună?

Stai puțin că aici vine partea interesantă.

Toți anii au fost arhivați, mai puțin 1994.

Lipsește cu desăvârșire.

Ce coincidență!

- Ia zi, ce vrei să fac? - Ne trebuie un nou plan.

- Hai că vorbim diseară! - OK.

Alo?

Fată... s-a rezolvat.

Bine.

- Problema s-a rezolvat. - Hai că ne auzim mai târziu.

- Bine, pa! - Pa!

- Cine era? - Șoferul.

Voia să știe la cât să mă ia de la televiziune. În fine...

Auzi? Înainte să mâncăm

trebuie să-mi aleg și eu ținuta pentru lansare...

Ce lansare?

Asta... Zi să-i zic.

Conferința de presă.

Eu chiar mă bucur că nu sunt în locul tău.

Serios, adică, nu mi-ar plăcea

să fiu tot timpul în atenția presei, să n-am viață privată...

Lasă că mă sacrific eu și pentru tine.

Auzi? Cum merge treaba cu...?

- Cu Adi. - Aoleu, nici la muncă nu mă lasă în pace.

- Hai, mă, soră-mea, că e băiat bun. - Nu știu ce să zic.

- Eu cred c-ar trebui să-i dai o șansă. - Eu nu cred.

Mai gândește-te.

Până te gândești tu, hai să-mi iau și eu vreo două rochii.

Dar să știi că nu pot să stau mult, trebuie să mă întorc la muncă.

Lasă, Adelo, ești cu fata șefului!

N-are nimeni tupeul să-ți zică nimic, ai înnebunit? Haide!

- Nu pot să cred c-au mușamalizat totul. - Ei, nu poți.

De parcă nu la asta sunt experți Andronicii! Pe bune!

Cum au putut ziarele să înghită faptul că ai mei au fost uciși de niște tâlhari?

Deși din casă nu lipsea nimic de valoare.

Îmi pare rău, frate!

Trebuie neapărat să găsesc bilanțul din 1994.

Sunt sigur că există ceva acolo care să m-ajute să demonstrez

că Andronicii sunt vinovați pentru moartea părinților mei.

Dar nu înțeleg cum de nu există.

Cum a putut să dispară așa?

Pur și simplu. În perioada aia orice era posibil.

Vrei pizza?

Nu, nu mi-e foame.

Așa e când ești îndrăgostit.

Cu Adela? Cum merge?

Nu merge deloc.

Nu mai vrea să vorbească cu mine de când m-a văzut cu Andreea.

- Pe bune? - Da.

Stai puțin, nu i-ai spus că ea te-a sărutat pe tine, nu invers?

Oricum nu-i pasă.

Și s-a împăcat din nou cu idiotul ăla de Adi.

- Vorbești serios? - Da.

Dar tu de ce zici că e idiot?

Pentru că e un terminat

care o înșală pe la spate cu Andreea.

- Faci mișto. - Nu.

Și tu nu i-ai spus ei asta?

Oricum nu mă ascultă.

Pentru Adela, soră-sa e o sfântă.

Bine, o fi sfântă, dar totul are o limită.

Pe bune, părerea mea e să-i spui.

Nu știu, Nuțică...

Simt așa... Am o gheară în capul pieptului.

Cum putem noi să-l arătăm cu degetul pe Paul Andronic?

Omul n-are nicio vină.

Hai, Mitușule, termină!

Dar nu știi dacă Vălicu o să se ducă la poliție. Nu știi asta.

N-ai idee, Nuțică...

Ăsta e chitit, e pornit să-l caute pe unchiu-său...

să-l găsească pe unchiu-său. Înțelegi?

Săracul Paul Andronic!

Nu-i drept să plătească pentru crima noastră.

Mitușul meu...

Măi, lumea e nedreaptă...

Ce vrei tu?

Lasă, tu te gândești la ăștia bogați? Lasă-i, că ăștia au pilele lor...

Pe noi amărâții nu crede nimeni și e vai de capul nostru, Mituș...

Dar mi-e milă de sărmanul Paul.

Și mie mi-e milă, bre...

Dar sunt obosită. Hai să mergem la culcare. Vii?

Nu. Nu pot să dorm.

Nu știu cum poți să te duci tu să te culci?

Dar ce vrei tu acum? Stăm aci ca cucuvelele?

Hai, bre...

Eu mă duc. Pa, noapte bună!

Vii?

„Andreea și Adi se joacă cu tine.”

„Ai grijă cu sora ta, nu e cine pretinde.”

- Nuțică... - Doamne!

Doamne, tată, ce m-ai speriat!

- Ce faci aici pe-ntuneric? - Nu pot să dorm, fata mea.

Cum a fost la muncă?

A fost bine. Dar sunt foarte obosită.

Vreau să-mi fac un ceai și să mă culc.

Bine.

Uite, îți fac și ție un ceai de mușețel, că te ajută să dormi.

- Dacă vrei tu... - Da.

Mulțumesc!

Ce înseamnă asta?

Abonatul nu poate fi contactat. Vă rugăm, reveniți.

- Bună seara! - Bună seara!

Îmi pare rău că deranjez, dar trebuie să vorbesc cu Andreea, neapărat.

E-n camera ei, probabil s-a băgat deja în pat. Nu poți să revii mâine?

E urgent.

Bine, hai! Știi unde e camera ei, da?

- Da. Mersi! - Cu plăcere!

Andreea ce înseamnă asta? Uite ce mesaj am primit!

Ce-i asta?

Zi-mi adevărul. Ești cu Adi?

Eu? Te-ai dilit? Ce să caut eu cu amărâtul ăla?

- De ce l-ai adus la firmă? - Stai puțin, că nu-nțeleg!

N-am voie să ajut oamenii din cartier? Dacă vreau... Care e problema?

Andreea, fii serioasă, te rog!

Îți dai seama că asta e o glumă proastă?

Că cineva mi-a pus gând rău.

Acum, toată lumea e invidioasă pe mine. Bine, au și de ce.

Auzi, eu nu înțeleg.

Adică, tu nu mă crezi pe mine, soră-ta,

și-i crezi pe unii care-ți dau mesaj cu număr ascuns?

Să știi că nu e număr ascuns. Am încercat să sun, dar era închis.

Bravo, soră-mea! Niște lași, niște șobolani.

Dacă aveau ceva în pantaloni, nu se ascundeau.

Mersi că-i crezi pe ei, nu pe mine! Mersi mult!

- Bine, ai dreptate! - Normal că am dreptate!

Cum poți să crezi așa ceva? Pe bune, mă simt jignită e puțin spus.

Gen, nu sunt eu soră-ta de mii de ani?

- Da. Îmi pare rău! - Da, îți pare rău.

Promit că dacă se mai întâmplă, nu mai bag în seamă.

Da. Bine. Sper să te ții de cuvânt, ce pot să zic?

Da, am promis.

Bine, hai că te las.

I-am promis tatei că-i fac un ceai și l-am lăsat baltă.

- Nu știu ce-a fost în capul meu. - Da, nici eu.

Noapte bună!

- Ce mă bucur că m-ai invitat în oraș... - Îmi imaginez.

- Ce frumos e! - Da...

Sincer, credeam că nu mai vrei să vorbești cu mine

după ce ne-am întâlnit când erai cu Adi.

Auzi, fată, dar eu nu te înțeleg. De ce mai stai cu distrusul ăla?

Apropo de Adi.

Tu ce știi de mesajul ăla pe care l-a primit soră-mea?

Ce? Ce mesaj?

- Deea, ce faci? - Tu i-ai dat mesajul ăla Adelei.

- Nu știu despre ce vorbești. - Minți. Doar tu știai de mine și de Adi.

- Deea, dă-mi drumul! - Recunoaște!

Ce să recunosc?

Nu-ți dau drumul până nu recunoști. Recunoaște!

Dle procuror! Dle Lascu!

Da, ce s-a întâmplat?

Vreau să raportez o crimă.

Unchiul meu a fost omorât. Vă spun sigur.

Pe d-ta parcă te-am mai văzut pe-aici.

Da, am dovezi... Știu asta, simt asta. Unchiul meu, Traian Dincă, a fost omorât!

Măi, omule, ca să ai o crimă, trebuie să ai cadavru.

Da? Și dacă ucigașul a ascuns cadavrul?

Hai să te iau altfel. Ai vreo bănuială?

Ești în culmea culmilor acum! Ești omul legii sau omul fărădelegii?

Zi și mie, că mă duc mai departe,

mă duc până-n pânzele albe cu adevărul meu.

Hai să te iau și mai altfel.

Cum vezi d-ta crima asta? Cum s-a întâmplat?

- Hai că-ți explic! - Ia!

Totul pornește de la un copil. Care e nepoata lu’ unchiu-meu, da?

E fiica lu’ fii-sa aia care a murit.

Dar copilul ăsta...

e și copilul... e fata lui Andronic. M-ai înțeles?

Eu știu că Andronic are o fată. Într-adevăr, din mahala.

Vezi că nu vorbesc prostii? Și ăștia doi, Nuți și Mitu, proștii, cum le zic eu,

sunt amestecați în afacerea asta.

Dar nu ei au comis crima. Paul Andronic l-a omorât pe unchiul.