Original subtitles

Și eu care credeam c-o să aștept 100 de ani pentru asta!

Îmi pare rău, trebuie să plec!

Uite că la asta nu m-am așteptat.

Ce, nu vă așteptați la asta?

Era clar că e mort după mine.

Dar... eu încă nu-mi dau seama. Visez, sau asta s-a întâmplat pe bune?

Nu, a fost pe bune.

- Și a fost cam penibil. - Da.

Pe unde-o umbla omul ăsta al meu?

- Ce-ai, bre, ce te uiți așa la mine? - Dar de unde știi c-a fost omorât?

Cine să-l omoare și de ce?

Gândește-te, e la mintea cocoșului!

Nu știu... la cine să mă gândesc? Nu înțeleg.

Bre, e simplu!

Și eu prost, că trebuia să mă gândesc mai înainte.

Ia să vedem, ghicești?

Salut, băieți! Sănătate, salut! Bună, soră-meo!

Ai venit să mă arestezi?

Mamă, și prost și bețiv e prea mult.

Ai auzit? Ai auzit cum vorbește cu mine, ditai inginerul?

Ditai șomerul și are dreptate.

- Mi-ai curățat și mie costumul? - Da, uite-l aici.

E și călcat și spălat, mai ceva ca la spălătorie.

- Ce grijă ai de frate-tu! - Taci din gură că-ți intră musca!

- Când e interviul? - Acum, de-asta mă și grăbesc.

Nu mai ajung acasă, mă schimb în mașină.

Mersi mult de tot. Ciao! La revedere, sănătate!

Numai bine!

Aoleu, ce e cu fața asta? Ce ai? Că doar nu mata' l-ai omorât!

E simplu cine. Andronic!

Poftim?

Paul Andronic. El l-a omorât pe unchiul.

- Nu. - Cum nu?

Nu. N-are cum. Nu el a făcut asta.

- Nu se poate. - Cum adică nu se poate?

Eu sunt 100% convins că se poate. Cum adică?

Nu. Vali, ai vreo dovadă? Dovadă ai?

Nu, n-am nicio dovadă, încă. N-am încă. Dar fac eu rost. Nu scapă el așa ușor.

Auzi, Vali, te rog foarte mult, lasă-l în pace pe Paul, că nu ți-a făcut nimic

și nu are cum să-l fi omorât el pe Traian.

Te rog, lasă-l în pace!

Bre, tu acum îi iei apărarea sau cum? Ți-e milă de el, te pomenești?

Ascultă la mine, ăsta merită să moară-n pușcărie.

Vali, fii atent. Fii atent la ce spun eu acum.

Nu el l-a omorât!

Atunci cine? Cine? Tu!

Îți zic sigur, nu degeaba a venit Andreea aici.

Uite, nu vreau să fiu rea

și nu mă bag în chestii de genul, că nu e treaba mea, dar sigur vrea ceva.

- Ce să vrea? - Cum ce? Ia gândește-te.

E o fată de la țară. 20 de ani a crescut în noroi și praf

și brusc a devenit fiica unuia din cei mai influenți oameni din România.

Vrea totul.

Așa sunt fetele de genul ei, fetele care vin de unde vine ea.

Odată ce le întinzi o mână îți iau tot. Tot!

Și eu tot de acolo vin, Gia. Și nu mi-e rușine.

Și nu fac altceva decât să muncesc. N-am venit să iau nimic.

Adela!

Ia uite ce s-a aprins, nici măcar nu vorbeam despre ea.

Și tu acum, ai văzut-o venind...

- Hai, mă duci acasă. - Ce să fac?

Mămica ta nu te-a învățat să nu vorbești cu gura plină?

- Lasă shaorma aia, mă duci acasă. - De ce?

Ca să-i faci rodajul.

Fiindcă trebuie s-ajung acasă, ce întrebare-i asta?

Trebuie să-l aștept pe dl Paul. Nu pot să plec fără el.

Grasule, Paul e tata, tu ești șoferul lui, eu vreau s-ajung acasă.

Nu mă supăra, că și eu sunt șefa ta. Burta sus și încalecă caleașca!

Alo, barosane, ce facem, nu-mi deschizi ușa?

Tot eu să te-nvăț să-ți faci treaba? Vai de capul tău!

Băiatu’!

Ce faci cu shaorma aia, vrei să-mi pută a usturoi tot drumul?

- Arunc-o dracu’! - Mi-e foame!

Lasă, nu-ți face rău să slăbești. Arunc-o, am zis!

Stai liniștit, n-am uitat ce m-ai rugat.

Imediat ce termin, mă ocup de ce mi-ai zis. Găsesc o soluție.

Da. Mă rog, nu pentru asta am venit.

Dar?

Legat de ce s-a întâmplat mai devreme cu Andreea.

Mihai, eu sunt aici să muncesc. Ce se întâmplă pe lângă, nu mă privește.

Deci, ai nevoie de ceva?

Nu. E OK.

Scuze!

Ce-i cu fericirea asta?

Care fericire?

Zi unde-ai fost.

Vrei să te mint sau vrei să-ți spun adevărul?

Tu ce crezi?

Păi...

Am fost cu Mihai să văd televiziunea.

Eram și eu curioasă să văd cu ce ne ocupăm.

Cu ce NE ocupăm?

Adică, familia noastră, ce facem noi, cu ce ne ocupăm.

Și Mihai s-a oferit să-mi fie ghid.

Și pentru că este un băiat foarte bun,

mi-a oferit mult mai mult decât mă așteptam.

- Paul unde e? - Încă n-a venit.

- Te-a adus Ilie doar pe tine cu mașina. - Păi? Nu e el șoferul nostru?

Și tu ți-ai asortat rujul cu sacoul, nu?

Normal.

Nu mai pot! Nu mai pot, Doamne!

Nu mai pot cu fătuca asta, m-a scos din minți.

Stai, că m-ai luat repede. Ce s-a întâmplat?

Andreea, ce să se întâmple? Ca de obicei. Știi ce-a făcut azi?

S-a dus la televiziune, să vadă cu ce NE ocupăm. Auzi?

- Așa, și? - Știi cine i-a făcut turul de onoare?

- Cine? - Mihai.

Pe bune, s-a dus să vadă televiziunea. Mare brânză.

Nu e normal. Să stea în banca lui, s-o lase în pace.

- De ce? - Doamne, Dorin!

Câteodată, am senzația că tu te-ai întors ieri din munți.

- Și nu știi pe ce lume ești. - De ce, ce-am zis?

Pe bune, nu-ți dai seama de ce face Mihai toate astea?

Nu.

Tu crezi că lui nu i-ar conveni să se căsătorească cu o Andronic?

- Măcar așa, s-ar căra din casă. - Sau ar rămâne aici. Așa, ca noi.

O să trăiască fericiți până la adânci bătrâneți. Ca noi.

Uite ce fericiți suntem noi după atâta timp.

Ce e cu toate remarcile astea sarcastice din ultima vreme?

Ție nu ți-e bine aici, nu ești fericit?

Nu. Nu sunt fericit.

Niciodată n-am fost.

- Gia, bună! - Bună. Tu? Ce cauți aici?

Bine. Am apucat să promit că vin să vorbesc puțin în talk-show-ul ăsta

și... na!

Parcă erai împotriva chestiilor de genul ăsta.

Păi sunt împotrivă, dar... am promis.

Am vorbit cu cineva

și trebuia să mă ia de aici și nu răspunde,

și nu știu pe unde să intru.

Am înțeles.

Hai că sun eu regizorul tehnic să vină să te ia și se rezolvă.

Perfect. Mersi mult!

Auzi? Nu știu cum să-ți zic ca să nu mă-nțelegi greșit...

Dacă termin în timp util, ai vrea să ieșim să bem o cafea?

Nu știu, să mai povestim, să...

Să mai povestim.

Hai că sun acum regizorul, da? Să te ia.

OK.

- Îți stă bine în costum. - Mersi!

Ce cauți aici?

Ce m-ai speriat, Stelo! Umbli ca fantomele prin casă!

Dar ce faci aici?

Ce fac? Mi-e o foame de mor, n-am mâncat nimic!

Tocmai cumpărasem o shaorma. Începusem să mănânc liniștit așa.

Și vine dra Andreea că s-o aduc acasă.

- Așa, și? - Și am vrut să duc shaorma în mașină.

„Nu, n-ai voie, n-am chef să-mi pută a usturoi în mașină”. Auzi la ea!

- Și? - Și! Luasem două guri.

- Și era așa de bună... - Și?

Și! Nu asta m-a enervat.

M-a enervat c-a-nceput să facă pe șefa cu mine.

I-am spus: „Dră Andreea,

trebuie să mă duc să-l iau pe dl Paul, el e șeful meu”.

„Băiatule, fii atent ce spun, de acum, eu sunt șefa!”

„Mă duci acasă, ai înțeles?” Și-am adus-o acasă.

N-am apucat să mănânc nimic. Trebuie să mă duc și după dl Paul.

- Ce viață complicată ai tu, Iliuță... - Păi vezi?

Dar unde-i panara... Asta, dra Andreea, unde e?

La dracu’ s-o pieptene, pe la ea prin cameră.

Panarama asta, ai grijă Stelo...

Dacă-și pune mintea, ne dă afară din casă pe toți.

- Ai văzut, dl Paul îi suflă și-n iaurt. - N-am văzut eu? Și casa ne-au luat-o.

Să-i fie de sărăcie și ei, și familiei ei!

Auzi, Ilie? Cât e ceasul?

E fix, tre’ să plec!

- Nu mai râde că n-am mâncat nimic! - Hai, du-te!

De ce nu l-am ascultat eu pe tăticul, fi-mi-ar capul al dracu’,

să fi învățat și eu o meserie, să fiu și eu om la casa mea,

să nu mă mai iau după alții atât, că m-am săturat!

Și tu?

Da. Și eu.

Crezi c-o să putem uita vreodată toate lucrurile alea?

Nu.

Cred că, pur și simplu,

odată cu trecerea timpului,

o să devină un pic mai banale.

Banale?

Nu cred că bătăile pe care ni le aplica madam Spiru

ori de câte ori i se cășuna pe noi erau banale.

- Știi ce e ciudat? - Ce?

Că eu nu pot niciodată să adorm până în ora 12 noaptea.

De fiecare dată când încerc să-nchid ochii

îmi imaginez că mă trezesc și e peste mine

și-mi dă două palme din nu știu ce motiv.

Aseară iar am visat duba neagră.

Duba neagră.

Știi că ne zicea de fiecare dată.

Că dacă nu suntem cuminți, cheamă duba neagră să ne ia.

- Să ne ducă la doamna Torocat. - Cum să uit așa ceva?

Ce minte bolnavă avea femeia aia!

Oare ce face ea acum?

Habar n-am. Dar nici nu vreau să știu.

Eu aș vrea să știu.

De multe ori îmi închipui că a pățit

cele mai cumplite lucruri pe care le putea păți vreodată.

- Și la ce te ajută? - Mă ajută, frate.

Mă ajută.

Aș vrea să cred că a plătit pentru tot ce ne-a făcut nouă.

Așa cum și tu vrei ca Andronic

să plătească pentru ce le-a făcut părinților tăi.

Sau ai uitat asta?

Nu, n-am uitat. Ai dreptate.

Sigur tu nu mai ai și altceva?

Te cunosc suficient de bine ca să-mi dau seama că e ceva mai mult

decât momentele cumplite prin care am trecut cu madam Spiru

și cu metodele ei de tortură.

S-au sărutat de față cu toată lumea?

Mă rog, eram doar eu, Gia și Adela. Oricum, a fost ciudat.

Fata asta e mai rea decât îmi imaginam. O să-mi fie greu s-o pun cu botul pe labe.

Adică.

Adică, și-a dat seama că Mihai e omul de încredere al lui Paul.

Și cum s-ajungi mai aproape de Paul, dacă nu prin Mihai?

Mihai știe tot despre Paul. Cred că-l știe mai bine decât tine.

Dă încoace!

Cred că exagerezi. Și nu înțeleg ce legătură are treaba asta

cu faptul că Andreea vrea să fie cât mai aproape de Paul.

Faci mișto dacă nu-ți dai seama despre ce e vorba.

Crezi că Andreea se mulțumește cu camera ei și cu un card de credit?

Vrea totul. Și o să facă orice ca să obțină asta.

Și eu care credeam că Mihai e perfect pentru Livia...

- Poftim? - Nimic.

Nimic!

Deci, ai sărutat-o, nebunule!

Ce zic eu și ce înțelegi tu!

Nu! Ea m-a sărutat pe mine.

Da. În timp ce tu încercai s-o ajuți pe ea să nu cadă.

Da. Exact.

Te rog frumos, lasă-mă să râd și permite-mi să nu te cred.

- De ce? - Pentru că e...

În fine, lasă.

Ți-a plăcut măcar?

Nu. Nu mi-a plăcut.

N-am simțit nimic.

Era și Adela acolo.

Și Mona, și Gia.

Dacă scrii un scenariu de film, n-o să te creadă nici dracu’. Ai înțeles?

Problema ta era că te-a văzut Adela

și că acum o să-ți fie ție greu s-o convingi cât de mult o iubești

și cât de departe într-un castel pe vârf de munte o s-o duci, nu?

Noapte bună!

Somn ușor...

Casanova.

Ce faci, Mitule?

Bre, vrei să-mi crape inima? De ce n-ai răspuns toată ziua la telefoane?

Nuțică...

Vrei să rămâi singur?

Să rămâi singur să împărățești tu pământul pe-aci.

Suntem terminați, Nuțică. Terminați.

Adică? De ce?

Vali zice că unchiu-său Traian...

a fost omorât.

Adică, ce...

Dar cum...

Și crede că Paul Andronic l-a omorât.

Vălică... Omule, asta e...

Asta e minune de la Măiculița Domnului...

Mitule!

- Doamne, Mitule, e perfect! - Ce e perfect, muiere?

Eu nu mai pot așa, Nuțică.

Prea se încurcă totul mai mult decât pot eu duce.

Nu mai pot! Nu mai pot trăi cu minciuna asta!

Zi de zi, pas de pas, să am grijă să nu spun, să...

Nu mai pot. Mai bine le spuneam astă seară.

Ce să spui, bre? Lasă...

Totul. Să-mi iau piatra asta de pe inimă că nu mai pot trăi așa. Nu mai pot.

Tu te-ai tâmpit?

Cum să spui tu,

mai ales acum când ăsta crede că Paul e vinovatul?

Ce-are Paul de pierdut? Nimic.

Dar noi? Că și așa n-avem mare lucru.

Și dacă se întâmplă ceva, pierdem și nimicul ăla pe care-l avem.

Hai, bre, Mitule!

Gândește-te la Andreea, la Adela... Nu fi egoist.

Să las un om nevinovat

să-și ispășească vina, da?

Fără să aibă vreo vină. Eu nu sunt așa, Nuțică!

- Eu nu sunt așa, Nuțică! - Bre, Mitule...

Vrei tu sau nu vrei, asta e. Mâine spun tot!

- Bre, Mitule... - Înțelegi?

Hai, Mitule, nu mă... Mitule!

- M-am hotărât. - Mitule, nu mă face să urlu.

- Stai aci jos să vorbim... - Ce să mai vorbim?

Nu mai e nimic de vorbit. Mâine spun tot.

Bre, Mitule!

Mitule!

- Alo, ce vrei la ora asta? - Andreio... tre’ să vorbim.

La ora asta? Mâine dimineață, că dormeam.

Nu, fată, acum. Stai că vin acum la tine și mă aștepți la intrare, da?

Nu veni că scoli toată casa, ai înnebunit?

Doamne ferește...

Intră!

Ce vrei la ora asta?

Ce vreau? Vreau ceva important, deșteapta pământului.

Ușor!

Că nu veneam eu ditai femeia în creierii nopții aci.

Hai să mergem la mine în cameră, să nu vorbim aci.

Hai!

Ușor! Liniște, fără zgomot, m-ai înțeles?

Ai înnebunit la cap? Am zis în liniște!

Dă mâna!

Iartă-mă, fata mea!

Mâine o să fie bine totul.

Tot ce e al ei va fi al tău.

Iartă-mă!

- Cine e aci, Ana Maria? - Da.

Fetiță, ce ne facem noi cu taică-tu?

Care „noi”? De ce mă bagi pe mine în treaba asta? E treaba voastră.

Oricum exagerezi, așa cum face și tata. N-o să-i zică nimic lui Vali.

De unde știi tu, dăduși în bobi?

E prea fricos, mamă...

Ăsta nu e în stare să reziste la pârnaie nici măcar o zi, nici măcar o oră.

Ascultă-mă pe mine. E târziu, o fi băut și el ceva

și l-a luat gura pe dinainte ca de obicei. E prea fricos.

Fetiță, tu nu știi ce privire de capiu avea!

Ce știe el, e nebun, n-are toate țiglele pe cap.

Mie tare mi-e că ce zice, aia o să facă.

Tu auzi ce-ți zic eu sau vorbesc singură ca proasta?

Vorbim de tata. Ăstuia îi e frică și de umbra lui. N-o să facă nimic, ți-am spus.

O să vezi că dimineață-l găsești în sufragerie sau în dormitor

cu botul pe labe.

Ascultă-mă pe mine.

Vorbește și tu frumos cu el, fă-i o prăjitură, răsfață-l, alea-alea...

Ce să-i fac, că are diabet.

Ia-i o sticlă de whisky, în pana mea, că de-aia ți-am dat cardul ăla.

Și dacă mi-ai dat, ce?

Nu-l ține doar pentru tine ca șobolanul.

Hai, mamă, ce dracu’, tot eu să te învăț?

Hai!

Dacă-i zice?

În noaptea asta ai ceva împotriva mea, nu?

Știi ceva, gata, că vreau să mă culc.

Gândește-te la ce ți-am spus și o să fie bine.

Nu, voiam să te întreb ce prăjitură să-i fac.

- Andreea. - Da, tata.

Ce faci, fetiță, nu dormi? Ești bine?

Sunt bine, da. Mi-e sete, voiam să beau niște apă.

Dacă bei apă de-acolo, bei din baie. Bucătăria e dincolo.

Da, nu mi-am dat seama, nu m-am obișnuit cu casa încă.

- O să înveți. - Da. Tu nu dormi?

Nu, mai am ceva de lucrat, am ceva de terminat.

Bine, somn ușor! Ne vedem dimineață la micul dejun, da?

Da, tata. Noapte bună!

Mă duc, beau apă și mă duc să mă culc. Noapte bună!

Băi, ce frumos miroase!

Hai, pa!

Puiule, mama te iubește mult, da?

Stai aici, ascunde-te.

Bagă-te acolo, așa...

Și să nu vorbești, te rog eu!

Să nu vorbești!

Aici ai dormit?

N-am dormit deloc.

Iar am visat-o pe mama.

Îmi pare rău!

De ce-ți pare rău?

Mie-mi pare rău că de fiecare dată visul se oprește în același punct.

Eu sunt sub pat... și mama pleacă.

Nu înțeleg de ce nu pot să-mi amintesc ce se întâmplă mai departe.

De ce?

La ce t-ar ajuta dacă ți-ai aminti restul?

Poate găsesc un indiciu, unul cât de mic, să știu încotro să caut.

- Să cauți, ce? - Criminalul!

Au trecut atâția ani...

Și eu tot nu pot să mă odihnesc...

până când n-o să plătească toți cei care au ascuns uciderea părinților mei.

Vreau să-i văd pe toți în spatele gratiilor.

Vreau să-i văd toți la pământ. Abia atunci o să pot să trăiesc.

Și până atunci?

Până atunci nu crezi că merită să trăiești?

Uite ce e...

Eu cred c-ar fi bine să iei o pauză de la gândul ăsta.

Să te detașezi puțin. Poate așa

o să poți să privești lucrurile dintr-o altă perspectivă.

Să mă detașez?

Tu glumești, nu?

Trebuie să duc lupta asta până la capăt. Să nu fac niciun pas înapoi.

Am ajuns prea departe ca să dau acum înapoi.

Paul Andronic o să plătească în curând.

Presimt asta. Nu mai e mult.

OK.

Nu vrei totuși să dormi puțin înainte să faci orice altceva?

O să am timp suficient să dorm.

Acum, trebuie să lupt.

Mihai...

Nu știu de ce, dar în dimineața asta m-am trezit cu un chef de ducă...

Eu mă trezesc așa în fiecare dimineață. Dar uite că stau.

Da... mă rog.

Da, nici nu-mi amintesc de când n-am mai fost într-o vacanță.

Chiar, Paul, când îți iei și tu liber să mergem undeva doar noi doi?

Paul.

Vacanță.

Curând.

Eu zic s-o luați și pe Andreea că face parte din familia voastră acum, nu?

O luăm, surioară, stai liniștită.

Pot să-mi fac și singur planuri de vacanță,

- ...nu trebuie să te preocupi așa tare. - Iarăși? Iarăși ați început? Tot la masă?

Ne iubim, uite ce bine ne-nțelegem!

- Ce rahat e asta? - Ce-ai spus?

Ce rahat e asta? Tata, uite!

„Surpriză de proporții, magnatul media Paul Andronic are o fiică.”

Ei, trebuia să ne așteptăm la asta, nu?

Stai puțin, în poză e Adela.

Scuze... dar e amuzant.

- Nu, nu e amuzant. - Ba da!

Hopa! Ia uite ce scrie aici.

„Imperiul media și-a găsit moștenitorul”.

Hai că am nevoie de un shot de tequila de data asta.

Îi termin pe-ăștia, îi distrug.

Ți-am zis că nu pot să mănânc.

Treaba ta.

Crezi că are rost să mă duc azi la ea

și să-i spun că a fost un accident?

- La cine, la Adela? - Nu?

Dar ai mai spus asta, nu înțeleg de ce-ai mai face-o o dată.

Eu cred c-ar trebui să lași lucrurile așa cum sunt.

Altfel, o să pară că ești disperat.

Pare că sunt disperat?

Puțin, da.

Dar îmi place mult fata asta. Și n-aș vrea să creadă altceva.

De ce nu-i spui, frate? De ce nu te duci la ea și-i spui în față?

Chiar nu înțeleg. Întotdeauna o iei pe ocolișuri...

Nu cred că e bine acum.

- Și planul cu Andreea? - E stupid și prea complicat.

Vreau să încerc să găsesc toate modalitățile legale

ca să rezolv crima părinților mei.

Și o să mă duc până-n pânzele albe, chiar dacă știu c-o să mă frig rău de tot.

Scuze...

cred că vrei să citești asta.

Și au pozat-o pe Adela.

Așa se pare. Destul de nasol.

- Da. - Mihai, ai văzut știrea?

Da, chiar acum o citesc. Îmi pare rău!

Bun. Vreau să-i dăm în judecată.

Și să dăm o dezmințire cât mai repede. Rapid.

Sigur. Așa o să facem. Mă ocup imediat.

Stai liniștită, Andreea, nu contează ce scrie. Așa fac ziarele de scandal,

în general vor scrie ce îi ajută pe ei să vândă mai mult.

Până la urmă, contează că noi știm adevărul.

Da.

Tata, trebuie să faci neapărat ceva să repari situația asta.

Ce-o să zică lumea?

Stai liniștită. O să organizez o conferință de presă

și o să te prezint pe tine, fiica mea.

Nu crezi că exagerezi cu conferința?

Nu e ca și cum ai fi descoperit leacul pentru cancer. E vorba doar de Andreea.

Delia, e vorba de fiica mea.

Te rog frumos, încetează să te mai bagi în deciziile mele.

Am senzația că ai uitat care e locul fiecăruia.

Eu știu foarte bine care mi-e locul. Alții am impresia că-l cam încurcă.

Andreea, te rog, stai liniștită. O să anunț cine e fiica mea, da?

Vreau să fii acolo să te prezint, să nu mai fie niciun dubiu pentru nimeni,

Ia uite, Mituș, ce ți-a făcut Nuța!

Clătituțe cu... ciupeneci. Ia uite!

- Ciupeneci! - Heciumpeci.

Nu pot să mănânc.

Hai, Mitușule, măceșele-s preferatele tale.

Hai aci... Ia uite!

Cum să nu mănânci, că ai slăbit,

te-ai uscat, te-ai tras ca lupta de clasă.

Hai ia de-aci că te-mbolnăvești, Mitușule.

Am diabet!

E fără zahăr. Ciupeneci.

Hai, gurița mare, cioculețul mare...

Ce romantici sunteți! Sper că nu vă deranjez.

Tu nu deranjezi niciodată. Ia stai jos!

Uite, a făcut mumă-ta clătite cu heciumpeci.

Da, dar nu pot să mănânc. Trebuie să... Am uitat laptopul!

Nu pot să mănânc. Mă duc la muncă și azi o să fie o zi lungă.

Adela...

Adela...

Bre, Mitule, eu te-am luat pe tine cu frumosul și cu zăhărelul,

dar pe tine te-a lovit trenu-n cap.

Ce vrei, să ne prindă?

Tu vrei să faci pușcărie tot restul vieții tale?

Da. Vreau.

Că așa cum mă simt eu aici acum, parc-aș fi la pușcărie.

Dracu’ să te ia!

Tu numai la tine te gândești? Nu e nicio diferență pentru tine, nu?

Nu e nicio diferență!

Dar eu? Eu de ce să fac pârnaie? Că ai tu gura slobodă?

Pentru că suntem vinovați. Am omorât un om!

Mitule,

noi n-am omorât pe nimeni.

Omul era cu ambele picioare în groapă

și noi doar...

Nu te gândești? La Adela nu te gândești?

Ia uite ce fericită e că s-a angajat! Nu te gândești!

Ghici ce? Dacă tu faci tâmpenia asta... Ia zi. Că nu cădem doar noi doi.

O să cadă și ele. După tine și după mine le luăm și pe ele.

Cine să mai vrea, Mitule, să aibă de a face cu două amărâte?

Cu două infractoare, că ele-s fete de pușcăriași acum, înțelegi?

Dar tu asta vrei. Tu vrei s-o vezi pe Adela distrusă.

Adela...

Pana mea, ăștia nu merită să trăiască.

Niște mizerii care n-au ce face acasă.

Odată, au scris despre mine că sunt la Paris

și eu, de fapt, eram la schi în Austria. Deci, despre ce vorbim?

Pe bune? Nu e același lucru.

Pe mine m-au umilit, și-au bătut joc de mine.

Încearcă să n-o mai iei și tu așa personal.

Sunt sigură c-o să se rezolve situația asta.

Și, hai să fim serioși. E doar o încurcătură, atât.

Atât? Tu te auzi ce zici?

Eu cum o să mai ies din casă după faza asta?

O să mă arate toată lumea cu degetul: „Ha-ha, ce proastă e!” Parcă și aud.

Nici nu te cunosc. Cum o să te arate cu degetul dacă nu știu cum arăți?

Livia, nu te supăra, dar aș vrea să mă lași puțin singură, te rog.

Sigur.

- Dacă ai nevoie de ceva, să-mi spui. - Nu, mulțumesc. Vreau doar să mă lași.

OK.

Mersi!

Da, fată.

Sunt cu Adi la bufet și am văzut știrea.

Ce s-a întâmplat, nu mai ești fata lui Andronic?

Du-te și tu!

Ce zicea?

Cred că s-a ofticat, mi-a închis telefonul.

Vânzătoare. Ce zici, Adiță, mă fac vânzătoare?

- Ce să faci? - Miki?

Ce?

- Nu mă angajezi pe mine? - Pe tine?

Păi dacă tot sunt aici...

Gata. Am luat tot. Mai aveți nevoie de ceva?

- Adela... - Ce-i tată?

Să știi că eu nu sunt persoana pe care o vezi când te uiți la mine.

Bunătatea vine din sufletul omului și tu ești un om bun.

Să știi că tata...

te iubește foarte mult.

Să știi că tata o să te iubească întotdeauna.

- Plus o zi. - Plus o zi.

- Ziua în care... - Tată, sigur ești bine?

Sunt bine dacă tu ești bine.

Sunt mândru de tine.

Mă, Mitule, băiatule...

Cum cazi tu, bre, în butoiul cu melancolie...

Uite-l, Adelo...

Te vede și pe tine c-ai crescut, că ești mare, frumoasă,

începi și tu o carieră...

Ce zici, ce faci tu acum? Faci fetița să întârzie la muncă!

Te iubesc, tată!

Și tata te iubește, Adela.

Ce frumos!

Da, și eu vă iubesc.

Hai, bre, la muncă!

- Adela! - 'Neața! Întârzii la muncă.

Hai lasă că nu moare nimeni dacă întârzii cinci minute.

Uite!

- Ce e asta? - Exact, ce e asta?