Original subtitles

Nu mă așteptam să venim aici, jur.

Adela...

să nu te schimbi niciodată.

Să rămâi mereu așa cum ești.

Sunt mulți cei care nu au ce ai tu.

Ce am?

Bunătate.

Ție chiar îți pare rău că nu mai locuiești aici?

Aici încă mai aveam o soră.

Din păcate, în viață, mereu pierdem pe cineva drag.

Apropo de cineva drag,

tre' să trec pe la Miki să văd dac-a găsit pe cineva-n locul meu.

Hai să mergem!

Las’ că vezi tu... Vezi tu, capro... Să vezi cum ajungi iar în stradă...

- Ce să-ți fac dacă ai capul sec? - Nu... tu n-o să faci așa ceva.

Nu? Cine mă oprește pe mine, fetiță?

Mămică, poate c-o s-ajung iar în stradă, dar tu o s-ajungi direct la pușcărie!

Nu-i faci tu asta mămicii tale!

Mămico, dacă tu-i zici lui Paul adevărul,

nu știu de ce-o să fiu în stare.

Bună ziua! Căutați pe cineva?

Da... Cum? Căutăm...

pe cine nu te-aștepți.

- Da? - Adică...

I-auzi. Adică?

Adică...

Pe tine, fetiță!

Ziceam și eu să ne mai împrietenim puțin...

Treci pe la mine să-ți fac o cafea.

Da. Când o să am timp.

Să aduci și cafea, da? Că noi am rămas fără.

Normal!

Mămico, ce-ți trebuie ca să taci?

Andreio...

Stau și eu aci la palat?

Nu se poate. Nu acum. De ce nu ai tu răbdare?

Cum, fată, răbdare? Răbdare pe mațul gol?

Nu există.

Mămico... ia uite!

Cardul de la tăticu.

Mămico, ți-l dau ție.

Dacă-ți ții gura aia, gen.

- Stai să te ajut. - Nu, acum ești clienta mea.

Ce ciudat sună. Nu știu dacă o să mă obișnuiesc.

De ce? Eu mă bucur pentru tine. Ai acum un job bun, un bărbat mișto...

Exagerezi.

Da, nu știu ce să zic... poate.

Dar...

Pot să iau ceva de mâncare de la tine pentru muncă?

Da, fac cinste. Hai să alegi tu ce vrei!

- Nu-i nevoie. - Haide, insist.

Hai, ia-l!

Hai, știu că-ți face cu ochiul!

- Ce limită de bani are? - Vreo șase zerouri.

Cât?

Adică 100.000?

Nu, aia cu cinci zerouri?

Aoleu, că mă ia căldurile!

Auzi, dar să știi că eu nu renunț la visul meu să mă mut aci, da?

Ce PIN are?

O să-ți trimit un mesaj, mămico, ca să nu-l uiți.

Mămico, eu îți promit c-o să rezolv toată situația asta,

dar până atunci, te mulțumești cu cardul, da?

Andreio!

Să nu aștept mult... Mă știi că nu-s răbdătoare!

Te știu, mămico, nu te știu eu pe tine?

- Da. - Alo?

- Bună, unde ești? - Sunt pe drum spre muncă.

- Singur? - Nu. Cu Adela.

Am trecut pe la fostul ei loc de muncă să verific actele de angajare de aici.

- M-a rugat Paul. - Da, te-a rugat Paul.

Da.

Tatăl tău ar face orice pentru tine.

- Și cum Adela e sora ta... - Da, dar el nu înțelege că nu e nevoie.

Vrea să recupereze anii pierduți.

Ar trebui să fii fericită pentru ea.

Nu mai pot de...

de fericire.

Dar sper că nu petreci mai mult timp cu ea decât cu mine, nu?

Ești cumva geloasă?

Doamne ferește! Adela e sora mea.

- Să ai grijă de ea, da? - Normal.

Și de tine o să am eu grijă.

- Poftim! - Mersi!

Ți-am pus ceva dulce pentru păpușelul ăsta dulce.

Termină.

Doamne, mă topesc când îl văd cum se uită cu ochii ăia la tine.

Cum se uită?

Așa... te soarbe din priviri. E mort după tine.

Hai, taci, nu e adevărat!

- Atunci de ce e mereu cu tine? - Cum mereu?

Adela, tu ești oarbă? Tu nu vezi că te place?

Livia, ți-ai dat cu cremă pe față? Știi că faci riduri dacă nu-ți dai cu cremă.

Da, mamă.

Dar ce-i ia atâta? Am treabă după, trebuie să ajung și eu la emisiune.

Ai și tu răbdare că o să coboare.

Pentru o fată simplă, nu e foarte matinală.

Da, o fată simplă care muncește. Mie mi se pare o leneșă și o răsfățată.

Și Luca doarme până târziu.

Ce să cred atunci despre el?

Muti, nu mai zice nimic de Luca, te rog. Știi că mor de dorul lui.

- Ești pregătită? - Abia aștept.

'Neața!

El e Călin. Fra... colegul meu de apartament.

- Adela. Îmi pare bine! - Călin. Îmi pare bine!

- Eu lucrez la IT. - De azi, suntem colegi, se pare.

I-auzi! Așa se pare.

Păi, baftă! Să n-ai emoții!

Ușor de zis, greu de făcut.

Mulțumesc pentru tot, Mihai.

A fost plăcerea mea. O să fii cea mai tare, sunt convins.

- Pe acolo, nu? - Pe acolo.

Am glumit. Glumesc. Am vrut să te relaxezi un pic.

Pe acolo e. Pe bune, pe-acolo.

Bine. Păi... o zi frumoasă! Și ne vedem pe-aici.

„Mihai, îți mulțumesc pentru tot.”

„N-ai pentru ce, a fost plăcerea mea.”

- Nu mai pot cu dulcegăria asta. - Termină cu prostiile c-avem treabă.

Ți-ai adus și tu aminte că avem treabă, da?

- Hai, zi! - Și mă-sa m-a chemat la ea la o cafea.

Stai un pic. Mută-l și p-ăsta.

Hai, te rog, mai repede.

Mai spre mine, așa. Spre mine. Mai...

- Stai! - Hai, zi!

Mă-sa m-a chemat la ea...

Stai un pic, te rog. E prea aproape de masă.

E bine.

Bine. Zi!

Mă-sa m-a chemat la ea acasă. Cică să mă duc eu cu cafeaua.

Obraznică ființă!

- I-auzi! - Da! Și mai stă și-n casa noastră, mamă.

Măi, termină cu „casa noastră”! Avem noi casă?

N-avem nimic! Hainele de pe noi și-atât!

Auzi? Dar dacă Nuțică-ta nu știe să folosească espresorul?

- Nu m-ar mira. - Mai tăceți din gură!

Voi știați să folosiți espresorul până să veniți în casa asta?

Nici tacâmurile pe masă nu știai să le pui, Stelo!

- Ce faci? Iar le iei apărarea? - Dar ce-am zis?

- 'Neața! - 'Neața!

Care mă dă și pe mine cu cremă pe spate, că n-ajung?

Ica! Eu și Ilie avem niște treabă sus.

- Spor! - Da, mulțumim!

Eu am treabă cu ei.

Ica, ai tras lotul câștigător!

Vezi să mă dai bine cu cremă că eu, deși sunt creolă, mă ard repede.

Te-ai spălat pe mâini înainte?

Bine, hai, dă-mă.

Hai, mai cu talent!

Te rog să vorbești cu prietenii tăi de la tabloide. Am nevoie de un favor.

Ce favor?

Să-i facă niște poze Andreei și să spună că ea e fata lui Andronic.

Și tu ce câștigi din asta?

Poate-l fac pe Traian să iasă din nou la lumină.

Deci ai ajuns la vorba mea.

Cred că are informații despre Andronic pe care le pot folosi.

Te rog, ocupă-te de asta.

Bine, mă ocup.

Eu mă ocup de asta, dar tu?

De ce te ocupi? Sau, mai bine zis, de cine?

Termină că ți-o iei.

Hai, noroc, nea' Mitu!

Tare dor mi-era să mai beau și eu ceva cu tovarășii mei.

Păi da?

Că acolo, toți stau așa, parc-ar avea un băț înfipt în fund.

Bună ziua! Să trăiți!

Ăsta-i bodyguardul nevesti-mii!

Tot dumneata. Tot prin București?

Da, bre, tot pe-aci. Că dacă n-am dat de unchiul...

Măi, băiete, dar tu n-ai viață, n-ai femeie, n-ai...?

Stai și umbli după un bătrân bolând. Adică, nebun, cum se zice pe-aici.

Mai stau să-l mai caut câteva zile și dacă nu și nu, mă duc la poliție.

- Ce poliție? - Sper să nu fi pățit ceva.

Păi ce, la poliție? Auzi, poliție!

Să trăiască dl procuror!

- Să trăiești, nea' Mitule! Ce faci? - Sănătate, băiete!

Salut!

Noi ne știm?

Nu, nu cred, eu-s în trecere. Caut pe cineva.

Chiar, bre. Stai așa!

Da, e în trecere... Zi, Nicule, că e în trecere.

- Frumoși sunt căluții tăi, băi! - Nicule!

- Dar mai frumoși sunt ai mei - Hai, Nicule, hai acasă!

- Hai acasă, Nicule! - Auzi? Gata, taci. O știi pe-asta?

Bun e vinul ghiurghiuliu, la-la-la..

...și plin de apă Mă duc la ea că mi-e dragă

- Ce faci? - Bună!

Paul are o întâlnire până la prânz și secretara mi-a zis s-aștept.

- A a insistat să-mi facă el turul. - Foarte frumos din partea lui.

- Mergem la o cafea? - Și Paul?

Auzi? Când iese dl Andronic din ședință îmi dai un semn?

- Desigur. - Mersi!

Vezi? Acum nu mai poți să mă refuzi.

Hai!

Auzi la ea, „Paul”! Se trage de șireturi cu șeful.

Intră!

Am auzit că vrei o cafea?

Dar eu nu pe tine te-am chemat!

Intră acum, dacă ai adus cafeaua... Hai!

Stai aci!

Și? Te-ai acomodat?

Nu prea.

Auzi?

Nu stau eu mult aci!

Cum, pleci? O lași pe domnișoara singură?

Mă mut mai aproape de ea.

Înțelegi? Ce zici de asta?

Săraca, mi-e așa milă de ea...

Ție să-ți fie milă de ăia care n-au ce mânca,

n-au acoperiș deasupra capului, de ăia să-ți fie milă.

Mi-e milă. Că toți se poartă urât cu ea. Mai ales doamna Delia. N-o suferă deloc.

Dar de ce nu stă asta...

- Cum te cheamă pe tine? - Ica.

Auzi, Ico? De ce nu stă Delia asta cu bărbată-su la casa ei?

- Cum îl cheamă, Dorel... - Dorin.

- Așa. - Domnul Dorin e cam trântor.

N-a fost în stare să aibă grijă de Luca, de băiatul lor.

L-a trimis domnul Paul în Moldova, să-l cumințească.

Auzi, dar... Ăsta nu-i băiatul lui!

Dar Paul face legea, nu?

Cam el face legea. El câștigă bani, el dă cu pumnul.

- Dar măcar e un om cinstit. - Și baba?

Ea n-ar nicio putere?

Are. Dar ea nu prea se mai bagă.

Stă toată ziua și pigulește la flori și mai zice din când în când câte una.

De când a murit răposatul, s-a retras.

I-a dat afacerea dlui Paul și gata.

I-a dat afacerea? Ce coțofană...

Eu n-aș fi renunțat la nimic.

Înțelegi?

Să-mi fi dat luna de pe cer, totul pentru mine.

Până la ultimul leuț.

Că așa e corect.

Doamne, asta a venit în costum de baie să facă Pilates!

- Încearcă să nu râzi de față cu ea. - E și pe tocuri!

Potolește-te!

Delia!

Doamne ferește, uită-te la ea cum arată!

Pe cât că nu e-n sare să învețe nicio mișcare de Pilates?

Să-ți amintesc cum era Livia acum doi ani?

Singurul sport pe care-l făcea, plimba degetul pe tabletă.

Pe bune, Muti?

Tu o pui pe-asta pe picior de egalitate cu nepoții tăi?

Și ea este tot nepoata mea.

Din păcate.

La ce vă uitați așa?

Iartă-mă, aveam senzația c-ai mai făcut Pilates.

Da.

Ținuta. Adică, mă așteptam, știi cum e, să vii în colanți și bustieră sau tricou...

Da, Andreea a zis că e campioană la Pilates.

- Taci din gură! - Așa a zis. Nu, Andreea, n-ai zis așa?

Mi-am pus costum de baie

fiindcă vreau să mă bronzez și să prind soarele. Probleme?

Andreea, dar Pilatesul este despre echilibru. Știai, nu?

Ești sigură că vrei să continui pe tocurile astea?

- Da. Foarte sigură. Începem? - OK.

Așezați-vă pe mingile astea medicinale

și încercați să vă mențineți echilibrul.

Așa. Acum, lăsați-vă ușor pe spate.

Hai, te lași un pic pe spate...

Așa. Foarte bine.

Hai că nu e chiar așa de greu.

- Te descurci, nu? - Da.

Acum facem abdomene.

- Aici îți bei tu cafeaua? - Da.

Prefer să-mi beau cafeaua pe o bancă în parc,

chiar și când soarele intră în nori ca acum.

Nu-mi place la terasă.

Nu prea-ți plac oamenii.

Ciudat. Adică, lucrezi, totuși, într-o televiziune.

Lucrez cu oamenii.

Nu trebuie să-mi și placă de ei.

Te-au dezamăgit atât de mult?

Da.

Nu pot să-mi imaginez ce-ai pățit ca să nu-ți mai placă oamenii.

Părinții mei...

au murit...

când eram mic.

Și am crescut la orfelinat.

Acolo l-am cunoscut pe Călin.

Deci de aia ai vrut să mi-l prezinți ca pe fratele tău.

El e fratele meu mai mic.

Ne-am ajutat unul pe celălalt, ne-am apărat...

Deci, există, totuși, un om în care ai încredere, nu?

Poate chiar doi.

Acum înțelegi de ce Andreea va rămâne mereu sora mea?

Pentru c-am crescut împreună.

Și chiar dacă ne leagă sau nu același sânge, nimic nu poate să ia ce avem.

Dar e atât de diferită.

Am impresia că n-aveți nimic în comun.

Asta crezi tu.

Nu m-am înșelat niciodată în privința cuiva.

Nici eu.

Tu ești un om prea bun.

Acorzi tuturor o șansă.

- Chiar și băiatului cu care te-am văzut. - Cine, Adi?

Adi.

Nu.

E complicat.

Mereu e complicat.

Dacă ar fi totul atât de simplu, n-am mai aprecia momentele frumoase.

Cum e ăsta de acum.

Hai că te ajut eu să...

Nu, lăsați-mă, nu mai vreau nimic de la voi!

Stai, te rog!

Tocurile!

Poți să nu arăți că te bucuri de răul altuia?

De ce să nu? Că mă bucur foarte tare!

Continuăm?

- Poate se întoarce. - Nu cred.

Chiar nu înțeleg. De ce tre' să vă-ajut eu? Mie ce-mi iese la afacerea asta?

- Mâncarea pe care ți-o dă mama zilnic. - Corect!

Stela!

Vezi-ți de treaba ta!

- Treci și ajută-l pe... - Hai, pune mâna!

Am pierdut ceva?

- Da! - Ce?

Încercau s-o învețe Pilates și-a căzut de pe mingea aia.

Stela!

Gura!

Nu înțeleg de ce râdeți. Ce vi se pare așa de rușinos

să nu te pricepi la „fițoșenia” aia de Pilates?

Ia uite, dragă, unde era Avocatul Poporului!

Hai, Ilie, încearcă și tu să sari pe mingea aia!

Da, Iliuță, ce zici?

Poate așa scapi și tu de păturile astea pe care le ascunzi sub cămașă!

- Așa faci? Bine, care v-o mai ajuta. - Ilie!

- Sunteți ostile. Doamne... - Ilie!

Lasă-mă în pace!

În loc să râdeți și să vă distrați, mai bine ați munci.

Gata. Și rugați-vă să nu se supere domnul Paul pe noi.

Eu apărarea nu v-o mai iau, să fie clar. Că tot banii ăia-i iau.

Ilie!

Scuză-mă c-ai așteptat, dar am avut o videoconferință și nu puteam s-o amân.

Nicio problemă.

Bine. De azi, ești noua mea asistentă personală.

OK?

Doamne! Cred că e o responsabilitate foarte mare. Nu știu dacă pot.

O să poți. Dar trebuie să-mi promiți ceva.

Sigur.

Îmi promiți că te întorci la facultate să-ți termini studiile, da?

O să am grijă să ai un program flexibil.

Ce? Nu-ți convine?

Ba da... îmi vine să plâng de fericire.

Bine. Lăsăm lacrimile pentru altădată și-mi promiți că te duci la școală?

Da, normal. E tot ce-mi doresc.

Mă rog, și să lucrez aici.

Tania, poți să vii puțin?

Bun. Bine ai venit în trustul Act Smart!

- Da, domnule. - Așa. Tania, ea e Adela. Adela Achim.

De azi, e noua mea asistentă. O să te rog pe tine să te ocupi de ea.

Îi găsești un birou și vorbești cu ăia de la IT să-i dea un laptop.

Desigur.

Bun. Mergeți împreună la HR să-i facă un contract, să semneze.

După, la contabilitate, îi face un card de companie

și îi dă o primă de instalare.

Poftim?

- Nu-i nevoie. - Lasă că știu eu mai bine. Insist.

Ai nevoie de haine, de încălțări pentru facultate, pentru birou...

Da, Andreea. Uite, sunt aici cu Adela.

Ce s-a întâmplat?

Bine, vin acasă acum.

Da, o să vin... Vin repede. Hai, liniștește-te!

Da.

- S-a-ntâmplat ceva? - Nu. O neînțelegere, probabil.

Trebuie să plec. Te ocupi tu, da?

Bine, pa!

- La revedere! - La revedere!

Știi că și eu sunt tot asistenta lui Paul?

Ce bine, mă bucur că nu-s singură, mai puțină presiune pe mine.

Până să apari tu, eram singura lui asistentă.

Și n-am ajuns aici cu pile.

Nici eu.

Haide, să-ți găsim un birou.

Bună! Unde e Andreea?

E la ea în cameră. Dar a zis că nu vrea să vorbească cu nimeni.

De ce-ți bați joc de ea?

- Tu cu mine vorbești? - Da, cu tine.

- Am înțeles c-ai râs de ea toată ziua. - Exagerezi. M-am amuzat puțin la Pilates.

Te-ai amuzat? Puțin?

Da.

Ce s-a întâmplat, de fapt?

Cred că s-a simțit jignită de atitudinea noastră.

- Tu ai participat la chestia asta? - Mona nu are nicio vină.

Delia a început totul.

Poftim? Tu cu cine ții, Muti? Cu pațachina asta?

A venit îmbrăcată la Pilates în costum de baie și pe tocuri!

Delia, am fost ca un părinte pentru copiii tăi, da?

De-aia l-ai trimis pe Luca la Chișinău?

Asta e problema ta? Tu ce faci?

Te răzbuni că mă ocup de educația nesimțitului de fii-tu?

Vă rog, nu vă mai certați aiurea, a fost doar o neînțelegere.

N-a vrut nimeni să râdă de Andreea, ci doar de... situație.

Nu-i așa, Delia?

Nu-i așa?

N-am vrut. Îmi pare rău!

Sunt convins.

Să nu se mai repete. Te rog!

Unde te duci? A zis că nu vrea să vorbească cu nimeni.

Nu pot să cred că voi...

țineți cu mahalagioaica asta.

Cred că trebuie ajutată.

Până la urmă e fata lui Paul și e clar că nu o să renunțe la ea.

Cât de curând o s-o scoată în lume.

Trebuie cizelată înainte să se afle de ea, să nu ne facă de râs.

Măcar atât.

Cizeleaz-o tu.

Baftă la cizelat!

Îmi pare rău pentru azi.

Am vorbit și n-o să se mai repete, da?

Sper.

Dar am o rugăminte.

Nu mai pune la suflet tot ce face sau zice soră-mea. Te rog, n-are sens.

Cam greu.

Știu. Hai la masă!

Nu, nu vreau să cobor.

Nu vreau să văd pe nimeni acum.

Bine. Nu insist.

Dar vreau ceva.

Vreau să știi că poți să vii la mine, oricând.

Oricând, da?

Ești fetița mea, nu?

Ce faci, frate, nu ziceai că vii devreme acasă?

Am fost cu Adela.

Adela. Eu cred că tu te-ai îndrăgostit!

- Eu cred că tu ai băut cam mult. - Nu. Tu ai băut.

Din elixirul iubirii.

- Julieta, unde ești tu? - Romeo, ți-am zis că te pocnesc?

- Ți-am zis că te pocnesc? - Au! Nu mai da!

Ți-am zis?

Bine, poți să dai cât vrei, dar nu poți să ascunzi adevărul.

Tu te-ai îndrăgostit, ți s-au aprins călcâiele după Bambi, nebunule.

- Termină. - Ce faci?

- Nu! Dă-mi elixirul iubirii înapoi! - Nu-ți dau nimic!

- Dă-mi-l! - Nimic!

Bună seara!

Ce e, cum a fost la televiziune?

Bine.

Adică, sunt foarte fericită.

Normal, lucrezi la televiziune.

Numai că muncești acolo sau...

Da, normal.

Ce să fie altceva?

Păi, nu știu.

Ești așa de... senină.

Paul m-a făcut asistenta lui personală. Și mă ajută și să termin facultatea.

Îți vine să crezi?

Frumos din partea lui.

Și nu are nicio obligație față de mine.

Ei, nu are.

O să muncesc și o să-i demonstrez că merit locul acolo.

Crede-mă...

Locul tău e lângă Paul Andronic.

E un om așa de deosebit.

Să nu uiți asta.

Să-i dea Dumnezeu sănătate.

- 'Neața! - 'Neața!

- Cum te mai simți? - Mai bine.

Știi, n-am apucat să vorbim, dar...

Mă simt prost că nu ți-am explicat ce înseamnă Pilates.

Nu, stai liniștită. Mi-a trecut.

Probabil că, mai încolo, o să râd și eu de faza asta, gen.

Așa sper.

- Ica? - Da.

- Ne aduci două cafele, te rog? - Sigur. Cu lapte.

- Da. - Și domnișoara?

- Cu mult zahăr, ca mama dumneavoastră? - De unde știi tu cum bea mama cafeaua?

Am fost ieri pe la ea, la o cafea, să ne cunoaștem și noi mai bine,

dacă tot suntem vecine...

Ce drăguț!

De fapt, eu nu mai vreau cafea.

Mona, nu te supăra,

dar i-am promis mamei că trec pe la ea și trebuie să mă duc.

Dar mâncăm împreună mai încolo, da?

Da, sigur. Când vrei tu.

Da. Mai încolo.

Mamă!

Da, fată! Ce e, ce strigi așa?

Auzi? De când te bagi tu în seamă cu toate servitoarele?

Ia, aci...

- Nu-i treaba ta ce fac cu servitoarele. - Normal că-i treaba mea!

Astea nu vor decât să te descoase și să afle mai multe chestii de la tine.

Andreio, tu așa proastă mă crezi? Să zic eu secretele noastre?

Noi trebuie să le iscodim pe ele, înțelegi?

- Și știi ce-am aflat? - Lasă-mă, că nu pot.

- Știi ce-am aflat? - Ce?

Fii atentă!

Baba l-a lăsat în locul ei pe Paul, înțelegi?

Acum, ăsta e ăla de are pâinea și cuțitul.

Bravo, e...

Era evident de la o poștă.

Fetiță, dar baba mai are încă multe acțiuni,

așa că vezi cum te dai cu binișorul pe lângă ea...

nu numai pe lângă Paul!

Auzi?

Uite! Cu pietre.

Auzi, Tania?

- Asta cine mai e? - Adela Achim.

- Asistenta lui Paul. - Achim?

Ăștia sunt peste tot acum.

- Vreți ceva de la bucătărie? - Nu. Suntem bine.

Și vezi că ce e acolo e doar pentru aici, da? Nu se ia și acasă.

Știu regulile.

Mă gândeam că dacă ai ajuns pe pile aici, îți permiți orice.

Hei, nu vrei să intri?

Nu.

Iau o pauză.

- Ca să mă calmez. - Ce s-a întâmplat?

Am senzația că toată lumea crede că eu sunt aici pe pile.

Așa e în televiziune. Toți te vorbesc pe la spate.

Nu trebuie să pleci urechea la tot ce zic.

Dar nu pot. Eu nu sunt așa.

Dar, mă rog, bănuiesc că trebuie să mă obișnuiesc.

Îmi doresc prea mult să lucrez aici ca să mă doboare așa ceva.

Uite, am fost azi la bancă...

și ăsta e al tău.

- Cred că e cardul de companie. - Da.

Domnul Andronic mi-a mai dat și o primă de instalare.

Foarte frumos din partea lui. Nu face așa cu toți angajații.

Hai, nu începe și tu!

Uite, dacă vrei să știi, eu am primit avansul pe o lună.

- Deci, și tu erai pilos. - Exact.

Am chef să fac o nebunie.

Nu știu, să... Să cumpăr ceva cu primii mei bani.

Hai la cumpărături! Și-ți cumperi ce-ți trebuie.

Hai! Îmi trebuie o geacă și niște ghete.

Eu am o idee și mai bună. După ce-ți cumperi ce-ți trebuie, facem așa.

Eu îți iau ție ceva și tu mie.

Ce zici?

Nu. Că nu știu ce-ți place.

Mă rog, îți place checul de la Miki, dar în rest, nu știu altceva.

Dar poți să intuiești.

Nu știu ce să zic. Ești un om greu de citit.

Hai că te descurci tu.

Hai să mergem!

- Mă duc să-mi iau lucrurile și vin. - Sigur. Te aștept.

- Acum ești băiat cuminte și bei apă. - Da, bine că ești tu deștept.

Miki!

Miki!

Ce-i cu ăsta, ce-i cu el?

Ce e...

Ți l-am ținut peste noapte la secție, să se trezească.

Nu-i mai da să bea. Vezi că nu ți-l văd bine.

- Și ce vrei să-i fac eu? - Nu știu, bagă-ți-l... Leagă-l.

Pe bune. Data viitoare, îl prinde altcineva și-i dă amendă...

Și de-aia mare. Și o să plătești tu ca fraiera.

Mihaela, dragostea mea. Dă și tu ceva de mâncare. Niște chec, ceva...

Hai să mergi să mănânci și după aia, să să te culci.

- Hai, ai grijă! - Pa!

Bună ziua! Mă iertați, mă scuzați!

- Bună ziua! - Am auzit eu bine, sunteți polițist?

Pe-aproape. Sunt procuror.

Bun. Caut și eu pe cineva.

Că vă arăt o poză.

Nu mă mai suni, nu-mi răspunzi la tel...

Ce-i cu tine, păsărică?

Ce cauți aici? N-am timp de tine, am destule pe cap.

Nu mă mai iubești, nu? Păcat. Că eu te iubesc la nebunie.

- Nu înțeleg, ce vrei de la mine? - Să fim împreună. Oficial.

- Și, eventual, să te muți în casa asta. - Exact.

Asta era, toți vreți să stați în casa asta

și toți veniți la mine, dar nu înțeleg de ce.

- Ei bine, păpușel, nu se poate. - Ba se poate.

- Că altfel... - Altfel ce?

Altfel o să-i arăt lui tati ce poze a făcut fata lui.

Sau nu. Mai întâi, le trimit la paparazzi.

- Când ai făcut pozele astea? - Când dormeai. Nu-s frumoase?

Sunt curios ce-o să zică tati.

Mulțumesc că m-ai adus!

Și pentru rochie, dar nu trebuia.

Acum mă simt și prost, eu ți-am luat doar o cană.

Dar e cea mai frumoasă cană pe care am văzut-o vreodată.

Da, măcar e adevărat ce scrie.

„Toți oamenii sunt răi, cu o singură excepție”.

Îmi pare rău că n-am făcut mai multe.

Adică, au fost zile când arătai mai bine, altele, când erai mai nasoală...

- Nu! - Dă-l încoace!

Nu, mai întâi, le vede toată țara, apoi, le vede tati

și după aia, mai vedem noi, dacă nu-ți vine mintea la cap.

Băiatule, eu n-am timp pentru toate prostiile astea ale tale, înțelegi?

Sunt foarte ocupată, doar atât am vrut să știi.

Să fii bogat e foarte greu.

Și nu-i păcat, păsărică, să fii bogată de una singură?

Uită-te și tu acolo câtă avere! Cât vezi cu ochii!

Lasă-mă cu vrăjeala, eu am alte planuri acum, înțelegi?

Dacă vreau să mă mărit, îmi face rost tata de unul cu conturi,

cu case, cu mașini și cu tot ce vrea mușchiulețul meu.

M-ai înțeles?

Da. Treaba ta, Deea. Eu am pozele, tu ai rezolvarea.

Așa, și? Mă lași? O să zic că sunt făcătură.

Că mi-ai decupat capul și l-ai lipit.

Ce, nu s-au mai văzut cazuri de-astea?

Bine. Dar, te rog, să mă scuzi c-o să fiu sincer cu tine.

Ce?

- Ești cam proastă, iubita mea. - Băiatule, tu ești nesimțit?

Vrei să chem paza să te dea afară?

Tu nu-ți dai seama unde ești și cu cine vorbești.

Dacă-mi pun mintea cu tine, te dau afară și din Snagov, și din Ilfov,

și din România și din toată Europa, m-ai auzit?

- Da, mai puțin din inima ta, nu? - Du-te dracu’, lasă-mă-n pace!

Ți-am zis. Eu cred că sunt doi oameni importanți în viața mea.

Călin...

și cu tine.