Original subtitles

Vali!

- Vălișoru! - Vali!

Ce faci, Vălicule?

Ce faci tu, vii așa fără să ne anunți?

Sărut-mâna, tanti Nuți! Nea' Mitule, să trăiești!

Sănătate! Sănătate, Vali!

Iartă-mă, tanti Nuți, am fost întâi la voi acasă să vă caut,

dar n-am găsit pe nimeni și de-aia n-am dat niciun semn.

De ce-ai venit, ți-o fi fost dor de noi, te pomenești?

- L-o fi trimis unchiu-său. - De fapt, da, de asta am venit.

Hai să mergem în casă și vorbim acolo ca oamenii...

Hai, te rog eu frumos! Îmi zici acolo...

Hai!

Crăpi!

Fată, ce voia ăsta?

Îl caută pe unchiu-său, adică, pe bunicul tău.

Crede că a dispărut.

Mi-a arătat o poză cu el și l-am recunoscut.

A venit într-o zi la bufet.

Cred că era bolnav săracul, nu știu.

Și a anunțat poliția, nu?

Nu știu, nu mi-a zis nimic. Așa ar trebui dacă a dispărut.

Da. Așa ar trebui.

Dacă a dispărut...

Hai, Mitule, treci... Hai, Vălicule!

Stați demult aci?

Nu...

Ne-au rugat ăștia să ne mutăm aci, să stăm lângă fată... lângă Andreea.

Așa.

Aoleu...

N-am apucat nici să desfacem țoașele...

- Bei o cafea? - O fac eu.

Mulțumesc, nea' Mitule! Beau.

Auzi, Nuțică, dar de unde iau cafea?

La mă-ta-n praznic. Știu eu unde țin ăștia cafelele?

Caută și tu, du-te, caută în sertare, în astea...

Aoleu... Hai mai repede că...

până găsești...

Adelo! Te fâțâi așa...

Ajută-l pe taică-tu să găsească cafeaua, c-o s-o caute până mâine.

Dar nu găsesc ibricul.

Mă duc la mașină că sunt acolo toate.

Și ea e fata mea, Adela. Amândouă-s fetele mele.

Andreea... și Adela.

Dar tu nu știi, că tu veneai decât să aduci banii...

N-ai vrut tu, Vălicule, să intri niciodată la noi în casă.

Dar... cum ne-ai găsit tocmai aici?

Ce întrebare-i asta?

O vecină de la voi de-acolo mi-a zis că v-ați mutat aici.

- Florica? - Nu știu.

Florica, da. Că știe asta...

Asta știe tot.

Asta știe și cine l-a omorât pe Ceaușescu.

Mama, înainte să vă întindeți voi la vorbă,

hai cu mine până afară să iau alea.

- Care alea? - Alea care le-am lăsat afară.

Ce-am lăsat, fetiță, afară, că toate-s la mașină?

Alea.

Alea de le-am lăsat afară aci.

- Să nu se supere Vălicu... - Ei, nu...

Te superi, Vălicu?

Nu, cum să mă supăr? Stai liniștită, aștept.

Că prost te-am învățat! Nici să minți nu ești în stare!

Aoleu, prost te-am crescut! Ce-ai în capul ăla? Tărâțe, ca taică-tu?

Auzi, „alea”! Zi, ce-s alea?

Ce voiai să zic, asta mi-a venit pe moment.

Și dacă mă-ntreba omul: „Ce-s alea?”

- Ce-i ziceam? - Ei, te-ntreba...

Aoleu, m-a luat cu tremurat...

Ăsta sigur știe ceva.

Sau simte ceva. Ăsta mă bagă pe mine la pușcărie, Andreio!

Mamă, stai calmă... Stai calmă, nu te panica, da?

Respiră... Vezi să nu te pierzi în minciuni, da?

L-au văzut vecinii... Pe bătrân sigur l-a văzut Florica.

Spune adevărul.

Adevărul?

Adevărul, Andreio... că ăsta e adevărul.

Omul a venit, a vrut s-o ia pe nepoată-sa s-o ducă la taică-su și...

- Și? - A plecat.

- Foarte bine. Bravo! - Așa.

Da, așa.

Vezi să nu te pierzi în detalii c-o să devină foarte dubios.

Mă lași, că știu eu!

Deci...

- Simplu. - Și la obiect.

- Și la obiect. - Atât.

Cum sunt eu, fată? O femeie simplă și la obiect.

Așa. Bravo!

Vezi că eu mă duc să-l trimit acasă pe Adi și apoi mă duc la vilă.

- Cum pleacă ăsta, mă suni direct. Da? - Da.

A venit și-a plecat. Atât.

Nu e... Nici mie nu mi-a spus unchiul mai nimic când a plecat.

Tot ce mi-a zis e că trebuie s-ajungă la București urgent,

că are ceva important de rezolvat înainte să moară, știi?

Eu m-am oferit să-l duc, dar a zis că nu vrea,

că numai el poate rezolva.

Și de atunci nu s-a mai întors.

Tot ce știu e c-a venit la voi și de acolo, nu mai știu nimic.

Vălișoru, nici noi nu știm ce s-a întâmplat.

Adică, domnul Traian a venit,

a vrut s-o ia pe nepoată-sa

s-o ducă să-l vadă pe taică-su și a plecat.

Era ultimul lucru pe care voia să-l facă înainte să moară.

Mitule, nu ne pierdem în detalii.

Nici noi nu știm unde s-a dus.

Nepoată? Ce nepoată? Unchiul nu avea nicio nepoată.

Sigur că avea, Vălicu. Cum să nu aibă? Avea...

Nu știi tu, că erai mic, dar avea.

Domnul Traian avea o fată, Dumnezeu s-o odihnească...

- Da, Ana Maria. - Așa, Ana Maria. Bravo!

Și asta, sărăcuța, a rămas gravidă de fată mare.

Iar domnul Traian, care era mai... Știi că era mai dur așa el.

E normal, ca toți bărbații care fac ceva la viața lor...

I-a luat copilul Anei Maria și ni l-a adus nouă să-l creștem.

Îți dai seama?

Noi, oameni cu frica lui Dumnezeu...

N-am închis ochii toată noaptea, era un suflet...

Am luat copilul și am crescut-o ca pe copilul nostru și...

Și asta a fost.

Fata asta cu care am ieșit eu adineauri. Asta e, Andreea e...

Asta e... nepoata dlui Traian.

Viață grea...

Îți dai seama, crești două fete și...

Vai de capul nostru!

Bună! Am văzut duba în stradă. S-au instalat, totul în regulă?

Da, a fost o mică neînțelegere, dar stai liniștit, s-a rezolvat.

Neînțelegere!

Mona, ce neînțelegere?

Nimic grav, nu te stresa.

De la emoții, au ieșit un pic scântei, dar s-a rezolvat.

Bine, o să mă ocup personal de chestia asta.

Mă duc să le explic care sunt regulile.

Ai grijă, te rog!

Nu-nțeleg de ce nu spui adevărul. A fost un circ aici.

Ăștia se mutau cu noi în pat, dacă-i lăsam.

- Pentru c-o să rezolve Paul tot. - Da.

Bine că nu și-au adus și animalele.

Cine știe, ne trezeam cu vacile păscând în sufragerie.

Tu altă treabă n-ai decât să comentezi cu noi?

- Mai nou, suntem prietene sau ce? - Îmi cer scuze!

Vi s-a cam urcat la cap în ultima vreme. Poate vrei să te întorci la spălătorie.

Delia!

Nu. Îmi pare rău! N-am vrut, n-o să se mai repete. Vă rog!

Pleacă-n clipa asta că m-ai enervat

și mi-e că te dau afară dacă te mai văd.

- Doamnă, vă rog frumos... - Ieși! Ieși imediat!

Eu cred că ai fost cam dură cu ea.

Ba nu, trebuie să știe cine-i șeful aici,

nu să se comporte de parcă ne știm de la coafor.

- Ies în curte. - De ce?

N-aș pierde pentru nimic în lume cel de-al Treilea Război Mondial.

Vin și eu.

Asta a fost, Vălișoru. Ai înțeles?

Acum, eu îți spun, mie-mi pare rău de bătrân

că era și bolnav și...

Ce să...

Nu știi niciodată ce se poate întâmpla.

- Nu-i așa? - Ce?

- Să se întâmple, că se întâmplă multe. - Da, cine știe...

Da, bre... Jur că mie nu-mi vine să cred că Ana Maria a avut o fată.

Și nouă...

Ce greu ne-a fost, Vălicule...

Îți dai seama, noi o aveam deja pe Andreea...

Adela.

Pe Adela.

Și a fost greu...

Îmi pare rău că durează atât, dar abia am găsit ibricul.

Tocmai ne-am mutat.

Nu, stai liniștită că nu mă grăbesc.

Stai așa! Deci, unchiul pe tine a venit să te vadă?

Da, a venit la bufet.

Era foarte abătut și l-am întrebat ce s-a întâmplat

și mi-a spus că semăn cu cineva.

Și l-am întrebat cu cine și... Nu știu,

părea că nu putea să vorbească, mai avea puțin și plângea.

Da, a fost foarte ciudat. După aia, a plecat.

Vai de capul lui, săracul...

Bietul bătrân, îți dai seama...

Îți dai seama că a confundat-o pe Andreea cu Adela, înțelegi...

La vârsta lui, cine... Avea ochelarii pe nas?

Nu. N-avea.

N-avea, nu purta ochelari, vedea foarte bine unchiul.

Hai, Vălișoru...

La vârsta lui, omul bolnav, ce să vadă?

Tu nu te uiți? Amândouă tinere, amândouă frumoase...

Ce să... Asta, Adela, e fata mea,

naturală, e fata lui Mitu.

Aialaltă, nepoata lui Traian, Andreea,

aia e fata naturală a ăstuia, a lui Paul Andronic de stă vizavi...

Paul Andronic stă vizavi?

Aici, peste gard.

Îl omor!

Ce-a zis? Îl omoară?

Tulai Doamne! Tulai Doamne, îl omoară!

- Hai să mergem! - Tulai Doamne!

Hai să mergem după el.

- Stai, Mitule, unde te duci? - Da-l omoară, măi!

Hai, lasă-mă...

Paul Andronic?

- Da, de ce? - Băi, criminalule!

Băi criminalule! Ai omorât o femeie nevinovată, da?

Ai omorât-o și ți-ai abandonat copilul! De ce?

Ești nebun? Ce tot vorbești?

Ai și uitat? De verișoara mea, de Ana Maria vorbesc!

- Sau și de ea ai uitat? - Vali, potolește-te!

Paul, ce se întâmplă?

Hai! Andronic, spune-le!

Spune-le cum ai omorât-o!

Poftim? Despre ce vorbește, Paul?

N-am omorât pe nimeni!

Traian a omorât-o! El a făcut-o să-și piardă mințile.

Aș fi dat orice să pot trăi ăștia 20 de ani

alături de femeia pe care am iubit-o și alături de fata mea. Ai înțeles?

- Ieși afară! Acum! - O să plătești pentru tot!

O să plătești pentru tot!

Că într-o zi, totul se plătește!

Totul se plătește!

Andreea! Stai departe de oamenii ăștia,

o să te distrugă, cum au făcut cu maică-ta!

Gata, dispari de aici! Dispari în clipa asta!

Pentru Ana Maria, în amintirea ei, mă fac că nu s-a întâmplat nimic.

Să nu te mai văd în viața mea, în preajma mea sau a familiei mele!

Clar?

O să am eu grijă!

O să plătești într-o zi pentru tot!

O să am eu grijă să primești ce meriți!

- Vali, Vălică... - Vălișoru, băiatule...

Cum să aibă tupeul să dea vina pe unchiul?

Cine știe ce-au vorbit ei după ce s-au văzut?

S-au văzut? Cum adică s-au văzut?

După ce-a plecat de la noi, nu ți-am zis?

Nu. Mi-ați spus că nu știți ce s-a întâmplat cu el după.

- Așa am zis? - Așa ai zis.

Mai știu și eu ce zic...

Mamă...

Mitule, când a venit, n-a zis că se ducea la taică-su să-i zică de fată?

Cine?

- Nea' Traian. - A zis.

Și-ți dai seama, acolo s-o fi dus, cine știe ce-o fi zis, s-or fi certat...

Și asta... Dar noi nu știm, adică, eu nu știu... Nu știu.

S-a dus.

Da. Am înțeles. Hai că tre’ să plec.

N-ai băut și tu cafeaua...

Nu beau nicio cafea. Îmi pare rău dacă v-am deranjat.

Nu, stai liniștit.

O să-l distrug.

Nu mai pune și tu totul la suflet...

- Hai c-a înghițit-o. - Ce-a înghițit?

Ce faci pe-aci, ce stai... Ca stafiile umbli pe-aci?

Ce anume a înghițit?

Păi ce să... Te bagi ca musca-n lapte.

Pleacă, madam, de-aci, că s-a terminat spectacolul.

Hai, Mitule, că ne-apucă noaptea cu țoașele!

Doamne Dumnezeule... ce zi oribilă!

Ce om! Cum să spună vorbele alea?

Nu te mai agita, iar îți crește tensiunea.

- Mersi! - Uite, ia pastilele astea!

Ai văzut, Paul, ce se întâmplă?

De când i-ai adus pe-ăștia aici, nu mai avem liniște.

Știi c-au vrut să se mute cu noi în casă?

Te-ai prins?

În casă cu noi.

Dimineață scandal, acum scandal...

Ia zi, dră, la ce să ne mai așteptăm, că tu-i știi mai bine?

Nu ne-aduc și animalele, porci, găini, de-astea?

Gata, Delia... Gata! E clar. Am înțeles.

Deea, te rog eu să vorbești tu cu ei.

Am fost de acord să se mute în casa anexă, dar atât.

Da? Te rog, fă-i tu să înțeleagă, te rog.

Bine, tata.

Îmi pare rău!

Tu mi-ai spus „tata”?

Doamne, așa mi-a venit. Îmi cer scuze!

Ți-a scăpat, nu?

Cum să-ți ceri scuze pentru așa ceva, ce Dumnezeu?

Mie îmi pare rău.

Nu știu, a fost ziua asta total tâmpită și mai ales acum...

Măi, fetiță...

O să fie bine, da? O să fie bine, ascultă-mă.

Acum e mai greu la început, dar o să fie bine.

Doamne Dumnezeule...

Muti, hai să mergem la tine în cameră te rog. Te duc sus.

Hai că vin și eu, simt că-mi crește tensiunea.

Paul...

Te rog, Paul, ai grijă!

- Da. Noapte bună, mamă! - Noapte bună!

Trebuie să răspund la... Scuze!

Da?

Ce agitați sunt ăștia!

Auzi?

Nu știi și tu vreun loc drăguț

în care să mergem și noi să bem un pahar cu vin?

- Îmi pare rău, dar eu nu beau. - Lasă că beau eu.

Nu, e foarte târziu și mâine am foarte multă treabă.

Tu tot timpul ai foarte multă treabă.

Dar trebuie să-nveți să te mai și relaxezi,

că, altfel, mori de tânăr. Și e păcat.

Gata, hai că l-am închis. Am obosit, nu mai pot.

Și eu. O să mă duc la culcare, că mâine mă trezesc devreme.

Bun. Perfect.

Ce e, de ce râzi?

Nu, nimic. Mă gândeam la ceva.

- Eu mă duc la culcare. - Hai, somn ușor!

- Noapte bună, tata! - Noapte bună!

Mitule...

Mitule!

- Mitule, ești surd? - Ce e?

Știi la ce mă gândeam eu?

Eu cred că Vălicu ăsta

e așa de disperat să-l găsească pe bătrân

pentru că vrea să moștenească el tot.

Fii atent aci la mine ce spun, să-mi zici tu mie Cuțu dacă nu-i așa.

Fii atent!

Gândește-te un pic, Mitule.

Cine moștenește acum averea bătrânului?

Vali.

Vali. Exact!

Că el este singura lui rudă.

Înțelegi?

Și cea mai apropiată.

Dar dacă acum, fii atent...

Dacă acum e Andreea,

că ea e fata lui fii-sa,

care fii-sa e mai apropiată și mai de sânge decât e Vali ăsta,

nu-i normal?

Acum, ia Andreea totul!

Ia gândește-te!

Bre... când ai...

- Ce faci, mamă? - Ce fac?

Omul ăsta e bătrân, bolnav, cine știe ce i s-a-ntâmplat și pe unde e

și tu te gândești la cine-i moștenește averea?

Și ce dacă mă gândesc, ce te deranjează pe tine?

Nu e moral, mamă!

E vorba de viața unui om!

Lasă-mă, ce...

Dar ce e moral? Să stau aci ca proasta, da?

Să nu mă gândesc, să nu mă întreb...

E vorba de fata mea,

de fericirea ei!

Asta contează pentru mine, nu moșul!

Și-a trăit traiul, și-a mâncat mălaiul.

Gata! Noi acum, Mitule...

Noi trebuie să ne gândim la viitorul nostru...

Și-al Andreei.

Aia e.

Îmi pare rău, dar eu o să ies puțin pentru că simt că mă sufoc aici.

Poftă bună în continuare!

Nu te potolești.

Numai la bani îți stă capul.

Bine că ești tu sfânt.

- Ce faci, Steluțo? - Uite, nu mai pot de bine.

De când au venit ăștia și s-au mutat în casa pregătită pentru noi,

îmi vine să urlu.

- Dacă așa a vrut șeful... - Dar ne-a promis!

Toată vara am dat cu var, am făcut curat...

- Am făcut, și? - Și acum a venit Nuți cu tot neamul ei...

și noi o să stăm tot la demisol claie peste grămadă!

Ca să nu mai zic că totul e ca la nebuni!

Eu ce să mai zic, c-am ajuns să joc în filme cu VanDamme?

Trebuia s-am grijă de mașina șefului ca să n-o zgârie nebunul ăla.

Fată, dacă intra ăsta pe mâinile mele, vai de capul lui...

Ei, karatistule...

Te-ai ascuns după mașină de parcă ne atacaseră turcii!

Dacă nu se băga Mihai, cine știe ce pățea dl Paul!

Dacă nu se băga Mihai?

M-am ascuns după mașină pentru c-am gândit o strategie!

Cum să-l fac pe fraier... Din două mișcări era jos!

- Îi făceam un FSN... - Iar mă cheamă dna Delia.

Femeie mai agitată ca asta n-am văzut, jur!

Eu m-am ascuns după mașină că...

Afurisită femeie!

Știi ce mă întreb eu?

De unde naiba știe tipul ăla unde locuim?

Nu știu.

- Dacă vrei, încerc să aflu. - Nu, gata, lasă, dă-l încolo.

O tâmpenie. Mult zgomot pentru nimic.

- Altceva vreau să te rog. - Orice.

Vreau să urgentăm cât de mult posibil

actele pentru recunoașterea legală a Andreei. Cât mai repede.

Sigur. Mâine dimineață e primul lucru de care mă ocup.

Perfect.

Habar n-ai cât de mult mă bucur că ești în preajma mea.

Asta... Tu știi că ești parte din familie, dar...

Am și eu nevoie de un aliat în casa asta. Cu toate...

Mă simt, nu știu, mult mai liniștit, mai sigur, când ești lângă mine.

Hai că mai avem puțin și ne dau și lacrimile.

Dacă ne vede cineva, suntem chiar penibili.

Doamne... am obosit.

Îți plac?

Cum să nu? E frumoase foc.

Sunt frumoase.

Sunt...

Și ce vreți să fac, le duc la curățat?

Nu. Să le porți când vrei tu, sunt pentru tine.

Pentru mine?

- Dar ce-am făcut? - Nimic, dar o să faci.

Ce?

Ce zic eu acum, rămâne între noi. Ne-am înțeles?

Deci.

Vezi și tu cum faci, te duci la ăia și asculți tot ce zic.

Dar nu te dai de gol că te-am trimis eu.

Inventezi și tu ceva, mie nu-mi vine nimic acum în minte și aspiri tot. Bine?

Da, dar...

Mie mi-e greu să merg acolo, dnă Delia.

Tuturor ne e greu, știți că noi trebuia să ne mutăm acolo,

să am și eu camera mea, să trăim și noi... omenește.

Și ce, aici nu trăiți omenește?

Mai... aerisit am vrut să zic.

Tu ești fată deșteaptă.

Faptul că v-au invadat casa și au ocupat-o în mod abuziv

e un motiv în plus să vezi ce vrea Nuți și care-i treaba cu ei și Andreea.

Dacă faci ce trebuie, mai primești niște rochii și un parfum, două.

Vezi că astea-s scumpe.

Așa fac.

- Sărut-mâna! - Hai, fugi!

Ce faci?

Te-am văzut trecând...

când eram în living cu Paul

și am vrut să văd ce faci. Eu o să plec în curând, așa că...

Am venit să mă plimb puțin

și am ajuns aici.

- Am greșit cu ceva? - Nu, deloc.

Zi-mi, ești bine?

De ce?

Nu știu... nu prea pari în apele tale.

Da... Nu știu, cred că mi-e puțin greu

să mă obișnuiesc cu toate schimbările astea.

Nu-ți place casa?

Nu-i vorba de casă, doar că...

uneori, mă copleșesc toate lucrurile astea

și trebuie să recunosc că...

chiar mi-e dor de camera mea.

Mi-e dor de casa noastră.

Mă rog, nu vreau să te plictisesc cu sentimentalismele astea.

Nu mă plictisești deloc.

Mâine, să nu uiți să vii la sediu. Trebuie să-ți începi stagiul, nu?

Da. Abia aștept.

Și totuși...

Și totuși?

Și totuși nu vreau să pară că profit de domnul Paul.

Am impresia că toate lucrurile astea se întâmplă doar datorită Andreei.

Uneori, e bine s-ai și un pic de noroc.

Gândește-te la asta ca la o șansă.

Numai de tine depinde să ajungi mai departe.

Și sunt sigur că tu o să ajungi foarte departe.

Pot să te întreb ceva?

Sigur. Orice.

Apropo de scandalul de azi.

Tipul ăla de unde a știut unde să vină?

I-a dat o vecină noua noastră adresă.

Și a venit să ne întrebe dacă știm ceva de unchiul lui, că n-a mai ajuns acasă.

A dispărut?

Era bolnav, săracul. Cine știe ce i s-a întâmplat?

Bună seara!

Ce e aici? Adunare de locatari?

Eu n-am primit invitația.

- Ce faci, Andreea? - Eu, bine. Voi?

Ați ieșit la plimbărică?

Eu mă pregăteam să merg acasă și m-am întâlnit cu Adela.

Eu am ieșit să mă plimb și am ajuns aici.

Frumos!

Bine, atunci. Eu vă las.

S-a făcut târziu și mâine încep devreme.

Te pup, Mihai. Te aștept mâine la o cafea.

Adela...

tu ai cu ce să ajungi mâine la televiziune?

Probabil o să iau un autobuz și apoi, metroul. Mă descurc.

Nu. Nu face asta.

Vin eu mâine să te iau.

- Dar... - Rămâne stabilit.

Trec mâine să te iau de acasă.

Noapte bună!

Noapte bună!

Care e faza cu voi?

Ce fază?

Ce e, că nu s-a întâmplat nimic? De ce ar fi ceva?

Vezi că ăsta nu e de nasul tău.

Poftim?

E băiat mișto.

Nu e ca... Adi.

Să știi că eu nu înțeleg ce vrei să zici.

S-a oferit doar să mă ducă cu mașina, mâine, la televiziune.

„Doar” să te ducă cu mașina, mâine, la televiziune.

Vezi ce faci.

Hai...

Ne vedem mâine. Noapte bună!

Noapte bună!

La ce te gândești?

Mă gândesc că...

Nu știu ce să fac ca Andreea să se simtă mai în largul ei,

să simtă că face parte din familia noastră.

Poate nu trebuie decât să-i dai niște timp,

să se întâmple lucrurile, pur și simplu.

Da, știu, așa e.

Nu vreau să grăbesc nimic, dar...

nu pot să stau așa fără să fac nimic.

Chiar nu știu ce să fac.

Mâine, dacă vrei, pot s-o chem să vină cu noi la Pilates.

O să fie și Gia aici, ieșim în curte...

Cred c-o să se înțeleagă bine cu Gia.

- Faci tu asta? - Da. Orice ca să te văd liniștit.

Doamne, ce norocos sunt eu cu tine!

Mulțumesc!

Te iubesc!

Și eu.

Ce faci? La ce te gândești? Lasă-mă să ghicesc. Adela?

Tu altă treabă n-ai?

Deci la Adela te gândeai, hoțule!

- Serios, chiar n-am chef de mișto-uri. - Ce-ai de ești așa supărăcios?

Pe bune, stăteai și te uitai în gol. Zi-mi ce-ai pățit!

Nu înțeleg de ce Traian credea că Adela e nepoata lui.

Nu-mi iese chestia asta din cap.

Îți zic eu ce nu-ți iese ție din cap.

- Adela! - Căline, te-am rugat.

Bine, gata! Pe bune acum,

de ce nu te duci să vorbești cu bătrânul și cu asta basta?

Dacă apare, da.

Dar nu mai știe nimeni nimic de el.

Dar cred că am o idee

cum să-l fac să iasă din nou la lumină.

Am vorbit cu Luca aseară.

Ce face?

Păi... nu prea bine. Mă rog, zicea că a rămas fără bani și că...

din ce primește nu se mai descurcă.

Primește destul.

Sunt alții care se descurcă și cu mai puțin.

- Tu faci mișto, Paul? - Nu fac mișto, Delia.

Asta e.

Luca ia un salariu bun, la fel ca toți ceilalți...

Ar trebui să-nvețe să-și gestioneze banii fără să se plângă.

- E fiul meu. - Al nostru.

Luca e „ca toți ceilalți”? Mă rog, cum crezi tu.

- Bună dimineața! - 'Neața!

Mă duc eu.

Dar cine-o fi la ora asta?

- 'Neața, vecină! - Bună dimineața!

Am și eu o rugăminte la matale...

Să-mi dai și mie niște pâine, nu știu unde-s magazinele pe-aci.

Da. Sigur că da. Așteaptă aici.

Nu intru și eu în casă, mă ții aci, afară?

Așteaptă aici, am zis!

Ce faci, mamă?

Andreio, am venit să iau și eu niște pâine

și sclava asta nu mă lasă să intru în casă?

Cum să te lase să intri?

Cu noroiul ăsta pe picioare, zic. Hai că mă duc la masă, lasă.

Deeo, nu vii să mă pupi, să mă...

Hai, mă lași cu astea... Ți-am zis că mi-e foame, ce Doamne iartă-mă?

Doamne...

Fetiță...

Ți-am adus una întreagă să vă ajungă mai mult.

Poftim!

Mersi, bogdaproste!

Doamne!

Ce obraznică!

- Cum ai dormit? - Bine. Foarte bine.

Chiar m-am odihnit pentru prima dată.

Cine era la ușă?

Un curier.

Poftim!

Ce e ăsta?

Cardul tău. Poți să-l folosești cum vrei tu, cât vrei tu.

- Ce e ăsta? - PIN-ul.

Pe bune?

Pe bune, da. S-a întâmplat ceva? Ai ceva de comentat?

- Nu, n-are. - Vă rog, nu la masă.

- Tata, mulțumesc mult. - Cu plăcere. Hai că trebuie să plec!

Trebuie să plec.

- Să ai o zi minunată! - Și tu, tata.

- Pa! - Pa!

- Pa! - Salut!

Deea, noi azi o să facem Pilates la piscină. Dacă vrei, poți să vii.

Pilates?

Da, o să ne super-distrăm. Vine și Gia, antrenoarea,

e o tipă super, o să-ți placă de ea.

Și... cred că te-ai simți...

Mona, ea întreabă cu ce se mănâncă Pilates,

nu cred că la ea la țară a făcut Pilates vreodată.

La mine la țară, s-a practicat Pilates.

Am făcut Pilates o grămadă la viața mea.

Bine, atunci abia aștept să te văd.

- Ce e ăsta, Mitule? Cine l-a trimis? - Nu știu, l-a adus șoferul.

Uite ce televizor deștept. Nici nu știu să-l montez.

Nu știi de...

trântor ce ești. Ți s-au lenevit neuronii.

Că nu te duci și tu să-ți iei ceva de muncă.

Chiar, ia să faci tu frumușel să te duci să-ți iei de muncă.

Ia uite ce frumoasă-i fata noastră!

Să nu te deochi!

Ce ți-ai pus țoalele astea bune, nu stai la masă întâi?

Nu, nu pot să mănânc.

Am emoții.

O să-mi iau ceva de pe drum.

Credeți că e bine să mă duc așa îmbrăcată sau e prea mult?

E foarte bine.

Să nu te deochi!

Ești superbă!

Mitule! Uite ce despuiată e!

Te duci la muncă sau să faci parada modei pe-acolo?

Du-te... că e bine, ce să mai...

Ce faci, ce stai acolo? Stai ca popândăul?

Treci la masă, c-am adus pâine!

Ce e, Mitule?

Să nu te deochi!

Da, nu știu... m-am tot gândit, dar chiar nu l-am văzut.

Ai fost la poliție?

Nu... încă n-am fost la poliție, nu.

Uite-o și pe tanti Florica, ți-am zis că vine. Tanti Florico! Te caută cineva.

- Bună ziua! - Hai să trăiești!

- Ce, nu l-ați găsit pe bătrân? - Nu, deocamdată nu.

Auzi, bre? Voiam să te întreb.

Când a plecat unchiu-meu, știi unde a plecat?

Nu știu, domnule, asta nu mai știu.

Eu doar i-am zis unde lucrează Adela.

Pe urmă, când m-am dus eu pe la Nuța și m-am uitat oleacă pe geam...

- Așa... - Era doar Mitu, care se ruga.

În rest, nu știu, chiar nu știu.

Eu sper să-l găsiți, că... Cine știe, săracul?

- Bună dimineața! - 'Neața!

Arăți foarte bine.

Mersi!

- Sper doar să nu fie prea mult. - Nu, e perfect.

- Ești pregătită? - Am ceva emoții.

Nu-i nimic. Oricum o să facem un mic ocol înainte.

- Pentru? - Pentru un pic de relaxare.

OK. Cum zici tu.

Hello!

A venit prințesa!

Stai! Stai, două secunde, stai acolo, stai să dau cu mătura!

Să stau și-n genunchi în fața ta?

Ce-ai, mamă, de ce faci mișto?

De ce fac mișto?

Eu stăteam acolo-n pragul ușii,

zic să vii să mă pupi și tu nici măcar nu-mi zici să intru?

Scuze... aveam noroi pe pantofi!

Aoleu! Aveam noroi pe pantofi!

Sau ție ți-e rușine cu noi?

Aoleu, eu nu înțeleg de ce vrei tu neapărat să intri în casa aia.

Pentru că e dreptul meu, înțelegi? Cine te-a crescut pe tine?

Cine te-a crescut? Cine s-a chinuit să ajungi tu unde-ai ajuns, așa...

Că dacă nu eram eu, era Adela în locul tău.

Ia zi!

- Ți-ar fi plăcut? - Și ce vrei să fac acum?

Că nu înțeleg.

Ce vrei, să te pup în fund pentru ce-ai făcut pentru mine?

Măi, fraiero,

vreau să mă mut cu tine în vilă.

Punct.

E dreptul meu, înțelegi?

Nu știu cum faci, nu știu ce faci, eu vreau să mă mut cu tine în vilă.

Azi!

Sau vrei să mă duc să le spun adevărul?

Adevărul?

Să nu uiți să le spui și cum l-ai omorât și îngropat pe moșul ăla, zic...

dacă tot faci drumul.

I-auzi!

Tu nu mă crezi în stare.

Ce faci?

Mamă, ai înnebunit?

Stai!

Nu mă așteptam să venim aici, jur.

Mă gândeam că vrei să te încarci un pic.

Adevărul e că e ceva special la locul ăsta.

Oamenii de aici sunt ei săraci, dar...

e ceva în simplitatea lor

care te face să te gândești la ce e cu adevărat important în viață.

Și cât de puțin îți trebuie ca să fii fericit.

Da, așa e.

Dar să nu crezi că e ușor să trăiești aici.

Odată ce te îndepărtezi de toate lucrurile astea,

îți dai seama de ce ai nevoie cu adevărat.

Și eu am nevoie de simplitate.

Aici, totul e simplu.

Adela...

să nu te schimbi niciodată.

Să rămâi mereu așa cum ești.

Sunt mulți cei care nu au ce ai tu.

Ce am?

Bunătate.