Original subtitles

Nu.

Nu cred că îl cunosc.

Îmi pare rău!

Nu-i nimic. Mulțumesc frumos!

Dar sper să îl găsiți.

E tatăl tău?

Nu, unchiul meu. Dar mi-a fost ca un tată.

- Eu... - Baftă!

Da. Îți țin pumnii.

Mamă, nu mai pot, m-ai înnebunit de cap.

Auzi, fetiță, ascultă aici la mine, da?

Nu mă face tu pe mine să-ți arăt cine e mă-ta!

Să mă dezbrac de caracter și să vin acolo să îi zic lui Andronic tot!

Mamă, calmează-te!

Ei, asta-i!

- Vrei să-ți pun ceva de mâncare? - Nu, mă duc să mă odihnesc.

Odihnă plăcută!

Ascultă-mă un pic!

Auzi cum te întrebă slugile: „Ce vrei?” Adică, tu...

Tu te lăfăi acolo... toate alea.

Și crezi că eu o să rămân aci ca proasta? Mă lași să belesc fasolea!

Ei, lasă că vezi tu. Auzi?

Mamă, te rog eu, calmează-te!

Respiră! Și calmează-te odată!

Am zis c-o s-o rezolv eu. Mă ocup.

Știi ceva? Nu mă mai amenința, că dacă eu zic ceva,

tu intri prima în rahat, ai înțeles?

Dă-te dracu’ de proastă!

Alo!

Alo!

Mi-a închis nebuna!

Andreea!

Gândește, fată! Gândește!

Andreea, ești bine?

Aoleu!

Nu mai pot, mamă. Nu mai pot.

Nu mai pot.

Nimeni nu mă iubește în casa asta.

Toată lumea mă urăște.

Eu vreau să fiu lângă tine, mamă.

Vreau să fiu lângă tine și lângă tata, lângă sora mea.

Mi-e așa de dor de părinții mei.

Andreea, ești bine?

Mama...

Nu pot să mai vorbesc. Te sun eu mai târziu.

- Te-am auzit pe pe hol. Ești bine? - Nu, nu sunt bine deloc.

Hai să ne calmăm puțin.

Cu ce pot să te ajut?

Mi-e greu. Mi-e foarte greu, Paul, aici.

Nimeni nu mă iubește în casa asta.

Sunt ca o...

Sunt ca o pasăre în colivie.

Mă simt atât de singură.

Îmi pare foarte rău.

Nici n-ai idee cât de rău îmi pare.

Ascultă-mă! Ai încredere în mine.

O să fie bine, da?

Nu, Paul. Nu! Nu o să fie deloc bine. Nu!

Eu nu pot fără părinții mei, Paul, nu pot.

Nu pot fără mămica mea și fără tăticul meu care m-au crescut.

Nu pot...

Ei mă iubesc, Paul.

Și în casa asta nimeni nu mă iubește.

Și dacă...

Și dacă ei nu pot să fie aici lângă mine, atunci...

o să fiu eu lângă ei.

O să plec de aici.

Bine.

O să îi aducem aici.

Nu, Paul.

O să plec eu.

Andreea!

Am zis că îi aducem aici.

Tu vorbești serios?

Da. Vorbesc foarte serios.

Însă am niște condiții.

Da?

Gheorghița?

- Ți-am zis să nu îmi mai spui așa. - De ce? E un nume frumos.

E neaoș, românesc. Și așa te cheamă.

Da. Acum mă cheamă Gia.

- Gia e mult mai bine. - Da.

Doamne! Câți ani au trecut?

Câțiva ani.

Câțiva ani buni.

Ești bine? Ce mai face bunica ta? Mai trăiește?

Da. Și... e cum o ști. La pat.

- Bună ziua, dle procuror! - Bună ziua!

Am auzit că i-ați săltat pe familia Achim din mahala.

Să știi că eu sunt procuror, nu sunt mascat.

Da, dar vedeți că lumea vorbește că țineți cu cei bogați.

Nu țin nici cu cei bogați, nu țin nici cu cei săraci,

țin cu dreptatea.

Laura, mulțumesc mult pentru ajutor. Uite plata pentru luna asta!

Bine. Hai s-o vezi!

- La revedere! - La revedere!

Nu vrei să stai să mai vorbim? Mi-a fost dor de tine.

Trebuie să intru.

Nu te atinge de boarfele alea.

Păi, nu-s toate oalele aici?

Noi nu mai mâncăm?

Nu te atinge! Pune-le la loc!

Mamă, îți fac o cafea?

De cafea îmi arde mie acum?

Fetița lui Dumnezeu?

După mintea ta, eu de cafea am nevoie.

Să mă mai apuce și palpitațiile, să îmi crape inima.

Mamă, eu zic să te relaxezi puțin.

Mie nu mi se pare așa de rău c-am rămas la noi acasă.

Ia-auzi, Mitule! Nu i se pare rău. Te întrebi de ce mă apucă dracii?

Fetiță...

Tu numai la tine te gândești, nu?

Nu te-ai gândi la mine că... Uite la amărâtul de taică-tu... neam!

Dac-ar fi fost Andreea aici...

Doamne, că ea s-ar fi gândit.

Aoleu, că nu mai pot de dorul ei!

Dacă nu îmi vine să-mi smulg inima din piept de dorul ei!

Doamne, numai mamă să nu fii!

Doamne! Săraca...

Am rămas aci singură.

A nimănui...

Dac-ar fi fost Andreiuța aici...

Adela.

Adela!

Nu!

Femeie, cum poți să vorbești în halul ăsta?

Ei, vorbesc... Uite așa vorbesc!

Nu îmi puneți voi botniță!

Deranjez?

Pot să intru?

Sigur, tată.

Nu mai plânge, fata lui tata!

Nu mai plânge!

Câteodată, cred că mama nu mă iubește deloc.

Te rog eu, fata tatei. Nu o asculta!

Nu știe ce spune câteodată.

Așa e ea.

Taică-su...

o bătut-o toată viața ei de copilă.

Mumă-sa umbla brambura prin sat.

Vai și amar de viața ei.

N-a avut de la cine să învețe...

să fie femeie la locul ei.

Dar era așa de frumos...

Acum îi e și dor de soră-ta.

Și mie, tată.

Știu, fata tatei. Și mie.

Nu mai plânge!

Gata!

Gata!

Gata!

Fir-ar a dracu’ să fie!

Ce naiba nu sună fata asta a mea?

Vai de capul meu.

Lasă c-o dau eu în gât dacă...

Alo!

Deea?

Ce faci, Deiuța?

Ai rezolvat?

Da, mamă. Am rezolvat.

Nu am zis eu că o să rezolv?

Vai, dar ce...

Deci, ai reușit. Adică...

Bravo! Știam că ești capabilă.

Ești ca mine, tu.

Da.

I-am zis lui Paul: dacă nu vin ei aici, plec eu.

Și nu a avut ce să facă.

A cedat.

Bravo!

Adică...

Adică ne mutăm mâine, da?

Da, normal. Când vreți voi.

Păi nu e când vrem noi.

Adică, când se poate, noi nu vrem să deranjăm.

Hai, mamă, stăm după Ilie?

Închiriați și voi dubă, o mașină, ceva, și descurcați-vă, veniți singuri.

Bravo!

Bine, Andreiuța. Te pupă mama.

Bine. Hai, pa!

Andreiuța deșteptuța!

Nu îmi vine să cred! Doamne!

Andreiuțico, ai reușit.

Ai reușit, fată!

Vai de mama mea, a venit bogăția și am scăpat de mahala!

Bă... Mitușu!

Adeluță!

Haideți mai repede!

- Ce e? Ce s-a întâmplat? - Ce s-a întâmplat?

Uite, v-am zis eu că nu uită Andreea de mine.

Și Andreiuța deșteptuța...

Gata! Ne-a salvat, Mitușule!

A venit soarele pe strada mea.

V-aș... e tare!

Fată, ne mutăm mâine la Paul Andronic!

Cine-i Andreiuța mea?

Doamne, pupa-Ți-aș tălpile!

Uite-o și pe asta!

Îți place?

Da. Nu prea mă pricep eu la modă... Îți stă foarte bine.

Nu știu dacă se potrivește la micul-dejun. Pare mai degrabă o rochie de ocazie.

Păi, asta e o ocazie.

Adică... vreau să arăt bine pentru când ajung părinții mei.

Adoptivi, mă rog.

Poftim?

Cum adică când ajung părinții ei?

Nu știați?

Scuze!

Deea.

Du-te și schimbă-te! Te rog eu.

Mie chiar îmi place salopeta asta.

Ți-am spus, e frumoasă, îți stă excelent.

Dar o să ai și alte ocazii să o porți.

- Lasă ăsta odată aici și gata! - Gata!

Scuzați!

Îmi spune și mie cineva ce se întâmplă?

Am hotărât ca părinții Andreei să locuiască aici o vreme.

Poftim? Tu chiar nu te consulți cu nimeni când iei deciziile?

Vrei să ne aduci circul în casă? Te crezi singur pe aici? Sau cum?

Mamă, te rog, nu începe din nou.

Iubita mea, ai dreptate. Paul nu-și dă seama că deciziile pe care le ia

ne afectează și pe noi.

Auzi?

- Dă și mie pâinea aia. - Sigur, Paul.

Vă rog să mă iertați, mie mi-a pierit apetitul.

Muti!

Mamă! Hai că se îngroașă treaba.

- Ce s-a mai întâmplat? - Vai de mine!

Să vezi câtă treabă o s-avem de acum înainte.

- Cum adică? Ce tot zici acolo? - Părinții fetei ăleia se mută aici.

- Tu vorbești serios? - Da!

- Asta-i bună! - Da. Tocmai a picat bomba în sufragerie.

Să vedeți c-o să ne pună să facem curățenie și după ei.

Eu le zic, mama. Să mai angajeze pe cineva

sau să ne dea mai mulți bani, nu se poate așa.

- Doamna Maria. - E doamna Ma...

Aveți nevoie de ceva?

În niciun caz nu o să serviți două familii.

Voi o să serviți familia Andronic.

Punct.

Să îmi dai o... pastilă, ceva de cap, că...

- Da. Cum să nu? - Că nu mai pot.

Doamna Andronic. Dă pastilele alea de cap.

Și farfurioara.

Și un pahar cu apă.

Mamă, trebuie să vorbim.

Hai la mine în birou, te rog!

Înainte să plec la serviciu, Gina, trebuie să îți dau niște instrucțiuni.

- Cum probabil ai aflat, o s-avem oaspeți. - Da, am aflat.

Bine.

Păi să vorbim, atunci.

Dă și mie o pastilă.

Fii atentă!

Care e problema ta?

Văd că mahalaua te-a molipsit. Așa vorbești cu maică-ta?

Nu. Te-am întrebat care e problema? Asta vreau să știu.

- Spune-mi și mie ce ai cu Andreea? - Tu ești orb?

Tu nu vezi?

Fata asta nu este de noi.

A crescut la coada vacii

și tu vrei s-o integrezi de pe o zi pe alta în înalta societate?

A crescut unde a crescut, am luat-o de acolo, o să fie altfel.

Dar știi ce mă enervează?

- Ai plâns ani de zile că vrei nepoți. Nu? - Normal.

- Normal că vreau. - Și?

Vreau ca numele nostru, numele Andronic să fie dus mai departe,

dar nu de oricine.

Mamă, asta e situația.

Accepți, bine, nu accepți...

Îmi pare rău! Treaba ta.

Dar lucrurile sunt deja foarte complicate.

Te rog eu din suflet. Nu le complica și tu mai rău.

Bine, Paul. Te sprijin de data asta.

Dar nu uita că eu dețin 50% din tot.

Nu mă subestima.

Dacă vreau, pot și eu să mă impun.

Mi s-a spus că sunt o adversară de temut...

Mama mă-sii de treabă!

Nuțico! Măi, Nuțico! Ce faceți aci?

Ce vrei, ești chioară? Nu vezi că ne mutăm?

Nu ziseserăți că nu vă primește și pe voi?

Vai de capul...

Măi, Florico, a fost o greșeală.

Te iei după gura șoferilor!

Vai de capul nostru! Pui pariu cu mine că l-a și concediat?

- Da? - Păi...

- Hai, tată, nu mai căra atât. - Lasă...

- E grea asta. - Mă descurc, mulțumesc!

- ’Neața! - ’Neața! Târziu.

Asta e.

Ce faci, Adi, aici? Nu ți-am zis că luăm o pauză?

M-a chemat doamna Nuți.

Doamna?

Da, bre, doamna.

Când stai la masă cu vedetele, ca mine,

de mâine, așa te cheamă: Doamna.

Da... Marea doamnă de la Petrești.

Râzi, bre, ca o curcă-n lemne aci. Doamne ferește!

Da, sunt madam de Petrești, să trăiești, să te-ofilești!

Mă ții aci. Râdem?

Râdem, Adriane. Un hârb mai... nu ai găsit?

Asta e... mașina tatălui unui tovarăș.

Abia aștept să văd vila lui Andronic. Cred că are și piscină. Nu, dna Nuți?

Ce piscină...

Auzi, Mitule.

Are pe puțin două.

Una afară, una înăuntru...

Cred că au și valet.

Așa am văzut eu în filmele alea. Ăștia bogați așa au.

- Ce să aibă? - Majordom.

Are câteva bucăți acolo. are și de-ăștia.

Ce bulan pe Deea!

Auzi, ce facem acum? Facem conversații?

Ce facem noi? Adelino, pune mâna, cară, du la mașină.

Haide!

Ce faci cu sărăcia asta? Lasă-mă!

- Pune aci. - Fată, dar cu astea ce faci?

Pe astea le dau la sărmani.

Ia-le tu. Hai, Florico, ia-le tu!

Uite, ăsta e televizor bun, e cu tub.

- Mai fac ăștia azi de-astea? - Așa e fată. Nu mai fac.

Uite și păsărele mari, păsărele mici...

Văd. Sunt numai păsăroi și păsărici.

Da. Păsărele, păsărici... Cum era o zi onomastică,

cum ăsta îmi aducea o păsărică mare, păsărică mică...

Unde e sticletele, Mitule?

Ia uite! Expre.

- Păsărele și păsărici. - Ia de-aci.

Are sticleți la cap.

Și o să...

- Da. Auzi? Florico! - Ia zi!

Pe chestia asta, dai și tu de mâncare la găini, strângi ouăle...

Nu pot să mănânc...

Ăia mănâncă de-astea injectate de la supermarket, înțelegi?

Să nu uit. Înainte să plec... Scrie adresa.

Pe ce să scriu? N-am nimic de scris.

Trimiți... la noi absolut tot ce vine de la poștă, da? Ții minte?

Nu țin minte, fată. Scrie pe hârtie, că nu țin minte.

- Aoleo. Hai în casă să scriu. - Hai!

- Hai, Adriane! - Ho, că vin!

Hai! Că te-a chemat doamna.

- Gata! - Mersi!

- Ai pregătit contractele? - Da. E totul pregătit.

Bun. Și... să îmi aduci aminte mai târziu să dau un telefon acasă,

să văd dacă totul e-n regulă.

Dacă îmi permiți. M-a surprins un pic decizia ta.

Asta e, n-am avut încotro. Dacă nu poate să trăiască fără familia ei...

adoptivă.

Niște scârbe nenorocite.

Îți dai seama câți ani mi-au ascuns adevărul?

- Părinți adoptivi. - De bunic mai știi ceva? De Traian Dincă?

Habar n-am. Parcă a intrat în pământ.

Din punctul meu de vedere, poate să fie mort. Nu mă interesează.

- Hai! Ne vedem de treburi? Da? - Ca întotdeauna.

Ia uite, bre! Ce s-au adunat toți aci?

S-a dat la Telejurnal, Adriane?

- Nu știu, că n-am zis nimic. - Ei, n-ai zis.

- Oi fi zis, dar fără să îmi dau seama. - Ia zi, tanti Nuțică!

Pleci de tot acum sau faci iar cale întoarsă?

Ai noroc că sunt eu doamnă, că îți rupeam urechile.

Ce-ai, bre?

O să îmi fie dor de Matei.

Dacă nu se descurcă la mate, îmi spui, că vin să-i mai dau meditații.

Hai c-o să fie bine!

Serios. O să ne fie dor de tine, Ade.

Mulțumim!

Sănătate! Și... să ne auzim cu bine.

- Sănătate! Doamne ajută! - Să ne auzim cu bine.

La revedere!

Hai!

- Hai! - Pa, moșilor!

Hai, lasă-i!

Înainte să mi-o luați și la cimitir.

Nu puteai să fii mai omenoasă cu vecinii noștri de-o viață?

E frumos satul, mamă.

- E frumos. - Frumos...

Pentru ăia care nu au...

Cum îi zice, bre?

Ăia de au făcut ceva la viața lor...

Cum e? Zi cuvântul ăla...

- Aspirații. - Așa!

Uite, aspirații. Că îmi stătea pe limbă.

- Bre, de la ce vin astea? Aspirații? - De la aspirator.

Îl rogi. Ce faci, bre? Îți fac semne!

Dă bice, să mă scapi de sărăciile astea. Hai!

Ce faci?

Ia uite, bre!

Doamne!

Sănătate! Să auzim de bine!

- Hai, pa! - Să fiți sănătoși!

Hai, duceți-vă acasă, s-a terminat.

Gata cu circul și cu panarama. Aurico, te pup!

- Sărut-mâna! - Du-te la treaba ta. Hai, pa!

- Ne auzim mai încolo. - Pa!

Uite, că nu stă.

Vai de capul tău de poartă.

Alo, domnule! Ce faceți? Unde vă duceți?

Intrați așa ca pe tarla?

Haideți aici, ca oamenii. Vorbim la poartă.

- Bună ziua! - Bună ziua!

Îi caut pe Nuți și Mitu Achim.

Abia ce au plecat. Ce treabă aveți cu ei?

Eu sunt de la ei din comuna Petrești și îl caut pe unchiu'-meu.

Traian Dincă. Un om mai în vârstă.

Stai așa, că am o poză...

L-ați văzut? Ia...

Căutați pe cineva? Pe oamenii ăștia care stau aici. Familia...

- Achim. Da. - Achim, așa.

Da!

- L-am văzut. A fost aici. - Da?

Serios! Când?

Acum câteva zile.

Dacă vreți, vă dau adresa unde s-au mutat Nuți și Mitu.

Să vă duceți să vorbiți cu ei, să îi întrebați pe ei.

Sărut-mâna mult! Asta o să mă ajute.

- Nu știu, nu dau de el. - Dar de ce îl căutați? Ce-a pățit?

A dispărut de pe fața pământului. Nu dau de el nicicum. Adică...

Sărut-mâna mult! Mă ajută.

Eu nu vă înțeleg, jur.

Cum să stați așa de liniștite și să nu faceți nimic?

Nu era de ajuns că o avem pe pârlita asta-n casă?

- Trebuia să vină și cu gloata după ea? - Te rog eu.

Măcar de față cu mine, să nu mai vorbim despre asta.

Pârlita asta, cum îi zici tu, e fiica lui Paul. Și este rudă de sânge cu tine.

Oana, dragă, nu știi ce spui.

Am fost la ei în casă, i-am mirosit. Sunt niște...

Gata! Nu putem să fim și noi civilizate?

M-am săturat de atâta negativism.

Eu m-am săturat de atitudinea ta de Maica Tereza.

Nu te credeam așa de mămăligă.

Potoliți-vă odată! Gata! Că nu mai suport scandalul ăsta.

Ați ajuns mai ceva ca ăia pe care îi criticăm.

Îl vom sprijini pe Paul pentru că suntem uniți. Clar?

Și o să stăm cu ochii pe ei. Pentru că vrem să ne protejăm familia.

Ați ajuns?

Vin acum.

Ce dracu’ caută și ăsta cu ei, frate?

Andreeo!

Ce faci, Deeo?

Mamă, ce căsoaie!

Mitule! Auzi?

Dar piscinele unde sunt?

În spate, nu? La băltoacă, nu?

Da. E și un lac acolo. Înainte, trebuie să vorbesc ceva cu tine.

Ard de nerăbdare să văd tot!

Toată ziua m-a mâncat palma dreaptă, sigur iau...

Stai așa, trebuie să vorbesc ceva cu tine.

Ce să mai vorbim, Andreeo?

Hai să îmi arăți căsoaia. Hai!

Stai așa, am zis!

Mamă!

Ce căsoaie! Ia uite, Adriane!

- Uite aci cum trăiesc adevărații boieri. - Bună ziua!

Bună ziua!

Ce faci, fetiță? Eu sunt doamna Nuți.

Sunt mama drei Andreea.

Mă bucur!

Nu pe acolo!

Pe acolo n-aveți voie să intrați. Vă conduc eu imediat.

Stai, bre! Mă conduci mai târziu în camera mea.

Acum, mă mai uit și eu pe aci.

- Doamnă, vă rog eu! - Mamă, zici că e muzeu.

Nu atinge! N-ai voie să atingi.

Sunt din familie. Sunt văr de gradul cinci.

Nu, vă rog!

Bună ziua!

Ce... Bine v-am găsit, familie!

Ce faceți? Eu sunt doamna Nuți.

Andreea, ce caută ăștia aici?

Hai, tanti Delio... Noi am venit aci...

Mama, hai să vorbim două minute afară singure.

Ele nu știu, nu?

Ba știu. Dar asta e casa noastră și voi n-aveți ce căuta aici.

Gina!

- Dă-i afară! - Da.

Două minute, rezolv eu.

Mama, hai să vorbim noi două afară un pic, te rog.

- Mama... - Gina, dă-i afară!

Vă rog, doamnă!

- Mama. - Andreeo!

Eu de-aci nu plec.

Înțelegi?

- E dreptul meu. - Mama!

Mi-a zis la telefon.

Mi-a zis, Paul Andronic ne-a invitat aici, să stăm la vilă.

Da, mama, așa e. Dar, acum, hai să vorbesc eu ceva cu tine.

Doar eu cu tine, afară. Un pic. Hai afară, te rog!

Tu vrei să vezi că nu pleacă nimeni de-aici?

Ascultă-mă un pic. Trebuie să vorbesc cu tine.

Să văd și eu ce-o să facă! Uite! Mitule, vino... Uite aci stau!

- Ce o să facă? Uite așa! - Încetați!

Mamă, dacă nu te miști în clipa asta, o să fie nașpa.

M-ai auzit? Nașpa rău. Mișcă-te!

- Hai, mamă! - Nuțică...

Dar nu înțeleg? Mă scoți din vilă acum? Ce?

- Mișcă-te! - Camerele noastre nu-s la etaj?

La etaj. Sigur că da. Cum să nu?

Ne scuzați!

Îmi explicați ce tocmai s-a întâmplat?

Da. „Tanti Nuți, spaima Constituții”.

Sper că acum îmi dați dreptate că sunt niște mega-mitocani.

Lu, deci nu știi ce pierzi. E mega-show în casă.

Cum adică, Livi?

Îți fac un mic rezumat ca să-nțelegi despre ce e vorba.

Fiica lui Paul s-a mutat la noi.

- Cum? La noi acasă? - Da.

Doamne!

Eu nu am bani să trec strada

și unchiul Paul o aduce pe asta să trăiască pe spinarea lui.

Exact asta am zis și eu. Stai un pic, n-am terminat.

Astăzi, părinții ei adoptivi s-au mutat și ei.

Niște amărâți.

N-am văzut așa ceva în viața mea.

Doamne! Nu pot să cred.

Da.

Te rog, vino acasă! Am nevoie de tine. Trebuie să facem echipă.

Auzi?

Poți să vorbești cu unchiul, să-mi mai trimită niște bani?

E oribil la Chișinău.

E și mai nasol să n-ai bani de distracții.

Tot nu îți ajung banii?

Nu-ți trimite mama câte o mie de euro pe săptămână?

Și? E mult o mie de euro pe săptămână?

Tu știi cât e de scump dacă vrei să-ți iei ceva de calitate?

Bine.

O să vorbesc cu unchiul Paul, dar nu-ți promit nimic.

Știi că eram preferata lui.

Ei bine, nu mai sunt.

Băi, stai așa puțin!

Noi stăm cu mâinile încrucișate și asta ne ia tot?

Mama ce zice?

Mama? Mama e-n spumele mării. Nu te mai înțelegi cu ea.

Îți spun, e circ în casă. E circ.

Pe bune?

Da.

Salut!

- E ceva urgent? Că am o ședință. - Da. Normal că e urgent.

Fii atent! În primul rând, mi-ești dator. Oricum îmi erai, dar acum, crede-mă...

Hai, zi mai repede de ce ai venit?

Nu m-ai pus să aflu tot ce pot despre moș?

Am aflat. N-o să-ți vină să crezi ce-am descoperit despre Traian Dincă.

- Sigur e același Traian Dincă? - Ești sigur că știi cu cine vorbești?

Normal că sunt sigur.

Deci, fii atent!

Moșul e din Petrești. Întorcea banii cu lopata în anii ’90,

avea o fermă, o crescătorie de porci, în fine.

I-a mers bine până când nu i-a mai mers și, evident că... Asta e.

Și are o nepoată?

Nu am găsit, dar...

Avea o fată.

- Ana-Maria, care, cică... - A murit.

Nu. S-a sinucis. S-a certat cu moșul. A fost scandal mare.

A plecat în Austria, Germania, în fine... Ideea e că s-a aruncat în Dunăre.

Dar moșul a fost mare vedetă locală la vremea aia,

s-au scris foarte multe lucruri despre el.

Și altceva?

Nu e așa singur cum credeai tu.

Mai are pe cineva.

Un nepot.

Un nepot.

Băiatul unui frate.

Unul, Valentin Dincă.

Se complică un pic intriga.

Puțin, da.

Și mai e ceva.

Ce?

Zi, Sherlock Holmes! Ce mă tot ții în suspansul ăsta?

Bine, dragă Watson, îți zic.

Evident, am încercat să dau de Valentin ăsta.

Am căutat prin Petrești, dar n-am dat de el acolo.

L-am găsit aici, în București.

Deci e aici?

El e cheia, îți zic. Dai de el, dai de moș.

- Sau poate îl caută. - Da, poate îl caută.

În fine, ar mai fi ceva.

Când o să înveți și tu să vorbești frumos, clar și până la capăt?

Dacă ai plângeri, să știi că eu, gata...

N-am, nu depun nicio plângere, stai liniștit. Zi mai departe.

Ideea e că moșul figurează ca pacient în baza de date a Spitalului Universitar.

Are cancer la pancreas. De aia a venit la Paul să-i spună tot.

Da. Dar ce nu știi tu

e că acum două zile era așteptat la tratament și nu a apărut.

Deci a pățit ceva.

Sau poate că a zis: „Băi, gata, nu mai pot”.

Mi-a ajuns cu boala asta și... s-a sinucis, Ca fii-sa.

Nu. Nu cred.

E ceva dubios la mijloc.

N-ar fi încercat să-și repare greșelile ca apoi să dispară brusc.

Ceva s-a întâmplat.

Dar ce?

Hai!

E drăguț, nu?

O căsuță numai a voastră.

Sunteți lângă mine.

- Mie îmi place. - Da.

Uite, are și etaj.

Da.

Și mie îmi place. Mai mult ca aia mare.

Are și gresie, mai ușor de curățat.

Nouă ne place.

Nuțică!

Păi cum?

Cum?

Vouă vă place pentru că sunteți sărăntoci!

De aia vă place. Ce îți place, Adelo?

Îți place gresia? Gresie cu pereții albi ca la spital?

Cum să stăm noi aci?

Andreeo, eu aici nu stau.

Ai înțeles? Nu stau. Mie mi s-a zis c-o să stau în lux.

Uite luxul! Ia uite! Zi-mi și mie!

Zi-mi și mie unde e luxul!

Troacele astea împache...

Ia uite aici, Mitule!

Uite luxul!

Să îmi dea mie ăștia toate resturile lui Andronic...

Vai de capul și de măicu...

- Ce e asta, Mitule? - Tavan.

De lemn?

De lemn.

Tavan din lemn?

Fată, să îmi cadă șoarecii-n cap?

Andreeo, tu să rezolvi problema asta.

Ai înțeles, da?

- Cum ne-a fost, fată, înțelegerea? - Mamă, taci! Gata!

Bine. Asta e.

Ce înțelegere?

Fetița lui mama, Andreiuca.

Tu o să rezolvi problema asta până diseară.

Eu am venit să stau în căsoiul ăla,

nu în...

coliba asta.

Ce colibă? Asta tot vilă e.

Și, practic, suntem toți în aceeași curte.

Am înțeles.

Eu aici nu stau.

Eu vreau...

parchet lăcuit.

Șandramaua asta...

Mamă, unde te duci?

Stai, femeie! Unde te...

Dar mie îmi place gresia asta.

Și mie îmi place.

Ce faci, fată, stai? Iar?

Haide, poți să mă lași în pace? Toată ziua ești cu gura pe mine.

Auzi, fată? Dacă n-ai chef de vorbă, eu te las. Să știi.

Nu mai zic nimic.

Dar, păcat. Că aveam niște bârfe...

Hai, zi acum, dacă ai început.

Auzi, fată?

M-am întâlnit cu un tip, un bărbat.

Venea să-i caute pe Mitu și pe Nuța.

C-a venit cineva la ei în vizită nu mai e bârfă, mătușică.

Mă lași, fată, să-ți explic?

Deci, băiatul ăsta,

îl căuta pe unchiu-său. Acum, întreabă-mă cine e unchiu-său?

Moșul ăla, de i-a căutat acum câteva zile, de l-am trimis eu la Adela la bufet.

Sărmanul ăla de care avea grijă Adela.

Ei! Așa zice Andreea.

Mă-sa a zis că e un vecin de-ai ei de la Petrești.

Fată, tu știi cu arată tipul ăsta de i-a căutat?

Mamă, e bărbat a-ntâia.

Și de ce l-a căutat pe unchiu-său?

A dispărut moșul.

Și a zis că vrea să se sfătuiască cu Mitu înainte să sune la Poliție.

- Poliție? - Da.

I-am dat adresa unde s-au mutat ei, să se ducă să vorbească cu ei.

Ce-ai făcut?

Da!

Fetiță, ce-i șandramaua asta?

Eu vreau la vilă.

Alo!

Alo! Și asta nu e vilă?

Unde-s, fată, piscinele?

Unde-s marmurile, tablourile... nuferii.

Să aducă aici băltoaca de nuferi și se aranjează.

Plasmele. Au plasme?

M-a pus dracu’ să dau televizorul de pomană proastei ăleia de Florica.

Fetiță, eu aici nu stau!

Mamă!

Să nu ne înecăm ca țiganul la mal.

Am ajuns aici împreună, nu?

Nu, tu ai ajuns.

Eu sunt încă în mizerie.

Mie îmi cade tavanul în cap.

Încetișor, femeie, pas cu pas.

Acum ești lângă mine, da?

Atât am reușit deocamdată.

- Andreeo? - Ce e?

Ce e scara asta de fier ca la pompieri?

- Hai! Știi ceva? Nu mai... Gata! - Eu stau la pompieri? Andreeo!

Andreeo! Tu ai văzut cum s-au purtat proastele astea cu noi?

Cum ne-au tratat?

Mitule!

Mitule, ia vino încoace!

Mitule! Ai văzut cum m-au umilit proastele astea și n-ai făcut nimic?

- Așa umilită n-am fost în viața mea. - Mamă, da!

Da, așa sunt scorpiile alea, înțelegi? Uită-te puțin la mine!

Măi, mamă,

n-o să moștenesc eu tot?

Nu sunt eu fata lui Paul Andronic?

Și în calitatea ta... de fată a lui Paul Andronic...

- Ce-ai de gând să faci? - Lasă-mă un pic și o să-l conving.

Până una, alta, hai că nu e așa de rău, nu?

Uită-te! Uite câtă casa, câtă curtea, câți copaci...

Mai luăm niște mobilă, niște carpete și facem noi să fie frumos.

Mamă! Și mai ești și lângă mine.

Alo! Mama... E mai frumos ca la Butimanu. Nu e?

- E. - Este...

E...

- Alb. - Știi ceva?

Te ia durerea de cap de la alb. Nu?

Eu mă duc să-i zic lui Adi să aducă mașina.

Auziți? Mă scuzați? Aici locuiesc Nuți și Mitu?

Da. Aici locuiesc.

Mă rog, dincolo.

Dar abia am ajuns.

Eu sunt fiica lor.

Cine sunteți?

Pe mine mă cheamă Vali și îl caut pe unchiu-meu.

Stai, am și o poză. Vă arăt o poză?

L-ați văzut?

Adela!

Doamne, ce frumoasă ești!

Semeni extraordinar de mult cu cineva care mi-a fost drag.

Da. L-am văzut.

A venit într-o zi la bufetul la care lucrez.

Ce vrei, fată? Sunt ocupată!

Fată, a venit un nene și a întrebat de moșul ăla

care v-a vizitat acum câteva zile.

Ce? Ce vrea cu moșul ăla?

Zice că e unchiul lui și c-a dispărut. Mătușica i-a dat noua voastră adresă.

Ce-a făcut? De ce i-a dat adresa de aici?

A zis că vrea să vină la voi, înainte să meargă la poliție.

- Poliția? - Poliție!

Deeo! Stai așa!

Muiere, numai în belele ne bagi. Poliția, auzi!

Mamă, parcă pe moș nu trebuia să-l caute nimeni, nu?

Vali.

Vai de capul meu!

Ne-a luat dracu’!