Original subtitles

Nu sunteți sănătoși la cap?

Vreți să vină jandarmeria, poliția, la voi la ușă?

Să vină, dle procuror, ăștia mi-au luat fata!

Ei, ți-au luat-o! Din câte am văzut, a plecat de bunăvoie.

Le pare rău.

Vă rog să-i lăsați.

Nu te mai liniștești, muiere?

- O să zici că ești buricul târgului! - Gura, ardelean molcom ce ești!

Îți mănâncă găinile din buzunare.

Eu trebuie să fiu unde e fata mea.

Auzi, știi cum mă duc eu și fac un scandal la poartă la bogătan...

Bre, termină cu prostiile astea! Nu-nțelegi că vin ăștia și te arestează?

Nu vezi că toată lumea e cu nervii întinși la maxim?

Are dreptate domnul procuror.

Știi, cum faci gălăgie, te bagă la pușcărie

și-ți mai dă și o amendă de plătești juma’ de an la ea.

Așa e... calm!

Că nu s-a terminat lumea!

Nu era pe-aici un cireș? Nu știu...

Țin minte că eram mic și veneam... Mă rog, matale nu m-ai prins niciodată.

Săream gardul, veneam la furat... Era parcă undeva în zona asta, nu știu...

Da, era, dar s-a uscat din cauza frasinilor ăstora,

nu mai avea lumină, nici căldură...

Înțelegi, era bătrân și l-am tăiat...

Era... Mă doare capul, merge o țuiculiță?

- Hai în casă să bem o țuiculiță. - Îți aduc eu o țuică.

Țuica asta...

Asta ia durerea cu mâna

și nervii, dracii... Și aspirina săracului mai ia.

- Beți? - O țuică.

- O țuică. - Eu? Eu, nu. Eu mai am treabă.

- Atunci, nu vă mai reținem. - Plec, dar rămâneți...

- Promiteți că rămâneți cuminți. - Noi suntem oameni de cuvânt.

Bine.

Ce voiam să te întreb? De ce s-a lăsat aici pământul?

- Unde? - Pare că pământul e lăsat aici.

Da, știți de ce? Pentru că...

De la cireșul pe care-l scoase Mitu.

El se lasă, eu îl acopăr...

Când el se lasă, eu îl acopăr...

Vezi ce grădină și ce ogradă frumoasă ai?

De ce nu puneți mâna s-o lucrați? Uite ce frumoasă e!

Nu știu, puneți niște flori, că e păcat. Uite ce frumos arată!

Am plecat la bufet, mă așteaptă Miki. Am lăsat țuica pe masă.

Hai, vă las!

Sănătate!

Noroc!

Sărut-mâna! Și fără scandal.

Noroc!

Chiar noroc.

Bună!

Bună! N-ați plecat la palat?

Nici nu vrei să știi ce-a ieșit. Șoferul a luat-o doar pe Deea.

Mama și tata s-au pus în fața mașinii, a sărit toată lumea, a ieșit cu scandal.

- Noroc cu domnul Lascu. - Frate-meu?

Da, i-a amenințat că-i arestează. Numai așa s-au potolit.

- Cum să-i amenințe, ce treabă are el? - Lasă, mai bine că s-a băgat.

La cât de urât au făcut, mai avea puțin și-i ducea la secție.

Asta mai lipsea, să-i facă de rușine.

- Ai pus ceva la cuptor? - Aoleu, checul!

- Bună! - Bună!

Mare haos azi la voi.

Da.

Am văzut-o pe Deea într-o mașină mișto.

A plecat la noua ei casă.

- Unde? - Ce te interesează?

Ideea e că de azi nu mai stă la noi.

Pentru ea, sigur e mai bine.

Da, poate o să aibă bani de acum,

dar noi o să fim întotdeauna familia ei.

Familia ei e unde ea acum.

Scuze, nu vrei s-auzi asta, dar ăsta e adevărul.

Mă lași? Am treabă.

Fir-ar mă-sa a dracu’ de procuror, Mitule!

Cum se vede că e fratele lui Miki.

Ne-am făcut de râs.

Ne-am făcut de râs de nu ne mai spală șapte ape!

Cum să ne amenințe pe noi cu pușcăria de față cu toți vecinii?

Dacă nu știa omul cum să te mai facă să taci?

Adică? Ce, e vina mea? Iar?

Puteai să fii și tu mai domoală.

Ce propui, Mitule? Zi-mi, ce propui?

Să mă las călcată în picioare. De cine? De șoferul lui Paulică?

Cum mai ieșim noi pe drum,

le-am zis tuturor că plecăm de-aci

și-acum, uite-ne, singuri și fără fată.

Dacă ți-e dor de fiică-ta, Andreea,

putem oricând să spunem adevărul.

Adevărul!

Eu nu vreau să se întoarcă ea aci,

vreau să mergem noi acolo.

Să stăm și noi pe lux, pe puf, pe...

Mitule, tu ești prost, nu?

Tu nu pricepi că e acum ori niciodată.

Ăsta e momentul nostru,

noi altă șansă nu mai avem, băiatule. Nu...

- Bine, eu mai aveam și alte șanse, dar... - Adică?

M-a pus dracu’ să te iau pe tine...

Ce faceți, sunteți bine?

V-au lovit ăia, v-au pus cătușe?

Fă, Florico, ce să...

A fost, gen, „poliția e cu noi”

și ne-au rugat frumos să nu mai facem scandal, că deranjăm vecinii.

Da, că taie unul porcul.

Deci, v-au săltat.

- Da, ne-au săltat. Nu ne vezi? - Săltați, așa.

- Doamne, Maica... Florico, să-ți explic? - Zi!

Ce voiam eu să...

Florico, marș la tine acasă,

că suntem și noi supărați ca vai de noi. Haide!

Normal că sunteți supărați,

că v-a plecat fata și v-a lăsat în bătătură fără să vă ia și pe voi.

Acum, v-ați făcut de râs în tot satul. Râzi ca proasta!

Pleacă de-aci, plimbă ursul!

Ruginește lanțul!

Am ajuns!

Andreea. Ai venit bine?

- Da. - Da?

Bun, perfect.

E momentul să-ți cunoști adevărata familie.

Ce e?

Am... emoții.

Știu. Și eu am emoții.

Nu așa visam să-mi aduc copilul acasă,

dar eu zic să ne bucurăm de clipa asta, da?

Intrăm? Hai!

Aș vrea s-o cunoașteți pe Andreea.

Fiica mea.

Hai!

Bună! Eu sunt soția lui Paul, Simona.

Îmi pare bine!

Și mie. Dar toată lumea îmi spune Mona.

Livia, verișoara ta.

Îmi pare bine!

El e Dorin, tata...

Și ea e mama.

- Dar noi ne știm, nu? - Din păcate.

Bună ziua!

Sunteți mamaia mea, nu?

Bunica. Dar ce m-a dat de gol?

Păi, sunteți cea mai bătrână de aici.

Hai să-ți arăt și camera ta. E sus, la etaj.

Apoi, o să cunoști și personalul din casă.

Spune-i, dragă, „servitorii casei”, să-nțeleagă despre ce e vorba.

Să mergem!

Mi-aduci și mie bagajul?

Aici, sus.

Auzi, tu crezi că e nepoata ta?

Mie mi s-a părut speriată.

De ce? Că doar n-am mușcat-o.

Pe bune, ce pretenții aveți de la ea?

E o fată simplă, crescută la marginea Bucureștiului.

- Mai avea un pic și o făcea pe Muti babă. - A făcut-o, gen.

Ajunge!

Și așa e o situație neplăcută pentru toți. Să nu o facem noi și mai grea.

Știu că ai emoții.

Hai, intră!

Curaj!

Asta e camera ta.

Îți place?

Cât de cât.

Mona ți-a lăsat acolo niște... cosmetice, nu mă pricep prea bine,

dar sunt convins că sunt de calitate foarte bună.

Vezi tu.

Și... fata asta cine e?

Ana Maria, mama ta.

Ce frumoasă era!

Cea mai frumoasă.

Îmi pare rău că n-ai cunoscut-o.

Da.

Și mie.

- Am adus bagajul drei. - Așa, bravo.

- Unde-l pun? - Lasă-l acolo.

- Mulțumesc, ești un drăguț. - Sărut-mâna!

Bine. Te las să te instalezi și vorbim după, da?

Da, normal că vorbim.

Bine ai venit acasă!

Mulțumesc!

Cine și-a permis să supere o fată așa frumoasă?

Pot să-i fac rău!

Mihai...

nu cred că poți.

Șeful tău m-a supărat.

Cum așa?

A luat-o pe Andreea azi de la noi și a ieșit cu scandal.

Îmi pare rău!

Și mie.

Tu ce cauți aici?

Eram în trecere

și m-am gândit că poate mai ai chec din ăla bun.

Da, abia l-am scos din cuptor.

Trebuie s-aștepți câteva minute să se răcească.

Aștept.

Îți aduc ceva cât aștepți?

O cafea sau...?

Nu, sunt bine.

Dacă nu mă lași singur.

Am treabă.

Până se răcește checul.

Apoi, plec.

Bine.

Sincer, nici eu nu vreau să rămân singură acum.

Dar te-ai supărat tare.

Păi,

cum o să fie de acum?

N-o să ne mai lase s-o vedem?

Nici n-am apucat să ne zicem la revedere.

Și noi suntem familia ei, știi?

Da, dar...

Totuși...

familia ei adevărată este Paul, Delia, Traian...

- Traian? - Bunicul ei.

Care bunic?

Tatăl mamei ei. El e cel care i-a spus lui Paul adevărul.

Și urma să vină la părinții tăi s-o ia pe Andreea și s-o ducă la Paul.

Eu nu știu nimic.

Poate știu ai tăi.

Adela!

S-a răcit checul, dar... mă descurc.

Vin imediat!

Ai noroc. Nu tre' să mai aștepți. Cât vrei să-ți aduc?

- Ca de obicei. - OK.

Livia nu coboară?

Cred că se simte un pic neglijată de când în casă e o nouă jucărie.

Ea era preferata, nu?

Aoleu, Delia...

Lasă că rezolv eu cu Livia. O să înțeleagă.

Dar să-mi promiți că-ți ții comentariile pentru tine de acum înainte, da?

- Bună seara! - Bună!

- Bună! - Bună!

Bună!

Te rog, ia loc.

Iartă-mă, nu te-am întrebat ce preferi sau dacă...

e ceva ce nu vrei să mănânci.

Eu? Nu, mănânc de toate.

Mă faci să și râd, Paul.

Crezi că acolo unde a crescut ea, avea preferințe culinare?

Așa e.

Câteodată nici nu aveam ce să mâncăm, gen.

Din păcate, unii nu înțeleg că...

sunt oameni pe lumea asta care trăiesc greu.

Da, dar hai să nu mai vorbim despre ce-a fost.

Acum sunt aici.

Și mă bucur.

Și noi ne bucurăm, să știi.

Nu l-am mai văzut niciodată pe Paul atât de fericit.

Vrei să bei ceva?

Eu?

Da, mulțumesc.

- Noroc! - Noroc!

Noroc!

Muti!

- Sănătate! - Noroc!

Eu vă spun, fata asta are față de maidaneză.

S-o frece și cu peria de sârmă și tot n-o albesc.

- Ce contează culoarea pielii? - Cum să nu conteze?

Când o s-o scoată-n lume, o să zică toți că e...

Ica! Ai grijă ce spui!

- Mie mi se pare exotică. - Poftim?

Niciun „poftim”. Știi ce frumos a vorbit cu mine?

Mi-a zis... Cum mi-a zis?

„Mersi, ești un drăguț.”

- Eu, drăguț? - A zis și ea din politețe.

Care politețe, că e din mahala!

E și ea geloasă!

Pe cine?

Și de ce?

Hai, mâncați odată, că acum ne cheamă să ducem desertul.

Stai așa, coană Gino. Ești geloasă, Steluțo?

Asta înseamnă că mă iubești!

Nu vorbi cu gura plină, nu e politicos.

Mănâncă!

Noi mâncăm aci...

supă de zarzavat și...

Andreea...

se răsfață cu icre negre.

Ce-are supa de zarzavat?

E foarte sănătoasă.

Știi că icrele negre

dă cu leșin la lingurică?

Și mai și îngrașă.

Mitule, tu mă faci pe mine grasă?

Tu, pe mine?

I-auzi, ce nesimțit ești!

Nesimțitule!

Dar n-ai zis tu...

că femeia trebuie să fie și ea un pic mai...

împănată, să ai pe ce să pui mâna acolo. Lasă, bre...

Un pic mai împănată.

Un pic.

Auzi, Mitule?

Când ai bani, ce mai contează cum arăți?

V-a vizitat bunicul Andreei?

În vis. Și tata și taică-su sunt morți.

Nu ăla. Bunicul adevărat.

Traian... nu mai știu cum.

Doamne ferește...

Mitule, că mă vede cât sufăr și...

Adelo, mai pui și tu acum sare pe rană și mă...

Ce vrei?

Sigur c-a venit, a venit de multe ori,

a venit s-o vadă pe Andreea.

Adică, pe ascuns, și el ne-a rugat să nu zicem.

Noi ce-am făcut? L-am ascultat.

Mă vezi acum,

mă vezi că sufăr

și că nici nu mai pot să vorbesc. Sunt vai de capul și de...

Ce vrei, fetiță, să-mi plesnească venele-n cap de supărare?

Iartă-mă!

N-am vrut.

Pe chestia asta, fă-mi și mie o țuică fiartă.

Nu vrei mai bine un ceai?

Ceai? La durerile mele, e frecție la picior de lemn.

Du-te, fetiță, adu o țuică sănătoasă! Du-te de-aci!

O să afle!

O să afle!

Și o să ne urască toată viața.

Asta-i problema ta, că te urăște asta? Dă-te de-aci...

Și c-o să mergem la pușcărie!

Mitule, potolește-te, că-ți plesnesc venele-n cap.

Nu mergi, bre, nicăieri.

Nu e asta așa deșteaptă cum o crezi tu.

Ia acolo, mănâncă...

Hai că e bună.

Ce cauți aici?

E proprietate privată.

Sunt sora Andreei.

Ea m-a chemat.

Mi-a zis să aștept la piscină.

Nu zău!

Ce, domnul Paul mai are o fiică?

Sunt sora ei... de unde a crescut.

’Neața!

- ’Neața! - ’Neața, Andreea!

- Zice c-ați chemat-o. - Da, e soră-mea.

Mă rog, am crezut că e soră-mea... Mă înțelegi tu.

Ne aduci și nouă două cafele?

Imediat.

În casa asta, slugile-s mai rele decât Delia aia. N-ai văzut așa ceva.

- ’Neața! - ’Neața!

- Pe cine avem aici? - Adela.

- O mai ții minte? - Da, normal. Ce faci?

Am vrut să văd dacă s-a acomodat.

Și, sincer, îmi era dor de ea. Toată viața am împărțit aceeași cameră

și azi a fost prima dimineață în care m-am trezit și ea nu era acolo.

Hai să-ți arăt camera mea, vrei?

- Haide! Ne scuzi. - Nicio problemă.

- Pa! - Pa! Oricum tre' să plec la birou.

- La revedere! - Pa!

Mamă, o să mori!

Am și baia în cameră, am și șifonierul ăsta mare

și tot ce vezi tu aici.

Și un tată care ține la tine.

Asta e cel mai important.

Că-și dorește să fii aici.

Da.

Și asta, da.

Știi, sunt bărbați care află că au un copil și nici nu vor să audă de el.

Tu chiar ai avut noroc.

Și ce noroc!

Asta e mama ta?

Da.

Cum ți-ai dat seama?

Pur și simplu.

Ce frumoasă era!

Ce s-a întâmplat cu ea?

- Bună! - Hei, ’neața!

Vii la micul dejun?

Nu vin, pentru c-o să ies în oraș cu Adela.

Livia. Verișoara Andreei.

Adela.

Sora... Andreei.

Bine. Păi, distracție plăcută!

- Mersi mult, poftă mare vouă! - Mersi!

- Pa! - Pa!

Să ieșim atunci, nu?

Unde? Că nu prea am bani.

Mă ocup eu, stai liniștită.

Iau de la tăticul.

Mi-a zis Livia c-a adus-o și pe soră-sa aici.

- Mai e puțin și se mută toată mahalaua. - Hai că exagerezi.

Să te văd eu când n-o să mai ai loc de tot familionul ei.

Și relaxează. Așa...

Delia?

Cred c-ar trebui să faci și tu niște exerciții de-astea.

- Ești foarte nervoasă. - Cum ai vrea să fiu când parvenita aia...

Andreea.

Cu Andreea... cum o cheamă pe ea!

Bună dimineața, Andreea!

Bună dimineața! Deranjez? Scuze, eu îl căutam pe Paul.

Tocmai a plecat la birou.

Voiam să-l rog ceva, dar mă descurc eu.

Spune-mi mie, poate pot să te ajut.

Eu am numai haine de genul ăsta și...

și voiam să mă duc să-mi iau ceva mai de Doamne ajută, mai...

Da... Iartă-mă, nu m-am gândit la asta.

O să ai nevoie de bani, nu?

Normal!

Da, mi-e și jenă să cer.

Uite!

Ia cardul meu și ia-ți tot ce ai nevoie, da?

PIN-ul?

Dă-mi telefonul să ți-l scriu.

Și dacă vrei, vin cu tine.

Nu, stai liniștită, deja am vorbit cu Adela să vină cu mine. Soră-mea.

Da, normal.

Păi... să ne arăți și nouă ce-ți cumperi atunci.

- Da. Mersi mult de tot! Spor la treabă! - Mersi!

Draga mea, te anunț că te-a prostit.

Și ce vrei să fac, Delia?

Spune și tu, Gia. Ce pot eu să fac?

Nu știu.

De fapt, eu trebuie să plec, da? Vă pup, ne vedem mâine.

Și antrenamentul?

Mamă, o să fiu la fel de nervoasă ca tine.

Rămân toate?

Dacă le-am lăsat acolo e evident, nu?

Andreea, tu vezi ce prețuri au hainele astea?

Așa, și?

Mă lași? Trebuie să plătească cumva

pentru toți anii în care m-a abandonat în sărăcie.

Îți place?

Și astea, toate.

Puteți să-mi arătați și un buletin?

- Pentru? - Să verific dacă vă aparține cardul.

Să ce?

Să mă verifici tu pe mine?

Fetiță, tu știi cine sunt eu?

Sunt fata lui Paul Andronic. Ai auzit de el?

Dacă mă enervezi, chem toată televiziunea aici.

Nu fac altceva decât să respect legea. Deci, un act?

Bine, fetiță, stai că vezi tu.

- Lasă, Andreea... - Și lege și act...

- Gata. - Ce gata?

Cine se crede, strâmba dracu’?

Nu știe cu cine se pune.

Paul nu răspunde.

Poate e cu Mihai.

Da, bravo, îl sun pe el.

- ’Neața! - ’Neața!

Frate, jur, nu mă mai satur de checul ăsta.

Văd.

Știi de ce-mi aduce aminte?

De...

de pandișpanul ăla pe care-l primeam duminica la prânz, la orfelinat.

- Și de-aia-ți place? - Da!

Sincer, era singurul lucru bun de la orfelinat.

Da?

Stai...

Mai ușor.

Așa.

Ce?

Unde sunteți? Hai, calmează-te, că vin acum.

Te sună fanele?

Să știi că da.

Andreea.

Mă vrea.

Să-i rezolv o problemă.

Doar Andreea?

Era și Adela cu ea.

„Era și Adela cu ea”!

Și ce mai stai, nebunule, armăsarule?

Du-te! Fugi iute, ca vântul și ca gândul!

Fug iute, ca vântul și ca gândul. Înainte de asta, uite...

- Ce-i cu numele ăsta? - Vreau să-mi găsești tot despre el.

A dispărut de câteva zile.

E bunicul Andreei.

Caută și tu în vreo bază de date.

La poliție, la morgă...

Ce mă pui tu să fac?

Fii atent că ilegalitatea asta te costă.

Bine, îți aduc și mâine chec.

Nu, nu scapi așa ușor.

Porție dublă.

Porție dublă, să trăiți!

Ce i-a picat fața proastei!

Mi-a făcut și reducere, 10%.

- Unde le pun pe-astea, cu ce ați venit? - Cu un taxi.

Lasă că le duce Adela acasă.

Noi doi mai avem puțină treabă.

Poftim?

Cum adică?

Trebuie să vorbim niște chestii legale.

Cum să le ducă Adela? Le pun la mine în portbagaj.

Fată, trebuie să rămân singură cu ăsta

să văd cum îmi schimb numele mai repede, în puii mei.

Ca să nu se repete faza de azi, înțelegi?

Bine, păi... vă las.

- Mă duc la autobuz. - Bine.

Cum să te duci la autobuz? Îți chem o mașină.

Nu, te rog, nu vreau să dau banii aiurea.

Hai, fată, ia o mașină, că nu e o avere!

- Andreea, am zis că nu vreau. - Ai noroc. Vine în două minute.

Bun. Hai!

Zi frumoasă!

Și vouă.

Pa! Ne auzim.

- Ce faci? - Bună!

Bine, s-a luat soră-mea de mine că de ce m-am luat de Nuța și de Mitu,

c-am făcut-o de râs pe Adela.

- Ei, lasă că-i trece. - Da. Așa zic și eu.

Auzi, știi ce te rog? Îți las niște bani să-mi iei ceva de mâncare.

- Dar să nu-i spui că-i pentru mine. - OK.

- Da? Te rog mult. - S-o crezi tu! Nu vezi nimic!

Ai auzit? Nu pot.

Bine, soră-mea, las’ c-o să te mai rogi tu să te scap de bărbată-tu ăla bețiv!

- Să trăiești, cumnățele! - Salut!

Auzi? Pe Mihaela, dragostea mea, n-ai văzut-o?

Culmea, chiar a întrebat de tine.

E înăuntru.

- O zi bună! - Mihaelo!

Mihaela, dragostea mea! Unde ești?

- Aveți idee cât face cursa? - Nu știu, dar e plătită cu aplicația.

Mulțumesc!

Andreea, cardul tău a rămas la mine.

Nu, nu te întoarce.

Lasă-l tu la mine acasă, te rog.

Te rog.

- Bine, o să trec pe acolo. - Te pup, pa!

Eu o să-mi iau un osso buco.

Ție ce-ți face cu ochiul?

„Crap suzeta”.

Parcă ți-era foame.

Îmi e foame, da.

Și începi cu desertul?

Păi...

Da, sunt arderile mai rapide la început

și o fată ca mine trebuie să aibă grijă la siluetă, nu?

Da.

Și...

Spune-mi despre tine.

Cine ești, ce-ți place...

Curiosule!

Eu cred că ție îți cam place de mine.

Tu ai foarte mare încredere în tine.

Îți place să frângi inimi

și să-i faci pe toți să sufere după tine.

Poate.

E secretul meu.

Atunci...

nici eu n-o să-ți spun dacă-mi place sau nu de tine.

E Adela iar, dar...

o s-o sun eu mai târziu.

Hai să comandăm!

Uite, fii un cavaler și comandă tu pentru mine.

Eu încă nu știu ce-ți place.

Surprinde-mă!

Bună ziua!

Bună ziua!

Bună ziua... din nou.

Dra Andronic nu este.

Știu. Am venit să las ceva. Dl și dna Andronic sunt?

Pot să las eu ce e de lăsat.

Prefer să las personal.

Adela, ce faci?

Bună ziua! Perfect. Pe dumneavoastră vă căutam.

Da? Hai în living.

Ne face Stela două cafele, da? Te rog.

Asta e și mai frumoasă ca soră-sa.

Pupă!

Ești sigură?

Te pot duce eu.

Ei, lasă, am profitat prea mult de tine. Mă descurc.

Dacă petrecem prea mult timp împreună, n-o să ți se mai facă dor de mine.

Bine.

- Atunci, ne mai vedem. - Sigur ne mai vedem.

Pa!

- Aș vrea să-ți mulțumesc. - E vina mea c-a rămas la mine.

Nu de card vorbesc.

Aș vrea să-ți mulțumesc că ai fost, că ești...

așa o soră bună pentru Andreea.

Cum să nu fiu?

Chiar dac-am aflat că nu ne leagă același sânge, va rămâne mereu sora mea.

Așa e. Mă bucur să aud asta.

Andreea chiar are nevoie de tine.

Față de mine...

Nu știu, poate e prea devreme... Nu poate să se deschidă încă.

Cred că tu ai fost persoana care a ajutat-o cel mai mult.

Nu e chiar așa. Mama o iubește enorm.

Dacă zici tu...

Zi-mi despre tine, tu ce faci? Mergi la facultate sau...?

Am fost.

Dar a trebuit să întrerup, ca să mă angajez.

Foarte bine. Și ce lucrezi?

Într-un bufet. Vând și gătesc.

Asta am găsit.

Și? E foarte bine. Să nu-ți fie rușine cu munca.

Nu, nu mi-e. Dar... eu visam altceva.

Eram la Comunicare și relații publice ca să fac jurnalism.

Pe bune?

Da, dar jurnalism adevărat, fără minciuni sau înflorituri.

Ție-ți vine să crezi că și eu am avut același vis?

Să spunem adevărul, să investigăm, să facem dreptate, nu?

Da. Dar viața nu e atât de simplă, nu?

Asta pot să spun eu la vârsta mea. Tu, la vârsta ta... Ce?

Totul ar trebui să fie simplu, nu?

Ce-ai zice să lucrezi pentru mine?

- Știi că am un trust media, nu? - Da, știu, dar nu de asta v-am zis.

Stai liniștită, nu sunt așa de ușor de manipulat.

Deci?

Hai, zi!

Nu mai zic o dată. Batem palma?

Da!

Îmi vine să vă îmbrățișez.

Fă ce simți.

Am ratat ceva?

Tatăl tău mi-a oferit un job la el la televiziune. Îți vine să crezi?

Mulțumesc, dar nu trebuia.

N-am făcut-o pentru tine. Chiar cred că Adela merită șansa asta.

Nu?

- Vrei să mor de dorul tău? - Tu?

Tu o să mori doar de prostie!

Măi, Deea...

Te iubesc. Am fost cu Adela doar ca să fiu pe lângă tine, înțelegi?

Ca să mă bagi și pe mine în seamă.

Mamă, câtă vrăjeală ai în tine!

Nu mă crezi?

Vrei să fii soția mea?

Chiar nu-ți dai seama că nu se poate?

De ce? Ne iubim, nu?

Vreau să fiu cu tine, înțelegi?

Eu vreau să fiu cu tine,

și la bine și la rău. Mai ales la bine.

Gata.

Acum, noi doi facem parte din două lumi diferite.

N-avem cum să ne mai vedem.

- Cine zice? - Eu.

- Nu. - Pur și simplu, nu se mai poate.

Hai, nu mă supăra și tu.

Nu te las să pleci dacă te desparți de mine.

Mai vedem.

Da?

Mai vedem.

Acum, trebuie să mă concentrez pe noua mea familie.

Dar...

Mai încolo, mai vedem, da?

Hai, pa!

Sărut-mâna!

Adela.

Ia uite-o... Ce râzi ca curca-n lemne?

Tu nu ne vezi că suntem supărați?

- Lasă c-o să vă treacă după ce vă spun. - Dar ce e?

Paul Andronic mi-a oferit un job la el la televiziune.

Un job?

- De când vorbești tu cu Andronic? - M-a chemat Andreea pe la ea.

Auzi? Pe ea o cheamă.

Bravo, fata mea! Bravo!

Știi ce mă bucur? Mă bucur pentru tine. Mă bucur...

Decât să te bucuri, du-te și dă mâncare la porci.

Acum.

- Și ce-a zis? - Că pot să încep imediat.

Hai să-mi povestești! Las-o pe mă-ta, hai!

Ce e?

Alo? Ce e?

Hai să-ți zic eu ce e.

Pe soră-ta tu o chemi pe la tine,

îi dă tăticuțul tău job în televiziune,

mâine, poimâine, o muți cu tine acolo și eu rămân aci, ca proasta-n mahala.

- Mamă, nu exagera. - Auzi, Deeo?

Cum e casa aia?

Mare, frumoasă, așa? Da?

Să-mi faci și mie niște poze să mă zgârii pe ochi.

Îmi pare rău că nu te-a luat și pe tine, dar o să-ți trimit niște bani.

N-am nevoie de banii tăi, înțelegi?

Eu nu vreau bani. Eu vreau să fiu doamnă, ai înțeles?

Să mă servească și pe mine slugile,

să apar și eu în reviste de scandal... Asta vreau eu!

Și cum să-ți dau eu asta?

Aoleu, că... Auzi, Andreeo? Nu fi fraieră!

Auzi? Fii atentă la mine.

Tu ești fată deșteaptă, te descurci,

că altfel, eu mă duc acolo și te dau în gât, de-ți ia Adela locul.

Te-a rugat femeia să ieși afară. Serios, las-o în pace!

Dacă nu mă primește în patul conjugal,

eu o să mor.

N-are ea norocul ăsta, serios.

Vreau un sărut și plec.

Dar ești insistent, pe bune.

Vrei să-l cheme pe frate-său din nou?

- Mihaelo! - Măi, omule, pe bune...

- Mihaelo! Dragostea mea! - Taci din gură că te faci de râs.

- Mihaelo! - Alo, ce-i cu gălăgia asta?

- Hai valea! - Hopa! Și-a luat bodyguard?

Da. Și am și pumnul greu.

Dă-i drumul de aici!

- Mulțumesc! - Nu-i nimic.

Dar nu te-am mai văzut pe aici.

Da, nu sunt din zonă.

Am coborât acum din maxi-taxi și mi-e sete. Vreau și eu o apă.

- Aici? - Da.

Caut pe cineva.

L-ai văzut cumva pe domnul ăsta?