Original subtitles

Andreea...

Andreea...

Ușor...

Fata mea, iartă-mă!

Iartă-mă!

Și tu, Adela... iartă-mă!

Iertați-mă...

Sunt un păcătos.

- Dar nu vreau să nenorocesc pe nimeni. - Omule, acum te-ai găsit tu să bei?

E beat cui!

Că n-ai, ce să mai... Acum, cu atâta lume, la zi mare...

- Vă salut cu respect. - Vă salut, domnule procuror.

Îmi pare bine!

Dl procuror a fost la noi la televiziune, la mai multe emisiuni.

Nu știam că sunteți... prieteni.

Da, ne cunoaștem.

Domnule avocat...

în ce împrejurări ne întâlnim...

Lasă-mă!

Lasă să spun adevărul,

chiar dacă o să treci peste cadavrul meu.

Auzi?

Dacă mor, să mă îngropi aici, în curte.

- În curte! - Tata, liniștește-te!

Mamă, ia-l și du-l în pat. Te rog!

Dar de ce nu-l lăsăm noi pe acest om simplu și onest să spună adevărul?

Ce, are cineva ceva de ascuns în casa asta?

Hai că e inutil, avem dovada acolo.

Pe mine să mă iertați, sunt chestiuni care nu mă interesează.

Mă bucur, totuși, că ne-am reîntâlnit, chiar și-n condițiile astea.

- Vă salut! - Am înțeles, omule.

Ce să spună, nu vedeți că e beat? Și mai e și prost.

- Am stat în casă cu el de-o viață. - Te rog, lasă-l să vorbească.

- Dle Paul... - Taci!

Noi, adică eu... Adică, noi suntem săraci și proști,

dar n-am știut... Adică, n-am putut să vă spunem...

Gata, ai zis ce ai avut de zis. Hai la culcare!

- Noi am știut că nu e fata... - Lasă-l, mamă!

Noi am știut că nu e fata noastră, că doar n-a născut-o Nuțica...

- Ce prostii vorbești acolo? - Lasă-l să vorbească, gata!

Dle Andronic, noi am știut că-i fata dumneavoastră

de când ne-a adus-o s-o creștem...

Avea câteva zile.

Iertați...

Sărut-mâna!

Iertați...

Iertați...

Dle procuror!

Stai oleacă să te-ntreb ceva.

Ce făcea, dle, ce zicea?

Doamne ferește, nu e treaba matale!

Zi, omule, două vorbe! Nu e Nuța vecina noastră?

- Hai, ce dracu’, oameni suntem! - Ba da, dar nu-i treaba ta.

Ia uite-l și pe-ăsta.

- Doamne ferește! - Aoleu...

Nicule?

Nicu?

Ce faci aici?

Ia uite și cumnățelul!

Ce face cumnățelul?

- Hai noroc și sănătate! - Hai noroc!

Să fie pace în lume... că război am avut destul.

- Aoleu! - Hai!

Băi, Nicule! De ce bei, băiatule, așa?

O bagi pe soră-mea în pământ.

- Ea mă bagă pe mine. - Ea te bagă...

Că omul nu bea de bine, bea de rău ce-i acasă.

Nu-i așa, Florico? Dar ce faceți voi aici?

- Tot pe Radio Șanț? - Băi, Nicule, fii atent aici!

A venit bogătanul ăla de la televiziune și s-a băgat în casa Nuței

și eu mor să știu ce fac acolo, înțelegi?

Ce bogătan? Ce televiziune?

Hai, Nicule, să-ți dau cu apă rece să te trezești.

Își face Nuța televiziune!

Hai, cu apă rece, să te trezești.

Ce faceți, acolo? Măi, dracilor! Lăsați mașina omului în pace!

Ia plecați acasă!

Voi n-aveți treabă? Pleacă de-aici, obraznicule!

Ia uite-i, frate...

Tata nu bea de obicei, cred că de aia e așa.

Vă rog să-l scuzați.

Nu-i fata lui...

Îi fata noastră.

Dacă are dreptate și nu e fata ta, Paul, ce te faci?

Delia, e un sentiment uman

să iubești fata pe care-ai crescut-o timp de 21 de ani...

E atât de uman, dar tu cu sentimentele umane nu prea...

Îți dau ocazia să deschizi plicul

și să vezi că omul ăsta spune adevărul la beție.

E rezultatul testului ADN, m-am ocupat personal.

Deschide-l!

Când ai făcut testul ăsta, Delia? Noi de ce n-am știut nimic?

E prost de bun, aia e!

Noi așa am crescut fetele astea.

Noi, cu mâna noastră, ne-am chinuit

și-am fost amărâți ca vai de noi, dar nimeni nu crede amărâții.

Ați venit aci să ne distrugeți fetele!

Băi...

de când cu fata lui Paul

nu mai e nimeni pe-acasă.

Ia zi, Ilie, ai văzut-o? Cum e?

Bunăciune!

Are picioarele până-n gât.

- Și... - Bust?

Nota zece plus! Are două...

Intră întâi ele și apoi ea.

- Are pe naiba! - Are doi pepeni pârguiți, îți spun eu.

E de la Butimanu și cu asta am zis tot.

Nu știu, zău, bărbații ăștia, zici că gândesc cu...

Ce-i, Steluțo, ești geloasă? Te-ai „gelozit”?

- Nu... - Băi, Steluța dimineții...

Crezi că există vreun bărbat pe lumea asta

care să-ți facă un test de inteligență ca să te...?

- Ia vedeți, că sunt și eu pe aici. - Ca să te admire, ce?

- Vouă chiar nu vă e rușine? - De ce?

- E fata dlui Andronic. - Da.

Fata bună!

Și mie, sincer, povestea asta, zău dacă vă mint,

îmi pare că seamănă cu o telenovelă.

Fiică regăsită după 21 de ani, voi vă dați seama?

Sărut-mâna!

- Sărut-mâna! - Sărut-mâna!

Ce, aveți ședință?

De partid și de stat.

Copiii mei pe unde umblă?

Micuții de ei!

Păi... Paul își dezgroapă tinerețile pe la Butimanu,

încearcă s-o aducă acasă pe Cenușăreasă,

iar nevastă-mea...

De nevastă-mea nu știu niciodată nimic.

- Gina, vreau să mă culc devreme. - Fac eu patul.

Gina am zis!

Sau ați surzit cu toții în casa asta?

Vă fac și un masaj.

Mai vedem.

- Sărut-mâna! - Sărut-mâna!

Bă!

Ce vrei?

Ascultați-mă! Dacă Muti o să se bage-n cazul ăsta,

o să iasă Al Treilea Război Mondial. Credeți-mă că știu ce spun.

Ție ți-e frică de ce-o să afli.

Uită-te la ea.

Uită-te și tu la ea, Paul, ți se pare că seamănă cu tine?

Uită-te la ea!

Nu face asta!

Nu face asta! N-o să poți s-ascunzi adevărul la infinit!

Delia, hai să încetăm cu mascarada asta tâmpită.

Gata, am terminat. E fata mea.

Și acum ce o să se întâmple?

Ție n-o să ți se întâmple nimic,

stai liniștită.

Nu pot să cred.

E fata ta.

E fata ta.

E adevărat ce scrie aci?

E adevărat!

Andreea... Îmi pare rău c-a trebuit să treci prin asta.

N-o să se mai întâmple niciodată, îți promit, da?

Și-mi cer eu scuze pentru...

sora mea.

Gata.

Unde mergi?

Nenorocita asta de curte

cu gropile astea și tâmpiții ăștia cu curțile lor!

Stai liniștită.

- Mă doare rău. - Hai că vedem imediat.

- Au, mă doare! - Hai la mașină, ușor...

Stai!

Ce mă doare! Nu, e rupt, cred că e rupt.

- Nu e rupt. - Poți să-l pui în pământ?

E rupt!

Să-mi facă mie Paul asta...

Nici când eram mică n-am avut piciorul rupt!

Hai că ajungi acasă și pui niște gheață, instant.

Ușor...

Ce mă doare!

E un început pentru tot.

Adela...

Vii cu mine să mă ajuți?

Da.

E adevărat ce scrie aci?

Da, mamă.

Ascultă-mă!

Tu o să fii mama mea întotdeauna!

Înțelegi?

Orice ar trebui să...

aleg în viața asta.

Mitule!

E adevărat!

Nuțică...

- Ce-ați pățit? Haideți! - Mă doare piciorul!

- Nu... Nu pot, mă doare rău! - Haideți, dnă, puneți piciorul în pământ.

- Nu pot să pun piciorul în pământ! - Ușor!

- Ce-ați pățit? - Ia uite, frate!

- Nu-i nimic grav, un accident. - Cum nu-i grav, Mihai?

Nu vă mai văicăriți atât, puneți piciorul în pământ ca lumea!

- Ești obraznic, Ilie! - Ei!

Dacă umblați cu tocuri de-astea, ce să vă fac? Ușor!

Ușor!

Aoleu, ce-ai făcut?

Aici o să stea sora ta.

Îți place?

Hai cu mine!

- Nuțică... - Măi, alcoolicule!

Nu te-am bătut în viața mea,

dar pentru ce mi-ai făcut tu mie în seara asta,

dracii te ia mâine, ai să vezi.

Ai văzut? Ai văzut că e fata lui?

- Mămăligă ce ești! - Cum poate să fie Andreea fata lui?

Uite că se poate.

Că există acolo sus un Dumnezeu al săracilor și al amărâților.

Doamne, pupa-Ți-aș tălpile Tale,

c-am murit și-am înviat ca Hristos pe cruce în seara asta.

- Nu se poate. - Hai!

Nu se poate!

Băi, golan bătrân fără minte,

te dădeai tu mai deștept și cu cinstea-n băț!

Dar e fata noastră.

Tu mâncași cinste pe pâine, da?

Toată viața, cinste cu răbdări prăjite. Asta e.

- Nu se poate! - Hai, taci!

Treci la culcare!

- Nu se poate. - Îți pui perna pe față.

Nu se poate.

Ai tăcut?

Taci, am zis, că te omor!

Cum să fie Andreea?

Vrei să-ți pun botniță?

- Un cuvințel să nu mai aud! - Nu se poate...

Treci acolo!

Nu spui nimic?

Scuze, rămăsesem cu gura căscată.

Doamne!

Ce casă!

Da.

Știu ce simți.

Și eu vin din lumea ta,

unde sărăcia și nedreptatea distrug suflete.

N-aș fi zis.

Știu.

Dar așa e.

Și, crede-mă, se poate să răzbești,

să-ți depășești condiția.

Prin sacrificii,

voință...

și foarte multă muncă.

Unii primesc totul de-a gata,

cum e sora ta.

Iar alții...

Eu mă bucur pentru sora mea.

Ce copil frumos ești!

Și chiar nu știai nimic?

Absolut nimic.

Eu și cu Andreea am trăit în aceeași casă,

am mers la aceeași școală...

totul s-a schimbat acum câteva zile când am aflat că ea e înfiată

și că tatăl ei e Paul Andronic.

Și dacă dai timpul înapoi,

nu găsești nimic,

niciun indiciu care să te ducă la povestea asta?

Ba da.

Dacă stau bine să mă gândesc,

mama și tata n-au muncit niciodată.

Dar, la un moment dat, au deschis un magazin în curte.

Mă rog, ei nu se pricep la afaceri și au dat faliment repede.

A mâncat tot satul de acolo.

Dar nu m-am gândit niciodată de unde au avut banii pentru magazin.

Și acum ți-e clar că era cineva care plătea ca Andreea să stea acolo.

Da.

Știi și cine?

Habar n-am.

De ce nu spui că ți-e frig?

Iartă-mă!

O să râzi, dar...

nu sunt obișnuită cu...

chestii din astea.

Poate ar trebui să te obișnuiești.

Mi-a înghețat piciorul.

Hai, dragă, termină, că face bine la tendon.

Unde-or fi fetele alea să-mi aducă și mie o bere?

E păcat de gheața asta care se topește degeaba.

- Nesimțitule! - Pe piciorul tău fin și fierbinte, gen.

- Ce e? Ce-ai pățit? - Ce să pățesc, am fost la fii-ta,

m-am enervat, m-am împiedicat, mi-am rupt piciorul! Gata!

- Aoleu! - Hai, dragă, că nu e rupt...

Iar începem...

Mama, te rog, spune-mi ce s-a întâmplat acolo că sunt și curioasă?

S-a terminat cu liniștea noastră. Gata! E fata lui.

- Și care e noutatea? - E, că e dovedit științific acum.

I-am făcut testul ADN, că mai bine nu i-l făceam...

Dar știți ce neagră e?

Știți ce neagră e?

Țigăncușă, nu altceva!

Păi și cum...?

Ce mă doare!

Dragă, nu e rupt!

Să știi, Mona, mingea e doar în terenul tău.

- Știi bine că n-am ce să fac. - Nici ce face Paul cu tine nu e cinstit.

Tu ai fost vedetă, ți-ai abandonat cariera și acum, ce?

Pentru ce? Să fii pe locul doi după mitocanca de fiică-sa?

Auzi, mamă, dar chiar așa de rău e sau exagerezi în stilul tău clasic?

Livia, e o țopârlancă de neimaginat

care vine dintr-un mediu infect, cu mitocani care se spală la lighean!

Ia gheața aia de pe piciorul meu că mai fac și reumatism!

Dacă te uiți în buletin, ar fi cazul.

- Măi! - Ce?

- Ce? - Tată!

Ce față dulce aveai aici!

Ce seară...

ciudată!

Eu aș spune...

„ce seară minunată”.

Eu chiar mă bucur că s-a întâmplat așa.

O să se liniștească lucrurile și acasă, o să fie bine.

Adică?

Ce, nu sunt dorită?

Nu, nu e asta. Nicidecum.

Toată lumea e nerăbdătoare să te cunoască.

Maică-mea, verișoara ta, personalul din casă... toată lumea.

Acum, eu cred că...

e momentul ca relația noastră să treacă la nivelul următor.

Aș vrea să-mi spui „Paul”.

Și, poate, mai târziu, nu știu...

„tată”.

Și tu mie, Deea.

- E... e mai mișto așa. - Mult mai mișto.

Și aș mai vrea ceva.

De fapt, insist chiar.

Să vii acasă.

Casa mea e și casa ta,

da?

O să vin.

Bine.

Noapte bună!

Mă duc să văd unde e Mihai.

Nu e, a plecat.

A plecat. Mi-a dat Adeluța mesaj

c-a trebuit s-o ducă pe dra acasă

că și-a rupt piciorul. Dar puteți să-l așteptați aci.

Nu, mă descurc.

Și așa simt nevoia să iau o gură de aer.

- Noapte bună! - Noapte bună!

Deea.

Paul.

Doamne, pupa-Ți-aș tălpile Tale!

Ai reușit!

Noi! Noi am reușit! Noi!

Doamne, dar nu înțeleg, cum?

Cum, Andreeo, că-mi stă mintea loc?

Credeai c-o las eu pe-aia să mă facă pe mine? Pe bune?

- Ești pregătită? - Da.

Deci...

Poate frate-meu vă crede pe cuvânt, dar eu am nevoie de dovezi.

Un test ADN.

O șuviță de păr.

Andreeo, dar de ce nu mi-ai zis și mie, m-ai lăsat să-mi crape inima?

- Ce voiai? - Mamă,

erai cu nervii la pământ și cu ditai gura. Mi-era frică să nu te scapi, în puii mei.

Aoleu, mânca-o-ar mama de fată, ce frumoasă și deșteaptă!

Andreeo, vezi acum cu cine semeni?

Cu cine?

Uită-te și tu, ca două picături de apă.

Deșteptăciunea asta a ta de unde e? De la mamă la fiică.

Tu ce crezi?

Eu n-am avut noroc în viață, că dacă luam eu...

L-am mai luat și pe mațe-goale de taică-tu...

Să fi luat eu un bărbat așa... cu minte...

Departe ajungeam!

Unde ajungeai, mamă, ce făceai tu?

I-auzi la ea, ce făceam! Direct în politică!

La piramide, pira-piramide

La piramide, pira-piramide

- Cine-i, cine-i faraon? - Eu sunt, eu sunt faraon!

Copilul meu...

Deea, copilul meu, fetița mea.

Dacă aș fi știut că exiști, n-ai fi trăit aici, la marginea lumii

cu niște așa-ziși părinți parveniți și mincinoși.

Doamne, Ana-Maria,

cât aș fi avut acum nevoie de tine...

Să ne iubim...

să ne iubim copilul...

fetița noastră.

Scuze... am crezut c-o să mai rămâi.

Nu, simțeam nevoia să iau o gură de aer, să mă plimb un pic.

Urcați, eu mă descurc.

- Mai sunt doi pași. - Nu. Stai liniștită.

S-o duci pe Adela acasă, da?

Eu tocmai am chemat o mașină, mă mai plimb un pic.

Adela, vreau să te-ntreb ceva.

Părinții tăi chiar știau de la început că Andreea e fata mea?

Eu nu știu nimic.

În seara asta, am aflat ce ați aflat și dumneavoastră.

Bine, mersi!

- Hai, du fata acasă! - Sigur.

Îmi place aici.

Pe bune?

Îmi place că ești tu.

Uite!

Carul Mare.

- Îl vezi? - Da.

Când eram mic,

mergeam într-un loc...

în tabără la munte.

Eram mai mulți copii.

Și în fiecare seară, mă duceam să mă uit la Carul Mare.

Îmi imaginam că țin hățurile și-l conduc.

Mă credeam Superman.

Tu ce visai când erai mică?

Mie-mi plăcea Degețica.

Fetița care s-a născut dintr-o lalea

și care, atunci când s-a îndrăgostit de prinț,

a primit cel mai frumos dar.

O pereche de aripi cu care a fugit departe de răutățile oamenilor.

Ce faceți voi aci?

Vorbim.

Păi aici, să ne vadă mahalaua?

Repejor în casă!

Hai!

Cu Adela vorbeam.

Matale vezi că domnul Paul a plecat să ia o gură de aer.

Și uite ce de aer...

E aer pentru toți, și pentru matale.

Hai, madam, vino să mă ajuți să-nchid poarta.

Noapte bună!

Noapte bună!

Vorbim în creierii nopții.

Că așa te-am învățat eu.

Hai!

Hai...

Așa urât sunt că te sperii de mine?

Nu, dar aici, singur?

Stai liniștită. Intră.

Mi-e rușine, sunt și-n cămașă de noapte...

Hai, fată, ești îmbrăcată.

Hai, intră!

Ceai?

Vă fac imediat.

Stai jos că te servesc eu. Am făcut.

- Vrei, da? - Da.

Mă serviți dumneavoastră?

Mulțumesc!

Așa...

Beți așa, pe inima goală?

Să vă tai o prăjiturică.

Nu-i nevoie.

E bine c-ai venit, am ceva important de vorbit cu tine.

Aoleu!

- Au făcut fetele ceva? - N-au făcut nimic, stai calmă.

Fii atentă.

Mâine vine fata mea acasă.

- Am auzit. - Așa...

Vreau să pregătești tu camera aia liberă de la etaj.

- Da? Aia o să fie camera ei. Da? - Da.

Știu că nu e treaba ta să faci asta, dar tu ești numărul unu, da?

- Da. - Da?

- Faci asta pentru mine? - Da.

O să fie foarte frumos, nu vă faceți griji.

Dar cum o cheamă?

Andreea.

- Andreea Andronic. Sună bine, nu? - Andreea Andronic.

Dar ea preferă să i se spună Deea.

Așa c-o să-i spunem Deea.

Deea îi spunem.

- Da? - Da.

- Mai vorbim mâine. Noapte bună! - Noapte bună!

- Ce face soră-mea? - E bine, să știți.

N-are nimic la picior.

I-am pus și gheață.

E cineva care o să plătească scump pentru mascarada asta.

- Știi cine, da? - Cine?

Cine? Ilie.

- Haideți, șefu’ iertați-l... - Nicio iertare.

Sau mă mai gândesc.

Vai, ce mă doare capul!

Tată, nu mai bea atât.

Știi că-ți face rău.

Nu mai beau, fata mea.

Fata mea, nu mai beau până la Crăciun.

Al dracu’ să fiu dacă mai pun o bere-n gură.

Așa să faci.

- Auzi? Știi unde am fost eu aseară? - Unde?

Acasă la Andronici.

Ei, nu zice!

Ce zici, fetiță? Fuseși acasă la Paulică?

Da, nu ți-am dat mesaj

c-o duc pe femeia aia cu piciorul, cu Mihai cu mașina?

Doamne, au ăștia o casă... În viața mea n-am văzut așa ceva.

E mare? Câte camere are?

Nu știu că n-am putut să le număr.

Aoleu, ce tăntăloagă ești!

Tu trebuia să numeri geamurile.

Ești sigură că aia e casa lui Andronic?

Da, mamă, acolo stă și doamna aia.

Scorpia stă acolo cu ei?

Aoleu!

Andreeo, mamă, să ai mare grijă.

Să ai grijă ce faci, ce spui, da?

Tu trebuie să pui piciorul în prag de la bun început, înțelegi?

Până la urmă, casa asta e mai mult a ta decât a ei.

N-o mai învăța să fie hulpavă ca tine.

Auzi, tu să taci din gura aia, da? Că nu ți-am pus eu botniță din prima zi.

Uite ce rahat mănânci și-mi strici fasonul de dimineață!

- Auzi? Se zice hulpavă. - Hulpavă!

Auzi? Dar tu cu Mihai ăsta stați cam mult bot în bot.

Ce voiai, s-o las pe doamna aia singură aici?

N-ai văzut cum pândea Florica momentul?

Și așa acum știe toată mahalaua din cauza ei.

Mă doare pe mine fix în pix.

Astăzi mă mut la vilă!

Dar n-a zis nimic.

Ce să zică?

Ce să zică, cine să zică? Cine, tăticul?

Nu e de la sine înțeles?

Andreeo, Paulică ăsta e băiat fin, înțelegi?

Nu putea să-mi bage sula-n coaste... hai, mutați-vă, cu cățel, cu purcel.

Nu l-ați auzit? L-am auzit cu urechile mele aseară.

A zis: „Casa mea e și casa ta”, adică, a noastră.

Ai crescut singură acolo în lanul de porumb.

Mitule,

să nu uităm noi oalele alea de pământ,

că ăștia n-au oale ca ale noastre.

Facem cioascele gata și, repede, ne mutăm cu fata.

- Lăsăm fata singură-n gura lupului? - Mamă, stai puțin!

N-avem cum să mergem, dintr-odată, toți peste el!

Are dreptate Andreea.

- Nu! - Să așteptăm să ne invite el.

Cum să ne invite?

Suntem familie!

- Unde pleci? - La bufet.

De ce nu stați aci să faci bagajul, pe soră-ta cine s-o ajute?

Nu pot s-o las pe Miki singură. I-am promis că mă duc azi.

Vai de capul meu!

Toată viața ei,

asta ne-a lăsat cu buza umflată.

Avem și noi o treabă importantă.

Să pleci de-aci, să nu te mai văd în fața ochilor!

Mă enervezi de la prima oră a dimineții! Pleacă de aici!

Auzi? Adelo! Să te-ntorci repede, ai auzit? Jar mănânci!

Vai, ce mă doare capul!

Când Paul Andronic a rupt scrisoarea cu ADN-ul,

nebuna de soră-sa s-a repezit după bucățele, să afle rezultatul.

Vai, Doamne!

Și lovitură de teatru, fratele meu!

Andreea e fata lui.

- I-auzi. Naomi Campbell? - Da.

Într-un fel, mă bucur că Adela nu e neam cu el.

E o fată fină și sinceră...

Nici nu-ți vine să crezi c-a fost crescută într-o mahala.

Înțeleg ce zici.

Fii atent, am un plan.

Dacă tu...

o iei de nevastă pe Naomi Campbell...

- Și, crede-mă, dacă-ți pui mintea, o iei. - Corect...

Obții tot.

Și-l distrugi pe Andronic din interior, cu armele lui.

E prea subțire planul.

Hai, glumești? E foarte bun.

Gândește-te. Acum e disperat după fii-sa, ar face orice pentru ea.

Tu o manipulezi, ea obține ce vrea de la papito și tu, ca-n basme,

te alegi cu fata și cu juma' de împărăție, că cealaltă jumate e la soră-sa...

Căline, eu nu vreau așa.

Eu vreau ca Paul Andronic să sufere

la fel de mult ca mine, când am intrat la orfelinat.

Ai fost atent la ce am vorbit până acum? Fix asta am spus!

Îl lași sărac lipit! Ce pedeapsă mai mare vrei?

Nu cred că pot.

Eu ți-am zis!

Te-ai îndrăgostit!

Hai că nu-i chiar așa.

Ești tu sigur?

Când am intrat la Nuți și l-am văzut pe Andronic...

- Așa... - Am crezut că sunt la camera ascunsă.

Cică Andreea e fata lui.

Da?

Da, nu știu. Pe ea n-am mai văzut-o. E o fată frumoasă, zic...

E frumoasă, dar e rea de muscă. Toată mahalaua o știe.

- Da? - Da. Uite-o pe soră-sa.

- Ce faci, fetiță? - Bună dimineața!

Stai jos și povestește-ne. Ia zi, v-ați înrudit cu Andronic?

- A apărut și la știri? - Radio Șanț.

- Ce face soră-ta, se mută, nu se mută? - Azi se mută.

Mă rog, mama vrea să ne mutăm toți.

Dar...

voi știți sigur că e fata lui?

Da. A ieșit și la testul ADN.

Am înțeles.

Eu vă las. Vorbim, da?

Pa! La revedere! O zi bună!

Avea dreptate bunică-mea, Dumnezeu s-o ierte.

Nimic pe lumea asta nu-i mai al dracu’ ca norocul.

Tu-ți dai seama ce casă are ăla? Ca-n Dallas.

Am văzut-o eu aseară.

Cum să zic, e...

impresionantă.

Dar ce ai căutat la el?

Am fost cu Mihai.

Cu Mihai? Cu frumușelul ăla cu mașina mișto?

Dar văd că fetele lui Achim s-au pus pe treabă amândouă.

- Nu-i chiar așa. - Hai, mie poți să-mi spui.

Vreau să te văd fericită, sunt prietena ta.

Vreau să te văd scăpată din mahalaua asta!

Deea!

Când mi-a zis mătușă-mea, nu mi-a venit să cred!

Cum să te muți de azi pe azi?

Paul Andronic e tata, da? Și cu asta am zis tot.

- Fată, mă bucur pentru tine, ce să zic? - Te bucuri?

Dacă te bucuri, împachetează și tu hainele astea

și ajut-o pe mama să le bage în valiză.

- Mi s-a stricat o unghie. - Bine.

Dar de ce-ți iei tu atâtea țoale cu tine?

Tu crezi că cârpele astea de la piața Buftea mai merg?

Îți dă taică-tu cardul să te îmbraci țiplă, ce-ai?

Mamă?

Pune decât trei tricouri, pantalonii roșii de piele

și geaca aia cu zorzoane care nu-ți place ție. Atât!

Dar... pijămăluță nu-ți pui?

Pune și-o pijămăluță, că e lume multă în casa aia.

Dacă mi se face sete noaptea, mă duc la bucătărie să beau apă.

- Fată, dar noi ne mai vedem? - Lauro?

Tăbărâm așa pe bietul om? Andronicul, vreau să zic.

Vă vedeți și voi, dar vă vedeți ca fetele din lumea bună... la Dorobanți,

cafea, în Nord... Că s-a terminat cu bufetul din Buftea, măi!

Ai auzit?

În Dorobanți mergem.

O vrei și pe-asta?

Cam urâtă, nu?

- Ia-ți-le tu, dacă-ți plac. - Serios?

Serios?

Nu pot să-l las.

Nu pot să plec și să-l las singur aici.

- Ce zici tu acolo, Mitule? - Nu pot să-l las singur aici.

Lasă-l aci... Lasă-l liniștit.

Se odihnește...

E bine, e sub frasin...

Mitule, tu ai înnebunit la cap?

Să mergem, ce vrei?

Ce vrei acum? Să rămânem și noi aci?

Dacă rămânem noi, rămâne și Adela...

Crezi că asta ar fi vrut ăla bătrân?

- Hai să mergem! - Nu.

Bine.

Hai!

Dar măcar să-mi iau la revedere de la animale...

Da. Hai...

Astăzi e ziua ta

Zi frumoasă ca tine

- Nu spune, ca mine, da? - O, ce frumos!

- Mă și împiedicai. - Pentru tine, draga mea.

- Mulțumesc! - Pune florile acolo, te rog.

Nu. Mai potrivit ar fi aici.

- Ia uite! Ia uite ce bine le stă. - E foarte bine.

Nu. Aici este masa de machiaj

și a trecut doamna Mona

și a lăsat niște machiaje din promoție de la dânsa.

- Pentru Andreea? - Da.

- Drăguț din partea ei. - Da.

Cu flori sau cu buline?

Alb.

Alb?

Sărut-mâna!

Pentru fata ta, Paul.

- Vai, pot să le iau eu? - Da, mersi.

- Sper să nu mă dezamăgești. - Eu?

Tu ai uitat ce s-a întâmplat acum 21 de ani?

Paul, te-ai îndrăgostit de cine nu trebuia.

Mamă, te rog eu, gata.

A murit, e mama copilului meu. Gata.

Interesant că până și eu sunt curioasă s-o văd.

O s-o vezi azi.

Voiam să te întreb ceva.

Am avut în familie pe cineva mai brunet, așa?

Cu țiganii nu ne înrudim. Asta-i sigur.

N-am zis asta.

Te-am întrebat dacă am avut pe cineva mai brunet în familie.

Nu!

- Să înțeleg că ai dubii? - Ei, am dubii...

Unchiule, vezi că weekendul ăsta mergem la Paris.

Weekendul ăsta?

Ai promis!

Am promis?

Da, ai zis că imediat ce se relaxează treaba, suntem acolo!

Nu, avem ceva mai important de făcut.

O să vină Andreea azi, fiica mea, verișoara ta,

să vă cunoașteți și ne pregătim să fim cu toții o familie.

O să mergem altădată.

Dar ai promis.

Ai văzut, mamă?

Pentru el nu mai contez.

Ți-am zis eu.

Vai de mine...

săracul domnul Andronic...

Să nu zic eu ce-ai făcut.

Tu să zici ce-ai făcut.

- Domnule Paul... - Așa?

Aveți dreptate.

Adică, n-am...

- Adică, m-am... - Te-ai?

M-am scăpat.

- Te-ai scăpat. - Da.

Păcat.

Mare păcat.

Șefu’,

am jurat pe viața mea,

m-am jurat pe slujba mea,

pe tot ce am mai scump pe lume că n-o să fie ea fata.

Și-a fost.

Ce să fac? Mai pierde omul. Și eu... am pierdut.

- Treaba ta nu e să ai dubii... - Da.

ci e să fii șoferul meu.

Punct. Discret.

Repet. Discret.

Fără bârfe aiurea în bucătărie,

că-mi pui toate femeile astea în cap.

Aveți dreptate.

Promit, vă dau cuvântul meu de onoare că n-o să se mai întâmple.

Sunt singur împotriva tuturor, Ilie.

Am înțeles.

Bun.

- Acum, te duci... - Da.

...să-mi aduci fata acasă.

- Clar? - Da.

Doar pe ea. Clar?

Da.

Și tu accepți chiar așa, orice?

Adică, nu l-ai luat și tu la bani mărunți?

- Pe Paul? - Da. Pe Paul. Doar ești soția lui.

E Paul Andronic, Gia.

Și tu ești soția lui, Simona.

Femeia cu care împarte patul în fiecare noapte.

Dacă nici tu nu-l faci din vorbe...

Dar eu nu vreau așa. Vreau și eu o relație normală cu un om...

Anormal.

Mona, pe bune, chiar nu pot să cred că gândești ca o adolescentă.

Doar știi, Paul are de condus un imperiu media.

- Nu are timp de metafore din astea. - Păi și ce vrei să fac?

Cum, ce?

Ce fac femeile deștepte.

Să-l înnebunești în pat și să-i ceri tot ce vrei tu.

Sau...

Sau s-o sapi pe fii-sa.

Nu vreau asta.

Normal că nu vrei asta pentru că ești mega-fraieră.

Fii-sa, o fată din popor, o să vă facă pe toți.

Și asta pentru că iubitul tău Paul

o să-i mănânce din palmă ca ultimul fraier.

Vrei așa?

Să vă mai vedem când v-oi chema eu!

La revedere, oameni buni!

Nuțico, ia zi-ne și nouă două vorbe de bun rămas, așa,

că n-am apucat să chemăm lăutarii, fată, să-ți dea marșul.

Uite două vorbe: Marș, fă!

O să-mi fie dor de căsuța mea.

Adio, căsuța mea.

- Taci, dobitocule! - Adio!

Ia uite! Asta e.

Aci!

- Cu ce mașină o ia! - Mamă!

Uite, băi!

- Bună ziua! - Să trăiți!

- Gata? - Băiatule, vezi c-ai întârziat!

N-ai știut c-o iei pe fata lui Paul Andronic?

Deschide portiera să intre prințesa...

Gata.

Urcă prințesa șefului tău!

Da!

Și aici, portiera? Deschide!

Îmi pare nespus de rău, am ordin s-o iau decât pe dra Deea.

- Și mie-mi pare nespus de rău că exiști. - I-auzi!

Haide, portiera, că mama fetei stă aici în față. Hai!

- I-auzi! - Ce faci, belești fasolea la mine?

Auzi, ia sună-l pe șeful tău! Hai, sună-l să te lămurească!

Vedem noi acum cine belește fasolea.

Așa! Vedem imediat.

Am ordin s-o iau decât pe dra Deea. Numai puțin!

Douăzeci și unu de ani mi-au ascuns că avem un copil.

Dle Andronic, noi am știut că-i fata dumneavoastră

de când ne-au adus-o s-o creștem...

Avea câteva zile.

Lasă c-o scapă tata de toți paraziții ăștia.

Îți promit.

Alo!

Da. E în mașină.

Da, numai pe dra Andreea.

Am înțeles.

Ai auzit? N-o să-mi pierd eu slujba pentru niște sărăntoci ca voi.

Am ordin s-o iau doar pe dra Andreea. Punct.

Îmi fură copilul?

Bogații îmi fură mie copilul? Săriți, oameni buni!

- Stai, bre! - Ai înnebunit?

Copilul meu!

- Ce-aveți, ați înnebunit? - Copilul meu!

- Femeia lui Dumnezeu, ce s-a-ntâmplat? - Procurorul!

E fetița mea acolo!

- Vă rog eu frumos, e fetița mea... - Așa, și?

Stai liniștită că nu-ți-o fură nimeni. Și, oricum, e majoră!

Ce-i aici? Hai, toată lumea la secție!

Hai, ce mai aștepți?

Plecăm?

Normal. Dă-i talpă.

Ești sigură?

Nu vreau să mă mai întorc aici niciodată în viața mea.