Original subtitles

Deci, un test ADN, ce zici?

Ce, ți-a pierit piuitul? Ai văzut ce ușor a fost?

Tu faci mișto de mine?

Am venit eu la Paul Andronic acasă să-i cer ceva?

Am venit eu la el cu mâna întinsă? Stai, mamă, lasă-mă!

Eu nu dau socoteală nimănui pentru nimic, da?

Da.

Exact cum mă așteptam. Ca-n mahala.

Dna Delia, vă rog, nu plecați.

- Hai să vorbim... - Ce să vorbim?

Să facem să fie bine.

Sau poate vrei să aduci o ghicitoare de pe aici

să-mi arate în cafea că e fata lui Paul.

O șuviță de păr.

Suficient?

- Deeo... - Taci, mamă, lasă-mă.

Nu vreau să zică de noi că suntem pe căpătuială și că tragem la banii lor.

Test ADN. Șuviță. Bine?

Bun!

Altceva?

Nu.

E suficient.

Bun. Perfect. Mă bucur c-am rezolvat-o și pe asta.

Mulțumim pentru vizită!

Mulțumesc pentru cafea!

Ce-i, mămică? Ce e cu fața asta de fantomă?

Hai, nu te mai smiorcăi!

- Poftim! - Mersi!

Aveți ceva clienți pe-aici!

Da, e foarte aglomerat.

Îți mai aduc ceva? O cafea sau...?

- O apă, te rog. - OK.

Poftim!

Nu e nevoie.

Am dreptul să-mi aleg ceva în fiecare zi, așa că apa e din partea mea.

Asta înseamnă că tu nu te alegi cu nimic.

Nu-mi iau în fiecare zi ceva.

E Miki suficient de drăguță că a făcut asta, dar nu vreau să abuzez.

- Scuze, dar te uiți ciudat la mine. - Iartă-mă!

Ziceai că nu ai vești bune.

Da.

Andreea nu vrea să se vadă cu domnul Paul.

Îmi pare rău!

Da.

Și lui Paul o să-i pară.

Hopa!

Să trăiți, să-mbătrâniți!

Ce cauți tu aici cu gagica mea?

Vorbeam despre Andreea.

- E iubitul tău? - Ce-o întrebi pe ea, eu nu-s aici?

- Ia zi? - Adi!

Ce, mă?

Cât eu-s plecat să-mi caut de muncă, tu faci pe panarama?

Mihai!

În viața ta să nu mai vorbești așa cu o femeie,

mai ales când sunt eu în preajmă.

- S-a înțeles? - Mihai!

- Zi, ai înțeles? - Mihai, lasă-l!

Îmi cer scuze!

Îmi pare rău pentru...

Da.

Te rog mult de tot să nu mă uiți.

Îți trimit șuvița astă seară cu șoferul.

Și cu cât am rezultatele mai repede, cu atât mai bine, da?

Mulțumesc mult de tot. Sigur ne vedem săptămâna asta la o cafea.

Te îmbrățișez, te pup, mulțumesc mult de tot. Pa!

Unde ai fost, dragă?

Hopa, miliția!

Ce, nu mai pot să ies afară din casă fără să dau raportul?

Depinde unde te duci.

Am fost la mall, să-mi pun folie pe telefonul ăsta nou.

Nu mai spune.

Hai, las-o! Las-o așa.

Tu.

Ai fost tu singură să pui folie la telefon.

- Sigur pui tu ceva la cale. - Sigur, Muti, așa e.

Vreau să provoc o lovitură de stat

și m-am văzut cu câțiva generali.

Ești obraznică.

Vreau să scap de un interogatoriu inutil.

Scuză-mă, am treabă.

Ia uite ce bine mi-au pus ăștia folia pe telefon, nici nu se vede.

Tu chiar faci mișto de mine?

Vrei să spui că fraierul ăla nu se dădea la tine?

Gata, oprește-te, nu mai pot. Serios, exagerezi.

- Cu ce exagerez? - Cu tot. Mereu exagerezi.

Eu nu mai pot așa, nu mai vreau.

- Poftim? - Nu mai vreau, Adi. Nu mai pot.

- Ce nu vrei? Nu-nțeleg. - Ba-nțelegi foarte bine.

Nu suntem bine, și nu de ieri, de azi, ci de o grămadă de timp, așa că...

- Așa că, ce? - Așa că s-a terminat!

Trebuie să ne oprim. Eu vreau să mă opresc.

- Adică... te desparți de mine? - Da.

Cred că e cel mai bine așa.

Dar de ce faci asta?

Pentru că e clar că nu ne potrivim.

Că nu vrem același lucru de la viață.

- E vorba de fraierul ăla, nu? - Îl cheamă Mihai.

Nu, nu e vorba de niciun fraier! E din cauza ta, omule.

- A mea? - Da. Uite, vezi?

De ce nu vrei să înțelegi ce spun?

De ce nu vrei să-nțelegi? Zi-mi și mie ce suntem noi, Adi?

Ce suntem? Suntem decât niște cunoștințe!

Care nu fac altceva

decât să se întâlnească de câteva ori pe săptămână

și să vii să te plângi cât de greu îți e să-ți iei o amărâtă de slujbă!

Că nu faci ceva cu viața asta a ta!

Serios, nu e atât de greu!

Dacă încerci, dar tu mai mult te plângi decât să faci ceva!

Da, bine...

Și eu nu vreau un astfel de om în viața mea, ai înțeles?

Îmi pare rău, Adi!

Sper să fii bine.

Fă-o pentru tine.

Nu vrei cornulețe cu rahat? Sunt foarte bune, sunt de-alea vărsate.

Știu, fată, că ție astea-ți plac,

cornulețele cu rahat, că ție-ți place rahatul.

Ție nu-ți pasă, da?

Nu-ți pasă că puteai să ai tot și să ieși din mizeria asta

și să ajungi și tu cu cineva, nu?

Cum ai dat tu cu piciorul. Și asta nu înțeleg!

- Eu nu înțeleg, ce te-a mâncat? - Ai zis ceva?

Ai zis ceva?

Dac-am zis ceva?

Am zis decât că ești proastă.

De ce mă faci, mămică, proastă?

Hai, mamă, relaxează-te,

stai aici frumos, nu-mi strica mie seara.

Mă relaxez, da?

De atâta relaxare să ai tu parte pe lumea ailaltă tu cu tot neamul tău!

Da... Tu nu pricepi ce-ai făcut, Andreio?

Că mie-mi plesnește o venă în cap la cât ești tu de liniștită!

Andreio, hai să-ți explic.

După testul ADN,

noi vom fi toți de râsul curcilor

și-o să putrezim în pușcărie!

Dar tu n-ai nicio problemă.

Tu stai relaxată și liniștită,

că n-ai făcut nimic.

Dar ascultă la mine!

Mai departe de gardul ăsta nici n-ai să ajungi.

Așa o să putrezești, înțelegi? Să cadă casa asta pe tine!

- Cu cornulețele! - Uite, mamă, vezi? Ăsta e cusurul tău.

Ești iute, te aprinzi repede, tragi concluziile repede,

dar dacă ai deschide bine ochii ăia,

ai vedea că fata ta Andreea este tot timpul foarte atentă la detalii.

Nimic nu-mi scapă, mămico!

Ce vorbești așa, mă iei ca-n „instagrame”, că nu pricep.

Zău, zi ceva naibii ca lumea să înțeleg și eu,

să nu-mi crape o venă, ce vrei...

Ce urli, mamă, așa? Că se aude de pe stradă!

Așa urlu.

Eu așa urlu! Când stau cu nebunii, așa urlu!

Ia dă-te...

Dă-te-n...

Ce-are?

E stresată din cauza trebii ăsteia cu Paul și cu...

- Mă rog. - Apropo de chestia asta,

a venit azi Mihai pe la bufet și m-a întrebat ce decizie ai luat.

I-am spus că nu vrei să te vezi cu domnul Paul, așa că...

Ce-ai făcut?

- Nu mi-ai spus tu să-i spun că nu vrei... - De ce te ia, fată, gura pe dinainte?

Sună-l și zi-i că vreau să-l cunosc pe tata. Acum!

- Acum? - Acum, da.

Nu că vreau să-l cunosc acum, dar sună-l acum. Mâine să-l cunosc!

Bine, îl sun.

- Ești sigură, da? - Da, Adela, foarte sigură.

Habar n-ai ce-o să se bucure.

Habar n-ai tu ce-o să se mai bucure mama!

Da?

Mihai?

Scuze că te deranjez, dar...

Nu mă deranjezi deloc.

- Chiar așteptam telefonul tău. - Serios?

De ce?

Pentru că...

Nu știu.

Mă rog, uită că am spus asta.

S-a întâmplat ceva?

Da.

Adică...

Sora mea s-a răzgândit.

Vrea să-l cunoască pe domnul Paul.

Am înțeles.

Asta e o veste bună, nu?

Sper că nu e prea din scurt.

Nu, că oricum nu-i spusesem nimic lui Paul.

- O să se bucure foarte tare. - Perfect.

Atunci, te las că poate ai și alte treburi și...

Adela?

- Da? - Tipul de la bufet...

Adi...

- Era prietenul tău? - A fost.

A fost prietenul meu, dar...

E un băiat bun, să știi.

OK. Voiam să mă asigur că nu e nicio problemă.

Nu, e totul în regulă.

Mulțumesc!

Bine atunci.

Seară frumoasă să ai.

La fel.

Ce te-ai emoționat așa?

Te-ai înroșit tot.

Tu ce cauți aici?

Aici?

Aici locuiesc, ești nebun la cap?

Dar tu?

Te-ai îndrăgostit?

Poftim?

„Auzi, Adela? Băiatul ăla de la bufet...

era prietenul tău?”

Tu n-ai altă treabă decât să asculți ce vorbesc la telefon?

Dacă vrei să știi, era ceva legat de job.

Sigur, așa se zice mai nou, nu? „Legat de job”.

Și totuși...

Era prietenul tău?

Hai, lasă-mă.

Unde pleci?

- Vrei și tu un vin? - Nu, mersi, nu vreau.

- Ce faceți dragilor? - Uite, vă așteptam.

Excelent, că mi-e o foame de mor.

- Mă mir că n-ai orbit de atâta foame. - Darling, ce glumă bună!

Da, Mihai.

- Pune și tu niște vin. - Pe bune? A acceptat?

Excelent.

Mâine seară, bine.

Excelent.

Mihai, mersi mult de tot.

Ciao!

A acceptat.

Mâine mă duc să-mi văd fata.

Mă bucur.

- Delia! - Hai, lasă-mă!

Delia!

Acum când voiam și eu să mănânc?

- A fost mai bine acum? - Mult mai bine.

Mult mai bine.

- Delia! - Doamne, cât tupeu are!

- Măi! - Nu pot să cred!

Măi, Delia, de ce te comporți așa?

- Cât tupeu are! - Cine?

Fetița asta! După ce a acceptat să facă testul ADN,

acum vrea să-l cunoască pe taică-su... doar că Paul nu e taică-su!

Face mișto de noi, îți zic eu.

Stai puțin să înțeleg.

- Tu ai pus-o să facă test ADN? - Da.

Femeie, tu ești sănătoasă la cap?

O să afle Paul, mă-ta, o să iasă scandal mare!

De ce scandal?

O să iasă testul și o să fie clar că nu e fata lui.

Atunci de ce ai mai făcut testul dacă nu e fata lui,

doar ca să facă mișto de tine. Tu te auzi ce spui?

- Nu știu, dar o distrug. - De ce s-o distrugi?

Uite așa, că mi-a deranjat liniștea! E bine? De-aia!

Ți-l pui pe Paul în cap.

Mai bine așa, decât la picioarele unei sărăntoace.

Paul ar trebui să nu se mai comporte ca un adolescent.

Naivitatea asta a lui o să ne distrugă familia.

Bine, Delia.

Mă duc să mănânc.

Ce ai, fată, de râzi ca proasta-n lemne? La ce râzi?

Ce motive ai să râzi? Zi-ne, să nu murim proști!

Mâine seară, vine domnul Paul.

Ce face?

Ce-ai auzit.

Pentru?

Ce vrei, să-i dai vestea în direct că nu ești fii-sa?

De ți-ar veni mințile la cap.

Dar acum degeaba, e prea târziu după testul ăla ADN.

S-a dat totul peste cap.

Lasă că e foarte bine, nu-i așa, Nuțică?

E perfect.

Să-i spunem și noi adevărul,

că Adela e fata lui adevărată.

Ne mai ridică și nouă un pic povara de pe umerii.

Vezi, fată? Ești mulțumită, da? Uite!

De ce nu vrei să fiu fericită, tată?

Spune-mi, tată... Ce ți-am făcut de mă urăști atât de mult?

Andreea...

Chiar nu poți să te abții să-i ții tot Adelei partea?

Spune-mi, tată, cu ce ți-am greșit? Cu ce?

Că ce?

Că nu sunt perfecțiunea întruchipată așa cum e Adela?

Tată, ea nici măcar nu e fata ta.

Eu sunt fata ta.

Tu pentru mine ar trebui să lupți,

tu pentru mine ar trebui să vrei să ies odată din văgăuna asta!

Pentru fericirea mea ar trebui să speri tu!

Dar tu ce faci, tată?

Tu abia aștepți prima ocazie s-o faci tot pe ea fericită?

Pentru că pe ea o iubești.

Întotdeauna...

ai iubit-o mai mult pe ea.

Recunoaște.

De ce vorbești așa?

Eu vă iubesc pe amândouă la fel.

Pe amândouă la fel, tată?

Dar eu... eu sunt fata ta!

Tu pe mine ar fi trebuit să mă iubești mai mult decât oricine pe lumea asta,

mai mult decât ochii tăi din cap, tată!

Pentru asta am ajuns eu așa cum am ajuns.

Pentru că niciodată

n-am avut parte de iubirea ta așa cum a avut ea parte.

Din cauza ta sunt rea, tată.

M-ai înrăit ca pe un câine pe care l-ai ținut numai în lanț!

Că ce frumoasă e Adela, ce muncitoare e Adela,

ce harnică e, ce bine învață Adela...

Tu crezi că eu nu vedeam cum o ridicai mereu în slăvi?

Tu știi cât mă durea, tată,

când te vedeam în fiecare seară cum vii acasă și...

o luai în brațe?

Și mie-mi aruncai un zâmbet

și mă mângâiai pe creștet ca pe câinele familiei!

Și ce dacă sunt proastă, tată?

Și ce dacă nu sunt în stare să fiu ca ea?

Eu...

Eu sunt fata ta, eu!

Eu sunt sânge din sângele tău!

Eu nu sunt destul de deșteaptă, nu sunt destul de bună, dar, tată...

eu am ceva ce Adela nu are.

Și niciunul dintre voi nu are.

Eu...

n-o să mă dau bătută niciodată.

Tată,

uită-te bine la mine.

Eu o să ies din văgăuna asta,

fie că tu vrei,

fie că tu nu vrei.

Și n-o să poți să faci absolut nimic...

să mă oprești.

M-ai auzit, tată?

Nimic.

Sper că ești fericit.

Că are dreptate.

Să-ți fie rușine!

Bună dimineața!

Ce bună? Nici dușmanilor mei nu le doresc așa ceva!

Ce e, mamă?

Ce, fată? N-am închis ochii toată noaptea.

Vin gândurile peste mine, cum o să-l primim noi pe omul ăsta?

Casa asta, zici că e cocină.

’Neața!

Ai făcut și tu o cafeluță?

Da. Hai că-ți aduc acum.

- Mamă, tu vrei cafea? - Ei, lasă...

Măi, Andreeo...

M-am perpelit toată noaptea.

Ne facem de râs.

Zici?

Cu ce?

Cu văgăuna asta.

Ce-o să-i dai, fată? Ce-o să-i dai să mănânce?

Tre’ să-i dai omului să mănânce, să bea...

Ei, îi dai o cafeluță, o prăjitură...

Face Adeluța o Albă ca Zăpada de-aia...

Albă ca Zăpada?

Păi, hai!

Pune mâna, fă curat...

Hai, că vin piticii lui Moș Crăciun peste noi!

De ce să mă obosesc degeaba, mamă?

Aici, oricât faci curat, tot murdar e.

Lasă-l, că nu moare dacă stă așa. Ce-ai făcut?

Uite cafeaua!

- Mersi. - Dacă vrei, te ajut să faci curat.

Oricum n-am nimic de făcut azi. Vrei?

Vrei? Hai că te ajută Adeluța.

Mai târziu, acum îmi beau cafeluța.

Hai că încep eu.

Mă duc să șterg praful.

Bine, începe tu, că vin și eu, da?

Tu ești convins că...

Andreea asta...

e fata lui Paul?

Așa cred.

Așa crezi sau ești 100% convins? Că e o mare diferență.

Nu știu.

La început, bătrânul mi-a dat impresia că Adela e nepoata lui.

Așa am crezut când l-am văzut stând în fața ei.

Se uita la ea într-un fel.

Frate, era bătrân, poate nici nu vedea prea bine.

Pe bune, n-a mai văzut-o de ani de zile,

chiar crezi că putea să-și dea seama din prima care-i care?

Așa e.

În fine.

Să zicem că Andreea e pe bune fata lui Paul.

Până la urmă, de ce ar minți?

Cum de ce?

Ca să scape de acolo.

Pentru bani, pentru confort... Sunt multe motive.

Da.

Așa e, ai dreptate.

De ce zâmbești așa, în gol?

Eu îți zic...

dar nu faci figuri.

De parcă nu mă cunoști.

- Tocmai pentru că te știu. - Zi!

Fii atent.

Într-un fel,

mă bucur că nu e Adela.

Tu te-ai îndrăgostit, nebunule!

- Știam! Era evident! - Măi!

Ți-am zis să nu faci figuri? De ce faci figuri?

Scuze! Nu mai zic nimic.

- Ascultă. O întrebare am. - Te rog!

Ai chemat-o la cină?

- Hai că am treabă. - Pe bune, îți fac eu rezervare.

- Miercuri la opt e bine? - Nu.

- Nu? - Nu.

- Vineri? - Nu.

- Sâmbătă? - Nu!

Nuțico!

Ce faci, fată,

te apucași de curățenia de Crăciun? Mai e mult până departe!

Ce vrei? Lasă-mă cu mișto-urile tale că toată ziua nu faci decât să măcăni!

Fată, te-apucași să bați preșurile sau ți-e frică că se-ntoarce „pandelia”?

Ia zi, vine boss-ul?

De unde știi tu, fată?

Mi-ai pus microfoane în casă? Că te cred în stare!

Nu ți-am pus nimic, dar suntem în mahala

și umblă vorba, Nuțico. Știi ce umblă vorba?

- Ia zi, vine? - Ce vrei, fată, vrei să vii și tu?

Fată, dacă mă inviți, vin. Zău că vin!

Eu te-aș invita, dar nu pot, tu ești prea mare și noi prea amărâți

ca să stai tu la masă cu noi și cu domnul Paul?

Ce vrei? Hai că te pun și pe tine pe bătător!

Aoleu, ce ciufută suntem astăzi!

Auzi, știi ceva? Sunt eu proastă că te bag în seamă.

Că nu ți-a mai ajuns... Fii cuminte, nu mai da în mine!

Aoleu, în ce hal arată casa asta!

Lasă, fată, că e foarte bine.

Doamne!

Asta e grija ta?

Doamne!

Doamne, Te rog eu, ajută-mă, Doamne, să nu mor când o să văd testul!

Nu înțeleg cum poți să fii așa liniștită?

Mie-mi vine să urlu când te văd așa calmă.

Dar m-ai înnebunit cu testul ăsta! Se rezolvă.

„Se rezolvă!”

Uite-aci!

Albă ca Zăpada și cafele.

La ăștia trebuia grătare, vită, asta trebuia să le dăm. Vită!

Chiar, ce rău îmi pare că nu m-am gândit!

Îl trimiteam pe tata la vânătoare.

Găsea el o căprioară numai bună de băgat în cuptor!

Vai de mine... să văd eu unde o s-ajungi tu cu mișto-urile tale.

Capro!

Și? Ai emoții?

Sunt destul de entuziast, dar încerc să mă stăpânesc.

- Nu știu, un pic de frică parcă... - Da? N-am mai auzit asta la tine.

- Ce? - Frică.

- Ei, nu chiar frică... înțelegi ce zic. - Da.

Știi că o să mă gândesc la tine și că te iubesc

și că abia aștept să-mi spui cum a fost.

Știu, și eu te iubesc, dar acum trebuie să plec. Nu vreau să întârzii.

Mihai s-a oferit să mă conducă și cred că e mai bine așa.

Da. Nu te mai țin.

Ciao!

Doamne,

de ce mi-ai dat mie povara asta?

Ce trebuie să învăț eu de aici?

Tu crezi că mai sunt în stare să port greutatea asta pe umeri?

Sunt un om mic, Doamne, sunt slab...

De ce mi-ai dat astea?

Ce să fac eu acum?

Sunt un om rău, Doamne.

Rău...

Am luat un copil de la tatăl lui.

Pedepsește-mă, Doamne! Pedepsește-mă.

Mai bine...

ia-mă acum.

Doamne, ia-mă acum!

Ai întârziat.

Îți trimit un SMS cu o adresă, să aduci rezultatele acolo, ai înțeles?

Poftim?

Nu, nu mâine dimineață.

Acum! Ne vedem acolo.

V-a venit taxiul, dnă.

- Muti unde e? - În camera ei, doamnă.

Nu m-ai văzut, n-am plecat, nu știi nimic.

Da, doamnă.

Bună ziua!

- Bine ați venit! - Bună ziua!

Vai, dar ce frumos v-ați îmbrăcat!

Am pus și eu ceva mai frumos, dar nu prea am.

Bună ziua!

Nu trebuia să vă deranjați așa de tare cu...

Ei, nu trebuia. Ba trebuia, că ocazie așa... mai rar.

Vă rog să intrați! Haideți, intrați în curte!

Dar să fiți atenți, că la noi mai sunt bălți, noroaie...

- Și florile. - Vai, ce frumoase sunt!

Nu trebuia să vă deranjați! Vai...

Andreea...

Da.

Hai, intrați! Și să vă simțiți ca acasă. Hai!

Nu știu ce boale are, că nu se prea...

Hai!

Nu pot să trăiesc așa.

Nu pot să trăiesc cu păcatul ăsta pe suflet.

Le spun.

Le spun tot.

Le spun tot!

Nu știu de ce are omul ăsta telefon.

Cred că l-a luat pentru poze.

Latră și javrele astea, zici că-s turbate.

Nu răspunde.

Da, lăsați-l, poate are treabă.

- Ei, are! Are pe... - Mamă!

Ce e? Are treabă, am zis.

Are treabă, dar e păcat că nu e și el aici, așa era normal.

E în regulă.

- Tu ai făcut prăjitura asta? - Da, e preferata tatei.

O fac des fiindcă știu că-i place.

E norocos dacă are o fată care-i face așa ceva, nu?

Eu fac o negresă de stă mâța-n coadă.

Bine, la mine se trage și de la culoarea pielii. Ați prins-o?

- Negresă? Pe bune? - Da.

E prăjitura mea preferată.

- Pe bune? - Da.

Atunci, promit să mai fac dacă mai veniți pe aici.

Dar poate vii tu pe la noi.

Mă duc să văd la ce latră javrele.

Cred că trece un bețiv pe drum...

Să vezi c-a venit iarăși taică-su beat.

- Bre! Ce-ai făcut, bre? - Ce naiba râdeți, proștilor?

Ce faci, bre? Ce-ai băut, bre?

Ești bine? Ce-ai băut? Hai că te duc acasă.

- Acasă... - Ușor.

Acasă merg și eu. O să le spun tot.

- O să le spun tot adevărul! - Da? Hai! Tot adevărul. Ce adevăr?

Adevărul adevărat.

- Le spun tot. - Bravo, foarte bine.

- Nu mai pot. - Ce cu tine? Ce-ai băut?

- Te cred. Ușor. - Nu mai pot!

Ia-o mai ușor pe margine, că dacă pici, să pici pe iarbă.

Hai că te duc acasă.

- Tot le spun! - Tot. Le zici tot. Ușor, gata!

- Nu mai pot! - Hai!

Nu mai pot.

Ce-ai întârziat atât? Mi-ai dat emoții!

Uite!

Mulțumită? Ți-am spus că era mai bine mâine dimineață.

Să vezi ce-mi face nevastă-mea când ajung acasă.

Îi zici și tu c-ai avut un client nerăbdător. Mersi!

Sărut-mâinile, dnă!

- Ați venit la Nuțica? - Poftim?

Sunteți cu boss-ul ăla de la televizor?

Știu că Nuțica îl aștepta pe boss-ul ăla mare să vină la ea.

Vai!

Ce cizme frumoase aveți, doamnă!

Păcat că ați venit cu ele pe-aci! Uite, o să le stricați!

Ce vrei, Florico? Din cauza ta latră javrele?

Ce urli așa?

Ai musafiri!

- Aoleu! - Da!

Ce, nu te așteptai să mă vezi? Nu ți-am zis că nu scapi de mine așa ușor?

Și dumneavoastră sunteți cu ei?

De când cu barosanii...

pe noi nu ne mai bagă în seamă.

Du-te, fată! N-ai altă treabă?

Ce facem? Pe frate-meu îl ții la masă și pe mine la poartă?

Da, fată, bagă-ne și pe noi la masă.

Pleacă de-aci, proasta naibii! Marș la cotețul tău!

Mă scuzați! Hai, intrați!

Ce faci, fată, mă lași aci, la poartă?

Du-te de-aci!

Hai, intrați!

Poftă bună!

Ce faci, Delia?

Bine. Eram în trecere și am venit să văd ce mai faci.

Nu te bucuri că mă vezi?

Dar ce atmosferă câmpenească!

Nu vreți să luați un loc? Mai avem scaune.

Nu, mulțumesc, nu vreau să deranjez. Stau un pic și plec.

Delia!

Ce faci?

Ce faci, Andreea, ești bine?

Vă cunoașteți?

Da. A fost și ieri în vizită. Am avut plăcerea să ne cunoaștem.

Ne cam știm...

Delia, poți să-mi spui ce încerci, că nu înțeleg?

Sigur.

Poftim!

Ce e asta?

Un test ADN. I-am făcut ieri Andreei o vizită,

m-am gândit să nu las lucrurile neterminate.

Ce? Nu m-ai învățat tu că lucrurile trebuie făcute întotdeauna ca la carte?

Poftim! Ai onoarea să afli primul adevărul.

Ușor...

Sărut-mâna! Mă scuzați, dar l-am găsit așa și am zis să nu îl las să...

Am mințit.

Du-l de aici că face...

Domnule Andronic, v-am mințit.

Cu ce?

Andreea...

nu e fata dumneavoastră.