Original subtitles

Sunteți bine?

Nu.

- Nu-s bine deloc. - Ce faceți cu lumânarea?

Domnul Mihai! Ce faceți? V-a trimis domnul Paul?

Ce faci, Mitule? Ai găsit lumânări?

Că... n-avem lumină în magazie.

Eu l-am trimis să caute o lumânare, c-avem la treburi...

Ce de treabă pe capul nostru! Vă spun, e...

- O chem pe Andreiuța? - Nu.

Cu Adela am treabă.

- Cu Adela? - Da.

E la muncă.

Dar ce treabă aveți?

Nimic. Vreau să vorbesc ceva cu ea.

Mă duc la bufet atunci.

Dle Achim, sper să vă simțiți mai bine.

Mulțam!

Fă și tu ceva, nu mai sta ca momâia!

Al dracu’, ce dă ture ăsta pe-aci.

Ce ai cu asta?

Ce vrei?

Ce vrei, să se prindă toți?

Să afle toți adevărul?

Adevărul?

Dacă eram bărbat,

spuneam adevărul până acum.

Ei, nu zău?

Toată viața ai stat lemn Tănase.

N-ai fost în stare să faci nimic pentru familia ta

și te-a găsit acum să-ți arăți bărbăția.

Omule, ce de belele avem...

Ce vrea ăsta cu Adela?

Ia uite-l și pe-ăsta!

Procurorul ăsta, ce de ture dă pe-aici...

Ce-i asta?

Uite, Mitule!

- Ce faci, dle avocat? - Bine, dle procuror! Tu ce faci?

Bine, pe-aici prin sat. Soră-mea are un bufet mai încolo.

Fix acolo mă duceam eu. Te duc?

Nu, eu de-acolo vin. Acum plec la tribunal, am proces.

Am înțeles.

- Mă bucur să te văd! - Și eu.

- Te pup! Ciao! - Ne-auzim! Ciao!

Vai de mama mea!

Eu ce mă fac?

Nu pot să cred. De-abia ne-au dat voie să ieșim din casă și tu mă părăsești.

Pun pariu c-o să uiți de mine.

O să ți se urce la cap de n-o să-ți ajungem la nas nici cu prăjina.

Ai terminat? Sau te mai vaieți mult?

Îți spun c-o să-mi fie dor de tine, proasto!

Da, știu, și mie!

Și? Când te muți la vilă?

Păi...

nu știu.

Paul Andronic e un străin pentru mine.

Nu pot să mă mut așa, de pe-o zi pe alta.

Fată, ai înnebunit? Cum să nu te muți?

E șansa ta să scapi de-aici.

Fată, eu cum pun mâna pe un bărbat bogat, am zburat de-aici!

Glumeam, stai liniștită!

Normal că mă mut, mă mut curând!

Apropo...

Ce-s cu astea, tu?

Mie nu mai îmi trebuie! Vreau să ți le las ție.

Ei! Da, mersi!

Stai puțin. Și planurile noastre?

Nu mai plecăm la Londra?

Ba da, normal că plecăm la Londra.

Dar mie nu mai îmi trebuie bani. De-aia ți le las ție.

Bagă-le...

- Ce fac fetele? Ne distrăm? - Sărut-mâna, tanti Florico!

- Bună, Aura! Ce faci? - Bună!

- Bine. Tu? - Bine.

Cum e pe la spital?

S-a terminat furtuna, dar a lăsat ravagii în urmă.

Mă rog... Ce-ar fi să nu mai vorbim de spital și zi-mi ce faci tu!

Am auzit că ne părăsești.

Ei! Dar cum ai auzit?

Toată mahalaua vorbește despre asta,

inclusiv popa Vasile a zis la biserică despre cazul tău.

Dacă pe la tine pe la poartă se tot plimbă mașini de lux,

- ...chiar credeai că rămâne secret? - Auzi?

Zilele trecute întreba un moș de voi.

Ce moș?

Un moș!

Era mai înstărit, așa, știi?

L-am trimis la Adela, la bufet.

Auzi?

Nu cumva o fi și Adela fata cuiva bogat și important?

Cum ar fi?

Cum ar fi?

Bună!

Bună!

- S-a-ntâmplat ceva? - Nu.

Voiam să te întreb dacă ai timp de o cafea.

Sigur. Fără lapte, nu?

Nu,

dacă ai timp să ieși la o cafea.

Cu mine.

Nu aici.

În altă parte.

- E despre Andreea, nu? - Da.

Sigur.

Doar că nu pot să plec până nu se întoarce Miki, șefa mea.

Nu-i nicio problemă. Pot să aștept.

Să-ți aduc ceva cât aștepți?

Nu, mulțumesc.

Ies mai târziu cu o prietenă la o cafea.

Ce Adela...

Adela e în fata lui Nuți și a lui Mitu!

Eu sunt, gen, aia... adoptată.

Și moșul ăla de care ai zis matale e un sărăntoc!

Nu știi cum e Adela, mama răniților? Le mai dă mâncare din când în când.

Ce înstărit, bre? Nu mai vezi bine la bătrânețe?

A venit un tataie pe-aci și te-a căutat. Voiam să știu dacă te-a găsit.

- Un tataie? - Da. Zicea c-are treabă cu tine și Mitu.

Ăsta e un vecin de-al meu de la Petrești.

- A rămas fără bani. - Zici?

...și a venit aci cu virușii...

Așa zici, da?

Hai că trec eu pe la maică-ta.

Vorbesc eu cu ea.

- Hai, pa! - Pa!

- Hai, pa! Sărut-mâna, tanti Florico! - Pa!

Mamă, ce... băgăcioasă e mătușă-ta...

Mă enervează, frate, mă seacă, pe bune!

Ia să vedem ce-avem noi aici!

Mamă!

Ce prețuri!

Ești invitata mea.

Nu-i nevoie!

Adică, nu asta am vrut să zic.

Muncesc, am banii mei.

Majoritatea fetelor de vârsta ta se gândesc la facultate,

la ieșit prin cluburi și tu...

Tu de când muncești?

A trebuit să ajut și eu prin casă.

Ai mei, săracii, s-au chinuit foarte mult să aibă grijă de noi.

Și Andreea?

Andreei îi cam place confortul.

Acum...

îmi dau seama și de ce.

Ce-ai face dacă ai fi în locul ei?

Dacă ce-i al ei, ar fi al tău?

Nu știu, nu mi-am pus niciodată problema.

N-ar mai trebui să muncești la bufet.

Sunt sigur că Paul Andronic o s-aibă grijă și de voi. E generos.

Dar ce te face să crezi că noi așteptăm pomană?

Nu suntem cerșetori.

Nu...

Îmi cer scuze!

N-am vrut să te jignesc. Am vrut să spun că...

Înțeleg că e dificil pentru familia ta.

Dar există și niște avantaje.

N-ați mai avea problema banilor.

Tu crezi că totul se rezumă la bani, nu?

Pentru mine...

e importantă familia, da? Și să fim împreună, nu banii.

Nu. Adela!

Adela, îmi pare rău!

Te rog, iartă-mă! Am fost un bou!

Îmi pare rău!

Hai s-o luăm de la capăt.

Vrei?

Te rog!

Fie!

Bună!

Sunt Mihai.

Adela.

Mitule!

- Ce... - Nu călca! Nu călca acolo! Nu călca!

Aoleu! De ce?

Păi...

De ce?

Am semănat niște... flori.

Acum, toamna?

Ce-are de-a face? O să iasă la primăvară.

Hai, Mitule, că semințele de floare nu-s... arpagic.

Auzi? Am auzit că a venit tatăl adevărat al Deei, Andronic.

Ce bărbat e ăsta!

V-a pus Dumnezeu mâna-n cap.

Hai că nu te mai rețin, văd că sunteți ocupați, nu glumă!

Auzi, știi ce voiam eu să-ți zic?

Moșul ăla care v-a căutat. Știți, când erați la cumpărături.

L-am trimis la bufet, la Adela.

Și când am zis „Adela”,

i-au sclipit ochii uite-așa, ca la licurici!

Da.

- Da... îi sclipeau ochii... - Da, ca la licurici.

Ce faci, vecină? Iar ai venit?

Am venit și eu să vă felicit, c-am auzit ultimele știri.

I-auzi! Că ești pe frecvență tu!

- Da! - Ce mă fac cu omul ăsta?

Ia uite aci, e disperat!

Disperat, Floareo...

Că nu vrea s-o piardă pe Andreea,

că o iubește...

Nu mă mai înțeleg cu el, numai tâmpenii zice, parcă a băut gaz!

Vai de mine!

Și-a bătut gura aiurea și cu tine?

Îți cer eu scuze, ce să zic?

E plecat cu sorcova, uite...

I-o fi greu, fată, și lui. Auzi, știi ce voiam să te-ntreb?

De moșul ăla de ți-am zis că te-a căutat.

Așa. Ce-i cu el? E...

E cineva de la mine de la țară, nu ți-am zis?

De la țară... Auzi?

Ciudat e că fii-ta, Andreea, a zis altceva.

Zău? Ce-a zis?

A zis că e un om sărman

și că-i dă Adela din când în când de pomană.

Auzi, fată? N-o fi și ăsta vreo rudă bogată de-a Andreei?

Sau te pomenești că o fi și Adela fata cuiva tot așa important și bogat?

Floareo, ești...

Sunt bărbați diferiți.

Ăsta al meu a venit de la țară, a băut o cafea și a plecat.

Ce faci? Îmi ții cont la musafiri?

- Ia pleacă de-aci, lasă-mă! - Nu-ți țin cont la nimic.

Te-ntrebam și eu doar.

- Hai, la revedere! - Hai!

- Vai de mine... - Taci din gură!

Hoașca, a venit să te tragă de limbă.

I-ai zis ceva?

Zi, i-ai zis ceva?

- Vai de mine! - Zi, că jar mănânci!

Îi sclipeau ochii!

Unde te duci?

Mitule! Aoleu, am uitat avocatul ăla.

Ce-o vrea ăla de la Adela acum?

Și despre Andreea, ce voiai să vorbim?

Paul Andronic e supărat că Andreea l-a respins.

Mă gândeam poate vorbești tu cu ea,

poate s-o convingi să-i mai dea o șansă.

O să încerc.

Dar Andreea e foarte încăpățânată.

Nu-i ușor s-o faci să se răzgândească.

Nu-ți promit nimic, dar o să-ncerc.

Mulțumesc mult!

Da, mamă.

Da, sunt cu el.

Cum, despre ce vorbim? Despre Andreea.

Hai că-ți povestesc diseară tot.

Te pup, pa!

Era mama.

E foarte îngrijorată.

De ce?

Ei, așa sunt mamele.

Și dl Andronic e ca un tată pentru tine, nu?

Adică, ții mult la el. Nu?

Da, țin mult la el.

Ce târziu s-a făcut!

Eu ar trebui să plec.

Nu pot s-o las pe Miki atâta timp singură.

Hai, te duc eu!

OK, mersi!

Sărut-mâna!

Iar ai venit?

Adela e?

Nu e, dar o să fie.

- O aștept înăuntru. - Nu! Abia am dat cu mopul!

Hai, așteapt-o acolo!

M-am întors.

Iar cartofi?

Ia uite! Nici nu s-a mutat la palat și face pe prințesa.

Ce-ai? Nu-ți mai plac cartofii?

Hai, nu te supăra!

Nu mă supăr.

Ce teatru ai făcut tu cu Andronic...

Aoleu, fii atentă!

M-a sunat Adela că e cu avocatul și vorbește despre tine.

Păi?

Sunt și eu bună de ceva, nu?

Ești. Ce, am zis eu că nu ești?

Stai așa!

Fată, Andreea,

tu mă faci de basme cu Florica?

I-am zis că moșul era cineva de la mine de la țară.

Și de ce nu mi-ai spus?

Ce, mai pot cu taică-tu? M-a făcut de belele de nu-mi stă capul...

Înțelege, am capul vraiște!

- Unde e acum? - Nu știu, la... magazin.

Sau la bufet.

Sau la bufet.

Ăsta s-a dus la bufet?

Să-i zică Adelei...

Aoleu, că l-a apucat acum să-și arate el bărbăția.

Aoleu, ți-am spus să stai cu ochii pe el!

Ce dracu’ faci? Lasă cartofii și du-te după el! Ce mai stai de cartofi?

De nimic nu ești în stare!

O să vorbesc cu Andreea cum ți-am promis.

Uite...

Aici ai cartea mea de vizită și numărul meu de telefon.

OK. Mulțumesc că m-ai adus!

Eu îți mulțumesc c-ai acceptat invitația mea.

Adi? Ce faci aici?

Ăsta cine e?

Ce treabă ai tu cu el?

Calmează-te! Ce-ai?

- Drum bun! - Adi, poartă-te frumos, te rog!

Te rog!

Ce voia?

- Despre tatăl Andreei, nu? - Nu te privește.

Dar tu de unde-ai aflat?

Toată mahalaua știe!

- Unde-ai fost cu el? - Mai încet, ne-aude toată lumea.

- Adela! - Tată?

- Zi, unde-ai fost? - Adi, lasă-mă!

- Adela, iartă-ne! - Tată, ce faci aici?

Iartă-ne!

Adela, am greșit.

Ți-am greșit!

Tată, nu ți-e bine. Hai să ne liniștim.

Fata mea!

Tu ești, de fapt...

Ce se-ntâmplă?

Tata tocmai voia să-mi zică ceva.

Nu ți-a zis...

Nuțică! O să zic că-i vina mea!

- Despre ce vorbiți? - Despre Andreea.

Vrea să-ți zică că-i pare rău că...

A greșit că nu ți-a zis până acum.

Are capul vraiște.

E terminat!

Tată, tu de asta îți făceai griji?

Mi-ai dăruit o soră.

Eu ar trebui să-ți mulțumesc pentru asta.

- Nu stați să bem o cafea împreună? - Nu mai pot, fata mea.

Trebuie să-l duc acasă. Să se liniștească.

- Adela... - Hai, Mitule! Hai să te liniștești!

Adela...

Hai!

Ce toamnă frumoasă! Nu?

Și lungă.

Ți-am zis că-s de partea ta, dar vorbește cu mine, te rog!

Știi că nu-i chiar atât de simplu.

Mai ales că stați toți pe capul meu cu chestia asta.

Scuză-mă!

Trebuie să răspund.

Da, Mihai.

Ai reușit să vorbești cu Andreea?

Nu știu ce să mai cred...

Bine. Lasă, nu mă lua în seamă.

Sunt varză cu capul...

Bine. Vorbim.

Nu mai poate, săraca. E distrusă.

Și tu la ce te așteptai?

Numai Paul e de vină, nu?

Nu ascultă de nimeni, nu bagă pe nimeni în seamă...

Hai, Delia, pe bune?

Tu nu vezi că-n familia Andronic suntem pe post de mobilă?

Fata aia... nu se mută aici!

De ce, mamă?

- Avem destul loc, nu? - Ia du-te tu la tine-n cameră...

și nu te mai băga-n discuții de oameni mari!

Doamne, cât poți să mă enervezi!

Îți reamintesc că am 20 de ani.

Doamne, Delia!

Cât poți să fii tu de naivă...

Andreea nu numai c-o să se mute aici,

o să se mute aici cu toată familia ei.

Ești absurd!

N-o să vină sărăntocii ăia aici!

Bine. Ba o să vină, Delia.

O să vină. E singura lor șansă să iasă din sărăcie.

Gândește-te puțin.

Andreea e unica moștenitoare a lui Paul, iar Paul o să-i lase ei...

Nu mai pune sare pe rană! Gata!

OK!

OK!

Știu exact ce am de făcut.

O să cer să se facă un test ADN.

Prea devreme pentru așa ceva.

Toate la timpul potrivit.

Muti, te dai și tu de partea bastardei?

Pe copiii mei nu i-ai apărat niciodată așa. Ei nu sunt Andronici, nu?

Delia, n-ai învățat nimic de la mine.

Cu atitudinea asta n-o să obții nimic.

Cu cât îl provoci pe Paul, cu atât devine mai încăpățânat.

Așa era și taică-tu,

Dumnezeu să-l ierte...

Știi ce cred eu?

Eu cred că ție îți convine teribil treaba asta.

Ți-ai dorit mereu ca Paul să aibă copii.

Normal!

Normal, îmi doresc nepoți, nu?

Dar nu așa.

Numele Andronic trebuie protejat.

Nu-l putem da oricui.

Tot ce vreau de la tine este să te calmezi puțin.

Da?

Și să gândești rațional.

Atâta tot.

Ce, fată? A dat Dumnezeu să vii acasă.

Acum am terminat munca.

Mă lași cu văicăreala asta?

Ia zi, mai bine, ce-ai vorbit cu băiatul ăsta,

cu avocatul lui Andronic.

Zi!

Andreea,

m-a rugat Mihai să-ți transmit

că dl Andronic ar vrea să-i mai dai o șansă.

Mihai?

Mihai...

Acum vă tutuiți? Ce treabă ai tu cu el?

Tu! Tu ești treaba noastră! De tine am vorbit.

Încearcă să te pui și tu în locul lui. Nu e vina lui, nu știa că are o fată

și acum își dorește foarte mult să te cunoască.

Ce zici? Îi mai dai o șansă?

- Nu. - Deeo!

Gândește-te cât de mult o să-l faci să sufere dacă îl respingi.

Ce treabă am eu cu suferința lui?

- Deeo... - Ce Deeo? Ce?

Lăsați-mă-n pace, n-am nicio treabă cu omul ăsta!

Ce tot insistați atât?

E bine că știi tu mai bine.

M-a luat picoteala. Mă duc să mă culc și eu...

Vai de capul meu!

Noapte bună!

Ia uite, frate, sunteți toți pe mine!

Auzi, Adelo?

Te superi dacă rămâi tu în noaptea asta să dormi aici?

Că... vreau să...

stau să mă gândesc la ce mi-ai zis tu.

Vreau să... stau singură.

Te superi?

Nu.

Sigur.

Mă bucur s-aud asta.

Mersi!

Ești...

cea mai bună soră.

Hai, noapte bună!

Noapte bună!

Și cum mă făceam eu că șterg praful, deși-l mai ștersesem de vreo două ori...

- Da... - ...vine dna Mona, plânsă toată,

cu rimelu’-ntins pe față.

Hai, nu exagera, că dna Mona nu se face de râs așa, în văzul lumii.

Tu erai acolo? Nu! Atunci, nu comenta!

Deci... că era foarte supărată că dl Paul vrea s-o aducă pe fata aia aici.

Și dl Dorin, ce zice?

Că aia vrea să vină cu toată familia după ea.

Aoleu! Încă zece tacâmuri la masă?

- Nu știu, dar... - Du-te, fată, de-aci!

Dl Paul n-ar accepta nici în ruptul capului să-i aducă pe ăia-n casă!

Nu v-am spus că ăia-s amărâți, vai de mama lor?

Ăia-s mai amărâți decât verii tăi de la țară!

Măi...

Eu sunt de acord cu dna Mona. Ea a zis să ne purtăm frumos cu ea.

Normal că tu ții cu dna Mona, dragă!

Poate-ți mai aruncă și ție câte-un oscior să-l rozi!

Ia dă fuguța la dna Delia, să vedem, ea îți mai dă ceva?

Măi, fetelor! Dar chiar nu vă mai săturați?

Ce atâta bârfă pe capul vostru?

Tu termină de făcut treburile alea acolo cu tacâmurile!

Nu vă mai certați atât, că ne-apucă ora două și nu ne plătește-n plus!

Doamne, ce vrei, Ilie?

Ce vreau? Știi bine ce vreau!

Mai ai treabă azi?

Da!

Du-te, fată, de-aci! Să vii cu mine, te scot la film!

Nu mai are șeful nevoie de mașină! Te scot cu Merțanul.

- Nu mai mergem cu tramvaiul. - Fă pași până nu mă supăr!

Dar ești ceva! Pleacă odată! Lasă-ne să terminăm treburile!

Ne vedem la film!

Auzi?

La ce film voiai să mă scoți?

Undeva la Palilula!

Fi-ți-ar Palilula să-ți fie acum! Ieși!

Dac-așa se numește filmul!

Ieși afară cu Palilula ta și vorbește frumos în casă!

Ia uite la ea!

Ce-i?

- Hai un pic! - Ce-i?

Hai să-ți zic ceva!

- Hai, zi ce vrei! - Deci...

Am căutat pe net averea lui Andronic și...

Deea, tu-ți dai seama ce tată șmecher ai?

E plin de bani, are ditai televiziunea!

Da! Așa, și?

Cum „și”?

Și să nu uiți de mine când ajungi departe.

Nu-s eu iubitul tău?

Iubit? Băiatule, ți-e rău? Ai băut gaz?

Nu suntem iubiți...

Dar ce suntem?

Ultima oară când am verificat eu, erai iubitul Adelei, da?

- Da, dar eu pe tine te vreau. - Asta-i altceva!

Dar nu se poate, noi doi n-avem nicio treabă. Ai înțeles?

Nu!

I-auzi la el, „iubitul”! Tu visezi?

Vai de capul meu!

Mitule!

Mitușule!

Ce...

Mitușule!

Mitule!

Mitule, dormi?

Lasă-mă...

Ce...

Te sufoci cu...

Ce faci, fetică, aci?

M-a rugat Andreea s-o las singură, să se mai gândească.

Am înțeles, culcă-te la loc!

Noapte bună!

Să ne prindă mama în flagrant.

Fată, Andreeo!

Treci în casă!

Ia mâna de pe ea!

Ia pleacă de-aci! Pleacă!

Lasă-l în pace! Lasă-l și nu...

- Ce treabă ai... - Nu făceam nimic, doar vorbeam!

Ce vorbeai tu?

- Ce treabă ai tu cu mitocanul ăsta? - Nicio treabă!

Fetiță! Bagă-ți mințile-n cap!

Acum ești fata lui Paul Andronic!

Și ție-ți arde de băgat salamu’-n traistă!

Alo! Ai început să crezi și tu în basme de adormit copiii!

Cealaltă e fata lui Paul Andronic, nu eu!

Taci din gură!

Fi-ți-ar gura a dracu’!

Ce vrei, să stricăm acum tot ce am făcut?

Auzi? Eu atât îți spun! Fetiță!

Te mai prind cu golanul ăsta, îți crăp capul!

Hai, gata!

Ia vezi cum vorbești cu mine acum? Poate mă-nfig în moțul tău!

Tu vorbești pe tonul ăsta cu mine? Eu sunt mă-ta!

Eu te-am făcut, eu te omor!

Marș în... Marș de-aci, la culcare!

Măgărițo! Hai!

Oricum, mă culcam!

- Hai că mă culc! - Ia vezi!

Stinge lumina aia înainte să ieși!

- Că... - Hai!

Somn ușor, noapte bună!

A dracu’ să fii!

Da!

Ia vezi!

Ia uitați ce-am eu!

Ce rochie drăguță!

- Dar de unde o ai? - De la dna Mona! Nu-i așa că-i mișto?

Ba da, dacă-ți plac lucrurile de căpătat.

E aproape nouă. A purtat-o o dată.

N-o lua în seamă pe Stela!

S-o stăpânești sănătoasă!

Că sănătatea e mai importantă decât toate... rochiile primite de pomană.

Mulțumesc! Apropo, vezi că te cheamă dna Delia.

- De ce? - De unde să știu eu?

Hai că mă duc.

Dar nu-i cam strâmtă?

Hai, lasă...

prezentarea de modă și treci la ales fasole!

Hai!

Da, să trăiți!

Frunzuliță, trei foi late

Trei în lume nu se poate

Frunzuliță, bob năut

Spune-mi, neică, ce-ai făcut

De n-ai mai îmbătrânit, măi?

Dnă Delia, m-ați chemat?

Da.

Să dai hainele alea de pe fotoliu la curățat.

S-au deschis, în sfârșit, curățătoriile.

Nu e necesitate de bază! Auzi la ei!

Îți plac?

Da, sunt superbi.

Sunt cu smaralde. N-am apucat să-i port.

Îi vrei?

Eu?

Păi...

Da, îi vreau.

Mai întâi, trebuie să faci ceva pentru mine.

Iliuță!

Da, Steluțo!

Uite, ți-am făcut o cafeluță, Iliuță!

Dacă mi-ai făcut o cafeluță, nu-mi dai și o „guruță”?

Să mă mai gândesc.

Dar cu ce ocazie?

Ia, odihnește-te un pic aici.

Așa!

Știi, mă gândeam că...

muncești așa din greu și...

ești plecat toată ziua...

Cred că ți-e greu, nu?

Nu. Deloc!

- Nu? - Nu. Mi-e bine!

Conduc mașini frumoase,

șeful mă plătește bine...

Un singur lucru mi-ar mai trebui mie.

Ce bine!

Da! Ce mâini!

Mi-ar mai trebui o prințesă, așa, ca tine.

Ce drăguț!

- Săracul șeful, nu? - Da. Îmi pare așa de rău de el.

- Era foarte supărat. - Da.

Ce fraieră, fii-sa, că vrea să rămână în mahalaua aia!

Unde... ziceai că locuiește?

În Butimanu.

- Da? - Da.

Într-o magherniță, o coșmelie. Se dărâmă pe ei.

Unde în Butimanu? Pe stânga sau pe dreapta?

Că-i ditai comuna acolo.

Nici pe dreapta, nici pe stânga. Prin Ungureni.

Aveam o prietenă care stătea în Ungureni, undeva, lângă un bufet.

Știi bufetul ăla cu plăcinte bune?

Lângă bufet stă. La două străzi de bufet.

- Da? - Da.

- I-auzi, ce mică e lumea! - Da.

Ce faci? N-am terminat!

Mi-am amintit că trebuie s-o ajut pe mama cu ceva.

- Stai, măi! - Ce?

Și eu? Ne vedem mai târziu?

- O să-mi verific agenda... - Așa...

...și o să te anunț, da?

Stela!

La dracu’!

Uite, frate!

Fata dlui Andronic locuiește în comuna Butimanu.

Stă lângă bufetul din satul Ungureni, la două străzi.

E o cocioabă dărăpănată.

Am aflat unde stă. Vii cu mine?

- Unde stă cine? - Cum, cine? Fiică-ta vitregă. Vii?

Vreau să vin și eu.

Nu, nu mergem nicăieri.

Treaba ta dacă vrei să plângi pe-aici pe la uși. Eu mă duc.

Stai un pic, zi-ne și nouă unde stă, că m-ai făcut curioasă acum.

Într-o comună... Butimanu. Stă la sat. Îți vine să crezi așa ceva?

Butimanu?

Unde o fi asta, că n-am auzit în viața mea de comuna asta.

Crezi că eu știu? O să iau un taxi.

Gheorghița!

Gheorghița!

Da...

N-am auzit niciodată de ea.

- Hai! Facem? - Hai!

- Ești bine? - Da. Hai!

Mâna stângă, dreapta ta...

- Da? - Bună, Mihai!

Adela la telefon. Din păcate, n-am vești foarte bune.

Trec eu pe la bufet să-mi povestești în persoană.

Nu trebuie să te deranjezi. Nu e atât de mult de spus.

Dar nu e niciun deranj.

Oricum eram în zonă.

Ia uite la Aurica, și-a luat de-ăsta mov! Ți-a plăcut? Ia uite!

- Nu vă supărați! - Nu mă supăr! V-ați pierdut?

Nu. Cred că sunt în locul potrivit.

O caut pe-o fată, Andreea.

Andreea Achim.

Stă la casa de lângă...

Văd că toată lumea o caută în ultima perioadă.

- Mulțumesc frumos! - Cu plăcere!

Ce...?

Ce...?

Bună ziua!

Da, vă rog...

- Numele meu este Delia Drăghici. - Așa.

Sunt sora lui Paul Andronic.

Vai de capul meu...

Dar... Poftiți!

Haideți în casă!

Andreeo!

Hai! Intrați!

Hai, Andreeo, c-a venit mătușă-ta!

Hai, poftiți în casă!

Nu vă descălțați!

Salut, Mihai!

Uite, m-am gândit la ceva și...

aș vrea să te rog să...

Poate o convingi tu pe Andreea să-mi mai dea o șansă.

Te rog.

Să înțeleg că nu mai ai dubii.

Și-așa am pierdut o groază de timp.

Cred că Ana-Maria s-ar răsuci în mormânt dacă ar ști că...

nu fac tot posibilul,

că nu mă ocup de fiica noastră.

Sigur. Te sun imediat ce am vești.

OK. Mersi!

Deci tu...

ești fata Anei-Maria.

Ea e, doamnă, de când mi-a dat-o de bebelușă,

dac-o vedeați ce...

drăguță era. Și frumoasă și...

Acum, să nu-i fie de deochi...

De-aia vă spun, mie mi-e...

Mi-e greu, așa, că eu am crescut-o și...

Ca pe copilul meu...

Dacă vă zic... De la sânul meu eu i-am dat să sugă și...

De aia vă zic, n-am făcut nicio diferență,

dacă vă spun, dna Delia, între ea și fii-mea cealaltă.

Poate pe frate-meu l-ați dus de nas...

dar cu mine n-o să aveți viață ușoară.

Ce-ai zis?

Poate frate-meu vă crede pe cuvânt, dar eu am nevoie de dovezi.

Auzi, cucoană? Cine crezi că ești?

Ce cauți aici?

Andreea, vorbește frumos! A venit mătușă-ta și...

Ce să vorbesc frumos? Tu n-ai auzit-o? Te-a făcut mincinoasă.

- Și, ce, nu-i așa? - Auzi, cucoană?

Paul Andronic a venit la noi să-mi spună că eu-s fiică-sa!

Nu noi l-am căutat, da? Ce dovadă mai vrei de-atât?

Un test ADN.