Original subtitles

Adela!

Da... tată!

- Adela! - Bună ziua!

Du-te și cheam-o pe Andreea.

Ne scuzați, că noi... fără școală, proști.

Asta e.

Andreea!

Andreea.

Da, mamă.

Andreea.

Fetița dv.

Treci încoace!

Fetița dv.

Tu ești fetița mea.

Toată viața o să fii fetița mea și ai fost fetița mea. Doamne!

Doamne, că numai...

Andreea?

Andreea.

Adică, nu e sora mea?

Nu e sora ta, dar nici nu e...

Vai de mine, numai mamă să nu fii!

Măi, fetiță!

Să crești un copil, s-o vezi mare...

S-o vezi mare și după aia să se...

Dle Andronic,

să mă trăznească Dumnezeu dacă vă mint,

dar n-am făcut nicio diferență.

Că amândouă-s fetele mele.

Aoleu, mi se rupe ceva la stomac!

Mi se rupe ceva la inimă, nu mai pot.

Vă rog, să îl lăsăm pe dl Andronic cu fata lui. Vă rog!

Haide odată, femeie!

- Nu mai pot! - Haide!

Nu mai pot! Doamne! Mitule!

Aoleu!

Deci tu ești Andreea.

Tu ești...

ești fata mea!

Ești fata mea.

Andreea, nici nu îmi vine să cred ce spun.

Andreea.

Fata mea.

Fata mea, Doamne Dumnezeule!

Fata mea.

Luca, deja pleci?

Ia vino încoace!

Băiatul meu frumos.

Normal, acum l-ai văzut prima dată.

Și azi mă contrazici? În ziua-n care îmi pierd copilul?

Nu vă mai certați, vă rog!

Nimănui nu îi este ușor.

De ce, pleacă la război? Unde pleacă?

Mai rău, plec în Moldova.

Zi și tu, Muti, ceva. Băiatul nostru pleacă în pribegie,

iar frate-meu aduce-n casă o bastardă și nimeni nu face nimic.

A dracu’ pribegie.

Tu știi, Luca, că unchiul tău...

o să te cazeze-ntr-o vilă cu piscină, viță de vie,

undeva pe un deal, pe lângă Chișinău?

Limuzină cu șofer,

și asta doar ca să te duci

de câteva ori pe la televiziune să ciupești prezentatoarele de cur.

Gata!

Până aici!

Și voi? Voi ce faceți? Nu aveți treabă?

Gata, am ieșit din izolare, pandemie, ce naiba am trăit în ultimele luni!

Să chem armata să vă trimită la muncă?

Hai!

Du-te, băiete!

Du-te și fă ceva cu viața ta.

Da? Că eu cu bunică-tu...

dormeam patru ore pe noapte ca să facem bani.

Hai!

Drum bun și cale bătută!

Sărut-mâna, bunico!

Salut, tată!

Și te aștept pe la mine pe la vilă.

Cine joacă?

Sepsi Târgu Mureș cu Săgeata Năvodari.

Foarte tare!

Finală de Champions League.

Tulai Doamne, că ai o gură, femeie!

Taci!

Tu să taci, că...

Doamne, nu ești în stare de nimic.

E adevărat?

E adevărat că omul ăla... Că Andreea nu e sora mea?

Da, e adevărat. Ca să înțelegi și tu ce-a fost în sufletul meu

să cresc atâția ani pe una care nici nu era sânge din sângele meu.

Păi și cum?

Cum? De ce acum?

Așa e viața!

Zi-i, Mitule, c-am obosit.

Demult, eu și cu mumă-ta eram la Petrești,

acolo cu ea șî îngrijam porcii.

Dar ți-am mai spus.

- Țin minte că... Și ne plăceau porcii. - Taci!

- Și porcii... - Zic eu, că până zici tu...

mă apucă mâine. Fii atentă, fetița mea.

Patronul ăsta avea o fată.

Ea s-a hăndrăluit cu băiatul ăsta, cu Paulică, înțelegi?

Și a rămas borțoasă.

Ta-su mare a bătut-o de dracii a găsit-o. Că, normal,

asta a rămas borțoasă de fată mare.

Și a închis-o la fermă, a făcut o fată.

După aia, mi-a dat-o... Ce, nu e așa?

Ne-a dat-o nouă și a zis: „Luați-o! Uite, e a voastră.”

Întelegi?

Ca trebuia să șteargă rușinea fetei. Și noi am luat-o.

Ne-am dus cu ea la Sfatul Popular. Și așa a devenit ea soră-ta.

E clar acum?

Păi și mama ei?

Mă-sa a murit demult.

Și tatăl ei? De ce apare el acuma?

- Păi, a venit... - Pentru că a venit.

Pentru că acum a aflat.

De-aia.

Dar lasă asta.

Tu ai văzut ce mirat e? Aproape că-i curgeau balele.

Fată frumoasă am crescut eu aci.

Haide! Vorba multă, sărăcia omului.

Hai să facem o cafea, să pregătim ceva pentru omul ăsta.

Andreea nu e sora mea!

Nu îmi vine să cred.

- Da, tată. - Salut, ce faci?

Bine, mă bucur și eu de libertate.

Nu mai râde. După atâtea luni de carantină, înnebunisem.

Îmi era un dor de București, habar n-ai.

Ia zi, ne vedem la o terasă? Mâncăm ceva, fac cinste.

Nu pot, că sunt la Putimanu.

Și aici se complică situația.

Cu ce? Cu fata lui Andronic?

Sunt într-o casă...

unde sunt, de fapt, două fete.

Una blondă și una brunetă.

Alba-neagra, nebunule.

Problema e că eu aveam impresia că fata blondă

e fata lui Andronic.

Când, de fapt, cea brunetă e.

Și cheia întregii povești, bătrânul de care ți-am povestit,

a dispărut.

Și dilema ta care e, că nu înteleg?

Știi cum e când îți place o fată din prima?

N-aș vrea ca fata asta să fie

fiica omului pe care îl urăsc cel mai tare din lume.

Nu mai pot să vorbesc. Te sun eu.

Bine. Pa!

- Vă pot ajuta cu ceva? - Pe mine?

- Ești la mine în curte, băiatule. - Mă iertați.

Ce face?

- Cine? - Paul Andronic, bre!

Hai că am văzut și noi.

Ia zi, i-a pus Dumnezeu mâna în cap lu’ Nuțica, așa-i?

- Cine-i Nuțica? - Hai, bre,

lasă-mă, că știm și noi ce zice lumea.

Că ăștia-s prosti, nu știu.

Dar nu e așa, să știi.

Ești scump la vorbă, boierule.

Lasă, mai vedem noi.

Eu o să...

Boierule!

Îmi pare extrem de rău că ne cunoaștem abia acum,

dar sper din tot... De fapt, sunt convins că nu e prea târziu.

Știți, dintodeauna mi-au plăcut televiziunile dv.

Numai la ele m-am uitat.

Da?

Doamne, Andreea, mi se pare atât de incredibil!

Eu am aflat de existența ta abia ieri.

Ieri!

Și am senzația că viata mea de până acum

a fost doar un drum până în momentul ăsta, până acum, ca să te cunosc.

Zi-mi de tine ceva. Spune-mi, povestește-mi ceva de tine.

Eu...

am trăit aici toată viața mea.

Liceul l-am făcut, dar nu l-am terminat.

E greu să fii sărac, să știți.

Dar... îmi imaginez că dv. n-aveți cum să știți.

Andreea, știu foarte bine.

Văd și eu ce se întâmplă în lume, da?

Dar îți promit că de acum înainte, îmi voi face timp pentru tine.

Pentru noi, da?

Iar tu, de azi încolo, vei trăi viața pe care o meriți.

Tu ești fata mea, întelegi? Fata mea. Fata lui Paul Andronic.

Oare?

Cum adică?

Crezi că mie mi-e ușor?

Credeți că-ntr-o singură zi pot s-arunc viața mea la gunoi?

Nu trebuie să faci asta. N-am zis asta.

Dar... aici, asta este casa mea, aici e acasă.

Oamenii ăștia, așa simpli cum sunt ei, ei sunt părintii mei.

Și-au rupt de la gură să trăiesc eu.

Știu. Crede-mă, o să le fiu foarte recunoscător, da?

Știți dv. cum e să fii sărac?

Mama și tata mâncau târtița de la pui ca să mănânc eu copanele,

deși știau că nu eu sunt fata lor.

Andreea, îți jur, îți promit că voi face tot posibilul

să fie bine pentru toată lumea.

Și pentru ei, da?

Ai încredere.

- Mă bucur să aud asta. - Te rog!

Te rog, nu mai plânge.

Uite cum facem, eu te aștept aici,

intri, îți iei câteva lucruri și mergem acasă, da?

Acasă?

Da!

Dle, vă înșelați, aici e casa mea.

Nu mai plânge.

Fata mea, nu mai plânge.

Nu mai plânge.

Păi, e așa... Nu știu, nu îmi vine să cred.

Vezi? Vezi cât suferă, săraca?

O fi bine, Nuță? O fi bine?

- Că e un Dumnezeu deasupra! - Taci!

- Ne trăznește-n moalele capului. - Taci!

Că mă iau după tine.

Mă iau după tine, femeie proastă.

- Proastă! Să mințim... - Cum să...

Taci!

Dumnezeu drăguțul nu bate cu parul.

Să cadă o pacoste pe copilele noastre.

- Taci! - Nu vă mai certați.

Tată, dacă ai ceva de zis, zi!

Ce tot aveți? Ce minciuni?

Ia taci din gură! Du-te afară. Că te văd tulburată rău.

Hai, du-te afară. Ia o gură de aer.

Hai, du-te de aci, du-te!

Mitule, fii atent aci la mine!

Dacă nu îți ții gura,

te bag lângă moșu’ în curte.

- Tu ai înteles? - Mai lasă-mă.

Ce? Nu, lasă-mă.

Asta e șansa noastră să ne ia și pe noi unul cu bani.

- Să spele crima pe care tu ai făcut-o. - Eu?

Ce, eu?

Pe cine a mâncat în cur să repare soba vara? Pe tine!

Cine a lăsat lemnele acolo să dea moșu’ cu capul?

Tu! Tu și moșul tău nebun cu copii bastarzi.

Ăia i-am crescut și i-am iubit. Fii atent la mine,

taci din gură, acum și pururea și-n vecii vecilor.

Stă la poartă de vorbă cu... ăsta. Dar ce-or vorbi?

Ce-or vorbi? Prostii de-ale ei. Ce să vorbească?

Sluga lui Andronic, lasă-mă.

Haide să luăm...

Pune mâna, ia carafa. Să mergem să ducem apă.

Doamne, de nimic nu ești în stare.

Uite că ne-am reîntâlnit mai repede de cât am fi crezut.

Doamne, ce zi!

Da.

Suntem cu toții debusolați.

Tu chiar nu știai nimic din toată povestea asta?

Absolut nimic.

Eu și soră-mea am crescut ca surori bune.

Nici nu s-a pus vreodată problema.

Știi?

La noi în familie, până și iubirea e împărțită.

Cum adică?

Mereu am avut senzația că tata ține mai mult la mine

și mama la ea.

Dar mama e o femeie mai...

Hotărâtă și dintr-o bucată, am văzut.

Auzi, dar tu crezi că pleacă azi?

Tu crezi că o ia cu el azi?

Cred că da.

E Paul Andronic.

Crezi că nu are putere de convingere?

Tu nu știi cine e Paul Andronic?

Cum să nu stiu.

Toată lumea știe.

Nici nu vreau să mă gândesc

cum o să se ducă știrea asta în toată mahalaua până diseară.

Hai, ieși acum.

Bun. Andreea, nu vreau să te forțez cu absolut nimic.

Doar speram că...

Nu știu, aș fii vrut să-mi cunoști, să-ți cunoști familia.

Ei sunt familia mea.

Nu pot, îmi pare rău, nu pot!

Nu acum.

Cum să nu vină? Sigur că vine, păi cum?

E sfioasă ca mine, de aia.

Nu, îmi pare rău, chiar nu pot.

Oricum, de altfel, dl Andronic pleca.

Cum? Vă rog frumos, cum să plecați. Stai să... Acum vine.

Mă duc eu și o îmbrac.

Andriuca, vrei să vină mama cu tine? Hai că vine mama.

- Nu, vă rog! - Nu putem să lăsăm fata singură.

Nu, vă rog frumos! Am înțeles foarte bine și am toată răbdarea cu ea.

Am lipsit atâția ani din viața ei. E firesc, îi trebuie timp.

Și e timp. Mitule, zi și tu ceva.

Fă ceva!

Chestia asta...

E întâlnirea aici...

E nemaipo... E la Surprize, surprize aci.

Vă rog, am înțeles, e în regulă.

Vă rog!

Am toată răbdarea, Andreea.

Nu ne grăbim.

E normal și sper...

Sunt convins că în curând, o să ai alte sentimente față de mine, da?

Nu știu.

Pentru mine, dv. nu sunteți decât...

un străin.

- Fă! - Are dreptate, așa e.

Deocamdată.

Dar sunt tatăl tău.

Nu, tatăl meu este Mitu!

Este copil...

Dar are... Știți ce suflet bun are? Dar nu e...

- Bun, am înteles. - Nu întelege!

- Cum să nu fim părinții ei? Asta-i. - E-n regulă, am toată răbdarea din lume.

- O să-i treacă. - Dar vă rog eu frumos!

- Nu plecați supărat, vă rog! - Vă rog, o să mă ierte, o să se rezolve.

- La revedere! - La revedere!

Las-o acum!

Eu am făcut-o, eu o omor.

Tâmpita pământului!

Vai de capul meu!

Ce făcuși, dobitoaco?

Ce făcuși, fir-ar mă-ta a dracu’, dacă nu te calc în picioare!

Cum să faci așa ceva? Cum să îi zici să plece?

Tu vrei să ne nenorocești pe toți?

Uite-l, fată, ți-am zis? Ăsta e!

Andronic în persoană.

Toată ziua se frăsuie pe aici.

Vine, pleacă...

Auzi, eu aștept să vină și televiziunile,

să transmită în direct de la poartă de la Nuța.

- Nu-i așa, dle procuror? - Sărut-mâna, tanti Florica!

- Bună! - Zi, matale!

Că vorba aia, ești om învățat.

- Acum ceva vreme, a venit un moș... - Așa.

cu o mașină d-aia mare neagră, a oprit aici și a întrebat:

„Aici locuiește familia Achim? Aci, zic eu.”

Că nu puteam să-l las pe om cu ochii-n soare.

Și acum a venit ăsta de se frăsuie toată ziua pe la televizor.

- Cine, bre? - Andronic, dle!

Andronic în persoană.

A venit și cu un tânăr frumos, unul de îi duce trena.

Îți dai seama, Aurico, ce curg apele pe Nuța?

Bine, te las să mai investighezi acolo cazul.

Și ține-mă la curent. Sărut-mâna, vă pup!

- La revedere! - La revedere!

Văzuși, Aurico, fată?

„Să mai investighezi!”

Să-l ținem pe el în curent.

Fată, ăsta e cel mai important lucru din lume, să nu rămâi proastă.

Proastă și încuiată la tine în casă.

Auzi, eu ard. Mă duc să vorbesc cu Nuța,

- ...că vreau să știu ce a făcut. - Las-o să își revină.

Ai timp matale. N-ai timp până diseară? Ai timp.

- Fii atentă, am eu una bună. - Ia zi!

Vrei să știi de ce nenea Stancu din luncă a bătut-o pe nevastă-sa?

De a venit aia la spital cu arcada spartă.

Dă ce, fată?

S-a culcat cu Sorin al lui tanti Vica.

- Cu Sorin? - Taci din gură!

- Cu Sorin? - Cu Sorin.

Vai!

Auzi, bine i-a făcut, dacă-i rea de muscă.

Auzi, frate, cu Sorin!

Doamne Dumnezeule!

Cum a trăit fetița mea până acum.

Nu știu, parcă e altă lume.

Se vede că n-ai fost niciodată sărac.

Asta cam așa e, n-am fost.

Știi, oamenii aștia au și ei vise, planuri.

Sunt fericiți, necăjiți, iar unii din ei reușesc să iasă de aici

și chiar să facă ceva în viată.

Da, știu.

Ca fiica mea.

Dacă o fi fata mea.

Ce vrei să spui?

Nu-mi dau seama cu cine seamănă.

Uită-te și tu la mine...

Maică-sa, Dumnezeu s-o odihnească, era...

Avea un ten alb ca porțelanul. Blondă, cu ochii verzi.

Dar știi ce am simțit? Are ceva...

Simt așa un fel de ambiție.

Ca mine.

Are ceva...

Știi că am fost cam, mă rog, cam neplăcut surprins cu...

C-a refuzat să vină acasă, dar, în același timp, îmi place,

are ceva demn chestia asta.

Adică, nu pare o fată care poate fi cumpărată ușor așa,

cu bani, cu bogăție, cu poleială, nu?

Oricum, știi ce te rog? Anulează-mi întâlnirile de azi,

n-am chef să văd pe nimeni.

Nici la birou, nici... nu.

- Și așa nu îmi stă mintea la altceva. - Sigur!

Palma asta,

eu nu o s-o uit atât de ușor.

Uite ce frică îmi e mie de tine.

Uite că mor de frică.

Cum mă cheamă pe mine?

- Te-ai tâmpit? - Cum?

- Andreea, te cheamă. - Achim!

Mă cheamă Achim

și eu nu știu să pierd.

Dimpotrivă.

Vreau tot!

Atunci, de ce n-ai plecat?

De ce n-ai plecat? Îți place sărăcia asta lucie?

Vreau decât să-l incit, gen.

Să-l perpelesc, cum se zice pe limba ta.

Vreau să-l fac să vină ca un mielușel, să se roage de mine.

Gândește-te tu

cum ar fi reacționat adevărata fii-sa, Adela?

S-ar fi dus ea așa una, două, cu el azi la vilă?

Ar fi sărit ea în sus de bucurie

că își părăsește familia care atâta s-a chinuit pentru ea?

Nu știu ce să zic...

Îmi place.

Ești mai deșteaptă decât mine.

Fata mea!

O să ajungi mare!

Bravo!

- Ilie! - Ilie!

- Ilie! - Ce vreți?

Vino încoace! Cum a fost?

- Unde e? A adus-o? - E frumoasă?

Nu spun nimic, n-am voie să vorbesc.

Ai venit singur?

Unde e...?

Știi tu cine.

Zi și tu, Muti, ceva.

Unde este...?

Știi tu cine.

Am găsit-o, dar n-a vrut să vină cu noi.

Un șofer e ca agentul 007.

N-a văzut, n-a auzit.

- Nici usturoi n-a mâncat, nici... - Exact, coană Gina.

Dacă ăsta e 007, eu sunt Halle Berry ieșită din spumele mării.

Nu cunosc.

Nu cunoști, fraierică, că tu n-ai treabă cu lumea showbiz-ului.

Costum de baie, valuri, spume.

- Măi, fii-mea, ce te cațeri ca o... - Maimuță?

Exact, că nu îmi venea. Zi, nu mă mai fierbe.

- Nu vă spun nimic, n-am voie. - Zi!

E din Butimanu,

stă într-o cocioabă, vai de mama ei.

N-are nici după ce bea apă. Nici ea, nici familia ei.

Săraci, amărâți, sărăcie lucie. Știi ce e aia?

Dar fata cum e? Ai văzut-o?

Fața ei cum e? Ai văzut-o? Cum e ea?

N-am văzut-o eu, dar l-am auzit pe șefu’ în mașină

cum vorbea despre ea, cică ar fi cam tuciurie.

Da!

Pot?

Sigur că poți, ce întrebare e asta?

Nu ești soția mea?

- Ce e? - Ba da.

Dar dacă sunt soția ta,

ar trebui să împarțim și bune și rele, nu?

Împărțim.

Și știu c-o să te surprindă ce spun acum,

dar, dacă îți amintești, cât de mult te iubesc,

o să înțelegi imediat.

Eu sunt de partea ta.

Știu!

Nici nu mă așteptam să fie altfel.

Ești minunată!

Minunata mea!

Și fetița ta are nevoie de tine.

Așa cum și tu ai nevoie de ea.

Chiar dacă în sufletul meu se duce o luptă

fiindcă am pierdut copilul nostru.

- Și acum apare copilul tău. - Ei, nu-i copil.

E o fată înaltă, frumoasă, deșteaptă, 21 de ani.

Cu principii,

care nu a vrut să meargă cu mine.

O să vină!

Nimeni nu-l refuză pe Paul Andronic, nu?

Da!

Da.

Și până la urmă, dacă n-o să poată să te iubească,

apelezi la arma ta preferată.

Banii.

Stai puțin, cum poți să spui asta?

Dar tu ce mi-ai spus prima oară când m-ai văzut la știri?

Ce am spus?

„Banii pot cumpăra orice, domnișoară, chiar și iubirea.”

Mamă, ce adânc am scris-o pe asta!

Mă dădeam și eu la tine, mă dădeam grangur.

Dar tu știi că eu sunt un om bun?

Oarecum.

Vă las!

Ce a fost râsul ăsta?

Touché!

Deci, e țigancă!

- N-am spus asta. - Ba chiar asta ai zis. Și sărăntoacă.

Când o veni aia de la Butimanu, cu noroiul sub unghii,

să vezi ce-i face dna Delia. Mamă, abia astept.

S-o pună la bucătărie, s-o pună să șteargă praful.

Dacă tot e țărancă, să își vadă de lungul nasului, nu?

O fi țărancă, dar e fata lui șefu’.

Săraca, Doamne, numai când mă gândesc.

Sărut-mâna, dnă Delia!

Sărut-mâna!

- Ce mai faceți? - Nu mai pot de bine.

Gina?

Zi! Ai aflat ceva?

Ce?

Da! E de la țară și e cam țigăncușă.

Interesant.

Ia hai să-mi povestești, că în casa asta și pereții au urechi.

Da, acum.

Și?

- Zi... - Ce să zic?

- Mai zi. - Dai și tu ceva?

Ia cântă.

Țigăncușă, ești frumoasă, țigăncușa mea

Te iubesc și nu te pot uita

Țigăncușă ești frumoasă, țigăncușa mea

Te iubesc și nu te pot uita

Tată, ce ai pățit?

Ți-e frig?

Toamna, oricât ar fi de cald, ploile tot sunt reci.

Hai, pune pătura asta.

Mai stai!

- Mai stai cu mine. - Mai stau, dar...

Nu pot să stau mult. Tre’ să mă duc la bufet. Și așa am întârziat.

Doamne, ce zi!

Și tot nu îmi vine să cred.

Poate că nici nu ți-e să crezi...

chiar tot.

Adela,

tu te uiți așa la noi ca și familie?

Asta fac în fiecare zi. Nu trăim toți aici?

Nu suntem o familie?

Tu vezi cât de diferită ești tu față de noi?

Ei, ce ai în căpătâna aia?

Tu ce ai, tărâțe? Ce ai?

Nu-s cinci degete la fel. Ce, oamenii-s la fel?

- Mai lasă-mă, muiere, lasă-mă. - Vezi?

Asta e când stai toată ziua ca păduchele pe lemne,

nu faci nimic, o iei razna.

Mai du-te bate un cui, mai...

pune o ulucă în gard.

Cade dracu’ casa asta pe noi și ne râde mahalaua.

Pleacă de aci!

Lasă pătura aici.

Mamă, mai lasă-l și tu în pace. De ce îl cerți întruna?

Nu vezi că e și el tulburat?

Tulburat...

Că o pierde pe Andreea.

Ia uite, toți vreți să scăpați de mine. Dar văd eu ce aleg, că doar eu aleg.

- O s-alegi ce-i mai bine pentru tine. - Tu ce ai face-n locul meu?

I-ai părăsi așa, pur și simplu, pe scumpii noștri părinți?

Cât vorbiți aci!

Voi vorbiți mai mult decât mine?

N-ai treabă? Haide de aci!

Ia uite... vorba lungă, sărăcia omului.

Tu ce vrei?

Ce ai în capul ăla?

Tărâțe, ca taică-tu.

Tu ce vrei, să-i trezești ăsteia...?

Aia...

Cum îi zice? Aia de...

Mamă, ce lapsus am!

Aia...

Glasul sângelui.

Haide, că...

- Nu mai băga atâta în tine. - I-auzi!

Hai să îți arăt ceva!

Ana Maria.

Mama Andreei.

Frumoasă femeie.

- Acum înțelegi ce zic? - Înțeleg.

Adică, e normal să ai dubii.

Dar cu un test ADN te poți lămuri.

Dacă fac asta acum...

N-o să vrea să mă mai vadă niciodată. S-ar simții jignită, nu?

Cel mai bine ar fi să fac cumva

s-o aduc aici,

să stăm împreună,

să ne cunoaștem mai bine, să ne dăm puțin timp.

Eu am o idee.

Ce ar fi să încercăm cu Adela?

- Care Adela? - Sora ei mai mică.

Eu am mai vorbit cu ea, chiar și azi.

Aș putea să încerc să aflu mai multe de la ea.

Asta e fata aia micuță, subțirică, care era-n curte?

- Da. - Tu ai văzut ce ochi frumoși avea?

- De ce zâmbești? - Nu, nimic.

Pentru numele lui Dumnezeu. Ați luat-o razna în casa asta?

Hai!

Hai, intră peste el, întreabă-l. Nu sta pe la uși ca adolescentele.

Poate tu ar trebui să îți pui ochelarii.

Ce-i, Delia? Ce vrei de la mine?

N-am făcut nimic.

- Da? - Da, dar o să faci.

Dacă noi, ăștia de lângă tine, nu suntem vigilenți,

cine știe pe cine bagi în casă.

Bun. E fata mea, da? 21 de ani n-am știut de existența ei.

- E fata mea, clar? - Desigur, fata ta.

Hai să-mpărțim cu ea munca noastră de o viață!

Numai la asta te gândești? Numai asta vezi în fața ochiilor?

Tot bani, avere? Avem! Ce îți lipsește?

Nu ți-a lipsit absolut nimic niciodată, toată viața.

Lasă-mă și pe mine să trăiesc.

- Asta nu rămâne așa, Muti! - Ai grijă, Delia, sângele apă nu se face.

Sigur, așa e!

Și copilul meu,

puiul meu, să sufere singur la Chișinău, nu?

Că așa vrea el.

Auzi? Pe mine nu mă miră deloc că voi două nu sunteți surori.

Adică, sunteți atât de diferite, ca ziua și noaptea.

Ea e ca... neagră, așa, și puturoasă

și tu ești frumoasă și blândă, ca pâinea caldă.

Nu e chiar așa. Adică...

Mereu, la Andreea, totul a mers mai greu, știi?

Și la școală învăța lecția în două ore, eu în 15 minute.

Dar știi ce e șocant?

Că taică-su e Paul Andronic.

- De ce? - Cât noroc să ai pe lumea asta? Cât?

Ăla, dacă vrea mușchiul lui, cumpără toată mahalaua.

Să mă săruți dulce, dulce, până la sânge

Iar a venit ăsta pe aici?

Ia uită-te și tu cât de beat e.

Sărut-mâna!

Uite-l și pe Adi.

Hai, lasă-mă cu Bachus, că îmi vine să îi crăp capul.

Scumpa mea soție!

Pardon!

Vă rog să mă iertați.

Omagiile mele,

scumpă și adorată doamnă.

Iar te-ai îmbătat? De unde ai avut bani? Te-ai împrumutat?

Din cutia de tablă din dulapul de la bucătărie.

Pușculița dv. secretă.

Am descoperit-o.

Hai că vorbim acasă, da? Pleacă.

Nu vreau să te supăr. Știi că eu nu vreau să te supăr niciodată.

N-am venit să rămân, am venit ca să plec.

Și să aștern,

la piciorușele dv. subțiri,

floarea care mă definește pe mine ca bărbat și ca partener.

Ochiul boului.

Adică, ochiul meu vigilent

pe care l-am băgat la interval

când te-am cunoscut.

Mai bine nu mă cunoșteai!

Hai, pleacă, vorbim acasă, da?

Mihaelo?

Îmi faci și mie o cafea tare și amară ca inima mea?

Și, pe urmă, plec.

Și? Ce faci azi?

Lasă ce fac eu, zi-mi ce faci tu.

OK!

Tu îmi ascunzi ceva?

Toată mahalaua zice că la voi la poartă parchează mașini de lux.

E o problemă care o privește pe Andreea.

Și tu nu ești soră-sa?

Haide, bagă, să știe și Dan.

- Deci, tu nu înțelegi? - Ei, nu înțeleg!

Mamă, dar secretoase v-ați făcut de când vin șmecheri cu bani la voi.

- Dar de ce e așa important pentru tine? - Ia uite-o, bravo!

Păi, poate pot să ajut, să fiu pe fază.

- Zici sau nu zici? - Nu, ți-am zis!

O să îți zică Andreea dacă o să vrea.

- Știi că nu-mi place bârfa. - Bine, mă.

Parcă văd c-o să vii tu la mine într-o zi și atunci, n-o să-mi placă nici mie bârfa.

Pot să te întreb ce ai găsit la papagalul ăsta?

- Dar ce faci? - Ce să fac?

Probez, să găsesc și eu o rochie mai de Doamne ajută

și nu-mi mai vine nimic.

Asta de la botezul lui Sandu țipă pe mine de zici ce e aia.

- Nu îmi vine să cred! - Dar ce îți trebuie ție rochie?

Ziceam să mă duc și eu cu fata asta la Andronic.

Ce să cauți acolo?

Ce, te înfiază și pe tine?

Auzi, nu fi nesimțit, da?

Tre’ să stai cu ochii pe asta ca pe butelie, să nu...

Să nu facă vreo prostie.

- Că prostii zice... Nu mai zic eu. - Bine, Nută.

Tu-ți dai seama... Dacă uită asta de unde a plecat?

Dacă ajunge asta mare doamnă și-o aruncă pe mă-sa ca pe-o măsea stricată.

O să o arunce.

Și ce să faci? Ăsta a fost norocul tău.

Lasă, că norocul și-l mai face și omul de unul singur.

Nu mi-am pârlit buricele degetelor și nu mi-am ars mâinile cu leșie

să le cresc.

Ce să fac, să pierd?

Măi, femeie!

Nu e bine ce facem. Noi trebuie să spunem adevărul adevărat.

Te omor cu mâna mea, întelegi?

Uite, e asta e frumoasă.

- Acum nu îți mai vine. - Nesimțitule!

Ce faceți? Iar vă certați?

Mă rog, e treaba voastră.

- Unde pleci de nebună? - Mă duc să mă văd cu Laura.

Pa!

- Ce a zis asta? - Să se vadă cu Laura. „Pa!”

Alo, prințesa mea, ce faci? Treci așa pe lângă mine?

Ce faci? Nici nu te-am văzut.

Bârfește mahalaua.

Că ce?

Că sunt fată de mogul?

Ce mogul?

Hai, varsă tot!

E ăla care a venit cu mașina aia șmecheră pe aici?

Cine e?

Ăla cu televiziunile,

Paul Andronic.

Să mori tu, nebuno!

Ești fata lui Andronic?

Hai, să vorbim pe bune,

că s-ar putea să mor după tine, știi ce zic?

Incest.

Ce faci, golanule? Ce faci tu aci?

- Mamă. - Nu-ți crapă obrazul de rușine?

- Mamă! - Ce mamă!

Ăsta-i incest pe față.

Ce faci aci? Le pipăi pe amândouă?

- Le vrei pe amândouă? - Mamă, termină!

- Poate mă iei și pe mine. - Poate!

- Hai, du-te de aci! - Pleacă odată! Hai!

Și tu, termină, nu mai zbiera în halul ăsta.

Ești proastă acolo?

Vine cel mai bogat om din București să te facă fii-sa și tu, cu sărăcia asta.

Pleacă de-aci!

Gata, a plecat. Lasă-mă, plec și eu.

Aoleu!

Te coafez eu!

Bine... Fir-ai să fii!

Delia, iartă-mă,

dar să nu ne mai certăm, te rog.

Hai, zi ce urmează.

Nu știu ce urmează, dar te rog eu frumos,

nu mă mai pisa la cap încontinuu cu problema asta.

Te rog eu, fă și tu ceva, du-te la televiziune Hai, te rog!

Chiar ne crezi pe toți o adunătură de tâmpiți.

Delia, sunt oboist, te rog frumos.

Știu tot și vreau să știu dacă o aduci pe fii-ta la noi în casă.

Încetează, gata!

Gata!

Frate-meu,

să nu zici că nu ți-am spus.

Te terfelesc prin presă, de nu știi cum te cheamă,

- ...că nu i-ai cumpărat tu pe toți. - Și ce o să le spui? Zi-mi și mie.

Ce o să le spui?

Că acum 21 de ani, m-am îndrăgostit de o femeie

cu care am făcut un copil, de care n-am știut?

- Ce o să le zici? - Mai rău.

Parcă și văd titlurile.

„Marele magnat, Paul Andronic, se mută cu țăranii.”

Să-ți faci un cort în fața casei lor, că tot nu vrea fii-ta să se mute aici.

Surioară...

Ia mai du-te-n mă-ta!

Muti!

Muti!