Original subtitles

La fix, altfel m-ar fi făcut fleașcă.

Încă puțin și scap de-aici.

O să vedeți voi toți de ce sunt eu în stare.

- Hai, fugi să nu te prindă ploaia. - Ne vedem mâine.

Hai, odată!

Ăștia se duc în magazie?

Aoleu, mi-au găsit bijuteriile! Să-mi bag!

El când nu bea e OK, e cuminte,

e liniștit, la locul lui, nu mă deranjează.

Dar când bea, cântă și vorbește numai prostii.

Am niște prieteni la jandarmerie. Dacă vrei, vorbesc cu ei,

să-l sperie puțin. E o idee bună.

- Nu, că nu se sperie. - Da?

Uite, am ajuns-o pe Adela din urmă.

- Ce m-ai speriat. - Hai, să nu vă prindă furtuna.

Doar nu vă duceți așa până acasă?

Așa, cum?

N-aveți umbrelă, nimic.

Ei, nu ne-a omorât coronavirus, ne omoară o ploicică?

- Nu vreți să vă dau o umbrelă? - Nu, nu vrem să deranjăm.

Nu-i niciun deranj.

Să intrăm. Ne facem ciuciulete până acasă, așa e.

Deranjăm săracii oameni...

- Păi... - Or avea treabă...

Intrăm puțin, nu stăm. Intrăm și le-am luat.

- Eu cred c-o să se bucure. - Vreau să-i salut și eu pe ai tăi.

Hai odată, potolește-te!

Nu e bine, mama, nu e normal!

Te rog eu, ciupește-mă să mă trezesc!

- Ascultă-mă! Uită-te la mine! - Nu pot, mama!

Spune-mi că visez. Că e un coșmar, că nu e adevărat.

- Nuță! - Tu să taci, ai înțeles?

- Îmi pare rău! - Mama!

- Mama! - Unde umblă la ora asta?

Nu știu, nu-s genul care să meargă-n vizită

sau, mă rog, cine știe?

Unde sunt? Erau vreo șapte umbrele aici?

Lasă, nu vrem să te deranjăm.

Gata, am găsit.

Să nu fie singurele, aveți și voi nevoie de ele.

Nu, mai avem vreo patru.

- Poftim. - Mulțumesc! Rămân datoare.

- Și eu rămân dator. - Ei, sunt doar niște umbrele.

Te iubește mama. Taci!

Ce e, ce s-a întâmplat?

- Poliția? - Șase!

Poliția?

Jos! Stai jos. E procurorul.

- Cine? - Sebastian Lascu!

Aoleu, a aflat!

- N-a aflat. E cu soră-sa. - Doamne Dumnezeule! Ne pedepsești.

O să facem pușcărie.

Gata.

Hai c-a plecat.

Hai, Andreea, scoală. Hai, că nu-ți stă bine panica asta!

Hai odată, te rog frumos! Lasă panica, da?

Ești femeie puternică, nu-ți stă bine. Uite, pupă mama!

Trece.

Mitule, stai aci, să nu miști de-aci.

Hai!

Când eram mic, bunică-mea zicea că atunci când plouă tare,

Dumnezeu vrea să ne spele păcatele.

Ca să putem păcătui din nou.

Trebuia să mă duc cu el.

Trebuia să mă duc cu el, trebuia să-mi văd fata.

Am pierdut-p pe Ana Maria, nu pot s-o pierd și pe ea.

Nu pot. Pur și simplu, nu pot lăsa să se întâmple asta.

De ce l-ai lăsat să vă despartă?

Paul Andronic pe care-l știu

n-ar renunța atât de ușor la ceva ce iubește atât de mult.

Sau așa știam eu.

Greșesc?

Mi-au răpit-o.

Nu știam ce să fac, nu știam unde s-o caut, nu știam unde e.

După o vreme, taică-său a venit...

și m-a dus la mormântul ei.

S-a sinucis.

Îmi venea să urlu de neputință, de disperare,

îmi venea să-l omor pe el...

Nu mai puteam să fac nimic.

Habar n-ai cum e să nu mai poți face nimic,

să nu poți să lupți pentru omul pe care-l iubești cel mai mult pe lume.

Ea era moartă...

și eu eram...

Nu mai puteam să fac nimic, nu mai puteam s-o salvez.

Știu cum e.

Poftim?

N-am... Nimic.

Trebuie să mergi să-ți iei fata.

Stai aci... Hai cu mine, nu pot să închid acum!

- Stai aci! - Plouă!

Dă-o-n mă-sa de ploaie! Fii atentă la mine, nu e ce crezi!

Avem un mort în magazie, cum nu e ce cred?

Era bătrân!

Nu pot să cred ce se întâmplă! Că e adevărat!

- Taci din gură, hai înapoi... - Eu nu mai vin acolo!

- De ce? - Că e un mort acolo!

Taci din gură că ne aude!

Asta e, e un mort în magazie!

- L-am văzut, e un mort! - Fă!

Dacă mai zici o dată că e un mort în magazie,

te trosnesc de nu te vezi!

Ia uite!

Ia uite, fă!

Nu găsesc...

- Ce faci, unde cauți? - Buzunarele! Nu-l găsesc!

Unde îl cauți?

- De ce nu-l ții pe mute? - S-a dat singur, nu știu.

S-a dat? Când te sun eu, zici că e pe silent.

Sună ca alarma de pompieri. Uite aci!

E Adela.

E Adela! Ce fac?

Ce să faci, trebuie să scăpăm de ea.

- Cum? - Nu știu.

Ăștia sigur s-au dus la o petrecere și au uitat de mine.

Să-l sun pe Adi?

Ca să?

Ca s-o sune, să vină s-o ia, să...

Da, sună-l. Să zică că-i e rău,

că are nevoie de ea, că e depresiv. Asta pune botul.

Nu pot să cred că mă bag în asta.

Hai odată, sună!

Hai, sună!

- Ce faci, pui? - Ți-am zis să nu-mi mai spui așa.

- Bine, fițosule, ce faci? - Lasă discuțiile, treci la subiect!

Voiam să mă duc și eu acasă.

Mișto. Auzi, de fapt, am o treabă cu tine. Vreau să te rog ceva foarte important.

Să știi că n-am bani.

Nu, nu e asta!

Te rog eu, scoate-o pe Adela din casă. Te rog eu, te implor, în seara asta, acum.

Stai că nu înțeleg.

Care e faza?

Nu mai comenta atâta și fă asta pentru mine, e mega-important.

Te implor, ajută-mă.

Îți explic eu mâine,

acum nu pot. Ajută-mă, că mă supăr dacă nu mă ajuți!

Și ce-i zic?

Plouă. Cum s-o scot pe ploaie din casă? Ce motiv să am?

Nu știu, inventează ceva,

nu e ca și cum ar fi prima dată când o minți!

Nu știu, spune-i că ești deprimat, că ți-a murit inspirația...

Zi că ți-e dor de ea

și că mori dacă n-o vezi până nu se culcă. De-astea, te implor!

Dar...

Lasă, mă descurc eu.

- Rămâi datoare, da? - Fac ce vrei tu, jur.

Acum îți închid, o suni pe ea direct și o scoți, ai auzit?

- Bine, gata, am înțeles. - Bine, te las.

Cum închid, o suni direct, da?

- Da. - Bine.

Așa repede ți s-a făcut dor?

Am nevoie de tine.

Poftim?

Te rog! Trebuie să te văd.

- Acum! - S-a întâmplat ceva?

Nu vreau să vorbim prin telefon.

Am nevoie de tine!

Bine, îți zic în câteva minute, OK?

Te rog!

Auzi? Ai idee unde sunt mama și tata?

Taie lemne în magazie.

Nu se aude nimic.

Ei, nu știi cum taie lemne.

Mai taie un lemn, mai stau de vorbă și tot așa.

Lasă asta. Cine era?

Adi. Vrea să ne vedem, dar nu poate să-mi spună de ce.

Ciudat, nu?

Și? Fugi, ce mai aștepți?

Serios, poate e ceva urgent.

Da. Nu știu, mă duc, dar...

Sper să nu fi intrat iar în vreo combinație nasoală.

Nu de-aia ești tu iubita lui, să fii lângă el în momente de-astea?

Pe bune, du-te, nu mai sta.

Da, ai și tu dreptate.

Unde ești?

Gata, bine că scăparăm de ea.

Singură pe stradă la ora asta...

- Las’ că nu moare... - Pe străzi...

- Nu-i mai plânge atât de milă. - Noaptea...

- Bine, fată! - Nu credeam c-o să ajung așa vreodată,

să acopăr niște criminali.

- Dar eu nu... - Începi acum discuția?

Să terminăm ce avem de făcut. Pune mâna pe cazma!

Tu unde te duci, fetițo?

- În casă. - Stai aci, să ne-ajuți.

Cred că glumești.

Auzi, mai lasă miștourile că sunt sătulă de ele.

Atunci vreau să știu pe cine ați omorât.

Și tu ce mai vrei?

Am venit să văd cum ești.

Cum să fiu? Nu mă respectă, mă tratează ca pe un copil.

Pentru că te porți ca un copil. Lui Paul trebuie să-i câștigi respectul.

- Așa cum i l-ai câștigat și tu? - Luca, pe bune! Ne supărăm.

Și ce-o să faci? O să mă dai afară din casă?

N-ai cum, nu e casa ta.

- Nici măcar de atâta n-ai fost în stare. - OK.

Îți respect supărarea, dar nu-ți permit să-mi vorbești așa.

Dacă ai fi fost cu adevărat tatăl meu, nu l-ai fi lăsat să mă trimită în Moldova.

- În Moldova, tată? - Da!

- Ce să fac la capătul lumii? - Să-ți câștigi existența.

N-ai vrut să muncești, la școală nu te duci,

ce dracu’, crezi c-o să cadă bani din cer cu nemiluita?

Luca...

Niciodată nu te-am întrebat...

ce vrei să faci cu viitorul tău?

Să-mi găsesc soție bogată ca a ta. Nu e cool?

Chiar nu poți să fii niciodată serios?

- Dă-mi drumul! - Nu! Uită-te la mine!

Nu vreau să-mi calci pe urme.

Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă în traistă, înțelegi?

Dorin, lasă-l în pace.

Din cauza ei ești așa. Din cauza ei ai ajuns în halul ăsta.

Nu te mai ascunde după fusta mă-tii.

Și tu...

Ia-l și pupă-l în... bot.

Stela!

Iar te amăgești cu internetul?

Ilie, avem gândaci de bucătărie.

- Unde? - Vino să vezi.

- Unde, mă? - Ia fii atent acolo!

- Unde? - Uită-te!

Uite unul lângă mine!

- Urât. - Da?

- Urât din partea ta. - Da?

Ești ostilă.

- Dar te iert. - Da?

- Pentru că te iubesc. - Da? De ce-ai venit? Să mănânci?

Acum juma' de oră ți-ai făcut un sandvici.

Am venit să te văd.

Mi-a venit o idee.

Facem și noi o combinație romantică?

Nu râde.

Vreau să ne jucăm de-a mama și de-a tata în timpul pandemiei.

Vai, Ilie, cred că de la atâta izolare, ție nu prea ți-a priit.

De la atâta carantină, ai început să ai vedenii.

Dar, gata, Iliuță, poți să te duci să te plimbi, să ieși prin parc.

- O dai în mintea copiilor. - Așa faci?

Ai uitat când m-am dus la magazin

fără declarație ca să-ți iau ție dezinfectant?

E vina mea că ești fraier și n-o completai?

- N-o completam că îmi place adrenalina. - Sau că ești prost.

Mai stai locului că m-ai zăpăcit de cât te foiești!

Mamă...

Mamă, eu tocmai am aflat că soră-mea nu e soră-mea

și că bărbatul ăla pe care voi doi l-ați omorât e bunică-său...

Și acum ce facem?

Nu facem nimic pentru că nu s-a întâmplat nimic.

Cum poți să spui așa ceva?

Și ce vrei? Zi-mi și mie ce vrei?

Taică-tău îl îngroapă în curte.

Ce mai vrei? Gata! Că doar nu s-o scula din morți ca Lazăr!

Femeie, dacă vine cineva să întrebe de el?

Dacă vine cineva să-l caute?

Ce-o să spui atunci? Că a dispărut ca prin magie?

Îl îngroapă? Da, mamă, dar îl îngroapă în curtea noastră.

Sub frasinul nostru îl îngroapă!

Oprește melița aia că m-ai zăpăcit!

Cine vrei să-l caute? Nu l-a văzut nimeni când a intrat aci.

Ești tu sigură că nu l-a văzut nimeni?

Sigur.

Ăsta era bătrân, era bolnav. Avea cancer.

El cu gurița lui mi-a zis că două luni mai are de trăit...

Ce vrei, să stea să se chinuiască?

Ce vrei?

Haide, lasă-mă cu fițele astea, m-ai zăpăcit.

Sunt și eu obosită și resuscitată... Lasă-mă!

Ți-a sărit o siguranță de la șoc sau... Revino-ți odată, te rog eu!

E bogat...

Foarte bogat e...

Ce?

E bogat...

Cine, mortul?

Mortu’...

Tată-său...

Tatăl Adelei.

Doamne, ți-a luat Dumnezeu mințile!

Femeie, ce legătură are tatăl Adelei și banii ei

cu situația în care ne aflăm noi acum?

Mamă, avem un cadavru în curte!

Cu ce ne ajută banii lui? Uită-te la mine! Cu ce?

Crezi că te scapă de pușcărie banii lui?

Nu ne mai scapă nici dracu’!

Suntem în rahat până peste cap. S-a zis cu noi, s-a terminat!

Asta e șansa ta.

- Asta e șansa ta. - Ce?

Cine mai știe?

Asta este fiica lui Paul Andronic.

Eu...

Tu și bunică-său, adică mortul.

Morții nu vorbesc.

Ce faci, mamă?

Ce să fac?

Încerc și eu să-ți deschid mințile.

Bagă la cap, fii atentă la ce zic. Fii atentă!

Te luăm pe tine și te ducem.

Zici că tu ești fiica lui Andronic, el n-are cum să știe.

Doamne ferește, femeie, chiar ai luat-o razna!

E din cauza șocului! M-am convins acum, ești nebună la cap.

- Asta e problema ta, tu nu judeci... - Ba tu nu judeci!

Pleacă de aci!

Vai de capul meu!

- Când am plecat, nici nu picura și acum... - Da...

Ce e, ce s-a întâmplat?

Hai să ne așezăm.

Adi, ce s-a întâmplat?

- Ai făcut ceva nasol? - Nu. Doar că...

Mă tot gândesc la interviul de azi, știi? Efectiv, nu pot să-mi scot asta din minte.

Tu vorbești serios?

Pentru asta m-ai chemat?

Nu știu.

De fapt, voiam să te văd, Adela.

Să mă vezi?

Nu mai puteai să aștepți până dimineață?

Nu fi rea.

Nu știu...

Mi-e foarte dor de tine.

În ultima vreme, nu ne-au lăsat să ne vedem cu ordonanțele și cu armata...

Mi-era dor să stăm împreună.

Eu mă duc acasă.

Te iubesc, Adela!

- Să mai stăm puțin. - Nu pot.

Dacă află mama c-am plecat, o să-mi facă capul calendar.

- Nu te supăra. - Să te conduc.

Nu, nu e nevoie. Mă duc singură. Nu fac mult.

- Ai grijă de tine! - Dar ne vedem mâine, da?

Dar ce e cu întrebările astea?

Pe bune, nu te recunosc.

Sigur ești OK?

- Sigur nu e altceva? - Nu.

Jur, sunt bine.

Fii atentă, eu atâta-ți zic. Și nu mai zic nimic, să mor eu!

- Să taci. - Taci tu!

Taci tu!

Fată, ascultă ce zic!

Uită-te în jurul tău, Andreea!

Zi, ce vezi?

Zi ce vezi.

Nimic, ce să văd? Nimic!

Vezi că nimic?

Nimic.

Și asta nu e viață.

Nu se poate trăi așa, fata mea.

Ce vrei, să ajungi să trăiești ca mine? Asta vrei? Zi!

Asta e șansa ta, înțelegi?

Asta e șansa noastră

să ieșim din sărăcia asta, din mizeria asta.

Să trăim și noi o viață ca oamenii,

atâta cât ne-a mai rămas din ea.

Hai lasă-mă în pace!

Parcă ți-aș cere marea cu sarea...

Gândește-te!

Unde o să ajungi tu dacă dai cu piciorul la șansa asta?

Ia zi, unde o să ajungi? Tu ai școală?

Ai școală, adică o să muncești mai pe mult decât minimul pe economie?

Nici pe ăla nu știi dac-o să-l ai!

- Bine, mamă. - Gândește-te. E șansa ta.

- O șansă ca asta nu mai... - Ai dreptate.

Bine! Gata, ai dreptate! Gata!

Așa!

Ți-a pus Dumnezeu mâna în cap.

Fata lui Andronic.

O să te scalzi în bani.

Odihnește în pace sufletul lui, Doamne.

Toată viața am să mă rog pentru tine, Traiane, să-ți găsești liniștea,

să-ți dormi acolo somnul ăla mare și fără de sfârșit.

Și-acum, Doamne, că i-am luat viața,

i-am luat și toate păcatele pe care le-a făcut.

Cum mai trăiesc eu, Doamne, pe pământul ăsta,

cu moartea unui om pe suflet?

Sunt un nevrednic, un stricat și un nenorocit!

Un criminal!

Și pentru criminali nu-i loc nici în iad.

Să mor și eu acum, Doamne,

să mă înghită pământul ăsta cu totul.

Și-i atât de întuneric și-atât de frig în lumea asta,

în lumea asta ca un mormânt.

Doamne, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?

De ce, Doamne? De ce?

De ce?

Doamne, ia-mă și pe mine!

Ce faci, nu te-ai culcat?

Nu.

Am zis să te-aștept să-mi povestești cum a fost.

Păi, nu e nimic de povestit.

Traian n-a venit.

Asta înseamnă că nu e niciun copil?

Nu știu.

Sau poate s-a întâmplat ceva sau...

Adevărul e că nu...

Nu înțeleg ce se întâmplă, n-am idee...

Sau poate e de la vreme, nu vezi ce vreme e?

Sau poate s-a răzgândit și nu mai vrea să te păcălească.

Asta vrei, să nu mai vină?

Nici nu mai știu ce vreau, dar...

Să știi că am băut cam mult vin. Și vorbesc prostii.

- M-am gândit să nu mai zic nimic. - Nu zici nicio prostie, spui ce simți.

Normal că mi-aș dori să ai un copil.

Mi-ar plăcea să fie și al meu, gen.

Știu că e o situație dificilă,

dar știu, în același timp,

că ești și cea mai înțelegătoare femeie din lume.

Tocmai că sunt și trebuie să mă bag la culcare

ca să nu fac vreo gafă monumentală.

- Bine. Te ajut? - Nu mă ajuta că pot singură.

Bine, singură.

Așa, ușor...

Ușor! Gata!

- Hai! - Poate un pic, doar un pic să mă ajuți.

Da, uite aici.

Dar soră-ta are o rezistență la băutură...

- Nu știu cum face! - Las-o!

La cât de nefericită e, las-o...

Hai ușor!

Auzi... Te rog, să nu mă lași...

Să nu mă lași s-ajung la fel de nefericită ca ea.

Nu, niciodată. Îți jur, îți promit, da? Niciodată.

- Și încă ceva. - Da.

Să nu uiți că eu nu renunț la ideea de a face un copil.

- Absolut. - Am stabilit.

Sigur. Hai!

Hai în pat și eu mă duc după aia să fac un duș...

- A fost așa de bun vinul. - Sigur că da.

Dac-ai venit și tu să-mi scoți ochii, să știi că mi-a ajuns.

Gata...

Dacă ai chef de asta, treci mai târziu pe la mine

sau lasă un mesaj, că e mai ușor de suportat așa.

- O să fie bine, o să vezi... - Cum?

Mă trimite în Moldova. Tu ai fost vreodată în Moldova?

La ora 20:00 se ia curentul acolo.

Exagerezi, nu e chiar așa.

- Atunci vino cu mine. - N-am cum să vin!

Nici nu mă mai întorc.

Știi că acolo se răpesc oameni de pe stradă pentru recompensă?

Doamne, ce filme proaste ai văzut! Nu e deloc așa.

O să am grijă să ai tot ce-ți trebuie.

Cum?

Îți deschid un cont de care nu știe nici Paul, nici taică-tău

și vei primi o mie de euro săptămânal.

- Doar o mie? - Sunt 4000 de euro pe lună!

Nici n-o să ai ce să faci cu ei, dar e bine să fie.

Am și prieteni care o să aibă grijă să nu-ți lipsească nimic.

Și, uite, dacă ești așa de îngrijorat, îți punem și pază 24/24.

Vino încoace!

- Hai, vino! - Nu știu cât o să rezist.

Hai!

N-o mai lua și tu așa. Ia-o ca pe o vacanță.

Și, în plus, o să vezi, moldovencele sunt superbe...

- Îți găsești nevastă acolo. - Faci mișto de mine.

- Să nu zici că nu ți-am zis. - Luca, ți-am adus...

Ieși afară!

- Doamnă... - Ieși afară!

Și lasă sticla aici.

Luca!

De ce vorbești așa cu ea?

Tu nu vezi că nu știe nici măcar să bată la ușă? A uitat că e servitoare?

Mă enervează că se ține ca un arici după mine.

Ce? Gata?

- Băi... - Gata.

Dezbracă-te!

Du-te adu-i ceva lui taică-tău să se schimbe, să se usuce.

Ia uite! Fă-i și tu o țuică fiartă să nu răcească.

Ne-am nenorocit.

Nu mai cobi! Tot cu gura aia tâmpită...

Fi-ți-ar gura să-ți fie, de nu m-ai înnebunit.

Am un plan, o să fie bine, crede-mă.

Nenorocit.

Ce faci, tată, ce s-a întâmplat?

Ce... Nu s-a întâmplat nimic.

A spart lemne noaptea, pe ploaie, ca prostul.

I-am zis, arză-le-ar focul de lemne,

lasă-le în plata Domnului! Dar ai cu cine să te înțelegi?

Că n-ai.

O să răcești, tată.

Mă duc să-ți aduc niște prosoape.

Îți fac și un ceai.

Auzi, lasă că-i face soră-ta țuică fiartă.

Ia răceala cu mâna.

Hai, Mitule...

Hai!

Lasă-l...

Hai!

Hai!

Hai!

Du-te dracului aci...

Ce-ai, fată, cine-a murit?

A țipat la mine.

- Cine? - Luca.

A țipat la mine, m-a dat afară din cameră...

Ai fost la el în cameră?

Da, am zis că... să bem și noi ceva.

Să-l fac să uite de Moldova.

Și era acolo doamna Delia și...

a țipat la mine și m-a dat afară.

Păi dacă ești proastă...

- De ce mă faci proastă? - Eu?

Dumnezeu te-a făcut.

Ce cauți la el dacă e mă-sa acolo? Nu știi că se rușinează?

De unde să știu că-i mă-sa acolo? Văd prin pereți?

Aoleu, vezi că ești proastă?

N-ai învățat nimic?

- N-asculți la ușă înainte să intri? - Nu mai vorbesc cu tine, jur!

- Mare pierdere! - Da, hai!

- Oricum te dădea afară că ești urâtă! - Urâtă ești tu!

Da?

Bună dimineața!

’Neața!

Cum merge?

Genial.

Mai avem puțin și...

Dacă nu facem niște restructurări rapid...

Trebuie să tăiem cam la sânge că altfel...

Publicitatea e încă la pământ, nu e...

Doamne!

Cine ar fi crezut că un virus din ăsta nenorocit

o să fie motivul pentru...

declinul ăsta financiar în toată lumea?

- Eu am o veste bună. - Ce aștepți, să te rog în genunchi? Zi!

Dacă ai vești bune, zi, dă-i drumul. Am nevoie de vești bune.

- Am găsit-o. - Pe cine?

Pe fata ta.

Traian, când a plecat de la firmă, a luat o mașină.

M-am uitat pe camerele de supraveghere, am luat numărul mașinii, am dat de șofer

și m-a dus exact unde l-a lăsat pe Traian. Acolo stă fata ta.

- Deci, știi adresa? - Da.

Și ce vrei acum, o primă sau ce?

Ce mai stăm? Mergem. Hai!

’Neața!

’Neața!

’Neața!

- Acum e gata și cafeaua. - Lasă cafeaua.

Așază-te, avem de vorbit.

S-a întâmplat ceva?

Așază-te.

S-a întâmplat ceva rău?

Nu s-a întâmplat nimic rău, fă, ce să se întâmple?

Adu cafeaua aia mai repede, că am treabă.

Mamă! Ce treabă?

Trebuie să probez soba.

Hai, Ilie, dă-i drumul!

- Nu-l duc pe Luca la aeroport? - Ia un taxi. Dă-i drumul!

Paul, unde te duci?

- Să-mi cunosc fiica. - Poftim?

Paul!

Paul!

Paul, ai înnebunit?

Muti!

Muti!

Muti!

Știi ce vrea să facă Paul?

Vrea s-o aducă pe fii-sa la noi în casă.

- Și ce vrei să fac? - Cum ce să faci?

O s-aducă o străină în casă, nu înțelegi? O să fie ca la nebuni aici.

Cred că te agiți prea tare.

Și eu ce să fac? Să stau ca tine, picior peste picior, să beau cafea

și s-aștept nu știu ce parașută

care nu vrea decât să pună mâna pe banii noștri!

Nu, dar nici să alerg bezmetică ca tine, da?

Parcă ești o găină cu gâtul tăiat.

Trebuie s-avem răbdare și să ne gândim bine ce avem de făcut.

În primul rând, trebuie să dovedim că nu e fata lui. Simplu.

Sunt multe escroace pe lumea asta

care dacă află c-ai bani, vin ca muștele la miere.

Clar?

- Vrei și tu? - Da, aș vrea.

- Roag-o pe Stela. - Stela!

Bă, ia mâna de acolo!

Luați mâna de acolo că abia am spălat-o!

Ia uite-i pe-ăștia! Dați drumul de-aici!

Ia uite ce mi-au făcut ăștia!

Deci, asta e. Aici.

Da. Aici e.

Te simți bine?

Da, numai că nu știu, e... Parcă...

Nu-mi vine să cred, totul e așa de brusc.

Poate ar trebui să ne întoarcem în altă zi.

Nu în altă zi. Acum.

- Ești sigur? - Da.

- Hai să intrăm! - Hai!

- Tu ești...? - Mitu.

Să trăiți!

Scuzați, dar nu știu cum să...

Știi cine sunt?

Paul Andronic, cum să nu știu?

Toată lumea știe, vorba aia.

- Dar nu știu cum să... - Liniștește-te, nu la asta mă refer.

Știi cine sunt?

Da, știu.

Dar parcă nu-mi vine să cred.

A fost domnul Traian și ne-a spus tot.

Și chiar ne gândeam. Adică, voiam să... Ne gândeam să venim la dv.

Traian trebuia s-o aducă aseară chiar el,

dar n-a mai venit.

Da?

Nu știu.

Ideea e c-a trebuit să-i spunem fetei, să...

ne obișnuim și noi cu gândul că...

Bun, înțeleg.

Haideți mai bine să intrăm în casă, că dacă vine o ploaie cum a venit ieri...

Haideți mai bine în casă!

Nu. Adică, nu!

Dar de ce să te mâzgâlești și matale? Haideți mai bine în casă!

Nuță!

Nuțică!

Nuță!

Nuță!

Ce vrei? Lasă-mă-n plata Domnului că mă-năbuș aci de fum!

Nuțică!

Dracii s-o ia de sobă că m-ai înnebunit! Ce vrei, Mitule? Ce...

Aoleu!

- Aoleu! - Bună ziua!

Bună... Două secunde, să mă...

Iertați-ne că...

Bine ați venit, sărut-mâna!

Poftiți, intrați! Adică, nu intrați, sunt lucrurile alea...

Nu sunt aranjate.

N-am știut că veniți. Știți cum se e vorba românească,

„casa nemăturată, musafiri așteaptă”. Probam soba,

lovi-o-ar moartea de sobă! Pentru la iarnă,

că ăsta-i omul gospodar, știți cum e.

Vara sanie, iarna car...

Da, foarte bine.

Păi, să vă...

tratăm cu ceva, cu o cafeluță, cu o apă, cu...

Du-te și fă o cafeluță!

O pălincă?

- Cum pălincă, măi? Domnii-s cu apa... - Nu e cazul.

Domnul Andronic ar vrea să-și cunoască fata.

Cum? Da, acum...

Adela!