Original subtitles

Adela.

Doamne, ce frumoasă ești!

Nu vreți să intrați? Nu vă simțiți bine.

Ba da, mă simt.

Doar că mi-ai amintit de...

Semeni extraordinar de mult cu cineva care mi-a fost drag.

Cu cine?

N-are importanță.

- Totuși, luați un loc! - Nu, mulțumesc!

Vă fac un ceai?

Ești foarte drăguță.

Mulțumesc, dar nu trebuie.

Trebuie să plec.

La revedere!

Aveți grijă!

Multă sănătate!

Da...

Imediat, nu v-am văzut.

Ce înveți?

Curs de dezvoltare personală pentru facultate.

Sper ca la un moment dat să apuc să mă întorc.

Da, din păcate o să mai dureze ceva până ne revenim din carantină.

Da. Nu asta a fost problema la mine.

N-are rost să v-obosesc cu prostiile mele. Vă servesc ceva?

Da.

O cafea.

Și...

Ce miroase atât de bine?

Chec cu lămâie.

Tocmai l-am scos din cuptor. Vă aduc?

Da. Și o felie de chec cu lămâie.

- Atât? - Nu.

- Aș mai vrea ceva. - Ce?

Vorbește-mi cu „tu”. Chiar atât de bătrân par?

Nu, dar vă văd... te văd pentru prima dată, așa că nu mi-am permis.

- Hai că mă întorc. Ciao, pa! - Vorbim.

A sunat Geta de la rond

că vrea să-i facă mâine botezul nepotului, nebotezat dinainte de carantină.

Și ce vrea?

Vrea zece cozonaci

și tortul ăla cu bebelușul cu fundul în sus, știi tu...

Dar mai avem de făcut și pentru Domnica o oală de sarmale

că face pomană, plus ce mai trebuie pentru mâine aici...

O să mă ocup eu de frământat cozonacii, tu te ocupi de clienți

și vezi că stăm până târziu, trebuie să scoatem cozonacii din cuptor

- ...și să faci marțipanul. - Stăm, ce să facem?

- Clientul nostru... - Stăpânul nostru.

Ce e, de ce râzi?

Bebelușul cu fundul în sus.

Zahăr e pe masă, lapte vreți?

Vrei?

Nu. Mulțumesc, e perfect.

OK. Deci cafea și chec. Imediat.

- Hai, moșmondito, te mai aștept mult? - Deea!

În ce hal puți!

M-a pus mătușă-mea să frec iar poarta cu clor.

Aoleu!

Dă-ți cu o cremă pe mâinile alea c-o să împuți tot magazinul!

Ce magazin?

Păi mergem la Tase, la Oneț, a redeschis azi.

Deea, dar nu putem, am mai fost acolo.

Da, dar nu mai e el patron, a dat faliment și l-a vândut.

Și ăsta care a venit a schimbat vânzătorii, marfa, tot.

Nu știu, Deea, sincer, nu știu cum să fac asta acum,

nu vezi că toți se plâng de bani, toată lumea e săracă...

Fată, tu vrei să plecăm la Londra sau să puți a clor toată viața?

Hai, fii serioasă...

- Bună ziua! - Bună ziua!

- Îmi arătați brățările alea? - Sigur, cum să nu?

- Mamă ce lucrătură frumoasă au! - Fiecare e unicat.

- Și se vând numai la set? - Nu, se vând și separat.

- Bună ziua! - Bună ziua!

Am pierdut perechea cercelului, aveți ceva la fel?

Verific.

Nu, îmi pare rău. Încercați la piață, e cineva care face la comandă.

- Mulțumesc, la revedere! - Cu plăcere! La revedere!

- Aveți modelul ăsta și pe aur alb? - Nu, n-avem. Abia ce am redeschis.

Să revin peste o săptămână?

- Sigur. Reveniți. - Bine.

- Aducem marfă. - Bine. Da. Mersi mult!

Cu plăcere!

- Se poate? - Da.

Mersi!

- Sărut-mâna! - Sărut-mâna!

Doamne, ce papagal!

Dacă-i ziceam că mă culc cu el, îmi dădea toate brățările.

- Ține! - Ce faci, fată?

În văzul lumii, pe bune?

Trebuie să plec că am de curățat toată curtea.

Și cu mătușă-ta asta dusă cu pluta. Lasă c-o închid eu.

- Mie-mi spui? Abia aștept să scăpăm. - Ai răbdare și ai încredere în mine.

Plecăm din mahalaua asta și nu ne mai văd ăștia cât or trăi.

Doamne ajută, așa să fie.

- Ei, dar ce-avem noi aici? - Îl cunoști?

- Nu. Tu? - Nu. Și nici n-am timp.

Plec. Pa!

- Închide gura. - Hai, pa! Dispari!

- Uite checul cerut la pachet. - Mulțumesc frumos! Stai să-ți dau banii.

Imediat.

- Îți aduc restul. - Nu, nu e nevoie.

Auzi? Dar de ce se cheamă...

- Cannelle? - Da.

- E „scorțișoară” în franceză. - Știu, dar de ce aici?

Miki a făcut niște cursuri de patiserie în Franța

și după ce-a strâns bani, s-a întors aici

și a deschis bufetul, unde facem ce a învățat acolo.

Hopa, dar ce prezență avem noi aici!

Da, s-a făcut cam târziu.

Eu o să mă retrag.

La revedere, Adela!

La revedere!

„La revedere, Adela!”

- Cine e, îl cunoști? - Nu.

Cred că era în trecere.

Mânca-ți-aș ochii, în ce mașină se urcă ăsta.

Una ca mine ți-ar mai lipsi în dreapta.

Ce să faci tu în mașina lui?

Să pun mâna pe... schimbător.

Ești vulgară.

Aoleu, și tu Maica Tereza reînviată.

Mă mir că mai stă băiatul ăla cu tine.

Păi nu cred că mai stă.

Cum adică?

Ne-am certat.

De ce?

Are pe alta?

Nu. A picat la un interviu pentru un job de șofer

și ne-am certat pe salariul minim pe economie.

Penibil.

Economia?

Da, e mega-importantă. Economia e baza oricărei relații.

Ea nu merge, nimic nu merge.

Adela! Mă ajuți și pe mine cu cuptorul ăsta?

Imediat!

Mă iau eu după tine...

O dată nu mă lași și pe mine să vorbesc. O să mănânc iar cartofi cu cartofi, nu?

Uite, ia-mi și mie o corcodușă din aia.

Ce? Alea-s nebunele, ție nu-ți mai trebuie.

Unde? Că sunt roșii, măceșe.

Păi omul avea dreptatea lui.

Aveam datorii la el. Cât să ne mai dea?

De unde să-i dau eu lui? N-au toți datorie?

Guvernul n-are datorie?

Nu, dar te-apucă pe tine cinstea.

Ce vrei, mă? Te-apucă cinstea pe tine, cinstitul cinstiților.

Dacă știam că ești așa cinstit nu te lăsam lu’ soră-mea?

M-a mâncat pe mine-n cur să...

Ce? Ce e?

Cum? Ce s-a întâmplat? Ți-e rău?

- Ți-e rău! - Tâmpit ești!

A venit „loveaua”.

Domnu’!

Sărut-mâna!

Bună ziua!

- Hai! - Iertați-ne, am fost la piață.

Hai, intrați!

Intrați!

- Să deschizi poarta. - Da.

- Salut! - Ce faci, bro? Totul bine?

Ți-am adus ceva dulce.

Nu pot să cred. Mie?

Miroase bine.

Nu cred!

Chec!

Bă, nebun ești!

- Mamă, cât de bun e! - Nu?

- Ghici de unde e checul? - De unde, că trebuie să mai luăm!

De la bufetul...

la care lucrează...

Cine, mă?

Fata lui Paul Andronic.

- Nu mai face mișto de mine, ești nebun? - Nu.

Paul Andronic... are o fată?

Da.

Paul Andronic are o fată.

Știi ce înseamnă asta, nu?

Nu. Dar bănuiesc că o să-mi spui tu.

Înseamnă că i-am găsit punctul sensibil.

Acum știu ce ar putea să-l doară cel mai tare.

Și am să mă folosesc de fata lui ca să mă răzbun.

Mersi că m-ai ajutat cu articolul despre nepotu’-său.

A ieșit un scandal monstru.

Am lucrat cu materialul clientului.

Senzație!

Paul Andronic trebuie să plătească pentru tot.

Bro,

știi că îți sunt alături în orice.

Dar...

chiar îmi pare rău de fata asta.

Pe bune, ea n-are nicio vină că e fata lui Andronic.

Ghinionul ei.

Eu...

trăiesc pentru clipa în care Paul Andronic o să plătească

pentru tot ce le-a făcut părinților mei.

Din cauza lui, părinții mei au murit și eu am ajuns la orfelinat.

Știu. Știu cum a fost la orfelinat, am fost și eu acolo.

Uite, vezi partea bună. Acolo m-ai cunoscut pe mine.

- Acolo ți-ai făcut un frate. - Mare optimist ești, Căline.

Păi și ce vrei, pe bune, să pun și eu paie pe foc la cât de gri e viața?

Băi, uită-te un pic la mine.

Doar gândește-te la ce ai realizat până acum.

Uită-te la casa asta,

uită-te la tine.

Ești un super avocat.

Eu sunt un IT-ist.

Spune-mi și mie câți din orfelinat au ajuns așa bine?

Pe bune, zi-mi.

Hopa! E Paul.

Dă pe speaker.

Da?

Mihai, te rog, trebuie să vorbim ceva urgent. Ne putem vedea?

Sigur.

La birou?

Nu, vino direct acasă la mine.

Dar repede, te rog.

Simt că explodez.

Da, vin imediat.

Ai grijă ce faci.

Bine, bunico.

Ce prost ești!

M-am... Ați venit pe-aci cu...

treburi, afaceri, nu?

Și v-ați gândit să treceți să ne dați și datoria.

Datoria?

Ce, eu vă sunt vouă dator?

Păi...

bănuții...

Păi, ce...

Cu ce s-o creștem pe Adeluța, cu aer?

De când am luat-o, ne-am împovărat. Și au venit și timpurile astea...

Știa cineva ce timpuri vor veni?

Dar ea a avut noroc

că eu am suflet bun, am crescut-o. Știți cum?

Ca pe fata mea. Și n-am făcut niciodată...

Ce, am făcut vreo diferență între Adela și Andreea?

Nicio diferență. Se iubesc... ca surorile.

- Amândouă-s fetele noastre, nu? - Adela e ca fata noastră.

Și atunci de ce...

nepoata mea...

muncește?

Că eu v-am trimis bani să aibă de toate, să nu-i lipsească nimic.

De ce nu e la școală?

Păi...

Păi, a fost...

A fost carantina, bat-o Dumnezeu...

Am stat toți ca cucuvelele-n casă...

Eu v-o spun și p-aia dreaptă.

N-o fost ăsta-n stare să facă și el altele,

să ia ajutorul de la guvern, de la împărăție.

Păi și... afacerea aia pentru care mi-ați cerut bani în plus,

ce-ați făcut cu ea? Faliment?

- Ce afacere? - Cu mixtul.

Doamne, a fost ăsta în stare s-o țină?

Doamne! S-a ales praful...

Eu vă zic sincer acum,

îi mulțumesc lui Dumnezeu că nu ne-au luat ăștia casa, că e praf.

Acum e bine c-ai venit matale să ne dai bănuții.

Dă Dumnezeu și Măicuța Domnului și ne punem pe picioare,

să se întoarcă fata asta la școală.

Numai că eu nu de asta am venit.

Dar de ce?

Am cancer.

Fază terminală.

Pare că nu se mai poate face nimic.

Doamne fere...

Păcat de matale atunci, ce să zic...

Vezi, Mitule?

Cu Dumnezeu nu te pui. Azi ești, mâine nu mai ești.

Eu am înțeles acum de ce-ai venit matale. Ai venit să faci dreptul, să dai dreptul,

moștenirea, nu?

Că așa se face, Mitule. Așa e frumos.

- Lasă dreptul, dar cum îi spunem fetei? - Asta e problema, cum spui fetei?

Îi spui c-am avut și eu un unchi bogat care mi-a lăsat mie bani.

Că Adeluța e... Știți ce sensibilă e, mânca-i-aș ochii ei!

E sensibilă, ce să mai.

- E foarte sensibilă. - Da.

Eu am venit s-o iau pe Adela.

Pentru că...

cred că așa e mai bine.

Trebuie să cunoască adevărul.

Nu pot să mă duc pe lumea ailaltă purtând pe conștiință minciuna asta.

Cum s-o luați pe Adela?

Cum să despărțiți fetele?

Adeluța e foarte sensibilă.

- Nu, trebuie să ne gândim. - N-avem la ce, dragă.

N-am la ce să mă gândesc.

Adela e nepoata mea.

Auzi, eu zic să...

Vrei matale un ceai?

C-ai zis că ești bolnav. Hai că fac un ceai.

Auzi?

Îți dau o țuiculiță? Hai să-ți dau o țuiculiță.

Ne calmăm, te calmezi și matale, vorbim ca oamenii!

- Alo! - Ce-ai, mă, te-ai dilit?

Cine te crezi, faci pe nebunul cu soră-mea?

Fii atent, dac-o mai superi o dată,

jur că te omor cu mâinile mele, ai înțeles?

Tu nu ești întreagă la cap.

Faci pe sora ocrotitoare, dar o înșeli pe la spate cu mine.

Nu e același lucru. Eu sunt sora ei și am dreptul s-o supăr, tu nu.

Gata?

Îmi mai faci morală?

Gata, am terminat.

Dar tot un idiot rămâi.

Să mor eu, parcă te-ai mai albit de la stat în casă.

Da, m-am făcut Nicoleta Kidman.

Ciocolata mea cu lapte...

Ce zici de...?

Hai, pe bune?

De trei luni stăm așa pe uscat.

Hai, vii?

Unde?

Am cheia de la apartamentul unui tovarăș. S-a dus prostu'-n Italia și dus a fost.

Mergem?

Bine.

Nu fi idiot! Ne vede lumea, tu ai înnebunit la cap?

Așteaptă până ajung la apartament. Ești tâmpit?

Nu, mă țin cu greu. Hai mai repede!

Hai noroc, bre! Ascultă la mine!

Bea și dă noroc, țuiculița asta dezafectează toate bolile.

Cum s-o luați pe Adela?

Noi am crescut-o.

Eu-s tatăl ei.

- E ca fiica mea. - Păi cum?

Cum să vă las s-o luați de aici?

În toți anii ăștia am crescut-o ca mama ei, ce să...

Vezi că ți se varsă țuica.

Mă lăsați?

Că nu din iubire ați avut voi grijă de Adela,

ci pentru că v-am plătit.

Acum, gata, s-a terminat cu chestia asta.

Astă seară, vreau s-o duc să-l cunoască pe tată-său.

Paul Andronic.

Ăsta... știe de noi? Ce știe?

Știe că are o fată, nu știe cum o cheamă, nici câți ani are, cine a crescut-o...

Dar astă seară, da.

Vreau să o duc să-l cunoască pe tată-său,

el s-o cunoască pe ea...

Ce faci?

- Nu. - Hai, potolește-te.

Nu, bre, stai două secunde! Cum să vii să-mi iei mie fata?

- Stai așa! Ești sănătos la cap? - E nepoata mea, nu e fata ta.

Bre, ești sănătos la cap? Te întreb.

Nu există, trebuie să stai aci să ne socotim.

- Femeie, ai înnebunit? - Nu-ți dau fata... Mă, Mitule!

- Dă-te la o parte. - Unde să mă dau, bre, din casa mea?

- Bre, e casa mea, eu sunt mama ei! - Ai înnebunit?

- Unde să mă duc? - Ai înnebunit?

- Schimb foaia, fii atent la mine! - Ia-o pe asta de aici!

- Unde să o... - Ia-o!

Pleacă odată!

Nuță! Calmează-te.

Paul...

Nu-mi place să te văd așa.

Luca e un puști și puștii mai fac tâmpenii.

Luca e un bărbat și trebuie să-și asume ce-a făcut, altfel...

Dar nu mai vreau să vorbesc despre asta, te rog.

Cred că ai fi un tată foarte bun.

Crezi?

Da.

Și putem să mai încercăm.

Să mai încercăm.

Am vorbit cu doctorul și mi-a spus

că a trecut suficient timp de când am pierdut sarcina,

așa că ar putea să mă monitorizeze mai atent și...

ar fi OK.

N-ar însemna că s-ar repeta.

Deranjez?

- Da. - Nu.

Iartă-mă, trebuie să vorbesc ceva urgent cu Mihai.

- Bine, vorbim când vrei tu. - Te rog, nu te supăra.

Ca de fiecare dată.

Vă las.

Luca pleacă trei luni la stația noastră de la Chișinău.

Dar nu despre asta am vrut să...

Nu de asta te-am chemat.

Acum 22 de ani, am...

M-am îndrăgostit de o fată.

M-am îndrăgostit de cea mai minunată fată din lume.

Dar n-a fost să fie. Sau, mă rog, s-a întâmplat ceva și...

Iar acum, am aflat că am o fiică.

Ești sigur că e fata ta?

Bunică-su așa zice.

O să-mi cunosc fata în seara asta, o s-o aducă aici...

să-mi văd fata pentru prima oară.

Scoală-te de acolo, lasă teatrul ăsta cu mine!

Să-l ajut?

- Să ce? - Să se ridice.

Mitule, lasă că se ridică singur.

Lasă-l...

Hai, ridică-te singur de acolo!

Te trage curentul. E bolnav, lasă...

Omule...

Omule...

Lasă că se ridică el. Nu mai pune mâna pe el.

O fi mort?

Mușcă-ți limba, cum să fie...?

E mort.

Cum, mort?

E mort de tot.

- Mort? - Mort.

- Trebuie să... - Să ce?

Să chemăm poliția.

- Trebuie... - Să ce?

Cum? Să le spunem adevărul.

Că a fost un accident.

Mitule, n-o să te creadă.

- A murit un om, n-a murit un animal. - Taci!

Trebuie să se investigheze.

Ce să investigheze, Mitule?

Tu vrei să ajungi la pușcărie, să mă lași singură cu fetele?

Păi, de ce eu?

Dar cine, eu?

Ce vrei să zici, că eu l-am împins?

Dar cine s-a apucat să curețe soba vara?

Eu.

Cine a pus lemnele acolo?

- Eu. - Și de ce s-a izbit omul la cap?

Da?

- De lemne. - Lemne.

De lemne.

Nuți! Ești acasă?

Nu mă lăsa singur, că mi-e frică.

- Mi-e frică! - Taci din gura aia!

Mi-e frică!

Mă, Nuți!

Uită-te acolo, la icoană.

- Ce bați așa, îmi spargi geamurile! - Ho, fată, că nu sparg niciun geam.

A venit un tataie pe-aici și te-a căutat, voiam să știu dacă te-a găsit.

- Un tataie? - Da, un tataie.

Zicea că are o treabă cu tine și cu Mitu.

Păi...

Ăsta e un vecin de-al meu de la Petrești.

A rămas omul fără bani și a venit aci cu virușii, cu...

Auzi? Dar ce face Mitu acolo în genunchi?

Ce să facă, se roagă.

- De ce? - Păi dacă au închis ăștia bisericile.

Auzi, dar mai e cineva cu el înăuntru?

Da.

Măicuța Domnului.

Dar de ce se roagă, fată, ce are? Îi e rău?

E răcit.

Să nu zici că are...

Ce să aibă, fă? N-are...

Auzi, ia lasă-mă-n pace, că mă duc acasă să mă spăl cu clor!

N-am scăpat eu atâtea luni ca să dau de belea la tine!

- Lasă-mă în pace! La revedere! - Fă, Florico, n-are...

Fă, să nu suni la ăia cu izoletele, că te ia și pe tine!

Și ne iartă nouă greșelile...

Și ne iartă nouă greșelile...

Mitule, lasă asta!

Trebuie să scăpăm de tataie, de mort.

Nuți, ce spui tu?

O dată în viață, mă asculți?

Îl acoperim cu un... covor.

Hai!

Ce vrei să facem cu el?

Ce vrei să facem?

Îl ducem în magazie și-l îngropăm la noapte.

Doamne sfinte, tu te auzi ce spui?

Sărmanul om, merită și el o înmormântare creștinească, o lumânare...

Du-te de-aici, tu mâncași decât anafură! Ce creștinește? Ăsta a fost creștin?

Ce-a făcut ăsta, a fost creștin? Să-și dea nepoata ca pe un câine

și apoi s-o mintă pe fii-sa c-a murit, că nu știu ce?

Aia de ce crezi că și-a luat zilele? Uite de-aia!

Ăsta, creștin? Ăstuia nici ortodox nu poți să-i zici.

- Fir-ar al dracu’ să fie! - Zic și eu.

Mi-e frică. Ce să zic și eu acum?

- Ce să zici, să m-asculți. - Mi-e frică.

- Îl... - Mi-e frică.

Tu vrei să ajungi la pușcărie?

Dar fetele? Rămân fetele pe drumuri? Asta vrei tu?

- Stai că trebuie să răspund. - E soră-mea.

- Las-o, ai treabă. - Trebuie să răspund.

Și ce să-i spui, deșteptule?

Că ești cu soră-sa?

Stai să răspund.

- Pe mine nu m-ai lăsat. - Da, deșteptul lui pește,

dacă nu răspundem amândoi, o să intre la bănuieli, nu?

Da?

Auzi, l-ai văzut pe Adi, pe stradă sau pe undeva?

Pe Adi? Nu, de ce?

- Nu-mi răspunde la telefon. - Și tu acum...

Mai lasă-l câteva ore să se răcorească și o să vină la tine în patru labe, da?

Nu știu, era foarte supărat.

Păpușică, îți garantez c-o să vină-n genunchi.

Ne vedem acasă, da?

Eu ajung târziu azi, avem foarte multe comenzi.

Bine că mi-ai amintit, trebuie s-o sun și pe mama.

Bine. Te pup, pa!

Mitule, e Adela! Ce facem?

- Răspunde tu. - Nu.

Alo?

Mamă, știu că am promis

că spăl așternuturile azi, dar avem foarte multe comenzi la bufet.

Lasă, cum să nu, rămâi acolo.

Să faci... să ajuți...

Dă-le încolo de așternuturi, că doar nu cer de mâncare.

Le speli tu mâine, poimâine.

Bine.

Ne vedem la noapte atunci.

Da. Și să ai grijă dacă vii la noapte.

S-o ajuți pe coana Miki

și să-i spui toate cele bune din partea mea.

Mamă, ești bine?

Cum să nu fiu bine, Adeluța? Nu se aude, nu se simte?

Ba da.

Bine. Te pup, pa!

Te pup și eu, pa!

Ce-ai? Iar s-a supărat maică-ta pe tine?

Ba tocmai că nu.

Mi-a zis chiar să-ți transmit toate cele bune... coană Miki.

- Mie? - Da.

Ciudat, nu?

Da. Cred că... s-a dilit de la carantină.

Mersi!

Ia zi, ce-ai făcut?

Nu puteai să rămâi în Franța cu patiseria aia a ta?

Lasă asta. Zi ce-ai făcut, m-ai rezolvat cu nebunul ăsta?

Vezi că nu e chiar așa, are și el vina lui, tu, pe a ta.

Nu e...

Adică? Femeia e vinovată că bărbatul se poartă urât cu ea?

Nu, dar ai putea să fii mai categorică,

că n-ai cum „lasă-mă, da'-mi place”, înțelegi?

Adică, omul ce să-nțeleagă din asta?

E foarte simplu.

Când e treaz, vreau să stea lângă mine, când e beat, ducă-se.

Da, dar vezi că aici nu e cu opționale.

Când cumperi porcul, îl iei cu tot cu mușchi, carne, zgârci...

E o vorbă veche, mă rog.

Ce faci?

Te mângâi.

Nu eu sunt iubita ta, Adela e.

Dar nici nu-mi făceam iluzii.

Exact, iluzii.

Păi?

N-ai vrea?

Tu chiar ești tâmpit.

Noi doi doar ne...

satisfacem așa, nevoile.

Până-ți cade Adela la pat.

O ajut, na.

Să nu te vadă așa greu... frustrat.

Asta faci tu? O Ajuți pe Adela?

Exact. Ca o soră bună ce sunt.

Așa că, să nu crezi altceva, nu e cazul.

Hai, îmbrăcarea și marș la ea.

Te duci și pui boticul ăsta frumos pe patru lăbuțe și îți ceri iertare.

Ai înțeles?

Depinde.

Dacă mă convingi...

Te conving eu.

Dar nu acum, că nu mai am timp.

Și, sincer, nici măcar nu mai am așa mult chef.

Tulai Doamne, ce-am făcut...

Tulai Doamne, dacă vine Andronic să caute fata?

Dacă vine să-și caute fata, Doamne?

Mitule, cum să vină? Tu n-auzi că el nu știe cine e fii-sa?

O să ne-o ia pe Adela.

Sau pe Andreea.

Andreea? Femeia lui Dumnezeu, Andreea nu e fata lui.

Știe el asta?

Nuță, tu vrei să mai faci vreun păcat?

Ce mai contează o minciună după ce-ai omorât un om, Mitule?

- Da, Mitule. - Nu pot.

Mitule! Te rog eu frumos.

Adela e frumoasă, deșteaptă, se duce la școală și s-a salvat.

Dar dacă o ducem pe Andreea în casa lui Andronic,

ne salvăm și noi de sărăcie.

- Nu, nu pot, cu asta nu te pot ajuta. - Bă, băiatule!

Andreea asta e neagră ca tuciul, deșteaptă nu e.

Tu nu-ți dai seama c-o s-o mănânce puricii în mahalaua asta?

Asta o să se întâmple dacă n-o ajutăm.

Așa n-o ajuți.

Te ajuți tu pe tine.

Bă, băiatule, da’ căpos... Ce-oi avea tu în capul ăla?

Doamne! Lasă că vorbim noi. Îl îngropăm și vorbim noi după aia.

N-avem ce să mai vorbim, discuția s-a încheiat.

Ei, s-a încheiat...

Lasă...

Știi de ce ne-a chemat Paul aici?

Ca să-mi facă mie morală iar.

Întâi l-a chemat pe Mihai la el în birou.

Așa de târziu?

Poate că unchiul vrea să-l dezmoștenească pe Luca.

Livia, gata cu glumele.

- Crezi că de asta? - Nu începe și tu.

Dragă, nu dezmoștenește nimeni pe nimeni. Vă rog!

Mai bine fără moștenire decât în Moldova.

Nici nu discut. Pleci sigur.

Dar, de fapt, pentru altceva v-am chemat.

Spune, mamă, ce este?

După cum știți, acum multă vreme,

am cunoscut pe cineva la care am ținut enorm.

- Iar începi cu Ana Maria. - Eu cred c-ar trebui să mă retrag.

Nu, te rog frumos, rămâi!

E important, te afectează și pe tine.

- Tocmai, mă afectează. - Te rog!

- Atunci mă retrag eu. - Încetează!

Stai aici. Faci parte din familie.

Deja mă sperii.

Spune despre ce e vorba.

Ana Maria a născut atunci, demult, un copil. Și am aflat că e al meu.

Poftim?

Să-ți trăiască!

- Dorin! - Ce?

I s-au terminat banii lui taică-său și vrea să ne strângă cu ușa?

Încetează. Omul ăla e pe moarte

și încearcă să-și repare, pe cât se poate, greșelile.

Bun. Acum...

O s-o aducă aici, s-o cunoaștem cu toții.

Și vreau să rămână.

- Cum să rămână? - Delia, e fata mea. Să rămână aici.

Ce tată grijuliu ai devenit!

Da, chiar da.

Știi că-mi doresc de mult un copil, da?

- Eu chiar trebuie să mă retrag. - Mona, înțelege, te rog.

Am treabă.

- Mona... - Poftim!

La ea chiar nu te gândești deloc?

Cum crezi că se simte când ți-a pierdut copilul,

iar tu-ți aduci fata aici, sub nasul ei?

Și ce vrei să fac, s-o las pe stradă? Asta?

Nu, Paul. Faci cum vrei.

Așa ai făcut întotdeauna.

De soția ta o să am eu grijă să nu sufere, că ție nu-ți pasă.

Eu nu mai înțeleg nimic,

dar, în orice caz, chestia asta nu-mi miroase a bine.

Mamă, te rog, încetează!

Ce vrei să fac?

Să n-o cunosc?

Să mă fac că nu există? Există.

E fata mea și există.

Nu pot să trăiesc cu îndoiala asta în suflet.

Nu pot să trăiesc așa, nu înțelegi?

Hola, familia!

Simona e sus?

Da.

Dar nu are timp pentru tine.

Ba da. Avem programare. Facem niște Pilates.

A zis că vrea să fie în formă. Mă gândesc, oare pentru cine?

Adeluța! Ia uite pe cine am găsit eu la colț!

Nu știa cum să vină să-și ceară iertare, mă!

Adi!

E vina mea.

Ba nu. E vina mea.

Ba e vina amândurora. Tu pup-o, tu plângi și împăcați-vă, că mi-e foame.

Știi că tu ești prințesa mea.

Adi, nu-mi mai spune așa.

Hai, gata!

Mi-e foame.

Vă aduc imediat ceva foarte bun,

abia scos din cuptor.

Poftim?

Are o fată?

Da. Îți vine să crezi?

Bine, dar n-are de ce să fie supărată. Nu e ca și cum a înșelat-o.

Putem să nu mai vorbim despre asta? Vreau să mă liniștesc.

Ba trebuie să vorbim, Mona.

Trebuie să-ți scoți toată energia negativă.

Dar nu pot, nu înțelegi că nu pot?

Ce să vă zic? Că mă simt trădată?

Că mă simt ultima proastă care merge la toți doctorii

încercând să rămână gravidă. Și el ce face?

El, peste noapte, are copil, da?

Îl aduce aici și, gata, nu-i mai trebuie alt copil!

Nu mai gândi așa, nu cred că-s lucrurile...

- Ba fix așa e! - Ba da, are dreptate.

Ea va fi noua moștenitoare a clanului Andronic.

Restul nu mai contează.

Nu mai pune și tu sare pe rană, nu vezi în ce stare e?

Lasă meditația, ia ăsta, că e mai bun.

Nu, că se apropie ovulația.

Știi ceva?

Sarmale! Mamă!

Am făcut câteva în plus, duc și acasă. Beți ceva?

- Un suc. - O bere.

V-aduc imediat.

- Hai, prințule, mănâncă. - Ce faci?

Te hrănesc.

Te porți de parcă-s iubitul tău.

- Ești nebun la cap? - Da?

Atunci, ce-i cu gestul ăsta?

Vrei să ne vadă Adela? Termină.

Sunt sătulă.

Soră-mea, am mâncat ca disperata și m-am săturat, nu mai vreau.

Plec acasă. Ne vedem mai târziu, da?

Eu rămân.

- Să te conduc, dacă tot stai până târziu. - Da’ chiar te rog.

Chiar n-ai pentru ce.

- De ce întârzie atâta? - Poate e de la ploaie.

- Sau... - Sau ce?

Sau e o minciună?

Nu.

Nu asta am vrut să zic.

Ai răbdare. O să vină.

Dacă există pe lume un copil al tău,

o să-și găsească drumul către tine.

La fix, altfel m-ar fi făcut fleașcă.

Încă puțin și scap de-aici.

O să vedeți voi toți de ce sunt eu în stare.

Ce fulgeră!

O să vină ploaia.

Până vine furtuna, hai să mergem să-l îngropăm.

Hai!

- Deea! - Ce e? Ți-e rău?

Deea!

Ce faci, fetițo? Cum e afară?

Cred că o să plouă.

Ți-am zis?

- Unde e covorul? - Covorul?

- Andreea... - Cafeaua...

A vărsat taică-tu cafeaua ca tâmpitul,

dar l-a scos afară și o să-l spele mâine.

Bine. Vă las, că mi-e somn. Sunt obosită, mă duc să mă culc.

- Da, du-te. - Du-te.

- Noapte bună! - Somn ușor!

Haide!

Unde?

Să săpăm și să îngropăm mortul.

Dar unde să...

Mă duc în fundul grădinii, da?

„În fundul grădinii, da?”

În fundul grădinii, să înceapă să latre câinii,

să scoale mahalaua... Ce, vrei martori?

Atunci unde, deșteapto?

Uite aci, la navete, în fața magazinului.

La Mixt?

Fă invers, lasă-mă în pace.

E îngropat, e închis.

Hai mai repede,

că dacă începe ploaia, o să fie mai greu.

- Hai! - Să săpăm împreună, amândoi.

Numai prostii ai în capul ăla.

Cum să săpăm?

N-avem decât o singură cazma.

Hai!

- O să plouă. - Hai că ne descurcăm noi.

- Ai două pungi? - Nu, nu mai servim în plastic.

Ne-am dat dracu’! Suntem o mahala ecologică!

Hai, Mitule, că ne prinde ploaia!

Dacă nu ești mulțumită, intră tu în locul meu.

- Dă-te la o parte, c-o fac eu mai mare. - De ce mai mare?

Să te bag și pe tine în ea.

Hai că-i gata!

Uite, frate, ce m-a enervat idiotul ăla!

Gata, Andreea, calmează-te. Ce pana mea...

Ce aștepți?

Hai să-l băgăm în groapă.

- Eu? - Păi?

Hai, să scăpăm odată de el!

De parcă totul o să revină la normal!

Ăștia se duc în magazie?

Aoleu, mi-au găsit bijuteriile! Să-mi bag!

- Mitule, ce faci? - Ce fac?

- Aci-l îngropi? Cu covorul? - Ce-ți mai trebuie?

Ce, sângele nu iese la spălat? Iese!

Ție de covor îți arde acum?

Du-te, bre, de-aci!

Covorul e bun, e de la mama, e persan. Dă-te de-aci!