Original subtitles

- Bună! - 'Neața!

'Neața!

Oamenii zâmbesc iar.

Pentru că,

indiferent de greutăți,

soarele răsare de fiecare dată.

Am stat în casă închiși atâtea luni ca să ne protejăm de COVID

și cu toate că nu am vrut decât să fim în siguranță ca să trăim sănătoși,

fix asta am uitat,

să trăim.

Dar, uite,

viața merge înainte.

Și noi trebuie să fim optimiști,

să fim buni,

să fim uniți.

Și trebuie să credem că totul va fi bine.

Ia uite, mă, cine vine ca o albinuță!

Ce faci, fetiță?

- Sărut-mâna! - Ce face mă-ta?

- De când nu v-am mai văzut! - Păi cu panarama asta de pandemie...

Doamne, pupa-Ți-aș tălpile Tale că scăparăm și noi

că nu mai puteam în casă. Aveam niște nervi de-mi venea să mă urc pe pereți!

- Mătușică, uite! - Ce faci, Laura?

Pe-aici. Doamne, de-abia aștept s-o văd pe soră-ta,

am tot vorbit cu ea pe Zoom și mi se pare c-a făcut pulpițe.

Aoleu, să nu-i spui, c-o apucă niște nervi...

Hai, lasă că pe ea o apucă nervii din orișice.

Dar tu ce faci?

Iar te chinui de una singură cu plasele alea?

Adela!

- Ce faci? De când nu te-am mai văzut. - Ca noi toți.

Pot să vin la tine la meditații la română? Te rog!

Păi cum să nu? Gata, ne apucăm de treabă.

Îți dai seama că nu mai știu nimic. Și mai începe și școala.

Ce meditații, bă? Și-așa e lumea plină de proști.

Sărut-mâna, tanti Florica, și mai vorbim, da?

Mai vorbim.

Bună dimineața, dragostea mea

Bună dimineața!

Bună dimineața, sufletul meu

Cu zâmbetul tău, ești soarele meu

Bună dimineața, iubirea mea

Andreea, știi câtă lume e pe stradă?

Păcat că n-ai venit și tu.

Sunt copii care se joacă...

Nu mai are nimeni mască.

Păi da, uite că scrie și aici... se relaxează treaba!

Dar era și cazul, că numai în casă, numai în casă... o iei razna.

- Tu, eu am muncit la Miki la cofetărie. - Ce zic eu și ce înțelegi tu!

Fetiță! Mă refeream la „frichi-frichi”, la sexuț!

Că dacă stai așa...

Doar nu ne schimbăm toate în neam de călugărițe.

Aoleu, să fete odată vaca asta, că m-am săturat să dăm bani pe lapte!

Vai, mamă, stinge-mi neamul!

Mânca-ți-aș ochii tăi... ochișorii tăi de băiețel...

Ia vino-ncoa! Ia zi! Uită-te la ăsta! Nu e mișto?

Hai, mă, zi tu că nu ți-ar plăcea

să te perpelească ăsta pe toate părțile după pandemia lu' Pește Prăjit!

- Da, nu e urât... - Păi nu e.

Andreea, de ce să visăm noi la cai verzi pe pereți?

Păi de ce să nu visăm, fată? Știi cum îl fac eu pe ăsta? Praf!

Bine, nici nu-i greu.

Cam are el față de meltean, da' de-o tură merge.

Auzi? Pui pariu cu mine că e genul ăla

care frige micul pe roata de rezervă de la Porsche-ul lui nou-nouț?

Haide, mă, lasă asta. Tu vezi că a lăsat-o pe una gravidă?

- Așa. - Că a făcut avort și era să moară.

Săraca fată! Alo! Proasta fată!

Păi trebuie să fii proastă să mai rămâi gravidă din greșeală în 2020. Pe bune?

- Aoleu, iar se ceartă. - Așa, și? Nu fac asta în fiecare seară?

E pe genul „Ai umor?”... N-ai umor... Lasă-i în pace, să nu se plictisească.

Hai, mai termină cu aia că mi-ai spart creierii.

Și unde e banii? Unde e banii?

Că eu asta te întreb eu pe tine. Mă, de ce n-a trimis hodorogul ăla banii, mă?

Gata, femeie. Ho, Nuțico!

Eu mă duc.

Tu du-te, că...

Dacă nu i-a omorât virusul, se omoară ăștia între ei.

Ce vrei să facem?

Să mă duc peste bunică-su?

Păi dacă erai bărbat adevărat, asta făceai.

Te duceai să ceri dreptul nostru!

Dar tu nu vezi ce vremuri trăim?

I-o fi fost greu omului să strângă banii.

Aoleu! I-a fost greu!

Băi, dar mie... Mie nu mi-a fost greu?

Mie, 21 de ani mi-a fost greu în fiecare zi

să cresc o fată care nu este a mea!

Și de ce, mă? Pentru că un bătrân nebun a vrut el s-o țină ascunsă!

Taci, mă, că te-aude!

Taci!

Păi, foarte bine, Mitule.

Poate-i momentul să știe și ea adevărul.

Ce adevăr, Nuțică? Ce adevăr?

Că ea, domnișoara Adela...

...e fata lui...

Paul Andronic.

Vă omor, nenorociților!

Dacă fata mea moare, vă omor, vă calc în picioare, ați înțeles?

- Dle senator, e o neînțelegere. - Ce neînțelegere?

Nepotu-tău a lăsat-o pe fii-mea gravidă. A făcut septicemie de la avort.

- Ce neînțelegere? - Îmi pare rău, credeți-mă.

Da? Băi, te omor, cretinule, te calc în picioare!

Încetează! Nu contează cine ești.

Dacă fii-mea moare, îmi fac singur dreptate.

- Nu, vă rog! Intrați în casă! - Intră în casă!

Te rog! Gata!

Gata.

E fata mea, mă.

Paul nu e vinovat.

Toți sunt vinovați, mă! Nu vă mai ajung banii!

Mamă, era cât pe aci să-l omoare.

- Pe Ilie? - Ei, pe Ilie!

Păi, dar pe cine?

Pe domnișorul nostru.

- Luca! - Paul, te rog! Paul.

- Luca! - Paul, te rog!

- Luca! - Paul, te rog frumos, gândește-te puțin.

- Te rog frumos să nu te bagi. - Am fost și noi tineri, Paul.

Cheamă-l încoa, că-l calc în picioare. Luca!

Ia zi, ce-am făcut? I-am tras-o uneia. Și?

Bă, vezi cum vorbești!

Ce, mă, te-ai trezit acuma să fii taică-meu?

Și tu? Ce, te crezi Sfântul Sfinților, care-i faza?

- Paul! Lasă-l, că mi-l omori, lasă-l! - Unchiule!

- Paul, lasă-l! - Unchiu' Paul!

Gata, Paul!

Nu suntem țigani să ne batem ca chiorii!

Aplică-i, te rog, o pedeapsă, ca să terminăm odată cu panarama asta!

- Pedeapsă îi trebuie lui? - Da, exact asta îi trebuie, Delia. Gata!

Suntem paralizați de luni de zile în pandemia asta nenorocită,

și uite de ce-i arde lui!

Și ce voiai să fac, să stau să mă plictisesc în casă?

- Te plictisești, mă? - Lasă-l în pace, lasă-l!

Trebuia să te duci voluntar să duci de mâncare la bătrâni,

nu să profiți de fata senatorului!

Îmi pare rău, de ce n-a zis ea că n-a luat anticoncepționale?

- Vezi că n-are nicio vină? - Mamă!

A trebuit ea să se ducă cine știe pe unde, ca pe vremea comunismului, să facă avort!

Trebuia să vină la noi, că rezolvam noi imediat!

Uită-te la mine!

Pleci trei luni la stația noastră de la Chișinău. Dispari!

Paul... exagerezi!

Ce să fac eu la Chișinău?

Să muncești, băi!

Mamă, ce nasol e la Chișinău, nu mi-a plăcut nimic când am fost.

Dar stai liniștit, pentru tine o să fie bine.

Găsești femei. Și mișto, și disponibile.

Serios acum, asta e problema lui, că pleacă?

- Stai că nu vorbește serios. - Ba da. Vorbește foarte serios.

Îți prinde bine un duș rece.

Luca! Luca, așteaptă-mă!

Eu vreau să știu cine mama mă-sii ne-a vândut la presă!

Eu dau în gât, înțelegi? Dau în gât tot!

Nu... Să nu faci asta, femeie.

Am promis că n-o să-i spunem niciodată adevărul.

Nu, Mitule. Eu n-am promis nimic.

Tu ai promis... pentru bani!

Și cum banii nu e, înțelegi, eu îi zic!

Ce aveți?

De ce vă mai certați acum?

De la bani, Adeluța...

Că suntem săraci, mă, mamă...

N-avem și noi banii lui... Andronic.

Și televiziunile, și luxul...

Dar de ce ne interesează pe noi banii lui Paul Andronic?

Haideți la masă, am făcut cafea. Dați-i încolo de bani, o să ne descurcăm.

O să fie bine.

Da. O să fie bine.

Venim.

O să fie bine.

Normal c-o să fie bine...

Mitule.

Dacă în trei zile, ta-su mare nu trimite tot ce ni se cuvine,

eu o iau pe domnișoara și-o duc frumușel la ta-su la televiziune.

Și tot fac rost de bani.

Cum să faci așa ceva?

E fata noastră!

Andreea e singura mea fată.

Asta e...

Fata lu'...

Paul Andronic.

Trei zile ai, Mitule.

Trei zile.

Să dea dracu' dacă știu cum a ajuns povestea asta la presă.

Fata ta e în comă

și tu te gândești la ce spune presa?

Bă, simt că înnebunesc. Săraca, s-a speriat.

În perioada asta...

Ia spital nu s-au primit decât urgențe, înțelegi?

Cine știe la ce babă s-o fi dus.

Dă-mi pistolul.

Haide, că nu merită.

Bă, fiică-mea a făcut septicemie

pentru că un cretin, un animal, n-a protejat-o.

Tu știi ce e acum în spitalele din România? Știi ce e? Zi!

Eu știu ce e în pușcăriile din România.

Acolo vrei să ajungi?

Zi-mi, că dacă vrei...

De la spital.

Da?

Nu știu.

Cine?

S-a trezit.

Înțelegi?

S-a trezit. Mă duc.

Vezi, ai grijă, n-o certa.

A greșit.

- Ia zi! - Hai că s-a trezit fata.

Mă bucur. Chiar mă bucur.

Și restul, cum a mers?

- Super. S-a cutremurat toată familia. - Bravo!

- Chiar mă bucur. - Și eu, dar...

Ai grijă să nu se dea de gol ziaristul c-a aflat de la tine, da?

Da, mă, stai liniștit.

OK.

Doamne, cum miroase cafeaua asta!

Dumnezeiește.

Da. Mișto tare.

Miroase mișto, da.

Auzi? Rade și tu niște cașcaval. Să facem omletă cu mărar și cașcaval.

Eu tocmai voiam să-mi fac unghiile.

Uită-te și tu ce unghii de tractoristă am.

Pe vremea asta, și manichiurista moare de foame, oricum,

dar n-am ce să-i fac, să mai aștepte.

Care-ți place mai mult?

Dă-te fă cu cracii de-aci!

Ce face fetele?

Omletă cu cașcaval și mărar.

Vezi ce bine miroase?

Mamă, dac-ai ști cum e afară...

E... miroase a toamnă și a struguri copți.

Mă, e rece!

I-ai zis s-o țină caldă?

Asta este, două lucruri e bune fierbinți pe lumea asta,

cafeaua și femeia.

- Da' unii n-a priceput asta niciodată! - Adevărat.

Ce pui, fă, mărar?

Păi nu știi că mă arde la lingurică?

Ia uite aici!

Atunci îți faci tu omletă simplă.

Ce face?

Ce clonț are asta!

Fă, cât să mai muncesc? La câtă muncă e pe sufletul meu.

Mă dau dracu' pe spate!

Da, mamă, eram bucuroasă că am găsit mărar verde,

dar acum nu mai pot să stau, plec la muncă.

- Vai de capul meu, cu munca ei... - Lasă, fata! Du-te, tată, la muncă.

Că sparg eu două ouă pentru mă-ta.

Bă, Mitule,

dar se putea să nu-mi întorci mie vorba de față cu asta?

- M-a luat durerea de cap, te rog eu... - Taci, fă, din gura aia!

Mă, Mitule, tu mereu... tu-mi întorci mie vorba?

„Bat eu pentru mă-ta”?

Păi uite, bă, bate pentru mă-ta, na!

Uite, bate pentru mă-ta, aci!

Că asta o fi vreo mare directoare,

o fi vreo ingineră, vreo profesoară și nu știm noi!

A renunțat la facultate ca s-aducă bănuțul în casă.

Aoleu! Hai că m-a luat cu inima, mi se rupe fix în pix. Băi...

Bă, Mitule, eu am renunțat la viață pentru asta.

Ce faci, fă, aci?

Tu-ți faci unghiile aci pe masă, că miroase ca la aurolaci.

Mitule! Cu asta care se duce la serviciu, fă, nu știi?

Las-o în pace, n-auzi?

După ce că face toată treaba în casă, acum întârzie și la muncă.

Uite că e gata și omleta!

Dă-ncoa'.

Adeluța, dar unde e ciupeciul?

Ciupeniciul mă-sii mari.

Bă, băiatule, stai de 25 de ani aici, vorbește ca oamenii civilizați.

Zi, mă, gem de măceșe. Măceșe poți să zici?

Eu mi-s ardelean și spun...

- Măceșe! - Ciupeci!

Du-te dracu' de aci!

Ce te uiți, fă, acolo?

La golani, la ce te uiți tu aci?

Ăsta-i ăla din neamul lu' Andronic...

Cu televiziunile, cu astea... Ce-i, fă, nu le mai ajunge lovelele?

Îl doare pe ăla fix în...

Nu mai zic eu de tine.

Aoleu! Hai, fă, că-l doare. Îl doare, îți zic eu.

Și ce-o să-l doară. De-aia nu zic eu, că asta e proastă de gură.

Ia uite, Mitule:

„Luca Drăghici, nepotul magnatului Paul Andronic

a încălcat carantina și s-a întâlnit pe ascuns,

ba mai mult, a lăsat-o însărcinată pe fiica senatorului.”

Ce bou! Dacă i-a plăcut viața...

Bă, dar tu vezi că ăștia e călare pe fete și în carantină.

Și alții moare de foame aci. Aoleu...

Ia uite!

Când ești sărac, sărac mori.

Și mai iei și pe un pampalache de-ăsta, în cazul meu...

Andreio, să caști bine și ochii și urechile

și să iei și tu, fată, vreunul bogat. Dar bogat, mă, bogat.

- Da, bogat! - Păi nu bogat, fă!

Bogat să stai decât în moțul patului și să-ți faci doar unghiile acolo.

- Da, mă, bogat. - Vă mai fac două ouă?

Acum că eram libere să ieșim, să respirăm aer curat...

Uite că s-a dus și prințul.

Păi și? Respirai mai ușor cu prințul?

Toate respiram...

Eu nu știu ce ziceți voi acolo,

dar eu vă spun drept că nenea prințul Charles...

S-a vindecat.

Și în șapte zile, da?

Să se înțeleagă,

de sângele albastru nu se prinde nici Covidul.

- Ia taie puțin aici! - Hai, mă, mamă!

Ce ai pățit, mă?

Aoleu, uite rană deschisă!

Aoleu, Ilie, zici că ești muiere, zău așa!

Ți-a fript unul una și tu te vaieți de zici că te-a lovit rapidul de Suceava.

Care Suceava? Ce să caut la Suceava? Acolo-i pandemie, ăia-s pe platou.

- Aoleu ce mă doare. - Ia! Ia, lasă-te pe spate!

Închide ochii. Gura?

Bă, cu ce-ai dat?

Aoleu, cu ce-a dat asta, mă?

- Să te tratez. - Bă, tu vrei să mor?

- De dorul ei! - De dorul cui?

- Al ei. - Al cui?

Al Preacuvioasei Fecioare.

Numai ea mă mai poate salva!

- Acum și pururi... - Și-n vecii vecilor!

Amin!

Amin! Aoleu...

Mamă, cum mi s-a legat ciorba asta! Știi de gust are?

Dă-mi și mie să gust.

Du-te și spală-te pe mâini, te rog.

- Mă spăl aici. - Nu aici, la baie.

Nu e apă la baie.

Pa!

Adeluța! Ți-ai uitat masca!

Tată.

Mulțumesc, tată!

M-am mai relaxat cu măsurile astea noi,

dar o vreme tot ar trebui să purtăm mască.

- Ce? - Uite...

Am văzut ce datorii erau la magazinul celălalt.

Ia banii ăștia!

- Ia-i! - Nu pot.

- La Miki am plătit eu tot. - Nu pot, te rog.

Nu pot, ție îți trebuie pentru școală, pune-i acolo.

Hai, ia-i, că anul ăsta nu mă mai duc.

Dar mă faci să mă simt prost.

Ia-i!

- Dar tu ai muncit pentru ei. - Am avut noroc că Miki n-a închis.

Ia-i, te rog, că știu c-aveți nevoie.

Bine.

Mulțam!

Mergi sănătoasă!

Hei, Adeluța furnicuța!

Băga-mi-aș, nici pe tocuri nu mai știu să merg.

Auzi, ce voiam să-ți zic, fii atentă...

Auzi, ai să-mi dai și mie niște bănuți?

Nu mai am, i-am dat lui tata tot. Aveam datorii mari.

Pe bune?

Mamă, ce ghinion am!

Voiam să ies și eu cu Laura-n oraș. După atâta timp, îți dai seama.

N-am bani nici să trec strada, în puii mei!

- Dar nu trebuie să te superi. - Pe bune?

Doar atât?

Pe bune?

Hai că mă descurc cu ei, stai liniștită, e totul bine.

Fii atentă, tu trece-mă pe carnet și ți-i dau înapoi cu prima ocazie, da?

Da. Te trec...

Dar nu e nevoie. Doar suntem surori.

Ce e al meu e și al tău.

Adevărat. Hai, fuguța că întârzii la muncă!

Pa!

- Cât mai avem până înregistrăm? - Acum.

Mersi!

Regia, e bine? N-am nevoie de retuș?

- Domnule director, am... - Mai târziu.

După 22 de ani...

Ce cauți aici?

Vorbești de parcă ai fi tata, pe cuvântul meu...

Unde ești? Unde te duci? Ce faci? Cum faci?

Nu te-am văzut de trei luni. Tu ce părere ai despre asta?

Și nu ne-am văzut c-am vrut eu sau c-așa a trebuit?

Tu ce faci acum?

Eu acum, iubire...

Cum s-a dat liberarea, cum m-am pus pe treabă.

Ca să vezi cât de mult contează ce vrei tu de la mine,

sunt la un interviu.

Nu cred.

Pe bune?

Da, frumoasa mea.

De...

Șofer.

Păi știi că mie îmi place să conduc.

Deși mi-e cam dor de tine.

Și mie, dar, lasă, tu concentrează-te acolo, că ne vedem noi.

Exact. Așa am zis și eu, cum dau ăștia voie la liber,

cum sunt la primul interviu.

Dar lasă că vin eu la tine, să te strâng în brațe, iubirea mea.

Dacă vrei, te și ciufulesc puțin.

- Ce, mă? - Iubito, nu mai pot după tine.

După trei luni de izolare sunt călugăr, jur.

Ia zi,

nu-i așa că și tu abia aștepți să mă săruți?

Sincer?

Cam da.

Stai, mă, femeie! Stai, mă, dragostea mea...

Hai, du-te dracului cu dragostea ta!

Ia de-aici zece lei și lasă-mă,

că eu muncesc de dimineața până seara și tu vii ca un nesimțit să-mi ceri bani.

Păi nu ești tu femeia mea?

La cine să mă duc eu, Mihaela?

La unul străin de pe stradă?

Nu toți au norocul tău să se lăfăie în bani pe praful ăsta!

Ce-ai zis, mă? Că mă lăfăi?

Mă, nenorocitule, îl pun pe frate-meu să facă hârtie de-aia,

să nu te mai apropii de mine 100 de metri!

Mă, în pandemie, eu am muncit, am făcut pâine la mahala și la spitale,

n-am stat să beau toată ziua ca tine!

- Hai, cară-te de aici, cară-te! - Ho, nebuno, că plec!

Auzi? Să-i zici lui procurorul ăla de frate-tu

că încă ești femeia mea și dacă ești femeia mea, fac ce vreau!

Bă, fac ce vreau eu!

Alege-s-ar praful de numele tău!

O sută de metri nu te mai apropii de mine, ai înțeles? O sută de metri!

- Lasă că mă întorc eu și vezi tu! - Boule!

Aoleu, nu mai venise demult.

S-a spart conducta cu proști în România!

Hai, lasă-l! Să ne bucurăm de ziua asta!

Doamne, ce m-am enervat.

Da, și o să facem din nou prăjituri și torturi.

Și lumea o să trăiască iar și o să facem nunți și botezuri...

Aș face un chec cu lămâie. Să miroasă peste tot a prăjituri, ce zici?

Abia aștept să-l gust.

Hai că mă duc la cumpărături. Furnizorii încă nu s-au dezmeticit.

OK.

Poate vine și Adi.

Săracul, cum s-a ridicat carantina, s-a și dus să se angajeze.

Adi al tău?

Da. Și eu m-am mirat, dar uite că viața e plină de surprize.

Te miri că n-am murit încă?

Iarba rea nu piere.

O să piară, mă.

O să piară.

Știi că în ultimul timp, am tot fost prin spitale.

Analize, investigații...

Până la urmă,

mi-au găsit cancer la pancreas.

Fază terminală.

Optimist așa mi-au mai dat...

Două luni de trăit.

- De asta am venit. - Nu mă interesează de ce ai venit.

Acum 22 de ani...

Mi-ai luat tot.

Mi-ai luat tot ce iubeam mai mult.

Mi-ai distrus viața și acum ce vrei de la mine, milă?

N-am așa ceva. Nu pentru tine.

- Ce vreau eu... - Iubirea mea...

Iubirea vieții mele și fata ta zace în mormânt.

De atunci, eu rătăcesc prin lumea asta ca un nebun și de ce?

De ce? Nu eram eu destul de bun pentru ea?

Nu eram în stare s-o iubesc?

Asta credeai?

Zi, de ce? Cine erai tu să hotărăști asta?

Cine erai tu?

Ieși afară!

Nu vreau să te mai văd în viața mea, înțelege asta. Ieși afară!

Paul, să știi că eu sufăr și de inimă.

Zău, pe cuvânt, dacă nu crezi, îți arăt, am un tranzistor aici.

M-am rugat la Dumnezeu să-mi mai dea o bucățică de viață,

ca să pot să fac...

O minimă reparație morală.

Da, Paul, știu.

Eu te-am despărțit de fii-mea,

eu am băgat-o în mormânt,

eu ți-am călcat viața în picioare.

Așa e.

Dar vreau să-ți spun că...

Ai o fiică.

- Am o fiică? - Douăzeci și unu de ani.

Asta e...

Asta e...

Asta e peste puterea mea de înțelegere.

Ana Maria era însărcinată când am luat-o cu mine la Petrești.

Bine, pe vremea aia, îmi crăpa obrazul de rușine.

Am avut grijă de ea, așa, în felul meu, sigur.

Dar totuși,

recunosc că am greșit că am ținut-o departe de tine.

În clipa asta, aș vrea să sap o groapă și să te vâr în ea, dac-aș putea.

Nu că mi-ai distrus viața, tu mi-ai ascuns...

Mi-ai ascuns atâția ani că am un copil.

Că am o fată.

Știe ceva despre mine?

Nu știe nici despre mine.

A crescut-o o familie ca și cum ar fi copilul lor.

Dar în seara asta,

am să ți-o aduc la vilă.

- Nu, vin cu tine. - Nu. Te rog frumos.

Lasă-mă pe mine.

Lasă-mă să încerc să repar ticăloșia asta pe care am făcut-o în viață.

Să repari?

Și dacă nu te ții de cuvânt?

Poate doar dacă mor nu mă țin de cuvânt.

Doamne Dumnezeule!

Fata mea...

Zi-mi ceva de ea. Cum e?

- Frumoasă, deșteaptă? - Nici eu n-am văzut-o de mult timp.

Bine, la început am și refuzat să cred că există. Gândul...

Pe urmă, acum în spital,

am început să văd mult mai limpede

și să înțeleg ticăloșia asta pe care am făcut-o în viață.

Așa că...

Asta-ți spun...

- Cum o cheamă? - Ai s-o cunoști diseară.

Ai s-o cunoști, o să te cunoască.

E mai bine așa.

Acum, gata.

Ajunge.

Am adus destulă suferință pe lumea asta.

Măcar așa,

diseară poate că e...

Ultimul mod de a încerca să-mi cer iertare pentru nefericirea pe care ți-am adus-o.

Gata.

Ce faci, zâna zorilor?

Sărut-mâna!

Hai, lasă asta, pe bune, că ne-am săturat toți de ea.

- Cum a fost? - Mai vreau o dată.

Cum a fost la interviu?

Nasol!

Nasol rău de tot!

Mamă, frate, dacă n-ai pile, n-ai noroc în viață.

M-am dus degeaba, practic.

Aveau omul lor care deja luase postul.

- Ce nașpa! - Asta e.

- Chiar îmi pare rău. - Dar să ne cheme așa la caterincă...

Și pe salariul minim!

Pe bune? Cum adică? Eu muncesc pe salariul minim.

Bravo ție! Unii dintre noi au aspirații mai înalte.

Poftim?

Îmi pare rău, dar...

Eu cred că dacă te vinzi pe doi lei, doi lei faci.

- Adică? - N-am vrut să te oftic.

- Adi, stai puțin... - Lasă că mai vorbim.

- Vezi ce faci! - Adi!

- Mă duc să m-angajez, să fii tu fericită. - Adi!

Mihaela, dragostea mea, iartă-mă!

Mihaela!

Bună!

Salut!

Te-a chemat amețita de soră-ta...

De câte ori să-ți mai repet că nu mai ai căuta în viața ei?

Băi, procurorule,

frate și ce mai ești tu,

e femeia mea și fac ce vreau.

Și m-am săturat de figurile familiei voastre.

Îți interzic să te mai iei de familia mea.

Mi se rupe fix în două că am canadiană nouă.

Băi, procurorule, ia du-te și ia-o pe soră-ta

și băgați-vă capul sub apă la cișmea, ca să stați la reveneală,

pentru că Nicu nu se lasă. Nicu se transformă.

Sărut-mâna! Uite-o și pe Mihaela, dragostea mea.

Ce mai face Mihaela, dragostea mea?

Bine c-ai venit și du-te dracului!

Ai văzut, e moartă după mine,

nici în ochii mei nu poate să se uite.

Eu nu știu ce să mă fac cu ea? Că m-a băgat în boale-n mahala.

Eu te-am rugat ceva frumos pe tine.

Da?

Hai să mănânci!

Auzi, mă, da' pe tine te mai bagă lumea în seamă

așa procuror cu cercel în ureche?

Sunt sub acoperire. Hai!

Mă, Mitule, ce frumos e la noi pe stradă toamna...

- Da. Parc-am fi pe Calea Victoriei, nu? - Nu mai trânti poarta, c-o strici.

Tu, țărancă, ce să zici? Ce frumos!

Ce zic, zic să nu mă enervezi

în sfânta zi când ne-a dat Guvernul liber de la izolare...

Covidu'!

Fată, de când nu te-am văzut cu Covidu' ăsta!

Fată, da' ce te-ai gătit! Unde te duci așa gătită?

La piață, cu omul meu, să mai vedem alea-alea...

Dacă ne-a dat fata noastră bani. Adeluța.

Vezi ce nesimțit e? Cât să fii, mă, de nesimțit, mă?

Ce? Adică își închipuie ea

că îmi face mie bugetul la câți bani am băgat în curul ei?

Hai, fă, Florico, asta să-mi dea luna de pe cer,

că nu m-ajunge pe mine din urmă.

Că mi se încinge aci nervul capului. Hai!

Mă, da' cât a muncit Adela în carantina asta?

Câtă pâine a dat ea gratis la toată lumea asta de-aici?

Să-i dea Dumnezeu sănătate și ei și lu' Miki patroana,

că mult bine a făcut.

Fă, Florico, tu vrei să mă enervezi pe mine acum?

Panarama asta a dat, c-a făcut lovele pe spatele săracilor.

Lasă-mă în pace!

De-aia face ea pe filantroapa, înțelegi? E o dezinfectată!

Hai, Mitule, că mă ții aici și nu mai prinzi nimic în piață.

Hai, te pup. Pa, Floricico! Să ne revedem sănătoase!

- Hai, pa! La revedere! - Lasă-mă...

Doamne ferește! A înnebunit.

Auzi, fă? Că Adela-mi face mie bugetul.

Sărut-mâna, nene!

Căutați pe cineva?

Oamenii ăștia care stau aici.

Cum îi cheamă? Familia...

- Achim. - Achim, așa.

Mai trăiesc?

- Păi de ce să nu trăiască? - Întreb așa...

- Da' nu-s acasă, nu? - Nu, abia ce-au plecat la piață.

- Au copii? - Da, are două fete.

- Și piața e departe? - Nu, e aci la juma' de oră pe jos.

Și fetele? Fetele ce fac?

Adela e la bufet la Mihaela.

Canela îi zice, acolo unde face ea prăjituri.

Bufetul e exact așa la stradă, îl găsiți imediat. Vizavi de stația de autobuz.

Bine.

Nene! Mă, nene, cum îți zice matale? Să-i zic lu' Nuța cine-a căutat-o.

Să vezi ce-o să se înfoaie nebuna acu' c-a căutat-o boierii cu „limozina”!

- Aura, ți-ai uitat portofelul! - Mersi, Adela!

Cu plăcere!

Adela.

Da?