Original subtitles

Adaptare: Legendofmir Traducere: DOOMNEZEU

Trebuia să fie o zi foarte bună. Una din cele mai bune zile.

Nemţii s-au predat. Războiul s-a terminat. Sau aşa ne-am gîndit cu toţii.

Nimeni dintre noi n-a fost foarte interesat de avion.

Ai putea spune. Vrem doar să ne întoarcem acasă la familiile noastre şi prietenii noştri.

Zîmbind şi rîzînd, îmbrăţişînd străini pe străzi, aplauze, cu toată mulţimea.

Asta n-a fost asa. Am primit această ultimă misiune.

Trebuia să se termine. Apoi cerul a izbucnit cu toate acele explozii.

Aceste prăbuşiri uriaşe asurzitoare, şi explozii.

Ai auzit asta?

- Şi strigătele oamenilor. - Ce se întîmplă acolo?

- Intoarcerea urletelor. - La naiba!

Sîntem raţă!

A sunat şi a fost ca un război.

Un război că ni s-a spus că se termină. Totul s-a terminat.

Trebuie să ieşim de aici.

Şi am fost doar de gînd să-l clar.

Şi am fost trimisi înapoi în ea.

Sîntem dracate aici! Trebuie să plecăm de aici acum!

Trebuie să plecăm! Nu vreau să mai fiu!

De ce trag cu noi la noi!

Uite cine a împuşcat!

Am plummat prin aer, rupînd cu disperare la paraşuta mea.

Şi m-am trezit cumva agăţat de un copac.

Avionul a fost doborît, dar am avut noroc.

Am văzut trupurile bărbaţilor care stăteau lîngă mine cîteva minute mai devreme

mort pe teren.

Avioanele încă zburau deasupra capului. Păreau să se apropie.

Nu ştiam unde eram. Dacă aş fi în faţă sau în spatele liniei.

Dar ştiam că trebuie să mă duc jos şi repede.

Mi-am găsit cuţitul şi am început să încerc să taie mizeria de cordon

încurcat în jurul meu. Şi am reuşit să le taie şi am căzut din nou.

Şi m-am aterizat pe cuţitul meu.

Am zgîriat dinţii, am scos-o afară.

La dracu '.

Bine. Bine.

Bine. Bine. Bine.

Îmi pare rău, nu înţeleg. Vino cu mîinile sus. Aruncă arma.

- Am aruncat arma. - Jos în genunchi.

- Jos! - Bine, bine!

Bine.

Doar intru în hîrtie.

O scrisoare, o scrisoare.

- Haide! - Poţi...

Poţi să-i dai familiei mele, te rog?

Kid, ridică-te!

Kid, ia-ţi arma, trebuie să plecăm.

- Cine eşti? - Nu contează.

Luaţi arma, trebuie să mergem chiar acum. Haideţi.

Ridică-te, du-te!

Stai jos! Stai jos!

Eşti bun?

Piciorul tău, eşti bun?

Da, da, o rană de carne.

Fii liniştit.

Luaţi muniţia lor.

Avea o soţie frumoasă.

Ar trebui să plecăm de aici.

Trebuie să continuăm să ne mişcăm.

- Numai tu? - Da.

Sperăm că există şi alţii.

Dar trebuie să plecăm de aici, înainte să vină mai mulţi germeni.

Sînt deja aici.

Nu mă caută pe mine.

Încerci să te omori acolo?

Mulţumesc că m-ai salvat.

Ce vom face cu noi doi?

Probabil 100 de germani aici.

Poate că nu poţi face nimic, dar pot.

Dacă nu vrei să te lupţi, du-te.

O să omori fiecare Kraut singur?

Fiecare dintre aceşti germani nemernici ce-i ucid, înseamnă că încă unul dintre băieţii

noştri, ajunge să plece acasă.

Nu ştim unde sîntem sau cîte germani ne caută.

Tu. Te caută pe tine.

Crezi că şi ei nu te vor ucide?

O să-i iau pe fiecare dintre acele prăjituri. Mi-au şters unitatea, fraţii mei.

Au şters şi pe ai tăi, sau ai uitat deja asta?

Trebuie să mergem.

Căută un soldat, nu doi.

Aşa c-am să rămîn şi voi ucide, ca multe din aceste Krauts, cum îmi pot da mîna.

Excelent.

Misiune de sinucidere.

Yanks trebuie să fie eroi.

Vrei să stai acolo sau mă vei ajuta?

Mulţumesc că m-ai ajutat acolo.

Vrei să salvezi viaţa ta?

Da.

Salvează-mi viaţa.

Dar acum mă duc.

Mult noroc cu toate uciderea.

Nu vrei să mergi aşa.

Sînt bine.

De asta o să ucid cît mai multi, dintre nenorociţii ăştia.

Unii dintre ei ar putea fi încă în viaţă.

- Trebuie să-i ajutăm. - Toţi sînt morţi.

- De unde ştii? - Am verificat-o.

- Unul era în viaţă, abia. - Eşti sigur?

Nu sînt un idiot.

Atunci de ce nu l-ai salvat?

N-aş putea face nimic.

A încetat să respire.

Ar fi putut fi eu.

Da.

Păi, n-a fost.

Uită-te bine la ele.b Că ne-au măcelărit ca pe nişte vite.

Şi dacă rămînem aici, vom fi ucişi şi noi.

Am spus că poţi merge.

Aceşti oameni erau prietenii mei.

Poate că acum înţelegi.

De ce aveţi o dorinţă de moarte?

Te văd pe nenorociţi.

Nu te tîrî la mine aşa.

Te-aş fi putut ucide.

Ce crezi că nu te-aş ucide?

Ţi-am spus să pleci.

Toţi sînt morţi.

Tu eşti singurul afară.

Trebuie să lucrăm împreună.

Îi vrei mort, înţeleg.

Nu vreau să omor pe nimeni, dar voi face ceeace trebuie.

Pune arma ta?

Niciodată n-am omorît pe nimeni.

- E uşor cînd ai un motiv. - Am un motiv, şi tu la fel.

Da.

Trebuie să-i scoatem.

Dacă găsesc acele cadavre, vom avea întreaga armată germană, in fundul nostru.

- Da. - Care e planul?

O să cerc în jurul lor, veţi rămîne aici şi păstraţi capacul.

Ţine minte de ce faci asta.

Scrisoarea mea.

De unde ai primit asta?

A lăsat-o pe drum.

Mulţumesc.

Numele meu e Sydney Baker.

William Summers.

Jos.

Intraţi acolo.

Ce!

Nu au auzit nimic.

Eşti nebun.

Îi vei aduce direct la noi.

Taci şi acoperi-mă.

Gustav!

Stai acolo.

Trage-l!

Nu te înţeleg.

Taci!

Taci naibii!

- Vorbeşti germană? - Puţin.

Cum ar fi eticheta rahat?

Ştiu asta.

Eticheta Guten?

Taci dracului.

Engleză.

Vorbeşti?

Înţelegi ce spun?

Nu are nicio idee, e dracu 'prost.

- Încă îl putem folosi. - El e inutil pentru noi!

Ce e cu tine?

L-am fi putut folosi pentru a ieşi de aici.

Acesta e războiul.

Chiar crezi că te-ar lăsa să trăieşti?

Trebuie să ne mişcăm.

- Vor auzi împuşcătura. - Da, o şansă ce nu trebuia să o faci.

Probabil germanii sint în jurul nostru, în fiecare direcţie acum.

Uite aşa.

Ştiu că nu vrei să trăieşti, dar aş vrea să merg acasă şi să-mi văd soţia şi copilul.

Nu te mai înşela. Nu vei ajunge acasă. Asta a fost întotdeauna, o misiune sinucigaşă.

- Amîndoi putem ieşi d-aici dacă sîntem deştepti. - Uite, ţi-am spus să pleci.

Deci, dacă vrei, poţi să mergi şi să găseşti...

- Ce a fost asta? - Cîini.

- Ai văzut un cîine cu acest grup? - Păi, trebuie să fie un grup diferit.

Nu renunţă la ele?

De aceea îi ucidem şi nu-i luăm prizonieri.

Mută, mişcă!

Stai, aşteaptă, aşteaptă un minut!

Trebuie să-mi rezolv piciorul.

Dacă aceşti cîini ne vor prinde, sîntem terminati.

Aici.

Lasă-mă.

Gîndeşte-te la fetiţa ta.

Eşti bun?

Mulţumesc.

Continuă.

Ce faci?

Am o idee.

Ai grija.

Ce a fost asta?

Îi iau cîinele de pe spate.

Du-te.

Du-te, du-te!

A funcţionat.

Da.

Ai ucis un cîine.

Să sperăm.

Îmi plac cîinii.

Asta te-ar fi rupt în bucăţi.

Probabil.

Crezi că le-am luat pe toate?

Păi, dacă nu le-ar distrage atenţia.

Trebuie să găsim un loc unde să ne odihnim se v-a întuneca curînd.

- Nu vrei să continuăm noaptea? - Păi, e neagră aici noaptea.

Nu puteţi vedea nimic.

N-avem lumini, nu vom şti în ce direcţie mergem.

Ştim la ce ne îndreptăm acum?

Aşa cum am spus, v-a fi întuneric în curînd.

Nu o facem noi?

De cît timp ai fost căsătorit?

Peste un an.

O imagine.

E o frumuseţe.

Amîndoi sînt.

Ceea ce nu mi-ar plăcea să fiu acasă, cu amîndoi acum.

- Care sînt numele lor? - Nevasta mea, Irene, şi fiica mea, Mary.

Se pare c-ai puţină viaţă perfectă acasă.

Da.

A fost bine.

Maria s-a născut acum o lună.

Am primit concediul pentru această zi.

Trebuie să o ţin şi să mă întorc la manevre.

O să le vezi din nou.

Poate.

Vei ajunge acasă şi îi vei vedea din nou.

Mă auziţi?

Dar tu?

Ce zici de mine?

Orice iubită, soţie, acasă?

Adică trebuie să faci altceva, decît să omori oameni.

Nu sînt un criminal.

Îmi fac datoria.

Da, ştiu.

- N-am vrut să spun nimic, sincer. - Ştii ce eram înainte de război?

Nu.

Am fost mecanic.

Am fixat lucrurile şi le-am pus împreună.

Nu am...

Încercam doar să omor oameni

care legau să mă ucidă.

Dacă n-aş face ce am făcut acolo, ai fi şi tu mort.

Am fost inginer de tren.

Eram destul de bun pentru efort pînă acum.

Poate ar trebui să încerci să dormi.

Da.

Du-te şi încercaţi.

Voi privi prima dată.

- Ai auzit asta? - Da.

Stai jos.

Nu văd nimic.

Nici eu nu pot.

Dar te-ar putea auzi, linişteşte-te.

Miscarea inainte.

Le văd, stai aici.

Stai, aşteaptă, lăsaţi-i să treacă.

Nu pot, o să facă tabără.

- Cati crezi? - Văd 3.

Asiguraţi-vă că ora 4, ora 2.

Rahat.

Se îndreaptă în acest fel.

Luaţi geanta în spatele copacului.

Ce pungă?

Rahat.

Ce faci?

Ţine asta.

Nu-l pierdeţi.

Nu.

Sînteţi sigur că acesta e cel mai bun plan de acţiune?

Eşti gata?

Să mergem.

Klaus! Klaus!

Klaus! Klaus!

Chiar eşti nebun, nu-i aşa?

Ia rahat de pe mine!

De ce ai aşteptat atît de mult să tragi?

A trebuit să aştept momentul potrivit.

- Ai făcut minunat. - Mulţumesc.

Să nu mai facem asta din nou.

Vei fi expus. Ţine-ţi ochii deschişi.

Ce s-a întîmplat?

Pleacă de aici!

Du-te!

Ridică-te, haide!

Ridică-te!

Baker, haide, avem nevoie de tine!

Baker, nu face asta chiar acum!

- Haide! - Nu pot! Nu pot!

- Baker nu poţi face asta chiar acum! - Nu pot! Nu pot!

Nu pot!

Nu pot să o fac!

Gîndeşte-te la fetiţa ta!

Nu ar trebui să fiu aici!

Nenorocitule!

Ridică-te!

Up!

Haide!

Ascultă! Ascultă-mă! Cînd îţi spun să fugi fugi! Ai înţeles?

Ai înţeles?

Fugi!

Summers, Summers trebuie să plecăm.

Ce s-a întîmplat?

Eşti bine, eşti bine, eşti bine.

Trebuie să pleci.

Trebuie să vii cu mine.

Îi ucizi pe toţi?

Nu o să reuşesc.

Am o familie.

Poţi să faci asta la Sarah?

Îi poţi spune c-am încercat?

Am încercat foarte mult. Şi băiatul meu.

Ia asta băiatului meu. Numele lui e Jake.

Spuneţi-i c-am încercat.

Vii acasă la familia ta.

Am fost în mijlocul, a D-zeu ştie unde. Păi, chiar nu ştia.

Singur, epuizat, cu gîndul unic să încerce să se întoarcă.

Vroiam să mă transform într-o minge, şi să renunţ.

Dar am pus un portbagaj în faţa altui şi altul şi apoi...

Stai, aşteaptă.

Stai, aşteaptă, aşteaptă un minut.

Plec.

O să plec, o să plec.

Lasă-mă să plec.

Aruncaţi-o sau voi trage!

Ai o familie?

Am o familie.

Aruncaţi-l acum!

Nimeni nu trebuie să mai fie rănit.

Să ne aruncăm armele.

Chiar vrei să faci asta?

M-ai făcut să o fac.

Nu am vrut.

Nu mi-a lăsat nici o alegere.

Şi cred c-ai fost tu.

Şi cred că.

Mulţumesc.

O lovitură împuşcată în toată această tăcere.

Am mers cît de repede am putut, să scap să ies din acea pădure blestemată, să merg acasă.

Am întîlnit acest hambar. Am vorbit cu un cal.

Băiete.

Eşti un cal bun, nu-i aşa?

N-aveţi nici o idee prin ce am trecut.

Păi, poate tu.

Aproape am renunţat.

Am făcut-o.

Dar prietenul meu, el, mi-a spus să nu.

Un pic de stîlp într-adevăr.

Şi proprietarul a venit şi m-am pregătit.

Am crezut că voi muri din nou. Dar acest om, proprietarul hambarului, m-a ascuns.

M-a prins si m-a ascuns. Acest proprietar olandez de hambar.

Acei 2 germani au venit şi trebuia să mă urmărească.

N-am fost niciodată, la fel de bun ca tine.

Apoi a reuşit să-i facă pe soldaţii să plece şi să zboare, după o fantomă.

Mulţumesc.

Eşti bine?

Ei nu se vor preda niciodată.

Care e numele tău?

Sînt Baker.

Engels.

Poţi să te odihneşti.

Îţi e foame?

Ţi-e foame!

Mănîncă!

Da, da, sînt.

Şi apoi ma hrănit.

Ma pus în casa lui.

Şi cînd războiul s-a terminat, cînd s-a terminat în final, cînd s-au luptat

s-a oprit de fapt, m-a readus înapoi în Marea Britanie.

Îi datorez la 2 oameni, viaţa mea. Un străin proprietar olandez de hambar şi tie.

Un soldat american. Cel mai bun bărbat. Primarului William Summers.

Vroiam să vin să te văd de ani de zile.

Dar după război, am fost îngrozit de zbor.

Asta e prima dată cînd am plecat din Anglia.

Am încercat să contactez familia ta. Chiar am făcut-o, am încercat.

Promise.

Mi-am adus familia.

Fetiţa mea, nepoţii, şi am avut un fiu.

Şi el e aici.

Ştiu că nu am mai rămas mult timp şi numai că sînteţi aici.

Mulţumesc că mi-ai dat viaţa.

Nu trece o zi ce nu cred, ce ai făcut pentru mine.

Mi-ai dat curajul de a lupta, cînd nu credeam c-aş putea.

Mulţumesc, fratele meu.

Vă puteţi odihni în pace.

Adaptare: Legendofmir Traducere: DOOMNEZEU