Original subtitles

Sincronizare Nikușor

RANGERS ATTACCO ORA X

Traducerea și adaptarea: Cristian82

Suntem la începutul anului 1944

Al Doilea Război Mondial

a intrat într-o fază care va conduce

după lupte lungi și aspre

la victoria definitivă a forțelor aliate.

Americanii și englezii lansează un atac uriaș

pe toate fronturile.

Se simte cu adevărat războiul,

precum și conflictul mondial.

În timp ce pe 22 Ianuarie au construit la Anzio

un cap de pod, fără știrea germanilor,

prin marea bătălie aeronavală de pe Insulele Marshall

s-a inițiat recucerirea

a ceea ce a devenit

adevăratul Imperiul Japonez.

În timp ce în Europa,

forțele aeriene aliate distrug,

printr-o serie de bombardamente cumplite,

principalele fabrici de avioane germane

și cele de carburanți sintetici,

în Pacific, bătălia de pe insulele Saipan și Guam,

una din cele

mai spectaculoase bătălii aeronavale

care a existat vreodată,

forțele anglo-americane

fac un alt progres important în inima

Imperiului din Țara Soarelui Răsare.

În acest fel Statele Unite și Marea Britanie

își arată resursele tehnice, militare și logistice

care depășesc orice estimare.

În timp ce în aer se simte

un miros de victorie la nivel mondial,

Germania Nazistă aruncă noi umbre de teroare

asupra acelorași țări,

prin amenințarea cu noi arme secrete și mortale

care în timp foarte scurt

pot schimba total

destinul războiului.

Oamenii de știință aliați nu bagă în seamă

amploarea acestei amenințări

și reușesc să le impună liderilor militari

măsuri imediate.

Laboratorul despre care se vorbește,

se găsește într-un punct

necunoscut în această zonă.

Raportul e credibil, pentru că provine

de la serviciul nostru secret.

În acest laborator nemții lucrează la capacitate maximă,

pentru a dezvolta o armă nouă,

care să aibă o putere

de distrugere de neînchipuit.

Îi spun "arma nucleară".

După ce laboratorul o să fie identificat,

n-o să fie greu de distrus cu bombardierele noastre.

Sigur. La urma urmei

asta mi se pare singura soluție.

Știm că se află într-o zonă împădurită.

Prin urmare, orice intervenție în zona aia e exclusă,

fie că se face prin intermediul bombardierelor, fie a parașutiștilor.

Asta-i situația.

Ceea ce înseamnă că atacul

poate fi efectuat doar de la sol.

Dar să facem acest lucru, o să trebuiască

ca serviciul secret să ne ofere mai multe informații.

Nu or să fie ușor de obținut,

pentru că zona e foarte bine păzită.

Deocamdată nu știm prea multe despre zonă

și nu putem lansa un atac terestru.

Armatele noastre sunt concentrate în Franța,

dar războiul e departe de a fi câștigat.

Nu e timp, sau mai bine zis

timpul e în defavoarea noastră,

pentru că le permite nemților să dezvolte arma aceea,

care poate determina sfârșitul războiului,

cu înfrângerea noastră.

Prin urmare, trebuie acționat în mod corespunzător,

pentru a evita surprizele neplăcute.

De acord ?

Cum adică să acționăm în mod corespunzător, generale ?

Domnul maior e de la serviciul secret.

Domnilor, în această zonă

sunt pădurile despre care a vorbit domnul general

și tot în această zonă se află și laboratorul.

La nordul pădurii, în acest punct,

se află lagărul 25.

Un lagăr unde sunt prizonieri de război

și multi dintre soldații și ofițerii noștri.

Voi știți foarte bine asta.

Se poate presupune că, pentru a construi acel laborator,

nemții s-au folosit de o parte din acei prizonieri.

Având în vedere că zona e aproape nelocuită,

ca urmare a forței scăzute de muncă...

Continuă, d-le maior.

Printre ei se afla un mic grup de soldați de elită,

care au luptat la Anzio.

Sunt niște băieți pe care nu-i poate opri nimic

și care au demonstrat că au curaj.

Domnilor, eu sunt convins că acești oameni

sunt cei mai calificați,

să efectueze o acțiune rapidă și eficace

asupra laboratorului.

Prizonierii ? Dar asta-i o nebunie.

Cine le poate furniza arme, d-le maior ?

Și cum se pot organiza,

dacă se află într-un lagăr german ?

D-lor, vă rog, ascultați-mă.

Trebuie să recunosc că planul d-lui maior poate părea absurd,

dar înainte să vă ofer mai multe informații,

trebuie să vă spun că e singura carte

pe care o putem juca în această acțiune,

cu șanse de succes.

Un' ! Doi ! Un' ! Doi !

Un' ! Doi ! Trei !

Un' ! Doi ! Trei ! Un' ! Doi ! Trei !

Haideți, băieți ! Un' ! Doi ! Trei ! Un' ! Doi ! Trei !

Oamenii trebuie ținuți ocupați cât mai mult posibil.

Într-o activitate pot deveni cei mai cumpliți.

Mai ales în armată.

Da, d-le.

Haideți, băieți ! Un' ! Doi ! Un' ! Doi !

Băieți, ce bine ar fi fost dacă ai noștri

ar fi venit după noi.

Primul lucru pe care l-aș fi făcut, ar fi fost să mă îmbăt.

Colonele, sunt ai noștri ?

Da, cred că da.

- Vin încoace ! - Îi văd !

Aterizați aici, băieți !

- În sfârșit ! - Au venit să ne elibereze !

Sunteți nebuni ! Nu vă faceți iluzii !

Nu-ți deschide gura aia spurcată !

Căpitane, spune-le oamenilor să se întoarcă la locul lor.

Da, d-le.

Haideți, băieți !

Locotenente ! Treceți la locurile voastre !

Repede, băieți ! Treceți la locurile voastre !

Nu-mi place povestea asta. Bagă-i înăuntru.

Așa se păstrează disciplina, colonele ?

Nu vă vorbesc în calitate de colonel,

ci în calitate de om care împarte cu voi același destin.

Nu sunt de acord cu asta.

Aceste manifestații nu folosesc la nimic.

Nu fac decât să atragă atenția nemților asupra noastră,

în timp ce acum,

trebuie să facem tot posibilul să nu ieșim în evidență.

E inutil să facem planuri de evadare

din lagărul de concentrare,

dacă constrângem inamicul

să fie cu ochii pe noi tot timpul.

Trebuie să ne gândim doar la evadare.

Nu putem risca să stricăm totul,

pentru puțină nebunie.

Trebuie să se vorbească multa vreme,

despre evadarea noastră din acest lagăr.

Aduc un prizonier nou.

Unde l-au prins ?

Jeep-ul ăla nu se îndepărtează niciodată mai mult de câțiva kilometri de lagăr.

Poate l-au prins prin apropiere.

Ăla e un ofițer de zbor.

Dacă ar fi fost doborât în apropiere,

am fi auzit lupte aeriene, când au trecut ai noștri.

Poate vine de departe.

Dacă ar fi venit de departe l-ar fi adus cu un alt jeep,

nu cu al nostru care e folosit pentru servicii interne.

Știi ceva, trebuia să te faci polițist.

Mama ta nu te-a învățat să vorbești ?

Îl interoghează !

Poate fi o manevră de-a nemților,

să introducă un spion printre noi.

Nimic nu-i exlucs !

N-ar fi nici prima, nici ultima dată când fac așa ceva.

Trebuie să fim foarte atenți.

La lagărul nr. 14 au aflat c-a fost o evadare.

I-au lăsat să plece liniștiți

și au amplasat mitralierele,

exact în locul unde știau că trebuiau să iasă și i-au ucis.

O să luam în considerare și asta.

În afară de nume, prenume, grad și număr de serie

mai poți să-mi spui și altceva ?

Conform Convenției Internaționale, atât.

Asta-i dreptul tău.

Totuși, sper că o să fiți un oaspete liniștit.

Noi suntem severi, foarte severi,

dar nu exagerăm dacă nu suntem constrânși.

Dacă ăsta-i comandamentul,

îmi imaginez cum arată barăcile noastre.

Îmi pare foarte rău,

dar Al Treilea Reich nu vă poate oferi mai mult,

având în vedere că faceți, adică făceați parte

din aviația americană.

Ofițerii, subofițerii și soldații

trebuie să le mulțumească pentru disconfortul din barăci

oamenilor ca d-ta, nu Germaniei.

- De ce ? - Cu părere de rău,

trebuie să recunosc că raidurile voastre aeriene,

le dau mari bătăi de cap celor care

sunt în criză de locuințe în țara noastră.

Vrei să spui că e vina noastră, din moment ce nu respectați

Convenția Internațională ?

Exact. E vină voastră.

- Sergente ! - Da, căpitane !

Ocupă-te d-ta, de domnul maior.

În această noapte poate dormi în baraca 5.

Mâine o să-ți spun, cum și unde să-l repartizezi.

Da, d-le căpitan !

Mulțumesc pentru cafea, căpitane !

La urma urmei, n-a fost atât de rea.

Nu avem plantații de unde să culegem cafea,

recurgând la serviciile bieților indigeni.

E vina voastră.

Ați ocupat teritorii unde nu crește cafeaua.

Gata, d-le colonel.

Un ofițer care pe timp de pace face pe inginerul,

îmi poate explica mai multe.

Am ajuns la suprafața exterioară a coridorului.

Am lăsat doi oameni acolo,

pentru a camufla orificiul de ieșire.

Minunat.

Acum trebuie să dezvoltăm planul de evadare.

Nu putem permite să existe greșeli.

Și când o să se întâmple ?

Mai întâi trebuie să aflăm mai multe despre noul venit.

S-ar putea să fie mâine seară.

Sper asta, d-le colonel.

Nu e vorba doar despre mine.

- Ci despre noi toți. - Liniște !

Puteți vorbi ! Alarmă falsă !

E dificil să-și păstreze calmul.

Se simt de parcă ar fi din nou liberi,

în câmp deschis.

- Atenție, patrula ! - Să ne întoarcem la locurile noastre !

Și patrula asta a plecat,

dar trebuie să fim atenți tot timpul la ei, când știm că patrulează.

Sigur noul prizonier o să fie repartizat

într-una din barăcile noastre.

Așa că trebuie să vă comportați conform înțelegerii

și să-i urmăriți și cea mai mică mișcare.

Lt. Williams se poate ocupa de această supraveghere.

Am înțeles, d-le colonel.

Nu mai e nimic de spus. Puteți să vă întoarceți.

- Salutare ! - Care-i treaba ?

E vreun pat liber ?

Doar ăsta de lângă al meu.

- La naiba. - Ce ai pățit ?

Am făcut o întindere !

Comandantul are mania să ne oblige să facem înviorare.

Cred că vrea să facă campioni din noi înainte de sfârșitul războiului.

D-le maior, când v-au prins ?

Mi se pare deja o eternitate. Ieri dimineață.

- Cum trece timpul ? - Aici în lagăr ?

Vă las să vă imaginați.

Printre recepții, întâlniri de afaceri, dansuri și concerte,

nu am timp nici să joc golf cu prietenii.

Încurajator.

Vorbiți-mi despre Anglia.

Ce se mai aude ?

Când cred ei că se poate termina povestea asta nenorocită ?

Au spus că mai devreme sau mai târziu o să se termine.

- Asta știm și noi. - Ei nu știu mai multe.

Unde erați staționat la bază ? La Persil sau la Klingon ?

- Făceam parte din escadrila a treia. - Escadrila a treia.

Inteligenți oameni.

Eram în trecere anul trecut pe la Lontower.

Atunci cred că ai cunoscut pe cineva.

Da, sigur. Pe Lowell, McLellan și... pe Dean.

Dean a fost doborât pe Canalul Mânecii.

Se mai întâmplă.

Era un comandant bătrân care ne făcea necazuri, colonelul...

- Allison ! Chester Allison. - Așa.

Chester Allison. Avea un suflet mare.

Când băieții lui erau în misiune

el se retrăgea în cameră și cânta la muzicuță.

Era un fel de reacție nervoasă.

O mai face și acum ?

Sigur, ca întotdeauna.

N-are rost să mai vorbim.

Putem să stăm și să putrezim în văgăuna asta.

Și cine știe pentru câtă vreme.

Momentan nu vreau altceva

decât să mă odihnesc.

Unde mergeți, d-le maior ?

Voiam să iau puțin aer.

Domnul nu e obișnuit cu mirosul din baracă, nu-i așa ?

Asta-i doar o gustare !

Data viitoare o să fie mai serios.

Asta-i tratamentul rezervat

- viitorilor trădători. - Trădători ?

Despre ce naiba vorbiți ?

Dacă vrei s-o faci pe trădătorul trebuie să știi cum s-o faci.

Ai căzut în prima capcană.

Colonelul Allison nu a cântat niciodată la muzicuță.

Vreau să știu cine sunteți și de unde veniți.

D-ta ești comandantul lagărului ?

Eu pun întrebările aici. Răspundeți.

Vreau să vorbesc cu comandantul lagărului, între patru ochi.

Nu există secrete printre noi.

În regulă, vreau să mă fac bine înțeles.

N-o să fie ușor, dar sper să reușiți, d-le maior.

Sper asta pentru binele dvs.

Credeți-mă.

În captivitate e greu să te controlezi

în fața unor anumite întâmplări,

mai ales dacă e vorba despre viața ta.

Mi-er teamă că, prietenii tăi nemții,

te-ar putea găsi spânzurat în zori.

De exemplu, afară, unde ai vrut să mergi să iei puțin aer.

O cădere nervoasă, a unui suflet sensibil,

care n-a putut face față captivității și a vrut să se sinucidă.

Un ofițer atât de bun.

Sau poate fi altfel.

Te pot găsi lângă firele de înaltă tensiune, carbonizat.

A fost prima ta zi în lagăr,

nu ai fost obișnuit și ți s-a întâmplat o nenorocire.

Li se întâmplă lucruri de genul ăsta prizonierilor.

Sunteți nebuni.

Cum puteți face asemenea acuzații fără să aveți vreo dovadă ?

Să vă fie rușine !

Recunosc că captivitatea îți poate juca feste, dar voi exagerați.

Nu vorbi prostii.

Spuneți-ne care din cele două soluții propuse le preferați ?

Funia din jurul gâtului, sau șocul electric ?

Scuzați-mă. Poate ar trebui să-l lăsăm să vorbească.

Sigur are ceva de spus.

Căpitane Cabot,

ingeniozitatea ta ar putea fi impresionantă

dacă el n-ar fi suspect.

Foarte inteligent, d-le colonel.

Maiorul Higginson, serviciul secret.

Parașutat pe teritoriu inamic din bombardierul nostru,

în timpul luptei aeriene de ieri dimineață,

cu scopul de a fi repartizat în acest lagăr.

În ce scop ?

O să vă dezvălui acest lucru la momentul potrivit. Nu mai am nimic de adăugat.

E foarte grav ce faceți.

- E absurd. - Ești mulțumit, căpitane Cabot ?

Buna intenție a prizonierului a fost demonstrată în mod incontestabil.

Am dreptate ?

- D-le maior Higginson o să vă ocupați... - Ascultați-mă, d-le colonel.

Spune.

Mă așteptam la toate astea,

chiar dacă credeam că nu sunteți atât de pripiți.

Totuși, o să vă ajut să mențineți echilibrul.

N-o să fie ușor.

Mâine dimineață, la ora 6:10,

un avion american o să survoleze acest lagăr de la joasă altitudine,

lăsând în urmă un fum negru.

Cine ne garantează că nu e doar un pretext pentru a trage de timp ?

Mai sunt doar câteva ore.

Eu propun să așteptăm.

Realizați că, dacă lucrurile nu or să fie exact cum ați spus,

o să ne scutiți de prezența dvs.

Cum, o să alegem noi.

Ascultă amice, nu știu cine ești,

dar e sigur că-ți asumi un mare risc.

Ajung câțiva nori, să te ferești de un avion de luptă

și să scapi de el câteva clipe.

N-ai de ales, idiotule.

Nu reacționez la nicio insultă până nu știu cine ești.

Dar dacă identitatea ta n-o să ne placă,

nu uita c-o să fie și această poveste.

Nu mi se pare că sunt furioși.

Mi se pare că se distrează.

Cât mai e ?

30 de secunde.

D-le maior Higginson, e o plăcere să vă avem printre noi.

Plăcerea e de partea mea.

Sunt foarte fericit, d-le maior.

Scuzați-mă că v-am pocnit, d-le maior.

Începând de acum suntem la ordinele dvs.

- Bun venit, d-le maior ! - Mulțumesc ! Așadar...

- D-le colonel ! - D-le maior !

Toți ofițerii să se prezinte la raport în această seară.

Știu bine această plimbare.

Au făcut-o toți noii veniți.

Privesc, cercetează și observă.

Cu alte cuvinte analizează toate posibilitățile de evadare.

Dar de aici n-a mai scăpat nimeni, d-le maior.

Știu că detenția mea o să fie lungă, căpitane

și pentru a suporta asta,

trebuie să mă desfăt cu planuri diabolice de evadare.

Să nu-mi spui că d-ta nu te gândești să evadezi.

La urma urmei, nu există nicio diferență între noi.

D-le căpitan, sgt. Handel, la raport.

- Spune. - Nimic.

Am verificat toată zona pe o rază de 8 km,

dar n-am găsit nimic.

- Trebuie să-l fi văzut cineva coborând. - Sigur, d-le căpitan.

A fost reperat de-o patrulă de-a noastră.

Și nimeni n-a văzut avionul prăbușindu-se.

- E posibil. - Vegetația e foarte densă, d-le lt.

Un avion nu e un breloc.

Ai spus 8 km, da ?

Împrăștiați-vă ! Mergeți până la Heidelberg.

Vreau să găsiți resturi din avionul ăla.

Și cât mai repede.

E un ordin. Nu mai am nimic de adăugat.

Parașutarea acelui individ

nu mi se pare că v-a convins.

Poate exagerez, dar nu cred că mă înșel.

V-am cerut să vă prezentați la raport din motive foarte importante.

Sunt toți ofițerii aici ?

Ordinul meu e executat de toți ofițerii.

Ați organizat supravegherea ?

D-le maior Higginson, vă rog,

nu încercați să puneți întrebări inutile

despre seriozitatea și eficacitatea grupului nostru.

D-le col. Davenport, înțeleg că prezența mea în lagăr

poate să vă ofere disconfort...

Nu exagerați, d-le maior.

Judecați întotdeauna prea repede.

Pentru a-mi finaliza misiunea

o să preiau comanda în lagăr.

Știți cu toții din experiență, că niciunul din noi

nu-și alege misiunile de război.

Să trecem direct la subiect, d-le maior.

Pentru a-mi îndeplini misiunea care mi-a fost atribuită,

o să am nevoie de șase sau șapte oameni.

Care din voi ați făcut parte din trupele de elită ?

Eu eram în Vierville-sur-Mer, în Normandia.

Am participat la toată campania,

dar nu cred că o să vă pot fi de folos cu acest picior distrus.

Îmi pare rău, v-aș fi urmat cu plăcere.

Apreciez. Puteți fi folositor în lagăr.

- Mai e și Porter. - Am fost la Anzio și Salerno, d-le maior.

Nu mai e nimeni ?

Sergentul Francone.

A făcut parte din brigada care a luptat la Cisterna di Latina.

Sunt mulți soldați de elită

printre subofițeri și soldați.

În regulă. Vă las pe voi să hotărâți.

Suntem trei și mai avem nevoie de încă trei, pe care să nu-i oprească nimic.

Puteți să ne oferiți câteva detalii despre această misiune ?

Pot să vă spun doar ce mi s-a ordonat să vă spun.

În ultimele luni, nemții au folosit mulți prizonieri

pentru a efectua lucrări în construcții la aproximativ 4.82 km de aici.

- Am dreptate ? - Da, d-le maior.

Cred că sergentul vă poate oferi informații mult mai exacte.

Lt. Williams, du-te la fereastră

- și trimite-l încoace pe sergent. - Da, domnule.

- Sergente, ai auzit ce-am spus. - Da, d-le maior.

A fost acum câteva luni.

Au ales aproximativ 30 din cei mai puternici oameni ai noștri

și ne-au obligat să lucrăm 2 săptămâni.

Am construit ceva într-o pădure.

Ce fel de construcție ?

Am construit în subteran, un fel de buncăr,

care ducea într-o sală mare.

Apoi ne-au obligat să punem sârmă ghimpată.

Îți amintești mai multe ?

Sigur, d-le maior. Când fac ceva îmi amintesc.

Poți să-mi desenezi o hartă a acelei săli ?

O să fac tot posibilul.

Cred că "sala" aia, e obiectivul misiunii dvs.

E o deducție atât de evidentă,

că nu pot s-o infirm.

Pot să stiu ce arme o să folosiți, sau poate și ăsta e un secret militar ?

Aș spune că asta e o întrebare inutilă.

Comandamentul s-a gândit la toate,

chiar și la arme.

- Și când o să aibă loc misiunea ? - Peste 72 de ore.

Acum e de datoria mea să vă informez

că eu și oamenii mei,

aveam un program total diferit de al dvs

și aveam de gând să-l actualizam.

- Ce program ? - Să evadăm, d-le maior.

Un tunel care pleacă de undeva de sub baraca nr. 2

și care duce până în afara gardului.

Asta sigur nu putea ști comandamentul.

De fapt, am găsit un tunel vechi

și de două luni lucrăm la el.

Ce bucurie.

Exact de asta aveam nevoie.

Misiunea mea e mai importantă decât o evadare.

O să trebuiască să renunțați la plan.

N-o să fie ușor să-i fac pe acești oameni să înțeleagă.

Sunt de acord că n-o sa fie ușor, dar trebuie s-o faceți.

Tocmai de asta am nevoie de colaborarea ofițerilor.

O să fie o lovitură grea pentru toți.

Nu visau decât la asta de două luni.

Am lucrat zi și noapte, ca vitele.

D-le maior, să nu mai vorbim că o asemenea acțiune

o să atragă atenția nemților asupra acestui lagăr

și că pe viitor n-o să mai fie posibil să vorbim despre o evadare.

Nu discutăm aici despre o vacanță.

Planul de evadare trebuie anulat.

Avem o misiune de îndeplinit

și cu asta basta.

Scopurile militare ale misiunii

sunt mai importante decât orice interese personale

ale libertății individuale

și pot avea efecte hotărâtoare

asupra cursului războiului.

Prin urmare orice discuție despre asta, e pasibilă de curtea marțială.

- E clar ? - Foarte clar.

Arunc-o în partea asta !

N-ai uitat nimic ?

Am spus c-o să fac tot posibilul.

Bine. Asta-i intrarea principală ?

Da. Dacă bine țin minte, am intrat toți pe aici.

Și însemnele astea ? Ce înseamnă ?

- E sârmă ghimpată. - În regulă.

Totul e clar.

Acum poți pleca.

Cu cât mai puțin ne văd împreună, cu atât mai bine.

Uitasem, oamenii sunt furioși.

Ideea că trebuie să renunțe la evadare, i-a agitat.

N-aș vrea să facă vreo prostie.

Înțeleg.

Le-ai spus c-a fost un ordin ?

Voiam doar să vă avertizez.

Mulțumesc !

Sper doar să-și dea seama că sunt interese primordiale.

Nu mi se pare că sunt furioși. Mi se pare că se distrează.

Genul ăsta de distracție atât de copilăresc,

arată uneori o anumită nervozitate.

- Un prizonier mereu e nervos. - De ce ?

- Pentru el războiul s-a sfârșit. - A început.

A început războiul nervilor.

În acest război, nu există învinși sau învingători.

Sunt doar rămășițe umane.

- Care rămân pe dinafară. - Și ?

Vrei să-mi spui că în calitate de prizonier,

d-ta nu ești periculos ?

Nu neapărat.

Răspundeam la afirmațiile d-tale că,

pentru noi războiul s-a terminat.

Un prizonier e mereu un soldat în război.

O să ținem minte asta, căpitane.

Ce naiba faceți ? Ați înnebunit ?

Cei ce ordonă sunt nebuni, nu noi.

Am pregătit deja totul.

Înțeleg că detenția v-a luat mințile,

dar riscați curtea marțială.

Voi ne-ați făcut asta, d-le maior.

Am hotărât să evadăm, așa c-o s-o facem.

Îmi pare rău, d-le maior.

Nu puteți s-o faceți.

Nici dvs, nici altcineva nu ne poate opri.

Opriți-vă ! Opriți-vă, animalelor !

Dați-i mingea și lăsați-l să plece.

Înapoi la joc.

D-le maior, luați mingea și plecați. Mișcați-vă !

- Cum vă simțiți ? - Puțin înfierbântat.

O să trebuiască să mă obișnuiesc cu clima nemților.

Ai ales trei oameni ?

Sigur, dar mă gândeam că după ceea ce s-a întâmplat.

- Nu-i mai vreți. - Ce s-a întâmplat ?

A fost doar o schimbare amicală de idei între soldați.

E imposibil.

Nu-mi vine să cred că un avion a dispărut.

Chiar dacă a fost distrus,

trebuie să fi rămas ceva și să se vadă.

Am căutat până la Heidelberg, d-le căpitan.

Mai căutați.

Căutați până găsiți ceva.

O s-o fac eu personal

- și o să iau cu mine altă patrulă. - Fă cum crezi.

Ia pe cine vrei, dar adu-mi vesti

- cât mai repede posibil. - Am înțeles.

În regulă, băieți.

Ați făcut cu toții parte din echipa de asalt.

Mi se pare inutil să vă vorbesc

despre periculozitatea acestei misiuni.

N-o să fie ușor, dar în război nicio misiune nu e ușoară.

Am dreptate, col. Davenport ?

N-am nimic de obiectat, d-le maior.

Pentru că acum, d-ta, ești comandantul lagărului.

După o primă reacție au devenit rezonabili cu toții.

Vă mulțumesc !

Eu cred că această transformare

e meritul dvs și ofițerilor dvs.

Mi-e teamă că nu pot confirma această teorie.

Meritul nu e doar al meu.

Laudele dvs nu merg cu mine.

N-am zis, nici n-am făcut nimic.

Dacă oamenii au hotărât să renunțe la evadare, eu nu m-am opus, dar...

Mulțumesc !

Vă mulțumesc că nu v-ați opus.

Atâta pot să spun, nu-i așa ?

Acum să trecem la acțiune.

Mai sunt două ore până la sosirea armelor.

N-avem timp de pierdut.

Trebuie să-i avertizam imediat pe cei din baraca 7.

La miezul nopții, or să trebuiască să se dezlănțuie.

Ca totul să meargă bine, trebuie acționat conform planului.

Dați-vă ceasurile înapoi cu 10 minute, domnilor.

Planorul ar trebui să fie în apropiere.

Trebuie să recunosc că sunt și eu puțin nervos,

dar am încredere că totul o să meargă bine.

Băieții din baracă ar trebui să se miște acum.

Ar trebui să fie deasupra noastră.

Uite-l !

Haideți, băieți ! Și mai mulăa confuzie !

Nenorociții ! Trebuie opriți !

Urmați-mă, d-le căpitan !

Felicitări ! Grozav, colonele !

Baraca 7 e distrusă. Sunt răniți în toate părțile.

Gravitatea diferă de la caz la caz

și d-ta n-ai nimic de spus.

Și asta nu-i tot.

Cu o zi înainte de distribuirea rației,

au fost identificate vânătăi pe fețele a cel puțin 4 oameni.

Am înțeles că și pe fața noului venit, maiorul Higginson.

- Ce aveți de spus ? - Dacă bine țin minte,

am făcut mereu tot ce-am putut.

Dar fiind și eu prizonier ca ei,

autoritatea mi-e scăzută.

Pot să-i controlez doar până într-un anumit punct.

Nu uitați că sunteți ofițer superior.

Chiar dacă sunteți prizonier autoritatea nu poate scădea,

dacă provine de la o puternică personalitate militară

pe care d-ta... probabil n-ai avut-o.

Verifică, d-le căpitan. Ceea ce spui d-ta e nedrept.

Cine e elementul deranjant printre oamenii d-tale ?

Colonelul Maxwell Davenport, număr de serie...

Asta știu, d-le colonel.

O să vă consider răspunzător de orice deranj,

infracțiune sau indisciplină în lagăr.

Protestez.

Nu pot să accept o asemenea responsabilitate,

din moment ce eu...

Voiam să spun că,

dacă situația scapa de sub control...

- Nu mai am nimic de spus, d-le căpitan. - Bine.

Dar o să discutam din nou despre asta.

Căpitanul Kohler, de la lagărul 25.

Cu generalul Scholenberg, vă rog.

Cpt. Kohler, vă deranjează, d-le general.

Nu, nimic deosebit. E vorba despre un prizonier.

A fost prins de soldații mei. E ofițer de zbor.

SS-ul ? Cred c-o să fie de ajuns.

Cazul nu-i atât de important.

Am înțeles, d-le general.

O să se ocupe SS-ul de el.

Trimiteți-i încoace la prima oră. Am înțeles, d-le general.

Heil Hitler !

Vreți o țigară, d-le maior ?

E valoroasă aici.

Mulțumesc ! O păstrez pentru mai târziu.

L-am văzut pe colonel. Era foarte nervos.

Trebuie să-l înțelegeți pe bietul om.

E deja aici de doi ani.

L-au luat prizonier la Tobruk,

fără ca unitatea lui să traga un singur glonț.

Doi ani de detenție ar schimba personalitatea oricui.

Unde-i acum ?

În baracă.

- D-le colonel, scuzați-mă. - Spune.

Soldat Stoker la raport, d-le.

Așadar ?

Adineauri măturam în apropiere de baraca cpt. Kohler

și am avut ocazia

să ascult o conversație telefonică.

- Și ? - Îl cunosc bine pe neamț.

Tatăl meu se trage de aici, dar e mai puțin

american ca mine care sunt născut în America.

Cpt. Kohler a chemat SS-ul

să interogheze un prizonier

și cred că e vorba despre maiorul Higginson.

De maiorul Higginson ?

Da, d-le.

- Poate ar trebui să-l avertizăm. - Mda.

- Ce spuneai ? - Că ar trebui să-l avertizam pe maior.

- Pe maior ? - Da, domnule.

Nu.

Nu spune nimănui nimic.

Poate fi periculos. Mă ocup eu de asta.

Acum fiți atenți !

Ăsta-i corpul central al buncărului, încercuit de sârmă ghimpată.

Santinelele de afară, probabil sunt în punctele astea.

Aici și aici.

Corpul de gardă ar trebui să fie la vreo 30 de metri de clădirea principală.

- Câți oameni poate adăposti ? - Nu mai mult de 20 de persoane.

O să vedeți că totul o să meargă ca uns.

Așa au spus și la Cisterna di Latina.

O să vă pregătesc hărțile.

O să le studiați cu toții până-n cel mai mic detaliu,

chiar dacă datele sunt aproximative.

O să plecam de aici la ora 21:00, după stingere

și trebuie să ne întoarcem înainte de răsăritul soarelui.

Apoi o să închidem cele două ieșiri ale tunelului

și nimeni n-o să știe nimic.

Operațiunea trebuie efectuată într-o noapte.

Ăsta-i planul, băieți.

Foarte bine.

Nemții or să se întoarcă în Germania

și sabotorii or să fie în lagărul de concentrare.

Unde sunt armele ?

Toate sunt pregătite în tunel.

Ce mai așteptăm, d-le maior ? Când plecăm ?

Mâine sau poimâine

Scuzați-mă, dar col. Davenport nu v-a spus ?

Ce să-mi spună ?

Am ascultat din întâmplare o conversație telefonică a cpt. Kohler.

A chemat SS-ul să vă interogheze.

- Or să vină în zori. - De ce nu mi-ai spus mai devreme ?

Dar eu l-am avertizat imediat pe col. Davenport.

Ai făcut bine.

Trebuie să acționăm imediat.

Dar e aproape miezul nopții.

Trebuie s-o facem cu orice preț.

Nu avem altă alternativă. Să ne pregătim.

Ești sigur de ceea ce spui ?

Îl cunosc bine pe neamț.

N-avem timp de pierdut.

Succes.

Corect. Avem mare nevoie.

Cât despre voi și colonelul vostru, îmi pare rău,

dar nu se spune că în viitorul apropiat nu puteți scăpa.

Stai pitit !

Haide !

Haide !

Vin de la baraca 2, d-le colonel.

Grupul lui Higginson tocmai a plecat.

- Au plecat ? - Au plecat în misiunea aia.

Cum de-au luat o hotărâre atât de pripită ?

Au fost obligați să schimbe ora, d-le colonel,

pentru că SS-ul sosește în zori.

Sigur că da.

Maiorul Higginson știe mai multe decât nemții din acest lagăr.

D-le maior, am găsit un drum.

Foarte bine. Acum arată-ne drumul.

Și tu locotenente rămâi de pază.

Avem aproximativ patru ore la dispoziție. Să-i dăm drumul.

Țin minte drumul ăsta.

- Duce la laborator ? - Da, e chiar în capăt.

Nu putem risca. Mai bine mergem prin pădure.

Atenție !

Putem încerca să-i ocolim

și să ajungem în spatele lor.

O să pierdeți prea mult timp.

Acum ce mai e ?

- Chiar azi și-a găsit să se defecteze. - Asta-i chiar de rahat.

Cine știe la ce se uită.

Haideți, băieți ! Să plecam.

Haideți, grăbiți-vă !

Buncărul ar trebui să fie înăuntru.

Nu văd nicio santinelă.

Dar ar trebui să fie multe în buncăr.

Ascultați-mă bine.

Bombele cu ceas ar trebui să explodeze peste două ore, la ora 5:00,

când o să fim deja în lagăr.

Să speram c-o să reușim cu toții.

Nu trebuie abandonați eventualii răniți.

O să-i luăm cu noi.

Nu trebuie identificați.

Obiectivul e ca ei să nu înțeleagă că a fost mâna prizonierilor,

pentru evitarea represaliilor.

Mai târziu o să hotărâm ce e de făcut conform împrejurărilor.

Să mergem.

Sergente, taie sârma ghimpată.

Intrarea e acolo.

În partea asta e liber, d-le maior.

În regulă. Voi doi mergeți să plantați bombele.

Peste jumătate de oră ne vedem la sosea.

Succes. Voi doi, veniți cu mine.

Tu rămâi aici.

Urmați-mă.

Am ajuns.

Descoperirea mea o să servească întregii omeniri.

Sper că cineva o să-mi continue munca,

pentru pace, nu pentru război.

Atenție ! Voi doi, păziți-ne spatele.

- Bombele sunt aranjate, d-le maior. - În regulă, sergente.

Totul e bine, băieți.

Sperăm c-o să fie bine și la întoarcere.

Haideți, mișcați-vă !

- Trebuie să-i faceți să iasă. - Acoperiți-mă !

Dar-ar dracii.

Trebuie să acționăm rapid.

Trebuie să mă întorc la baraca mea.

În curând o să răsară soarele.

- Să o luam pe acolo. - Nu mai e mult până la răsărit.

Cu riscul de a fi văzuți trebuie să încercăm să intrăm în lagăr.

Avem juma' de oră.

În sfârșit.

- Ce noroc pe tine. - Da, ce noroc pe mine.

Încă nimic. Dar-ar dracii.

Și deja e dimineață.

Ca atare, n-o să întâmpinăm dificultăți, cpt. Kohler.

O să aflăm în scurt timp totul despre el.

N-am nicio îndoială în aceasta privință.

Se știe că metodele voastre sunt foarte convingătoare.

Unde-i acum acest maior ?

E afară împreună cu ceilalți.

O să facem un apel al prizonierilor,

ca măsură de precauție.

Bine. Când o să fie chemat, vă rog să mă avertizați.

Cu plăcere. Pe omul nostru îl cheamă maiorul Higginson.

O să auzi chiar d-ta asta.

Mai repede ! Grăbiți-vă !

Dacă ne mișcăm o să ne ucidă ca pe iepuri.

Mai sunt doar câțiva metri,

dar o să fim expuși cu toții.

S-ar putea să nu-și întoarcă capul niciodată. Dar-ar dracii.

Nu te mai gândi la nimic, dar dacă și-l întoarce, fiți pregătiți să trageți.

La ce se uită nenorocitul ăla ?

Ar fi un mare păcat acum.

- Bloomfield ! - Prezent !

Dwight...

Baraca nr. 2, e în regulă. Pregătiți de apel.

E deja plină zi.

Mi-e teama că sunt afară

și n-or să reușească să intre.

Sunt în perimetru și expuși.

Ar trebui distrasă atenția santinelelor,

dar nu-mi dau seama cum am putea face asta.

E periculos.

Acum.

Căpitane, acum ar trebui să se întâmple ceva.

Încercați să vă împrăștiați.

O să încercăm să facem cât mai mult haos.

O să trebuiască să facem în așa fel încât

băieții ăia să se întoarcă în lagăr.

Ce aveți de gând să faceți, d-le colonel ?

Nu-mi pune întrebări, căpitane.

Ți-am dat un ordin. Și e ultimul.

Și acum baraca nr. 1.

- Constantine ! - Prezent !

- Carlyle ! - Prezent !

- Gabell ! - Prezent !

Gata !

Aparține acestui grup ?

Sigur.

- Rory ! - Prezent !

- Jackson ! - Prezent !

- Hodgson ! - Prezent !

- Hurt ! - Prezent !

Francone !

Sergentul Francone !

Sergentul, James Francone !

S-a sfârșit ! Războiul s-a sfârșit !

Am câștigat ! Am câștigat ! Sunteți liberi ! Liberi !

Războiul s-a sfârșit ! Sunteți liberi !

Opriți curentul electric.

Înapoi în formație ! Grăbiți-vă !

Ce i s-a întâmplat lui Davenport ?

A fugit ca un nebun spre sârma ghimpată,

să vă puteți întoarce în lagăr.

- Sergentul, James Francone ! - Prezent !

Căpitanul Cabot...

- Ducker ! - Prezent !

- Pentru mine s-a terminat, căpitane. - De ce d-le maior ?

Cei din SS sunt foarte inteligenți.

N-or să le fie greu să-mi descopere adevărata identitate.

Davenport ar trebui să aibă onoruri militare.

A murit ca un erou.

Nu l-aș fi crezut in stare. Îmi pare rău.

- Law ! - Prezent !

- McGregor ! - Prezent !

- Lt. Porter ! - Prezent !

- Stoker ! - Prezent !

- Maiorul Higginson ! - Prezent !

Maior Higginson, te rog să vii încoace.

Urmează-ne !

Mi-e teamă c-o să trebuiască să mă lipsesc de compania ta.

Îți sunt recunoscător pentru corectitudine.

- Dar nu-mi spune că-ți pare rău. - Nu vreau să te contrazic.

N-o s-o spun. La revedere, d-le maior.

Nu știi să minți, căpitane.

Știi prea bine că n-o să ne mai vedem.

E în zadar să-mi spui la revedere.

Rămas bun.

Urmați-ne, d-le maior.

- Ce-i asta ? - Războiul, căpitane.

Companie !

Drepți !

Ați urmărit filmul artistic: RANGERS ATTACCO ORA X

Traducerea și adaptarea: Cristian82

Sincronizare Nikușor