Original subtitles

TRĂDAREA Seria 2, episodul 98

- Alo, Cemile ! Bună ! - Ali !

- Unde eşti, Ali ? - Totul e în regulă, Cemile.

O să-ți dau o adresă. Poți veni acolo, te rog ?

Ai înnebunit ? E miezul nopții.

Cemile, te rog, vino ! Dacă nu vii în noaptea asta,

mâine o să fie prea târziu, chiar dacă ai vrea să vii. Te rog !

Mâine o să te predai ?

Nu, Cemile. Mâine plec în călătorie.

Te rog, vino ! Trebuie să te văd.

- Te rog, nu mă forța ! - Cemile, te rog !

Bine, vin. Unde eşti ?

Bine.

Bine, aşteaptă.

Ce s-a întâmplat, mamă ? Cine era în toiul nopții ? Tata ?

Nu era el. A sunat unul dintre muncitorii de la atelier.

Mâine trebuia predată marfa, dar nu se poate. De aceea a sunat.

- La miezul nopții ? - E ceva urgent, fiule. Asta-i munca.

- Bine. Noapte bună ! - Hai, culcă-te... Noapte bună !

Alo, Kerim ! Sunt Cemile.

- Să vă aştept, dnă Cemile ? - Nu, nu mă aştepta.

Vino încoace, Cemile !

Bine ai venit !

Să intrăm !

Pe aici...

Stai jos, Cemile !

Ce face Mustafa ? Unde e ?

Am fost la hotel şi l-am luat. E la noi.

Mulțumesc.

- Carolin trăieşte ? - Da.

- Dar rana e gravă. - Da.

- Ali... - Da.

Te rog, predă-te, Ali ! Nu fugi.

Kenan oricum era căutat. Era un infractor.

Cu Carolin nu ştiu ce s-a întâmplat, dar sunt sigură că a fost un accident.

Dacă te predai...

Cemile, nu te-am chemat aici ca să vorbim despre asta.

Toate astea nu mai au niciun sens pentru mine.

După ce m-am despărțit de tine...

... a fost prea târziu pentru tot.

Prea târziu...

- Geanta asta e a ta. - Ce e în ea ?

Ce să fie ? Sunt banii companiei, ai tăi, ai dnei Selma.

Banii pe care i-a furat Kenan de la voi.

Ce rost avea, Ali ?

Eu nu vreau nici compania, nici banii ei.

- Eu nu vreau nimic din toate astea. - Cemile, Cemile...

Te rog, ia banii ăştia ! Vreau să plec cu inima împăcată.

Te rog !

- Pleci mâine-dimineață ? - Da.

Unde te urci pe vapor ?

E aici vaporul ? Cum o să te duci ?

Ce importanță are ?

O să mă duc...

Cum ai găsit locul ăsta ? Al cui este ?

Al meu.

Eu l-am făcut, Cemile. E refugiul meu.

Chiar dacă n-o să pot sta prea mult timp aici,

am reuşit să-mi creez o lume a mea.

Mama şi Mustafa sunt în grija ta, Cemile.

Te rog să ai grijă de ei.

Eu plec. S-a făcut târziu.

Du-mă până la drum, că e pustiu.

Cemile...

- Rămâi aici în noaptea asta. - De ce ?

Nu te prosti, Ali. Dacă nu vrei să ieşi, plec singură.

Cemile...

Te rog !

Aylin o să nască mâine-dimineață.

Soner şi Aylin sunt la noi. Mâine-dimineață ne ducem la spital.

Cemile, eu plec mâine. Asta e ultima mea dorință.

Rămâi aici !

Dacă vrei, stai acolo. Dacă ți-e somn, culcă-te, dormi.

Nu vreau nimic altceva. Doar rămâi aici.

Pentru ultima oară.

Te rog !

- Ali... - Te rog !

Stai să-ți pun asta la spate, să stai comod.

Noaptea, e răcoare.

- Tu te uiți la mine ? - Da.

De ce ?

Îmi place.

Dar mie îmi place ?

Nu ştiu. Îți place ?

Când ne-am căsătorit, la început,

te priveam îndelung când dormeai.

Mă uitam la chipul tău frumos.

Uneori, mi se părea că nu respiri şi mă speriam.

Mă aplecam să văd dacă respiri. Verificam.

Apoi, când vedeam că respiri, mă simțeam uşurat.

Îți era frică să nu mi se întâmple ceva ?

Da.

Îmi era frică să nu te pierd, Cemile.

Şi lui Carolin îi ascultai respirația ?

Carolin, dacă nu respiră trei zile,

a patra zi ar putea respira.

Nu merge aşa, să te apleci şi să-i asculți respirația.

E vorba despre Carolin.

Zău, aşa-i !

- Bună dimineața ! - Bună dimineața !

Astăzi o să fim trei.

O să-ți bați capul cu încă o scorpie ca mine.

Dacă o să fie ca tine, accept şi o duzină.

- Bună ! - Bună !

- Te simți bine ? - Da.

- Zehra ce face ? - Bine. O s-o aduc mâine la tine.

- Tata ? - E la fel. Nu şi-a revenit.

Hakan, am vorbit cu dl Nedim.

Consideră că ai fost provocat şi că ai acționat în legitimă apărare.

E sigur că aşa o să evalueze cazul şi instanța.

Ahmet, dacă îmi dai voie, pot vorbi puțin singur cu Berrin ?

- Desigur. - Mulțumesc.

Berrin, nu se ştie când o să ies de aici.

Nu vreau s-o aduci pe Zehra cât stau aici.

Nu vreau să mă vadă aşa.

Nu vreau să crească cu amintirile astea.

- Cum vrei. - Aşa vreau.

Bine.

Ai grijă de tine şi pup-o pe fata mea din partea mea.

Bine.

Hai, pleacă !

Hai, Berrin ! Du-te !

- Ai grijă ! - Du-te !

Cemile, nu te pot face să mă ierți. Ştiu asta.

Oricât te-aş implora, nu te mai pot face să mă ierți. Ştiu.

Dar măcar aminteşte-ți de mine ca atunci când mi-ai zâmbit întâia oară.

Aminteşte-ți de mine ca atunci când m-ai ținut de mână prima dată,

ca atunci când mi-ai spus "te iubesc" prima dată,

ca atunci când te-am sărutat pentru prima dată.

Atunci eram eu însumi, Cemile.

Mi-am dat seama de asta foarte târziu.

Nu mi-am găsit tihna pe uscat, nu am putut să respir.

M-am tot zbătut ca un peşte ieşit din apă.

Acum mă întorc în mare pentru a mă regăsi.

Plec în călătoria mea cea mai mare, Cemile.

Nu mai există întoarcere.

O să-mi găsesc liniştea împresurat de albastrul mării.

Tu şi copiii mei o să fiți mereu în inima mea.

Acolo o să vă regăsesc, Cemile.

În cutia pe care am lăsat-o lângă scrisoare sunt verighetele noastre.

Clinchetul lor pe balanța bijutierului mi-a străpuns urechile

ca strigătele agonizante ale amintirilor noastre.

Nu l-am uitat niciodată.

Ca să-mi pot face să tacă conştiința care mă acuza,

am luat înapoi de la bijutier verighetele noastre.

Ia-le tu. Vreau să rămână la tine.

Rămâi cu bine, Cemile ! Cemile, te iubesc.

Ali...

Ali !

Ali !

Ali ! Ali !

Ali ! Ali !

Ali ! Ali !

- Ali ! - Stați, doamnă ! Nu faceți asta !

Ali !

Ali !

Haideți, doamnă !

Încoace...

Calmați-vă...

Barca lui Ali nu este.

Căpitane Mehmet ! Căpitane Mehmet !

Căpitane Mehmet, porneşte motorul !

Haideți !

Nu te teme. Peste puțin timp,

o să mă duc, o să iau bebeluşul nostru şi o să mă întorc.

Bine ? Nu-ți face griji.

- Nu am întârziat, nu ? - Nu. Vino !

Scumpa mea...

- Unde e mama ? - Ea a întârziat.

A lăsat-o pe Aylin şi a plecat undeva ? Ciudat...

Când ne-am trezit, nu era acasă.

A lăsat un bilet: "Eu am o treabă. Voi duceți-vă, că vin şi eu."

Asta-i bună...

Am găsit barca, dar e goală.

Sunt doar lucrurile astea.

L-am căutat pe căpitanul Ali, dar e ditamai marea. Unde să-l găseşti ?

Ni se termina motorina, aşa că ne-am întors.

O să anunțăm Paza de Coastă. Îl caută ei.

Ce să zicem ? Destinul...

Amintire din Istanbul

Ziua e obosită, mai cu seamă, tăcută,

Amândoi suntem ruşinați, trişti,

Tristețea e cenuşie când trăieşti,

Eu am ucis timpul...

Tristețea e cenuşie când trăieşti,

Eu am ucis timpul...

Mamă ! Ne-am făcut griji azi-dimineață, când nu te-am văzut.

Am avut o treabă. Am rezolvat-o şi am venit.

Ai plâns, mamă ?

Am plâns şi când ai născut tu.

- Nu ştiu. Ai plâns ? - Am plâns.

Lăsați-mă pe mine. Am fost cu gândul la tine.

Uite, ai venit...

Am venit.

Tata nu este ?

Tatălui tău i-a crescut tensiunea de dimineață.

Cred că îmbătrâneşte.

I-am zis: "Nu veni. Nu ai rezista."

"Vii după naştere, să-ți dezmierzi nepoata."

Aşteaptă veşti de la mine acasă.

- Suntem gata, dnă Aylin ? - Da. Noi suntem gata.

- Atunci, putem pleca. - Să mergem !

Să dea Dumnezeu să meargă bine, puiule !

Încet...

- Te iubesc foarte mult. - Şi eu, pe tine.

Şi eu ?

- Să-ți iei bebeluşul şi să vii, da ? - Bine. Aşteaptă-mă.

Vă aştept aici, bine ? Pe tine şi pe fata noastră.

- Să nu mă lăsați să aştept prea mult. - Vin imediat.

Voi ce căutați aici ? A venit toată lumea.

Toți aşteptăm veşti bune despre tine, Aylin.

Aşteptați toți aici, bine ?

O să mă întorc cu fata mea. Aşteptați toți.

- Te iubesc ! - Şi eu te iubesc pe tine !

Am lovit timpul de teamă şi l-am ucis...

Dacă l-aş fi lăsat, ar fi plecat,

Am lovit timpul de teamă şi l-am ucis...

În ochii tăi stătea agățată eticheta mea,

Buzele tale ca trandafirii au devenit pecetea mea,

În acea clipă, acest criminal a devenit obligat,

Mărturisesc, am ucis...

În acea clipă, acest criminal a devenit obligat,

Mărturisesc, am ucis...

DESTINUL MEU

Continuă, continuă !

Fiecare plecare lasă un gol în urmă.

Apoi, timpul începe să brodeze viața pe stofa delicată a inimii omului.

Nici cel care s-a dus nu e uitat, nici golul pe care l-a lăsat.

Dar se face un loc pentru viața care înmugureşte.

Osman, fiule !

Când te duci acasă, du două pâini, fiule.

Durerile trecutului şi speranțele viitorului

sunt ascunse în tristețea noastră surâzătoare.

SFÂRŞITUL EPISODULUI 98, SERIA 2